Sunteți pe pagina 1din 8

TEMA NR.

BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT AL STATULUI

1. Conţinut
2. Sistemul bugetar
3. Principiile bugetare
4. Procesul bugetar

1. Conţinut

Bugetul general consolidat al statului (BGC) reprezintă ansamblul bugetelor


componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg.
Rezultă 2 caracteristici:
A. bugetele sunt agregate, prin cumularea valorilor înregistrate atât la venituri,
cât şi la cheltuieli;
B. bugetele sunt consolidate, prin eliminarea transferurilor de sume dintre două
bugete componente ale BGC, în vederea:
- evitării dublei înregistrări a acestora;
- evidenţierii corecte a efortului financiar public.
BGC comportă 2 abordări:
A. abordarea juridică
• bugetul este un document previzional, prin care se autorizează anual
veniturile (resursele) publice pe surse de provenienţă şi cheltuielile
publice pe destinaţii (utilizări);
• bugetul se aprobă şi se autorizează printr-o lege sau printr-o altă
decizie (hotărâri ale Guvernului sau ale consiliilor locale) stabilită
însă tot printr-o lege;
• după autorizare, bugetul devine obligatoriu.
B. abordarea economică
• bugetul evidenţiază corelaţiile macroeconomice şi, în special,
legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut, ratei inflaţiei,
ratei şomajului, soldului contului curent al balanţei de plăţi externe;
• bugetul reflectă relaţiile economice în formă bănească ce iau naştere
în procesul repartiţiei produsului intern brut, în conformitate cu
obiectivele de politică economică, socială şi financiară ale fiecărei
perioade;
• aceste relaţii se manifestă în dublu sens:
 relaţii de mobilizare / procurare a resurselor sunt relaţii de
repartiţie a PIB în favoarea statului prin intermediul
impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, dar şi al atragerilor de
disponibilităţi temporar libere din economie prin
intermediul împrumuturilor de stat (interne şi externe);

1
 relaţii de repartizare a resurselor sunt relaţii de finanţare a
serviciilor publice, acţiunilor sociale şi economice.
=> BGC este un plan financiar la nivel macroeconomic.

2. Sistemul bugetar

Sistemul bugetar este un sistem unitar şi corelat de bugete, care cuprinde


următoarele componente:
A. Bugetul de stat
- este bugetul administraţiei centrale de stat;
- cuprinde veniturile mobilizate la dispoziţia statului şi repartizarea
acestora pentru:
 funcţionarea administraţiei /autorităţilor publice;
 realizarea obiectivelor de dezvoltare economică şi socială a ţării.
- este elaborat de Guvern şi adoptat de Parlament, prin lege.
- în bugetul de stat sunt incluse şi o serie de fonduri speciale:
 fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic;
 fondul special al drumurilor;
 fondul special pentru asigurări sociale de sănătate.
B. Bugetele locale
- reflectă autonomia financiară a autorităţilor publice locale;
- cuprind bugetele proprii ale unităţilor administrativ-teritoriale (comune,
oraşe, municipii, sectoare ale Municipiului Bucureşti, judeţe);
- se elaborează în condiţii de autonomie de către consiliile judeţene şi
primării, dimensionarea cheltuielilor fiind corelată cu resursele ce pot fi
mobilizate (impozite, taxe, alte venituri stabilite de lege); în cazul în care
bugetele locale nu-şi pot acoperi cheltuielile din veniturile proprii,
acestea pot beneficia de transferuri de fonduri de la bugetul de stat.
C. Bugetul asigurărilor sociale de stat
- veniturile ce se cuprind în acest buget (contribuţia la asigurările sociale,
contribuţia la fondul de şomaj etc.) pot fi utilizate numai pentru plata
pensiilor, ajutoarelor de şomaj, ajutoarelor sociale, indemnizaţii pentru
concedii de boală, maternitate şi deces etc.)
- bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează de Guvern (prin
Ministerul Finanţelor Publice, împreună cu Ministerul Muncii), distinct
de bugetul de stat, şi se aprobă odată cu acesta de Parlament, prin lege;
- cuprinde ca anexe, bugetele următoarelor fonduri speciale:
 bugetul pentru plata pensiilor agricultorilor;
 bugetul fondului pentru plata ajutorului de şomaj.
D. Bugetele fondurilor speciale
- sunt aprobate prin legi speciale, astfel încât fondurile băneşti procurate
printr-un anumit impozit (taxă, contribuţie) pot fi alocate numai unei
anumite destinaţii;
- numărul şi importanţa fondurilor speciale se află într-un proces de
reducere, urmând ca – treptat – să fie desfiinţate.

2
E. Bugetul trezoreriei statului
- cuprinde resursele şi cheltuielilor trezoreriei, în calitate de casier,
bancher şi controlor al banului public;
- trezoreria efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi privind toate
componentele sistemului bugetar (exclusiv fondurile externe
nerambursabile).
F. Bugetele instituţiilor publice autonome
- cuprind resursele şi cheltuielile acelor instituţii publice centrale, care nu
sunt subordonate nici unei alte instituţii de drept public.
G. Bugetul fondurilor provenite din credite externe, contractate sau garantate
de stat şi ale căror rambursări, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri
publice.
H. Bugetul fondurilor externe nerambursabile (Phare, ISPA şi Sapard).

3. Principiile bugetare
- sunt principii (reguli) bugetare aplicate atât în statele membre ale Uniunii
Europene, cât şi la nivelul bugetului comunitar;
- în România, principiile bugetare sunt prevăzute explicit în Legea nr. 500/
2002 privind finanţele publice.

A. Principiul universalităţii
2 reguli:
a. veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute
(globale), fără omisiuni şi fără compensări reciproce; în acest mod
bugetul permite analiza:
- corelaţiilor existente între diferite categorii de venituri şi
cheltuieli;
- nivelurilor reale ale veniturilor şi cheltuielilor publice.

b. veniturile bugetare nu pot fi destinate direct unei anumite cheltuieli


bugetare, deci veniturile - odată vărsate la buget - se depersonalizează.
- excepţii: donaţii, sponsorizări, fondurile speciale (venituri cu
destinaţie specială).

B. Principiul publicităţii
Sistemul bugetar este deschis şi transparent:
- dezbaterea publică a proiectelor de buget şi a execuţiei bugetare, cu prilejul
aprobării acestora în Parlament;
- publicarea în Monitorul Oficial al României a actelor normative de aprobare
a bugetelor şi a execuţiei acestora;
- difuzarea tuturor informaţiilor prin mijloace de informare în masă.

C. Principiul unităţii
- veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu cu sumele lor globale într-un
singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea
fondurilor publice;

3
- în România, unitatea bugetară nu este respectată în forma sa clasică,
neexistând un singur document al bugetului general consolidat aprobat, ci
mai multe (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
locale etc.), dar corelate între ele.

D. Principiul anualităţii
- veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate / autorizate prin lege pe o
perioadă de 1 an, care corespunde exerciţiului bugetar;
- exerciţiul bugetar este perioada egală cu anul bugetar pentru care se
elaborează, se aprobă, se execută şi se raportează bugetul;
- în România anul bugetar coincide cu anul calendaristic;
- tot mai mulţi economişti susţin necesitatea trecerii la adoptarea unor bugete
multianuale, proces justificat în special de cheltuielile cu caracter
economic (investiţii) care necesită aprobări pe perioade mult mai
îndelungate (bugete pe programe).
E. Principiul specializării
- veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget, potrivit
clasificaţiei bugetare = schemă unitară, concisă şi clară de grupare a :
 veniturilor publice pe surse de provenienţă:
- venituri curente
= venituri fiscale
• impozite directe (impozite pe profit, pe salarii, pe
venit)
• impozite indirecte (TVA, accize, taxe vamale)
• contribuţii pentru asigurările sociale
• alte contribuţii
= venituri nefiscale (dividende, vărsăminte din profitul net al
regiilor autonome şi vărsăminte de la instituţii publice)
- venituri din capital (din valorificarea unor bunuri ale statului).
 cheltuielilor publice:
- după natura şi efectul lor (clasificaţia economică):
= cheltuieli curente
• de personal
• materiale şi servicii
• subvenţii
• transferuri
• dobânzi aferente datoriei publice
= cheltuieli de capital
= împrumuturi acordate
= rambursări de credite interne şi externe
- după destinaţia lor (clasificaţia funcţională)
= servicii publice generale (funcţionarea administraţiei
publice)
= apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

4
= cheltuieli social culturale (învăţământ, sănătate, asistenţă
socială)
= servicii de dezvoltare publică, locuinţe, mediu, apă
= acţiuni economice (industrie, agricultură, transporturi,
etc.)
F. Principiul unităţii monetare
- toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda naţională, inclusiv cele ce
decurg din creditele externe şi din fondurile comunitare nerambursabile.

G. Principiul echilibrului bugetar


- presupune ca o cerinţă esenţială acoperirea integrală a cheltuielilor din
veniturile fiecărui an;
- acest principiu a fost, în mod progresiv, abandonat; de altfel, nu mai este
nominalizat în Legea finanţelor publice;
- cerinţa actuală: deficitul bugetar voluntar şi stăpânit poate deveni un
mijloc de relansare a economiei, dacă nivelul deficitului bugetar este corelat
cu un ansamblu de indicatori macroeconomici şi nu depăşeşte un anumit
“semnal de alarmă”.

4. Procesul bugetar
Procesul bugetar se constituie din etapele consecutive privind:
- elaborarea proiectelor de buget;
- aprobarea bugetelor;
- execuţia bugetară;
- monitorizarea execuţiei bugetare;
- controlul îndeplinirii prevederilor;
- aprobarea contului general de execuţie a bugetului.
A. Elaborarea proiectelor de buget
• Proiectele Legilor bugetare anuale se elaborează de către Guvern,
prin Ministerul Finanţelor Publice (MFP), având la bază:
- conjunctura economică mondială;
- prognozele indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul
bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi
pentru următorii 3 ani;
- politicile fiscale şi bugetare;
- prevederile memorandumurilor de finanţare, a celor de înţelegere
sau alte acorduri internaţionale semnate / ratificate cu organisme şi
instituţii financiare internaţionale;
- politicile şi strategiile sectoriale, considerate a fi prioritare;
- propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de
credite (OPC) etc.
• Elaborarea proiectelor de buget este o decizie complexă care
presupune un proces iterativ cu un flux informaţional dublu:
- de la instituţiile publice către MFP;
- de la MFP către instituţiile publice;
5
după următorul calendar:
 până la 31 martie a anului curent se elaborează indicatorii
macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar viitor şi pentru
următorii 3 ani, de către instituţiile abilitate (Ministerul Finanţelor
Publice, Banca Naţională a României, Comisia Naţională de
Prognoză etc.);
 până la 1 mai, MFP înaintează Guvernului obiectivele politicii
fiscale şi bugetare pentru anul bugetar şi pentru următorii 3 ani,
împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pentru fiecare OPC;
 până la 15 mai, Guvernul le aprobă şi informează comisiile
pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului asupra
principalelor orientări şi priorităţi ale politicii macroeconomice şi
ale finanţelor publice;
 până la 1 iunie, MFP transmite OPC o scrisoare - cadru care
specifică: contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi
întocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare a
acestora, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern;
 până la 15 iulie, OPC au obligaţia să depună la MFP
propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta pentru
anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi
estimările pentru următorii 3 ani, însoţite de documentaţii şi
fundamentări detaliate;
 MFP examinează proiectele de buget şi poartă discuţii cu OPC;
 până la 1 august, OPC depun la MFP proiectele de buget
definitivate şi anexele acestora;
 până la 30 septembrie, MFP întocmeşte proiectele legilor
bugetare şi proiectele bugetelor şi le depun la Guvern;
 după însuşirea acestora de către Guvern, acesta le supune spre
adoptare Parlamentului până la 15 octombrie.
Observaţie: În cazul neaprobării bugetului de către Parlament cu cel puţin 3
zile înainte de expirarea anului în curs, Guvernul va îndeplini în anul bugetar
următor sarcinile prevăzute în ultimul buget aprobat. În această situaţie,
limitele lunare de cheltuieli nu pot să depăşească de regulă 1/12 din prevederile
bugetului anului precedent.

B. Aprobarea bugetelor

Bugetele se aprobă după cum urmează:


- de Parlament, prin lege:
= bugetul de stat (defalcat pe OPC);
= bugetul asigurărilor sociale de stat;
= bugetele fondurilor speciale;
= bugetele creditelor externe contractante sau garantate de stat;
= bugetele fondurilor externe nerambursabile.
- de consiliile locale (judeţene, municipal, orăşeneşti, comunale):
= bugetele locale.

6
- de Guvern, prin hotărâre:
= bugetul trezoreriei statului.

- de ordonatorul de credite ierarhic superior :
= bugetele ordonatorilor secundari;
= bugetele ordonatorilor terţiari.
C. Execuţia bugetară reprezintă activitatea de încasare a veniturilor bugetare
şi de efectuare a plăţii cheltuielilor aprobate prin buget.

Efectuarea oricărei cheltuieli presupune parcurgerea mai multor etape:


a. deschiderea de credite bugetare constă în aprobarea comunicată OPC
de către MFP prin trezoreria statului, în limita căreia OPC poate efectua:
- plăţi;
- repartizări de credite bugetare către OSC şi OTC.
• reprezintă o alimentare cu fonduri a conturilor ordonatorilor ;
• se realizează, de regulă, lunar în funcţie de:
= limitele creditelor bugetare anuale potrivit destinaţiilor aprobate
(cheltuieli materiale, de personal, de capital);
= gradul de încasare a veniturilor şi posibilităţilor de finanţare a
deficitului bugetar.
b. angajarea plăţii este faza în procesul execuţiei bugetare reprezentând
orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama
fondurilor publice.
• este un angajament legal sub forma scrisă: contract de achiziţie
publică, comandă, convenţie, contract de muncă etc., semnat de
ordonatorul de credite;
• este o obligaţie de efectuare a unei cheltuieli faţă de terţe persoane.
c. lichidarea cheltuielilor este faza în care se verifică existenţa
angajamentelor, se determină şi se verifică realitatea sumei datorate, se
verifică condiţiile de exigibilitate ale angajatorului legal pe baza
documentelor justificative care să ateste efectuarea operaţiunilor
respective (facturi, procese verbale de recepţie).
• prin aceasta se atestă că bunul a fost livrat sau serviciul a fost efectuat
corespunzător de către furnizor.
d. ordonanţarea cheltuielilor este faza în care se confirmă că angajarea şi
lichidarea cheltuielilor sunt legale şi au fost verificate, iar plata poate fi
realizată.
• este dispoziţia ordonatorului de credite dată conducătorului
compartimentului financiar – contabil de a întocmi instrumentul de
plată.


Categoriile de ordonatori de credite sunt următoarele:
- ordonatorii principali de credite (OPC) sunt miniştrii şi conducătorii celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale;
- ordonatorii secundari şi terţiari de credite (OSC, respectiv OTC) sunt conducătorii instituţiilor publice din
subordinea ordonatorilor principali de credite.
7
e. plata cheltuielilor este faza finală a execuţiei bugetare prin care
instituţia publică este eliberată de obligaţiile sale faţă de terţii – creditori.
• este efectuată de şeful compartimentului finaciar – contabil, de
regulă, prin ordin de plată.
D. Monitorizarea este operaţiunea prin care MFP solicită periodic, în cursul
anului, ordonatorilor principali de credite rapoarte privind gradul de
utilizare a fondurilor publice, sub forma unor situaţii financiare privind
execuţia de casă a bugetului.
• pe baza situaţiilor financiare ale OPC, MFP elaborează la sfârşitul
anului conturile generale anuale de execuţie a bugetelor.
E. Controlul
- se exercită sub 2 forme:
• control politic al Parlamentului care se manifestă cu prilejul
examinării şi aprobării proiectului de buget şi contului de execuţie
bugetară;
• control financiar efectuat de structuri specializate.
- controlul financiar (CF) poate fi:
• CF preventiv (ex-ante);
• CF ulterior (ex-post);
• Audit public;
şi se exercită la 3 niveluri:
• la nivelul fiecărei instituţii publice;
• la nivelul Guvernului, prin MFP şi alte instituţii specializate;
• la nivelul Parlamentului, prin Curtea de Conturi care este instituţia
supremă de control financiar şi care acordă sau nu acordă descărcarea
de gestiune fiecărui ordonator de credite.
F. Aprobarea contului general de execuţie a bugetului
- până la 1 iulie al anului următor celui de execuţie, Guvernul prezintă spre
adoptare Parlamentului conturile generale anuale de execuţie care se aprobă
prin lege, după verificarea acestora de către Curtea de Conturi.