Finanţe publice

SUBIECTUL 1:
FENOMENUL FINANCIAR: GENEZĂ ŞI EVOLUŢIE

Geneza fenomenului financiar

FENOMENUL FINANCIAR este un fenomen social, manifestat ca relaţii interumane cu caracter financiar,
apărut odată cu apariţia şi dezvoltarea economiei de schimb, la interferenţa orândurii comunei primitive
cu cea sclavagistă şi individualizat ca fenomen bănesc, odată cu apariţia şi dezvoltarea relaţiilor băneşti.

CONDIŢIILE NECESARE EXISTENŢEI FENOMENULUI FINANCIAR

 Existenţa claselor sociale;
 Un anumit nivel de dezvoltare economică a relaţiilor marfă-bani.

ORÂNDUIREA FEUDALĂ
 Obligaţiile au coexistat, deşi relaţiile marfă-bani s-au dezvoltat mai ales în perioada de sfârşit a
Evului Mediu;
 Treburile statului (întreţinerea armatei, întreţinerea administraţiei, întreţinerea curţii domneşti,
paza graniţelor, realizarea unor lucrări) erau realizate mai ales prin contribuţii în natură şi
muncă, dar şi prin contribuţii băneşti;
 În această perioadă, Moldova şi Ţara Românească erau marcate de dezordine fiscală şi arbitrariul
promovat de cei ce aveau dreptul de a strânge impozite şi contribuţii.

ORÂNDUIREA CAPITALISTĂ
 Activitatea statului este caracterizată de 2 funcţii fundamentale:
 F. internă (principală) = de menţinere a ordinii interne şi de asigurare a funcţionării
instituţiilor specifice noii orânduiri;
 F. externă = de apărare a ţării, a independenţei şi suveranităţii naţionale/de extindere a
teritoriului prin acţiuni militare;
 Devine predominantă producţia de mărfuri;
 Relaţile băneşti capătă o dezvoltare largă;
 Cheltuielile publice sunt acoperite aproape exclusiv pe seama resurselor băneşti;
 Cheltuielile statului, sarcina fiscală şi împrumuturile publice pe seama cărora se finanţează
nevoile statului cresc de la an la an;
 În România se poate vorbi de o dezvoltare economică şi socială capitalistă numai după Marea
Unire, perioadă în care s-a format sistemul fiscal românesc;
 Întreţinerea statului în perioada capitalistă şi perioadele anterioare, presupune atragerea de
resurse băneşti prin impunerea de către stat a supuşilor săi;
 Se nasc astfel relaţii:
 Sociale - între cetăţenii statului, precum şi între aceştia şi stat;
 Economice:
o Se referă la obligaţia cetăţenilor statului de a contribui la formarea fondurilor statului;
o Exprimă repartizarea unei părţi din PIB la dispoziţia statului, pentru acoperirea
nevoilor acestuia;
o Se derulează sub formă bănească, fiind astfel relaţii financiare.

Evoluţia finanţelor publice

MOURICE OUVERGER împarte ştiinţa finanţelor în 2 categorii:

 F. clasice;
 F. moderne.

1
 Finanţe publice

FINANŢELE CLASICE sunt marcate de 2 categorii de atribuţii:

 Gospodărirea financiară a statului = ansamblul mijloacelor materiale, care vor trebui folosite
de stat pentru acoperirea nevoilor generale şi colective, cu scopul îndeplinirii sarcinilor pe care şi
le asumă;
 Economia financiară/finanţele persoanelor publice (instituţii publice) = mijloacele materiale şi
fondurile de finanţare a instituţiilor publice, gestionarea acestora şi modul cum acestea preiau şi
aplică politicile financiare ale finanţelor publice centrale şi locale.

CARACTERISTICILE F.P. CLASICE

 Viaţa economică era dominată de ideea superiorităţii particulare;
 Statul trebuia să lase liber jocul concurenţei şi al mecanismelor de piaţă, trebuia să stea în afara
vieţii economice, iar acţiunea sa trebuia să fie cât mai neutră;
 Foarte limitate ca volum (sub 15%);
 Existenţa impozitului de distribuţie (stabilit de sus în jos, în funcţie de cheltuielile de acoperire);
 Se respectă cu stricteţe echilibrul bugetar (V=C);
 Se apela la împrumuturi publice doar în circumstanţe extraordinare (războaie, calamităţi
naturale);
 Cheltuieli publice erau axate în special pentru: apărare, administraţie şi eventual datorie publică.

FINANŢELE MODERNE sunt legate de perioada neocapitalistă (a 2-a jumătate a secolului XX) , demarcate
prin politicile fiscale intervenţioniste.

CARACTERISTICILE F.P. MODERNE

 Cheltuielile publice au tendinţă crescătoare accentuată, deoarece statul intervine activ în
economie (stat intervenţionist);
 Se face apel des la împrumuturile publice;
 deficitul bugetar este considerat de Keynes şi adepţii lui, un factor de relansare economică, în
condiţiile în care cheltuielile publice în excedent peste venituri sunt orientate în investiţii
productive;
 Impozitele erau de cotitate (se stabileau de jos în sus, în funcţie de capacitatea contributivă a
fiecărui plătitor).

2
 Finanţe publice

SUBIECTUL 2:
FINANŢELE: DEFINIŢIE, CONŢINUT ECONOMIC, SFERĂ,
CATEGORII ECONOMICE, RELAŢII FINANCIARE

Definiţia finanţelor

FINANŢELE, ca şi categorie economică, sunt acele relaţii sociale de tip economic, de repartiţie a unei părţi
din PIB, derulate sub formă bănească în scopul acoperirii nevoilor generale şi colective ale societăţii,
respectiv acoperirii nevoilor proprii agenţilor economici.

Conţinutul economic şi categoriile economice ale finanţelor

FUNCŢIONAREA STATULUI este condiţionată de existenţa sectorului/domeniului public.

SECTORUL PUBLIC
 Funcţionarea S.P. are la bază cheltuielile publice, pe seama cărora se desfăşoară activităţile
publice;
 Condiţia realizării cheltuielilor publice este existenţa veniturilor oublice, a resurselor financiare;
 Cuprinde:
 Serviciile publice:
o Asigură satisfacerea nevoilor generale ale societăţii şi colective la nivelul colectivităţilor
publice locale;
o Se concretizează în întreţinerea: administraţiei, justiţiei, poliţiei, aparatului militar,
învăţământului public, sănătatea, asigurarea securităţii sociale;
o Sunt realizate de instituţiile publice organizate pe ministere, a căror funcţionare are la
bază finanţarea bugetară şi alte venituri din diferite taxe încasate de la populaţie şi
agenţi economici.
 Economia publică - Se referă la acţiunile-întreprinderi ale statului realizate direct prin
întreprinderile sale organizate sub formă de:
o Regii:
 R. simple = statul suportă cheltuielile de funcţionare a acestora şi încasează
întregul volum al veniturilor;
 R. autonome/comerciale = au o anumită autonomie financiară şi având obligaţia
de a-şi acoperi cheltuielile din veniturile proprii;
o Societăţi naţionale;
o Participaţii ale statului la capitalul S.A. - în mod indirect.

Delimitarea sferei finanţelor (include relaţiile financiare)

SFERA FINANŢELOR cuprinde:

 S. relaţiilor financiare;
 S. activităţii financiare.

1. SFERA RELAŢIILOR FINANCIARE = relaţiile financiare circumscrise transferului bănesc

definitiv şi fără contraprestaţie imediată, în condiţiile satisfacerii nevoilor generale, colective şi
uneori proprii ale agenţilor economici.

CRITERIILE/CONDIŢIILE CARE VOR INDIVIDUALIZA RELAŢIILE FINANCIARE

a) Existenţa raporturilor de repartiţie - Relaţiile de repartiţie se prezintă atât sub formă

bănească, cât şi sub formă naturală;

3
 Finanţe publice

b) Forma bănească, valorică a repartiţiei - Forma bănească a transferului este obligatorie şi ţine
de o anumită treaptă de dezvoltare a relaţiilor economice;

c) Natura şi condiţiile transferului - Delimitează raporturile financiare propriu-zise în cadrul

raporturilor băneşti; Transferul bănesc poate fi:
 Temporar
 Realizat cu contraprestaţie;
 Rambursabil;
 Însoţit de plata unei dobânzi;
 Se referă la operaţiuni comerciale;
 Sunt raporturi de credit;
 Îi sunt sircumscrise raporturile de credit.
 Definitiv
 Realizat fără contraprestaţie;
 Nerambursabil;
 Plata se realizează din obligaţie;
 Realizat pe baza unor documente generatoare de obligaţii;
 Concretizat de regulă dinspre contribuabil spre stat în: impozite, taxe, subvenţii;
 Reprezintă în fapt relaţiile financiare propriu-zise;
 Îi sunt circumscrise relaţiile financiare propriu-zise.
! Raporturile de credit, împreună cu relaţiile de: asigurări sociale, asigurări de bunuri şi persoane,
raspundere civilă se alătură relaţiilor financiare propriu-zise, formând finanţele în sens larg !

d) Felul nevoilor de satisfăcut - ţine de nevoile de satisfăcut, la nivelul public şi uneori la nivelul
agenţilor economici; Lit. de specialitate distinge următoarele categorii de nevoi:
 Generale (la nivelul societăţii) - apărare, justiţie, administraţie, cultură;
 Colective (la nivelul colectivităţilor locale) - administraţie locală, gospodării comunale,
cheltuieli cu învăţământul, sănătatea;
 Proprii agenţilor economici (nevoi de finanţare a agenţilor economici):
 Nevoi de finanţare a agenţilor economici cu capital public: regii autonome,
societăţi naţionale de stat;
 Nevoi de finanţare a agenţilor economici privaţi: transferurile se referă la finanţele
private.

2. SFERA ACTIVITĂŢII FINANCIARE cuprinde 3 componente şi anume:

a) Activitatea de programare, planificare

 Cuprinde operaţiunile de realizare a planurilor, programelor şi prognozelor financiare
necesare derulării ulterioare a fluxurilor financiare;
 Se concretizează în: programe, planuri, bugete (buget de venituri, buget de cheltuieli, buget
de stat, buget al fondurilor speciale, buget al asigurărilor sociale), planuri de finanţare,
programe specifice;

b) Activitatea de execuţie financiară

 Cuprinde operaţiunile de încasări şi plăţi necesare desfăşurării activităţii financiare;
 Execuţia veniturilor se concretizează în operaţiuni de încasări, cheltuielile bugetare se
concretizează în operaţiuni de plăţi;

c) Activitatea de analiză şi control = operaţiuni de sintetizare a rezultatelor execuţiei financiare şi

valorificarea acestora în scopul utilizării rezultatelor acestei activităţi, precum şi operaţiunile de
control financiar în structura şi ansamblul la care se realizează acesta.

ACTIVITATEA FINANCIARĂ = ansamblul operaţiunilor desfăşurate de instituţiile şi organele financiare în

legătură cu elaborarea unor planuri, programe, cu execuţia financiară, cu analiza şi controlul financiar.

4
 Finanţe publice

SUBIECTUL 3:
STRUCTURA FINANŢELOR: CRITERII DE ANALIZĂ ŞI GRUPELE AFERENTE

Relaţiile financiare în diversitatea lor, au o esenţă economică comună: transferul financiar sub
formă bănească. Manifestarea acestor relaţii financiare presupune o grupare a acestora în funcţie de
anumite criterii. Din literatura de specialitate, reţinem următoarele 2 criterii:

1. Natura şi condiţiile transferului - Delimitează raporturile financiare propriu-zise în cadrul

raporturilor băneşti; Transferul bănesc poate fi:

a) Temporar
 Realizat cu contraprestaţie;
 Rambursabil;
 Însoţit de plata unei dobânzi;
 Se referă la operaţiuni comerciale;
 Sunt raporturi de credit;
 Îi sunt sircumscrise raporturile de credit.

b) Definitiv
 Realizat fără contraprestaţie;
 Nerambursabil;
 Plata se realizează din obligaţie;
 Realizat pe baza unor documente generatoare de obligaţii;
 Concretizat de regulă dinspre contribuabil spre stat în: impozite, taxe, subvenţii;
 Reprezintă în fapt relaţiile financiare propriu-zise;
 Îi sunt circumscrise relaţiile financiare propriu-zise.

! Raporturile de credit, împreună cu relaţiile de: asigurări sociale, asigurări de bunuri şi persoane,
raspundere civilă se alătură relaţiilor financiare propriu-zise, formând finanţele în sens larg !

2. Felul nevoilor de satisfăcut - ţine de nevoile de satisfăcut, la nivelul public şi uneori la nivelul
agenţilor economici; Lit. de specialitate distinge următoarele categorii de nevoi:

a) Generale (la nivelul societăţii) - apărare, justiţie, administraţie, cultură;

b) Colective (la nivelul colectivităţilor locale) - administraţie locală, gospodării comunale, cheltuieli
cu învăţământul, sănătatea;

c) Proprii agenţilor economici (nevoi de finanţare a agenţilor economici):

 Nevoi de finanţare a agenţilor economici cu capital public: regii autonome, societăţi
naţionale de stat;
 Nevoi de finanţare a agenţilor economici privaţi: transferurile se referă la finanţele
private.

5
 Finanţe publice

SUBIECTUL 4:
SISTEMUL FINANCIAR ŞI ELEMENTELE SALE. FLUXURILE FINANCIARE

Sistemul financiar

SISTEMUL FINANCIAR = ansamblu de elemente (fondurile financiare) şi relaţiile dintre acestea (mişcările
de resurse/fluxurile financiare). Elementele se află într-o strânsă interacţiune, interacţiune ce conferă
întregului sistem capacitatea autoreglatoare.

Elementele sistemului financiar

F. trebuie să asigure îndeplinirea nevoilor:

1. N. generale ale societăţii
a) N. de dezvoltare economică;
b) N. de consum colectiv ale societăţii (apărare naţională, administraţie şi justiţie);
c) N. de consum social ale populaţiei (învăţământ, sănătate, cultură, artă, sport, asistenţă
socială, protecţie socială);
2. N. colective ale comunităţilor locale
a) N. de administraţie locală;
b) N. de gospodărire comunală;
c) N. de dezvoltare;
3. N. proprii ale agenţilor economici (cu capital public şi privat)
a) N. privind dezvoltarea;
b) N. legate de export;
c) N. privind finanţarea pts;
d) N. privind activitatea societăţilor culturale.

Aceste nevoi proclamă existenţa mai multor fonduri de natură financiară, formând un SISTEM DE
FONDURI DE NATURĂ FINANCIARĂ:
F.
CENTRALIZATE
ALE STATULUI

F. LOCALE

F. DESCENTRALIZATE ALE
UNITĂŢILOR LOCALE

1. F. centralizate ale statului

a) F. bugetar;
b) F. asigurărilor sociale;
c) F. asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă;
d) F. de creditare;
2. F. locale
a) B. consiliilor judeţene;
b) B. municipiilor;
c) B. comunelor;
d) B. regiilor autonome de subordine locală;
3. F. descentralizate ale unităţilor economice
a) F. de dezvoltare economică;
b) F. de rulment;
c) F. de acţiuni sociale.

! Spre deosebire de F. centralizate, cele descentralizate nu sunt strict specializate pe destinaţii !

6
 Finanţe publice

ELEMENTE DISTINCTE ALE SISTEMULUI FINANCIAR

1. Bugetul statului reflectă acele raporturi financiare, prin care se formează şi repartizează fondul
financiar, în scopul finanţării consumului colectiv şi social şi a anumitor acţiuni economice;
2. Asigurările sociale reflectă acele raporturi financiare prin care se formează şi repartizează
fondurile asigurărilor sociale, destinate asigurărilor materiale şi celor încadraţi în muncă şi a
familiilor lor, pentru pierderea definitivă/ parţială a capacităţii de muncă;
3. Asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă asigură formarea şi repartizarea
fondurilor, a.î. să se poată compensa pagubele provocate de evenimente independente de voinţa
lor;
4. Creditul reflectă raportul prin care se mobilizează şi repartizează resursele temporar disponibile
şi alte resurse, pentru acoperirea unor nevoi vremelnice/de durată, cu obligaţia rambursării
împrumuturilor la scadenţă/la cerere şi la plata unei dobânzi;
5. Finanţarea agenţilor economici asigură formarea fondurilor de natură financiară la dispoziţia
acestora, circuitul lor normal şi repartizarea resurselor financiare obţinute pentru: autofinanţare,
stimularea suplimentară a salariaţilor, onorarea obligaţiunilor faţă de stat.

Fluxurile financiare

FLUXURI FINANCIARE = legăturile existente între elementele sistemului financiar = mişcări ocazionate
de formarea, repartizarea şi echilibrarea fondurilor S.F.

1. F. din interiorul sistemului

a) F. ascedente şi descendente dintre fondurile agenţilor economici şi alte fonduri ale

sistemului:
 F. ascendente (de la baza piramidei spre vârf) = mişcări de resurse de la agenţii economici
spre celelalte fonduri ale sistemului. Exemple:
 Plata impozitelor şi taxelor la bugetul central de stat şi la bugetele locale;
 Plata contribuţiilor la asigurările sociale obligatorii şi la bugetul asigurărilor sociale de
stat;
 Plata primelor de asigurare pentru asigurarea unor bunuri din patrimoniu, către
societatea de asigurare;
 Depunerea disponibilităţilor băneşti în depozite la termen;
 F. descendente (de la vârf spre baza piramidei) = mişcări de resurse de la celelalte fonduri
ale sistemului spre agenţii economici. Exemple:
 Repartizarea alocaţiilor bugetare;
 Încasarea TVA de rambursat de la bugetul central, în situaţia în care TVA de recuperat >
5.000 RON şi a solicitat rambursarea acestuia;
 Încasarea subvenţiei pentru investiţii de la bugetul central;
 Încasarea subvenţiei de la fondul pentru şomaj, în situaţia angajării unor tineri
absolvenţi
 Contractarea unui credit bancar;
 Încasarea despăgubirii de asigurare, în caz de producere a riscului asigurat;

b) F. dintre celelalte fonduri ale sistemului (F. dintre fondul bugetar şi fondurile băncii)
Forme:
 Păstrarea resurselor disponibile/acumulate ptl ale agenţilor economici la bănci;
 Alocarea resurselor specifice pentru anumite genuri de credite.
Tipuri
 F. efectiv (buget → bănci);
 F. în sens unic (buget → bănci specializate).

2. F. interioare/proprii unor subsisteme = mişcări interioare realizate în procesul autofinanţării,

între profit/disponibilitărţi şi fonduri de natură financiară, pe care şi le constituie fiecare agent
economic şi pe care le administrează în mod autonom. Exemple:
 Operaţiuni de reescontare a băncii de emisiune pentru celelalte bănci;
 Acoperirea unei lipse temporare de resurse a unei bănci, pe seama unor disponibilităţi
curente a altor bănci.

7
 Finanţe publice

3. Legăturile interiorului cu exteriorul = serie de intrări şi ieşiri la şi de la fondurile de natură

financiară.

a) Intrări - Exemple
 Încasarea fondurilor structurale primite de la U.E.;
 Încasarea pensiei de la bugetul asigurărilor sociale de stat;
 Încasarea indemnizaţiei pentru concediu medical/maternitate de la fondul naţional unic
de sănătate;
 Încasarea despăgubirilor de asigurare de la societăţile de asigurare;
 Încasarea ajutoarelor sociale, a burselor sociale şi de studiu de la bugetul de stat;

b) Ieşiri - Exemple
 Plata contribuţiei anuale a României la bugetul U.E.;
 Acordarea suvenţiilor, a burselor, ajutoarelor sociale, a creditelor;
 Plata pensiilor;
 Distribuirea dividendelor;
 Plata impozitului pe salarii/pe venit la bugetul de stat şi la bugetele locale;
 Plata primelor de asigurare pentru asigurarea de bunuri/persoane/răspundere civilă.

8
 Finanţe publice

SUBIECTUL 5: FUNCŢIA DE REPARTIŢIE ŞI PRINCIPII

Funcţia de repartiţie a finanţelor

F. DE REPARTIŢIE
 Presupune atragerea resurselor şi repartizarea acestora pe destinaţii;
 Cunoaşte două laturi distincte, legate organic între ele:
 L. de mobilizare a resurselor/constituire a fondurilor;
 L. de repartizare/distribuire a fondurilor.

1. L. DE MOBILIZARE A RESURSELOR - Se manifestă prin formarea fondurilor de resurse financiare

publice. Fondurile de resurse financiare publice:
 Provin de la:
 Contribuabili (persoane fizice, persoane juridice);
 Instituţii publice;
 Persoane fizice/juridice rezidente în străinătate.
 Îmbracă forme diferite:
 Impozite, taxe;
 CAS, contribuţia la fondurile speciale;
 Amenzi, penalităţi;
 Venituri de la instituţiile statului, venituri din capital, venituri din valorificarea unor bunuri
proprietate publică.
 Îşi au izvorul în PIB-ul realizat anual;
 Sunt administrate şi gestionate conform legii bugetare anuale şi legilor specifice domeniului
financiar, urmând a fi repartizate pe destinaţii prevăzute de actele normative.

2. L. DE REPARTIZARE A FONDURILOR - Presupune distribuirea resurselor (a cheltuielilor publice) pe

destinaţiile legale (administraţie, armată, învăţământ, sănătate, cultură, justiţie, acţiuni economice,
ordine publică, datorie publică).

IMPORTANŢA F. DE REPARTIŢIE
 Trebuie apreciată prin prisma dimensiunii transferurilor de valoare operate la nivelul
societăţii:
 T. efective = însoţite de fluxuri băneşti de la fondurile publice către deţinătorii legali;
 T. ascunse = unele categorii de persoane/agenţi economici beneficiază de anumite
avantaje/câştiguri patrimoniale, datorită transferurilor efective;
 Este exprimată prin realizarea ciclului: atragere - administrare - gestionare - repartizare pe
destinaţii a resurselor, pentru acoperirea nevoilor sociale avute în vedere şi îndeplinirea
sarcinilor şi atribuţiilor statului.

Principiile care guvernează F. de repartiţie a F.P.

PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ F. DE REPARTIŢIE A F.P.

 P. despersonalizării fondurilor;
 P. specializării/afectării personale.

1. P. DESPERSONALIZĂRII FONDURILOR = resursele publice atrase în fondurile publice pe diferite

canale îşi pierd urma, necontând dacă acestea provin din impozite şi taxe, din amenzi/împrumuturi
publice, deoarece odată intrate în fondurile publice devin resurse financiare publice, urmând a fi
utilizate ca atare pe destinaţii legale.

2. P. SPECIALIZĂRII = resursele sunt atrase pe destinaţii anume prevăzute legal, intrând în fondurile
de unde vor fi utilizate conform procedurilor legale.

9
 Finanţe publice

SUBIECTUL 6: FUNCŢIA DE CONTROL ŞI INFLUENŢARE

F. DE CONTROL

 Presupune asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor sociale, utilizarea cu

maximă eficienţă economică a resurselor publice, armonizarea intereselor sociale ale societăţii,
precum şi asigurarea funcţionării sectorului public;
 Necesitatea acesteia decurge din faptul că fondurile publice constituite la dispoziţia statului,
aparţin întregii societăţi;
 Se concretizează prin operaţiunile de control financiar realizate de aparatul financiar;
 Îmbracă forme diferite şi se realizează de organe diferite;
 Este strâns legată de F.R., dar are o sferă de manifestare mult mai largă, deoarece vizează şi modul
de utilizare a fondurilor din economie, pe lângă constituirea şi repartizarea lor;
 În România, controlul financiar este realizat piramidal:
 C.F. parlamentar (vârful piramidei) - realizat de Curtea de Conturi;
 C.F. guvernamental - organizat în cadrul Min. de Finanţe, la nivel local şi judeţean;
 C.F. la nivel microorganizaţional - realizat la nivelul agenţilor economici, instituţiilor
publice şi concretizat în: C. ierahic, C. financiar preventiv, C. financiar intern, audit intern,
audit extern.

LATURA DE INFLUENŢARE A CONTROLULUI

 Vizează modalităţile de intervenţie a statului asupra economiei şi asupra contribuabililor în

calitatea lor de consumatori;
 Finanţele pun la dispoziţia statului instrumentele necesare intervenţiei acestuia: impozite,
subvenţii, alocaţii bugetare, contribuţii bugetare;
 Finanţele pun la dispoziţia executivului instrumentele necesare a influenţa şi organiza
comportamentul contribuabilului;
 Acest fenomen intervenţionism face obiectul politicilor financiare moderne: politicile bugetare şi
fiscale.

10
 Finanţe publice

SUBIECTUL 7: ROLUL FINANŢELOR

ROLUL FINANŢELOR = menirea socială îndeplinită = rezultatul, efectul eforturilor financiare depuse.

Se manifestă pe 3 nivele:

 În plan economic (financiar) - F. se manifestă prin transferurile financiare şi operaţiunile de

utilizare a fondurilor, pentru îndeplinirea funcţiilor finanţelor (acordarea de subvenţii, facilităţi
fiscale, regimul comenzilor de stat);

 În plan social - Prin intermediul F.P. se repartizează şi redistribuie o parte a PIB de la o pătură
socială la alta;

 În plan politic - F.P. oferă executivului instrumentele necesare realizării unor obiective/interese
de grup/la nivelul întregii societăţi, promovate prin politicile bugetare/fiscale.

Menirea socială a F.P. este îndeplinită, dacă rolul acestora a fost înfăptuit.

11
 Finanţe publice

SUBIECTUL 8:
MECANISMUL FINANCIAR: CONŢINUT ECONOMIC ŞI REGULATOARE

Conţinutul economic al mecanismului financiar

MECANISMUL FINANCIAR (parte a mecanismului economic) este cadrul organizatoric de derulare a

fluxurilor financiare,care reuneşte ansamblul de: structuri, forme organizatorice, metode, principii,
instrumente şi regulatoare specifice domeniului financiar.

CARACTERUL M.F. este preponderent pragmatic, vizând: raporturile financiare propriu-zise şi derularea
raporturilor financiare sub formă concretă de fluxuri financiare.

OBIECTUL CONCEPERII ŞI CONSTRUIRII M.F. îl reprezintă cadrul organizatoric de desfăşurare al

fluxurilor financiare.

NIVELUL DE FUNCŢIONALITATE (PERFORMANŢĂ) A M.F. variază în funcţie de:

 Nivelul de concepţie
o Este vizat de conţinutul politicilor oficiale (legile de organizare a instituţiilor publice, legile fiscale,
legile bugetare);
o Prin legile amintite anterior se arată modul de calcul, plată şi declarare a impozitelor, modul de
alocare a banilor bugetari, modul de contractare a creditelor;
o Legile subiective (legile juridice) sunt promovate prin dorinţa legiuitorului;
o Legile obiective (legi de natură economică: legea valorii, legea cererii şi a ofertei, legea
concurenţei) sunt doar acceptate şi respectate de oameni;
o Dacă legile subiective nu respectă legile obiective, apar: constrângeri financiare, crize financiare,
dezechilibre financiare sau chiar paradoxuri financiare.
 Influenţa mediului extern
o Influenţa majoră vine din partea economiei reale: producţia, circulaţia mărfurilor şi consumul;
o Mediul va influenţa întotdeauna M.F., mai ales fiindcă economia are o evoluţie ciclică

Regulatoarele mecanismului financiar

Pentru a se adapta influenţelor mediului înconjurător, M.F. apelează la REGULATOARELE ce îi stau la

îndemână:
 Bugetul de stat;
 Creditul;
 Piaţa financiară;
 Alţi regulatori:
 Facilităţi fiscale (scutiri, reduceri de impozite, deduceri, amânări de plată);
 Promovarea unei aşezări echitabile;
 Promovarea unei proporţionalităţi în materie de impozite.

BUGETUL DE STAT (Bugetul public)

 Fondurile publice;
 Menit să asigure echilibrul financiar în sectorul public, prin finanţarea serviciilor publice;
 Ca regulator se bazează pe elementele sale componente:
 Veniturile bugetare (impozite);
 Cheltuielile bugetare (subvenţii, alocaţii bugetare);
 Instrumentele amintite anterior sunt folosite în calitate de pârghii financiare cu influenţe
reglatoare asupra comportamentului contribuabilului în calitatea sa de consumator.

PIAŢA CREDITULUI
 Utilă pentru procurarea lichidităţilor de scurtă durată;
 Între parteneri se interpun băncile comerciale, care pretind garantarea împrumutului cu valori
materiale;
 Modalităţile de reglare a finanţelor pts aparţinând creditului:
 Rata dobânzii;
 Creditul public.

12
 Finanţe publice

BURSA DE VALORI = piaţa financiară = piaţă de capital

 Instituţie specializată, ce asigură:
 Întâlnirea cererii şi a ofertei de capital;
 Confuntarea dintre posesorii de capital financiar disponibili pentru plasare şi
întreprinzătorii dornici să-şi amplifice afacerile în condiţiile în care capacitatea proprie de
finanţare este limitată;
 Funcţionează ca o piaţă:
 P. financiară - prin care sunt plasate valorile mobiliare;
 P. secundară - prin care acţiunile şi obligaţiunile valorilor mobiliare deţinute pot fi negociate
şi transformate în lichidităţi;
 Instituţii oficiale:
 Agenţii de bursă;
 Unităţi ale ministerului de Finanţe;
 Activitatea bursieră:
 Are reguli bine conturate;
 Sunt interzise operaţiunile frauduloase;
 Un interes aparte îl conferă operaţiunile la termen, care au caracter speculativ.

13
 Finanţe publice

SUBIECTUL 9: PÂRGHIILE FINANCIARE

PÂRGHIILE ECONOMICE

 Nu orice categorie valorică poate fi atrasă în domeniul conducerii, ci doar acelea care prezintă
calităţile necesare şi suficiente de a declanşa impulsuri care să genereze interese/constrângeri
faţă de destinatar (contribuabilul în calitatea sa de consumator);
 Categoriile valorice cu valenţe reglative pot fi constituite în metode de conducere:
 Indirecte (pârghii financiare);
 Directe de conducere (de comandă: de sus în jos).
 Sistemul P. economice cuprinde:
 P.F.
 P. preţului - utilizată în economia de comandă planificată;
 P. de cointeresare materială a salariaţilor - au scopul de a interesa angajaţii la o muncă
susţinută (salarii tarifare, spor de noapte, spor de toxicitate).

PÂRGHIILE FINANCIARE

 Instrumente publice cu influenţă reglatoare asupra comportamentului contribuabilului în

calitatea sa de consumator;
 Metode indirecte de conducere;
 P.F. trebuie caracterizate prin:
 Stabilitate (stabilirea P.F. presup. ca legea fiscală să reziste mult în timp, efectul ei să fie
acelaşi pe o perioadă îndelungată);
 Flexibilitate (sistemul de P.F. să poată fi modificat);
 Elasticitate şi dinamism (capacitate de adapatare la modificările ce intervin în politica
financiară şi monetară);
 Acţiune convergentă: P.F. se completează reciproc, acţiunea unei P.F. nu trebuie anulată de
acţiunea altei P.F.;
 Concretizate în: impozite, alocaţii bugetare, subvenţii, contribuţii sociale, rate ale dobânzii,
cursuri de schimb valutar.

14
 Finanţe publice

SUBIECTUL 10: APARATUL FINANCIAR

APARATUL FINANCIAR
 Ansamblul instituţiilor financiare care transpun în practică procedurile politicilor financire;
 Cuprinde în structura sa instituţiile şi organele specializate, care promovează strategiile
financiare şi desfăşoară activitatea financiară propriu-zisă.

MENIREA A.F.
 Înfăptuirea programului guvernamental şi strategia guvernamentală;
 Înfăptuirea cadrului normativ-legislativ, continuat de organele legislative;
 Pentru a se îndeplini, este nevoie de un cadru normativ, legislativ.

INIŢIATIVELE LEGISLATIVE pot să aparţină:

1. GUVERNULUI prin:

a) Ministerul Finanţelor:
 Organ specializat care poartă răspunderea pentru realizarea programelor
guvernamentale;
 În cadrul acestuia funcţionează 2 agenţii:
o Agenţia Naţională de Adminsitrare Fiscală;
o Agenţia Vămilor;
 Rol major în îndeplinirea politicii financiare;
 Importanţă în:
o Promovarea iniţiativelor legislative;
o Asigurarea punerii în practică a obiectivelor politicii financiare;
o Supravegherea unor domenii în legătură nemijlocită cu sfera finanţelor;
 Face propuneri cu privire la:
o Regimul veniturilor publice;
o Modalităţile de procurare a veniturilor publice şi destinaţiile lor;
o Modalităţile de influenţare a activităţii economice şi sociale;
o Modalităţile de influenţare a asigurării echilibrului economico-financiar;
 Elaborează:
o Proiectul bugetului de stat;
o Metodologia generală de întocmire a programelor şi prognozelor financiare;
 Coordonează activitatea de evidenţă şi administrare a patrimoniului public;
 Se preocupă de:
o Executarea bugetului de stat adoptat;
o Echilibrarea balanţei de plăţi şi încasări externe.

b) Banca Naţională stabileşte atribute deosebit de importante în promovarea politicii monetare şi

de credit.

2. PARLAMENTULUI

a) Prin grupurile parlamentare asupra unor domenii financiare, precum:

 Reglementările bugetare;
 Legea finanţelor publice;
 Legea bugetului de stat;
 Instituirea/desfiinţarea unor impozite;
 Crearea cadrului normativ de formare şi utilizare a sumelor de capital;
 Modalităţi de asigurare a echilibrului financiar şi monetar;
 Apelul la surse/resurse extraordinare;
 Angajarea ţării în raporturi financiare şi valutare cu străinătatea.

b) Prin Curtea de Conturi care se ocupă cu controlul egalităţii utilizării banului public.

15
 Finanţe publice

APARATUL FINANCIAR AL ROMÂNIEI este organizat sub formă piramidală:

 La nivel parlamentar - Curtea de Conturi;

 La nivel guvernamental - Ministerul Finanţelor;
 La nivel judeţean - Garda Financiară, Direcţia Publică a Controlului Financiar de Stat, Trezoreria
Publică;
 La nivel municipal - Administraţia Financiară;
 La nivel de primării - Servicii ale Finanţelor Publice Locale;
 La nivelul instituţiilor publice - servicii şi birouri de specialitate.

TREZORERIA PUBLICĂ = serviciul public însărcinat cu execuţia operaţiunilor financiare ale statului, în
vederea procurării şi cheltuirii mijloacelor băneşti care sunt necesare pentru îndeplinirea funcţiilor
acestuia.
 Prin sarcinile îndeplinite, apare ca intermediar financiar integrat în sistemul financiar şi
monetar al ţării;
 Este organizată sub tutela Ministerului de Finanţe, care elaborează politica de trezorerie,
asigurând conducerea întregului sistem al trezoreriei pe teritoriul ţării.
 Activitatea T.P. este definită pe 3 module:
 Casier al statului, oficiu de încasări (a impozitelor şi taxelor) şi de plăţi/transferuri (privind
cheltuielile publice);
 Bancă a insituţiilor publice;
 Modulul de activitate şi control al utilizării banului public.
 Rolul T.P.
 Asigură execuţia bugetului de stat;
 Ţine conturile corespondenţilor săi;
 Ţine evidenţa participaţiilor statului prin care se intervine la bursă;
 Acordă împrumuturi şi avansuri întreprinderilor publice, colectivităţilor locale,
întreprinderilor private.
 Resursele T.P. provin din:
 Impozite şi taxe asupra disponibilităţilor întreprinderilor publice şi a altor corespondenţi
care beneficiază de serviciile T.P.;
 Împrumuturi pe piaţa financiară/bancară;
 Avansuri şi împrumuturi de la B.N.R.

16
 Finanţe publice

SUBIECTUL 11: POLITICA FINANCIARĂ

Conţinutul economic al politicii finaciare

POLITICA FINANCIARĂ = ansamblul metodelor, principiilor, mijloacelor specifice domeniului financiar,

ce privesc: raporturile, instituţiile şi reglementările financiare, îndreptate spre asigurarea funcţionalităţii
M.F., respectiv spre înfăptuirea menirii sociale a finanţelor.

TRĂSĂTURILE P.F. sunt proprii şi M.F.

 Caracter realist şi de temeinică fundamentare atât a obiectivelor de atins, cât şi a strategiilor
posibile şi a soluţiilor preferate;
 Caracter dinamic - elasticitatea şi flexibilitatea trebuie să caracterizeze capacitatea ei de
adaptare la condiţiile specifice fiecărei perioade;
 Caracter de stabilitate pe termen lung, evitându-se rezolvările preponderent conjuncturale;
 Caracter integrator - strategiile globale armonizate cu cele pe domenii, acţiunea lor trebuie să fie
conjugată, iar efectele complementare.

Evoluţia politicii financiare

P.F. MODERNE
 Sunt marcate de teoriile intervenţioniste ale lui Keynes, promovate de statele capitaliste
dezvoltate după Marea Criză de supraproducţie şi în perioada postbelică;
 Cauzele Marii Crize de supraproducţie (explicate de Keynes):
 C. obiective:
o Distribuţie inechitabilă a veniturilor în societate;
o Utilizare incompletă a forţei de muncă;
 C. subiective (ţin de pisho-comportamentul individului în calitatea sa de consumator):
o Înclinaţia spre economisire;
o Înclinaţia spre lichiditate (o parte din venituri sunt deţinute sub formă lichidă, cash sau în
conturi la vedere);
o Înclinaţia spre utilitatea marginală.
 Propuneri pentru ieşirea din Marea Criză şi relansare economică (propuse de Keynes):
 Împrumuturi efectuate de stat;
 Cheltuieli cât mai mari efectuate de stat;
 Oferirea locurilor de muncă de către stat.

P.F. CONTEMPORANE sunt marcate de teorii doctrinare, de curente de gândire ec.

Domeniile şi subdomeniile P.F.

DOMENIUL BUGETAR

 Strategiile din acest domeniu vizează modul de procurare al veniturilor şi structura cheltuielilor;
 Configuraţia sistemului de venituri se conturează prin decizii strategice, cu caracter normativ,
prin care:
 Se instituie veniturile statului - politica bugetară trebuie să stabilească raportul dintre
veniturile fiscale şi cele nefiscale, raportul dintre veniturile ordinare şi cele extraordinare,
raportul dintre veniturile interne şi cele externe;
 Se stabilesc modalităţile de procurare - conturându-se facilităţile şi înăspririle la plata
impozitelor;
 Configuraţia sistemului de cheltuieli:
 Orientările preferate;
 Opţiunea spre finanţarea activităţilor economice;
 Acordarea priorităţii acţiunilor sociale, asigurări, protecţie socială, funcţionarea organelor
puterii şi administraţiei de stat, judecătoreşti şi a procuraturii.

17
 Finanţe publice

 P. bugetară presupune şi strategii specifice de asigurare a echilibrului bugetar, cu următoarele

alternative:
 Buget excedentar;
 Buget echilibrat - soluţia ideală, greu de realizat;
 Buget deficitar - ce a evoluat de la înregistrarea deficitelor efectiv spre adaptarea din start a
bugetelor deficitare;
 P. bugetară manevrează elementele constituive ale bugetului: impozite, taxe, împrumuturi
publice ca venit bugetar, cheltuieli publice sub formă de: alocaţii, subvenţii, burse, pensii.

DOMENIUL CREDITULUI

 Strategiile se referă la raportul dintre banca centrală şi celelalte societăţi bancare;

 Strategiile vizează de asemenea conturarea politicii scontului şi rescontului, politicile de
stimulare/inhibare prin intermediul creditului, de procurare a resurselor, de creditare şi plasare
a acestora, vizează nivelul lichidităţilor şi al rezervelor obligatorii, nivelul dobânzii şi taxa
scontului;
 P.F. în D.C. vizează raportul dintre banca de emisiune şi tezaurul public, măsura în care banca
poate interveni în restabilirea echilibrului bugetar şi limitele intervenţiei sale.

DOMENIUL ASIGURĂRILOR SOCIALE

 Strategiile P.F. se referă la: configuraţia reţelelor de asigurări sociale, cuprinderea populaţiei
active în reţelele de asigurare socială, participanţii la constituirea fondurilor de asigurări şi
protecţie socială, stabilirea contribuţiilor acestora şi a condiţiilor în care ei beneficiază de
fondurile constituite.

SUBDOMENIILE P.F.

 P. fiscală - de alocare a resurselor;

 P. antideficitare - politici bugetare;
 P. monetare - P. ratei dobânzii, P. taxei scontului, P. rezervei minime obligatorii, P. de open-
market;
 P. bursieră;
 P. valutară.

18
 Finanţe publice

SUBIECTUL 12: BUGETUL DE STAT: CONŢINUT ECONOMIC. PRINCIPII

Conţinutul economic al bugetul de stat

BUGETUL DE STAT
 Actul financiar prin care sunt prevăzute şi autorizate de către Parlament, V şi C statului ca
persoană juridică;
 Actul juridic generator de drepturi şi obligaţii, deci generator de relaţii sociale între stat şi
diferite persoane fizice/juridice (care participă la formarea veniturilor statului/beneficiază de
cheltuielile acestuia) → B.S. este o categorie economică;
 Ca şi categorie economică, B.S. reprezintă relaţiile social-economice exprimate în formă
bănească născute cu prilejul repartizării unei părţi din venitul naţional prin intermediul statului
ca persoană juridică.

IMPORTANŢA B.S. în cadrul sistemului bugetar, derivă din ponderea mare a PIB repartizat prin
intermediul său.

Principiile bugetare

ANUALITATEA B. = respectarea per. de timp pt. care Parlamentul aprobă B. şi totodată

pp. ca puterea executivă să real. V şi C în cadrul per. stab.
 Perioada este de obicei de 1 an şi trebuie să se refere la 1 an; Durata anului bugetar poate fi
egală cu anul calendaristic sau poate diferi de acesta;
 În practică există 2 sisteme:
 S. de exerciţiu - în care durata exerciţiului bugetar este mai mare cu 3-6 luni decât a anului
bugetar pentru lichidarea situaţiei din anul precedent;
 S. de gestiune - presupune că executarea B. se face pe durata anului bugetar (de regulă, anul
calendaristic);
 Nerespectarea acestui pp. este indusă de apariţia anumitori factori:
 F. politici (imposibilitatea ca uneori Parlamentul să poată vota B. în timp util, ceea ce
presupune folosirea unor prebugete/a unor credite bugetare provizorii);
 F. financiari (imposibilitatea de a se determina cunatumul exact al unor credite bugetare/a
necesarului preconizat, ceea ce presupune utilizarea unor credite suplimentare pentru
corectarea B.).

ECHILIBRAREA B. = cere ca între V şi C să existe un echilibru

 În perioada de început a capitalismului acest pp. era respectat, iar dacă exista deficit, acesta era
mic şi de scurtă durată;
 În perioada dezvoltării capitalismului, B.S. au început să se planifice cu deficite. Deficitul este
perceput de unii economişti ca fiind o cale de stabilizare economică, de lichidare a şomajului, de
realizare a echilibrului economic general.

UNIVERSALITATEA B. = cere ca B.S. să nu fie întocmit şi aprobat numai pentru diferenţa

dintre V şi C, ci şi în formă brută (pentru totalul V şi C)
 Nerespectarea acestui pp. se concretizează în practica financiară prin faptul că B. brute sunt
înlocuite cu B:
 Mixte = unele capitole de V şi C sunt stabilite după pp. evidenţierii brute, în timp ce altele
numai în formă netă;
 Nete = V şi C sunt evidenţiate per sold (diferenţa dintre V şi C).

UNITATEA B. = B. trebuie întocmit într-o formă unitară după o schemă unică, V şi C să fie cuprinse într-un
document unic
 Nerespectarea acestui pp. se materiealizează în practica financiară în apariţia altor B. în afara
celui ordinar al statului:
 B. extraordinare;
 B. anexe;
 B. autonome.

19
 Finanţe publice

REALITATEA B. = cere ca B. să fie întocmit pe baza unor date certe, să fie un B. real.

NEAFECTAREA VENITURILOR = conform căruia, niciunul dintre V statului nu trebuie instituit şi încasat
cu o destinaţie anume; indiferent de denumirea pe care o poartă, V se despersonalizează după încasare,
fiind transferate asupra V bugetare, care în totalitatea lor urmează să primească destinaţiile legale.

PUBLICITATEA = cere ca după aprobarea B.S. de către Parlament, cifrele aprobate să fie date publicităţii
(Monitorul Oficial).

20
 Finanţe publice

SUBIECTUL 13: PROCESUL BUGETAR

Definiţia procesului bugetar

PROCESUL BUGETAR = ansamblul operaţiunilor pe care le comportă B. din momentul începerii lucrărilor
de elaborare şi până în momentul încheierii sale.

Etapele procesului bugetar

1. ELABORAREA/PLANIFICAREA PROIECTULUI DE B.
a) Aspectul politic
 Sistemul european - După întocmirea şi insuşirea de către Guvern, este depus spre dezbatere şi
adoptare Parlamentului;
 Sistemul american - Presupune intervenţia Preşedintelui, pe lângă care funcţionează un birou al
B. care elaborează proiectul, Preşedintele urmând a-l însuşi şi înainta spre dezbatere şi aprobare
Congresului.
b) Aspectul tehnic - se referă la determinarea cifrelor prinvind V şi C
 Nivelul C publice este determinat de evoluţia economiei;
 Determinarea nivelului V publice cunoaşte mai multe procedee:
 Metoda automată - porneşte de la rezultatele privind realizarea B.S. în penultimul an care
se ia ca bază, pentru determinarea indicatorilor bugetari;
 Metoda majorării şi diminuării/mediei - porneşte de la mai mulţi ani precedenţi, pe baza
cărora se stabileşte o medie anuală de creştere pe baza cărora sunt determinaţi indicatorii
bugetari;
 Metoda directă - se bazează pe realizările preliminate ale anului în curs, influenţate de
evoluţia preconizată pentru anul următor (metoda cea mai des utilizată).

2. APROBAREA B.S.
a) Aspectul politic
 Sistemul european - Proiectul de B. odată întocmit este înaintat Parlamentului, de către Guvern;
 Sistemul american - Proiectul de B. odată întocmit este înaintat Congresului, de către Preşedinte.
b) Aspectul tehnic - există deosebiri în ceea ce priveşte sarcinile celor 2 Camere ale Parlamentului
bicameral.
 Astfel, dreptul de amendament al Parlamentului cu privire la cifrele prezentate spre analiză
evidenţiază 2 aspecte:
 P. are dreptul să aprobe/să refuze în bloc proiectul de B.;
 P. are dreptul să aducă unele modificări cifrelor prezentate de Guvern.
 Uneori, aceste modificări trebuie transmise Comisiilor financiare, care funcţionează în cadrul
celor 2 Camere;
 Cele 2 Camere au drepturi egale; Inegalitatea celor 2 Camere în aprobarea B. atribuindu-se cu
prioritate Camerei inferioare (C. Reprezentanţilor); B. trebuie prezentat spre dezbatere şi
aprobare mai întâi C.I. şi numai în al doilea rând C.S.:
 C.I. nu are dreptul să aducă modificări cifrelor analizate, în schimb C.S. are acest drept;
 În unele ţări, C.S. este lipsită de orice drepturi (sistem englez), analiza propriu-zisă fiind
făcută doar de C.I.
 Dacă amendamentele C.S. nu concordă cu cele formulate de C.I. atunci B. este reanalizat de o
Comisie mixtă formată din senatori şi deputaţi, care va găsi soluţia finală;
 Dacă nici membrii acestei Comisii nu se pun de acord, ultimul cuvânt îl va avea C.I.

3. EXECUTAREA B.S. = realizarea în practică a ceea ce s-a prevăzut şi a fost aprobat de Parlament
a) Aspectul politic
 Execuţia C - cifrele avansate în Parlament au caracterul unei limite peste care nu se poate trece,
dar realizarea cifrelor nu este obligatorie, ci facultativă;
 Execuţia V - reprezintă o obligaţie pentru Guvern şi pentru organele administrative, care
contribuie la realizarea lor (cifrele aprobate de Parlament trebuie cel puţin realizate la nivelul
respectiv).

21
 Finanţe publice

b) Aspectul tehnic
 Tehnica excuţiei C - etape:
 Angajarea/Contractarea C = încheierea de contracte între instituţiile publice şi
furnizorii/creditorii acestora; contractele încheiate sunt generatoare de cheltuieli viitoare;
contractarea trebuie să respecte prevederile legii achiziţiilor publice;
 Lichidarea C = determinarea sumei datorate (cheltuiala trebuie documentată şi justificată);
 Ordonanţarea = ordonatorul de credite bugetare (administratorul banului public) emite un
O.P. către contabilii publici (gestionari ai banilor publici); Ordonatorii de credit pot fi:
o O. principali - Ministrul;
o O. secundari - Conducatorii instituţiilor centrale;
o O. terţiari - Conducătorii de instituţii (directori);
 A administra = a gestiona şi a lua decizii;
 A gestiona = a evidenţia, a păstra bunurile;
 Administrarea banului public este marcată de principiul separaţiei faţă de gestionarea banului
public, deoarece contabilii publici au obligaţia de a refuza plata unui O.P. care nu îndeplineşte
următoarele condiţii:
 Legal = plata să nu încalce legea;
 Real = ceea ce se va plăti să se fi executat;
 Documentat şi fundamentat = să fie dovedit cu documente justificative;
 Oportun = cheltuiala publică trebuie să fie cuprinsă în bugetul de V-C al instituţiei pentru
trimestrul respectiv;
 Plata = eliberarea efectivă a sumelor în favoarea creditorilor statului.
! Angajarea, lichidarea şi ordonanţarea intră în competenţa unităţilor administrative, în timp ce plata este
făcută de contabili/casieri !
 Tehnica execuţiei V
 Tehnica execuţiei V fiscale
o În cazul impozitelor directe - etape:
 Asieta = constatarea şi evaluarea materiei impozabile; Metode:
 Indicială - folosită mai ales în perioada medievală, când impozitele erau stabilite pe familie,
conform principiului repartiţiei ierarhice;
 Administrativă - organul fical stabileşte impozitul de plată în funcţie de anumite justificări ale
contribuabilului;
 Directă - contact nemijlocit între organul fiscal şi contribuabil;
 Lichidarea impozitului - se stabileşte cuantumul impozitului datorat, în funcţie de
mărimea materiei impozabile şi de cotele de impozitare;
 Emiterea rolului fiscal = listă cuprinzând contribuabilii din raza unităţii
administrative respective cu materia impozabilă de care dispune şi cuantumul
impozitului corespunzător (contribuabilul are dreptul de a primi un Extras de rol);
! Aprobarea rolului fiscal de către autoritatea legală transformă acest tabel într-un veritabil act executoriu !
 Perceperea propriu-zisă realizată de către casierii publici = plata impozitului; poate
fi:
a) Percepere directă = relaţie nemijlocită cu organul fiscal:
 Impozit portabil = când organul fiscal se deplasează la contribuabil;
 Impozit cherabil = când contribuabilul se deplasează la organul fiscal;
b) Stopaj la sursă = plătitorii de venituri reţin la sursă impozitele datorate de beneficiarul venitului
(ex: impozit pe venit);
c) Aplicare timbre fiscale.
o În cazul impozitelor indirecte - organele administrative care stabilesc/controlează
stabilirea materiei impozabile şi a impozitului datorat realizează şi încasarea impozitului
respectiv.
 În cazul taxelor vamale, atât constatarea masei impozabile, cât şi lichidarea şi
perceperea se fac deodată de către organul vamal;
 În cazul accizelor, organele administrative stabilesc la anumite perioade cuantumul
impozitului în funcţie de existenţa şi mărimea actelor generatoare de impozit.
 Tehnica execuţiei V nefiscale - cuprinde veniturile realizate de stat de la întreprinderi şi
domeniile sale.

22
 Finanţe publice

4. ÎNCHEIEREA ŞI APROBAREA CONTULUI DE EXERCIŢIULUI BUGETAR ŞI EFECTUAREA

CONTROLULUI BUGETAR
a) Întocmirea C.E.B. = fază necesară a procesului bugetar, pentru că acest cont reflectă operaţia de
execuţie bugetară şi permite stabilirea rezultatului final al acestei execuţii, existenţa
excedentului/echilibrului/deficitului bugetar.
Contul de execuţie bugetară îmbracă forma a 2 sisteme:
 S. de exerciţiu - C.E.B. pe 1 an reflectă totalitatea operaţiunilor aferente B. anului respectiv
 Avantaj - Reflectă totalitatea operaţiunilor chiar dacă realizarea lor s-a făcut după încheierea
anului bugetar (3-6 luni convenite);
 Dezavantaj - timp de 3-6 luni trebuie să se ţină conturi duble pentru urmărirea execuţiei,
unele în care se evidenţiază execuşia anului expirat şi altele pentru anul în curs;
 S. de gestiune
 Avantaj - Oferă o mai mare simplitate în încheierea C.E.B.;
 Dezavantaj - C.E.B. în acest caz nu oferă o situaşie clară a excuţiei B., pentru că o parte a V şi
C aprobate sunt reportate în contul anului viitor.
b) Aprobarea C.E.B. se realizează de Parlament, odată cu proiectul B. anului următor.
c) Controlul B. = urmăreşte modul de reprezentare a deciziilor Parlamentului, împiedicând
depăşirea creditelor bugetare/neîncasarea V stabilite. Tipuri:

După natura persoanelor controlate

 C. asupra dministraţiei publice;
 C. asupra gestionarilor publice.

D.p.v. al faptelor controlate

 C. al V publice;
 C. al C publice.

D.p.v. al momentului când se execută

 C. anterior (prealabil) = realizat cu prilejul dezbaterilor realizate pentru votarea B.S.;
 C. paralel cu execuţia B. = realizat cu prilejul interpelărilor membrilor Parlamentului adresate
Guvernului, cu privire la V şi C bugetare;
 C. ulterior = realizat cu prilejul dezbaterilor generate de votarea contului de încheiere a
exerciţiului bugetar.

După natura organelor de control

 C. administrativ = cel care se execută din interiorul org. administraţiei (de către funcţionarii
proprii/un corp de control specializat); este de regulă C. preventiv/concomitent execuţiei B,
executat în special asupra C şi mai puţin asupra V.
 C. jurisdicţional = executat de un organ specializat - Curtea de conturi/Camera de conturi - organ
independent, subordonat doar Parlamentului; urmăreşte în primul rând să protejeze finanţele
publice de eventualele delapidări, neglijenţă, rea credinţă şi în al doilea rând să apere gestionarii
publici de orice arbitrariu, asigurând C. fără existenţa vreunei presiuni politice;
 C. politic = realizat de Parlament, fiind un C. anterior şi ulterior.

! C neefectuate îşi pierd finanţarea, V neîncasate se reportează !

23
 Finanţe publice

SUBIECTUL 14:
CHELTUIELI PUBLICE: CONŢINUT ECONOMIC. CLASIFICARE.
CHELTUIELI PUBLICE PENTRU ACTIVITĂŢI ECONOMICE

Conţinutul economic al cheltuielilor publice

CHELTUIELI PUBLICE = relaţii de repartizare a fondurilor financiare către instituţii publice, populaţie şi
agenţi economici.

C.P. se efectuează din diferite FONDURI FINANCIARE constituite la nivel macro şi microeconomic, cum
sunt:
 Bugetul de stat;
 Bugetul asigurărilor sociale de stat;
 Fondul instituţiilor publice.

Clasificarea cheltuielilor publice

CLASIFICAREA ADMINISTRATIVĂ are în vedere gruparea C.P. după destinaţia lor prevăzută în bugetul
de stat, astfel:
 C. pentru activităţi social-culturale (învăţământ, sănătate, cultură, asistenţă şi socială);
 C. pentru activităţi economice (subvenţii pentru: export, agricultură, industria extractivă);
 C. pentru întreţinerea puterii şi administraţiei de stat, a puterii judecătoreşti;
 C. pentru apărare.

CLASIFICAREA ECONOMICĂ se realizează pe diferite criterii economice:

1. După caracterul C.
a) C. efective = contribuie efectiv la desfăşurarea administraţiei şi a puterii de stat (rechizite,
mobilier, maşini, salariu);
b) C. de transfer = C. prin care se produc o mişcare de V de la categorie socială la alta, de la o ramură
la alta sau de la o ţară la alta (subvenţii, C. cu plata pensiilor, ajutoarele de şomaj, despăgubiri de
război).

2. După scopul C.
a) C. de funcţionare = servesc funcţionării organelor administrative şi puterii de stat;
b) C. de capital = reflectă o mişcare şi o modificare a avuţiei naţionale.

3. După rolul C. în procesul reproducţiei

a) C. pozitive/economice = contribuie direct/indirect la crearea V naţional (C. pentru dezvoltarea
sectorului de stat, C. pentru dezvoltarea agriculturii, acordarea de subvenţii întreprinderilor
private, C. pentru învăţământ);
b) C. negative/reale = reprezintă consumul definitiv (C. militare, C. pentru întreţinerea aparatului
de poliţie şi de justiţie).

4. După natura nevoii satisfăcute

a) C. materiale;
b) C. de personal.

5. După frecvenţa lor

a) C. curente/ordinare;
b) C. cu caracter excepţional.

24
 Finanţe publice

Cheltuieli publice pentru activităţi economice

C.P.A.E.
 Se referă la finanţarea obiectivelor şi activităţilor cu caracter economic din întreprinderile
sectorului public şi la subvenţionarea unor întreprinderi proprietate privată/mixtă din anumite
domenii de activitate;
 Sunt întreptate în special către acele ramuri care prezintă o importanţă mare pentru economia
naţională: industria extractivă, energia, construcţiile, agricultura, silvicultura, cercetarea
ştiinţifică, protecţia mediului).

După conţinutul economic, C.P.A.C. pot fi:

 C. curente/de funcţionare = de desfăşurare a activităţii economice;
 C. de capital = investiţii;
 C. de transfer = subvenţii.

ALOCAŢIILE BUGETARE
 Sunt finanţate pentru acţiuni precum: ameliorarea solului, combaterea bolilor, reproducţia şi
selecţia animalelor, meteorologia şi hidrologia, menţinerea preţurilor produselor agricole;
 Sunt finanţate pentru scopurile amintite anterior, activităţile unor instituţii. centre, direcţii
agricole/silvice care funcţionează pe baza principiului finanţării publice bugetare.

SUBVENŢIILE se pot acorda direct pentru acoperirea unor pierderi, atunci când preţurile formate liber
pe baza raportului dintre cerere şi ofertă în condiţii de concurenţă, nu reuşesc să acopere C, care sunt mari
din cauze economice justificate.

PRIMELE DE EXPORT sunt practicate pentru încurajarea exportului de mărfuri în concordanţă cu

interesele economice şi politice ale statului, precum şi pentru protejarea economiei de concurenţa străină
şi pot îmbrăca următoarele forme:
 P.E. în bani = sume fixe pe unitate de marfă exportată sau ca diferenţă între preţul cel mai ridicat
de pe piaţa internă al produsului respectiv şi preţul cel mai scăzut de pe piaţa externă, pe care
statul îl poate susţine;
 Restituirea impozitelor plătite/renunţarea la impozitele datorate de exportatori;
 Reducerea tarifului pentru transportul mărfurilor pe calea ferată proprietate de stat;
 Avantaje valutare.

EFICIENŢA C.P.A.E. se determină şi se urmăreşte pe baza metodei de analiză costuri-avantaje sau costuri-
eficacitate, luând forma unui raport: efect/efort.
 Indicatori de efect: producţia de marfă, valoarea adăugată, profitul;
 Indicatori de efort: investiţii, costuri de producţie, timp de muncă.

C.P. PENTRU CERCETARE-DEZVOLTARE cuprind:

 C. pentru cercetarea fundamentală = are ca obiectiv cunoaşterea într-un anumit domeniu al
ştiinţei;
 C. privind finanţarea cercetării aplicative = prin care se urmăreşte crearea de
produse/tehnologii noi;
 C. privind dezvoltarea = prin care se realizează verificarea posibilităţilor de obţinere a unor noi
produse şi tehnologii pe scară industrială.
! O pondere importantă în cadrul C.P.C.D. o au C. militare !

C.P.A.E. CA INSTRUMENTE DE INFLUENŢARE A PROCESELOR ECONOMICE

C.P. devin pârghii financiare folosite de stat pentru încurajarea/susţinerea unor domenii de activitate
economică şi socială, prin:
 Preluarea de către stat a finanţării directe/indirecte a obiectivelor de investiţii/de produse;
 Acordarea de subvenţii.
 Influenţa C.P. asupra agriculturii;
 Folosirea C.P. ca instrumente financiare de stimulare a exportului.

25
 Finanţe publice

SUBIECTUL 15: CLASIFICAREA VENITURILOR PUBLICE

1. În funcţie de regularitatea mobilizării lor la bugetul public
a) V ordinare = considerate normale, necesare pentru constituirea B.P., fiind instituite şi mobilizate
la buget în mod obişnuit:
 V. fiscale;
 V nefiscale obişnuite;
 Contribuţiile destinate alimentării bugetului asigurărilor sociale de stat;
 Contribuţiile destinate constituirii fondurilor speciale.
b) V extraordinare = instituite şi mobilizate în anumite situaţii deosebite, când V ordinare sunt
isuficiente în raport cu necesităţile de mijloace băneşti ale autorităţilor publice. Se procură pe
calea:
 Creditului public = împrumut de stat angajat din ţară şi/sau din străinătate, a certificatelor
de trezorerie şi a altor forme de titluri de stat;
 Căilor monetare = împrumuturi la BNR;
 Emisiunii banilor de hărtie, pentru acoperirea deficitelor;
 Alte V.E.
o Ajutoare şi alte transferuri primite din străinătate;
o Sume rezultate din lichidarea participaţiilor de capital ale statului în străinătate;
o Sume provenite din vânzarea unora din bunurile statului aflate în afara graniţelor ţării.

2. D.p.v. al conţinutului economic

a) V curente - deţin ponderea covărşitoare în formarea B.S. şi au caracter repetitiv de la un an
bugetar la altul. În funcţie de natura lor, pot fi:
 V. fiscale = instituite de stat în calitatea sa de subiect de drept public, în virtutea
suveranităţii sale; concretizate în: impozite, taxe, contribuţii percepute la B.S. având caracter
obligatoriu şi nerambursabil;
 V nefiscale = revin statului în calitatea sa de proprietar de capitaluri avansate în procesul
reproducşiei economice, cele mobilizate de la R.A. publice şi de la instituţiile publice;
concretizate în:
o Dividende - revenite statului ca deţinător de K avansate în reproducţia economică,
mobilizate fie direct la buget, fie la dispoziţia unor organisme statale specifice;
o V mobilizate la B.S. de la R.A. iau forma unor vărsămintelor unei părţi din profitul net
rămas după alimentarea fondurilor proprii;
o V nefiscale de la instituţiile publice:
 Taxe: de metrologie, pentru brevete şi invenţii, înregistrarea mărcilor de fabrică,
pentru eliberarea autorizaţiilor de transport în traficul internaţional de mărfuri,
pentru analize efectuate de laboratoare în sistemul de protecţie al consumatorilor;
 V laboratoarelor şi circumscripţiilor veterinare;
 V din comercializarea de standarde;
 V din chirii pentru imobilele proprietăţii de stat;
o V nefiscale diverse:
 V din aplicarea prescripţiei extinctive;
 V din amenzi şi penalităţi.
b) V de capital - deţin o pondere scăzută în structura V bugetare şi au o provenienţă obiectivă,
rezultată din valorificarea prin vânzarea a unor părţi din avuţia naţională aflată în sectorul public.

3. În funcţie de provenienţă
a) V bugetare interne - se clasifică în funcţie de calitatea subiectului plătitor în:
 V de la agenţii economici;
 V de la instituţiile publice;
 V de la populaţie;
b) V bugetare externe - îmbracă în principal forma împrumuturilor ecterne angajate de stat de la
guvernele altor ţări şi de la diverşi creditori externi (instituţii financiar-bancare, bănci private).

4. În funcţie de veriga bugetară la care se încadrează

a) V ale bugetului central;
b) V ale bugetelor locale;
c) V bugetului asigurărilor sociale de stat.

26
 Finanţe publice

SUBIECTUL 16: IMPOZITELE

Conţinutul economic al impozitelor

TERMENUL DE IMPOZIT provine din latinescul „imponere” = a stabili cu forţa.

În PRECAPITALISM, prin impozit se înţelegeau acele obligaţii:

 Către: stat, biserică nobilime;
 În: natură, muncă şi uneori sub formă bănească.

În CAPITALISM, prin impozit se înţeleg acele dări făcute în bani pentru acoperirea anumitor nevoi ale
statului.

CONSTANTIN TULAI defineşte impozitul ca fiind o obligaţie pecuniară definitivă, silită nerambursabilă şi
fără contraprestaţie datorată statului.

IULIAN VĂCĂREL defineşte impozitul ca fiind o prelevare bănească silită, nerambursabilă şi fără
contraprestaţie, din V persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului pentru îndeplinirea funcţiilor şi
sarcinilor sale.

D.p.v. ECONOMIC impozitul reprezintă categoria economică reprezentată de transferurile băneşti

definitive, nerambursabile şi fără contraprestaţie, de la contribuabil la stat.

Rolul impozitelor

ROLUL impozitelor
 Principal mijloc de atragere a resurselor statului;
 Pârghie financiară - prin care se pot încuraja/descuraja anumite activităţi economice;
 Social - prin intermediul I statul redistribuie o parte din V în societate.

Elementele I

OBIECTUL I = materia supusă impozitării (averea, venitul, salariul, bunurile consumate, serviciile
consumate)

SUBIECTUL I = persoana fizică/juridică, care prin lege este plătitor de I

SUPORTATORUL I = persoana care suportă efectiv I

! În cazul I directe, subiectul I este una şi aceeaşi persoană cu suportatorul I, pe când în cazul I indirecte,
acestea sunt diferite !

SURSA I = izvorul I = ne arată din ce se plăteşte I

UNITATEA DE IMPUNERE = ne arată ce în ce se măsoară obiectul impunerii (unitate monetară, unitate de

suprafaţă, unitate de greutate, alte unităţi naturale)

COTA I = I aferent unei unităţi de impunere:

 C fixe = sume fixe aplicate pe unitatea de impunere ( 435 €/tonă benzină fără plumb, 20 lei/200
cm3 capacitate cilindrică)
 C procentuale = exprimate în cifre relative şi pot fi:
 Proporţionale = C procentuale unice aplicate la masa impozabilă indiferent de mărimea
acesteea (16% asupra profitului impozabil)
 Pogresive = C procentuale care cresc mai rapid decât masa impozabilă; în funcţie de realţia
cu masa impozabilă, pot fi:
o C.P. simple = C procentuale diferite pentru anumite intervale de V
o C.P. compuse = pe tranşe = V se împarte în tranşe, fiecăreia aplicându-se C de
impozitare corespunzătoare

27
 Finanţe publice

 Regresive = C care scad pe măsură ce masa impozabilă creşte (I/vânzarea imobilelor în

procent de 2% până la valoarea de 200.000 lei şi 1% pentru valori mai mari de 200.000 lei)

PERIOADA ŞI TERMENUL I
 Perioada I (pentru I/profit perioada I = 1 an, pentru I/salar = o lună);
 Termenul I (I trebuie plătit până la data de...)

FACILITĂŢILE ŞI CONSTRÂNGERILE FISCALE

 Facilităţile iau forma:
 Reducerilor fiscale = părţi din I deja calculat care nu se mai plăteşte (partea de reinvestire a
profitului)
 Deducerilor fiscale = părţi din masa impozabilă ce se scot de la impunere (V minim
neimpozabil)
 Constrângerile iau forma:
 Amenzilor;
 Penalităţilor.

Principiile impunerii

MAXIMELE IMPUNERII (Adam Smith - „Avuţia naţiunilor”)

 M de justiţie;
 M de certitudine;
 M comodităţii;
 M economiei şi randamentul I.

PRINCIPIILE IMPUNERII = reguli, cutume acceptate de-a lungul timpului în teoria şi practica fiscală

1. P RANDAMENTULUI FISCAL = pentru a fi rentabil, un I trebuie să aducă statului maximum de V cu

C minime
Pentru a se asigura R.F., I trebuie să îndeplinescă 4 calităţi:
a) Productivitatea = exprimă propriu-zis R impozitului; pentru a fi productiv, I trebui să fie cât mai
mare şi să se realizeze cu C minime; la realizarea P contribuie:
 I să fie universal = să fie plătit de toţi cei care realizează masa impozabilă respectivă
(când nu se respectă acest principiu → evaziune fiscală);
 Statul trebuie să facă cât mai puţine C;
 Să nu permită evaziunea şi repercursiunea I;
 Cel mai productiv I este considerat I pe consum.
b) Stabilitatea = I este considerat a fi stabil, atunci când cunatumul său nu urmează oscilaţiile
ciclului productiv/al unei conjuncturi oarecare; această calitate este dictată de 2 aspecte:
 S fiscală - I este o lege fiscală care este cu atât mai bună, cu cât rezistă mai mult în timp;
 S încasărilor fiscale - se ştie că I indirecte sunt mai instabile decât I directe;
 Cel mai stabil I este considerat I pe avere.
c) Elasticitatea = I să poată fi ajustat/modificat (Codul de procedură fiscală cere ca modificările să
intre în vigoare după 6 luni);
 I este socotit E, atunci când permite statului ca la nevoie să poată realiza V mai mari;
 Cel mai elastic I este considerat I pe consum.
d) Comoditatea şi simplitatea = I trebuie să fie uşor de calculat, de declarat şi de plătit (C şi S
conduc la plata sigură a I);
 Cel mai comod şi simplu I este considerat I pe avere.

2. P ECHITĂŢII FISCALE = face ca toţi cei care realizează o anumită masă impozabilă să plătească
statului un I egal; Egalitatea în faţa Fiscului poate fi:
 Absolută = fiecare contribuabil plăteşte aceeaşi sumă de bani (în cazul accizelor asupra
alcoolului, pentru fiecare litru de alcool se va plăti o sumă fixă);
 Relativă = utilizarea cotelor procentuale (16% asupra profitului impozabil).
! Egalitate ≠ Egalitarism (reprezentat de cotele progresive, care promovează câştigurile nete - mai mult I
de la cei care realizează V crescute, mai puţin I de la cei care realizează V scăzute) !

28
 Finanţe publice

Pentru eliminarea inegalităţilor, politicile fiscale moderne şi contemporane promovează anumite măsuri
în numele echităţii:
 Capacitatea contributivă a contribuabililor (nivelul V/averii, numărul membrilor familiei); Se
ţine cont de chestiunea socială până în punctul în care nu se denaturează interesul de obţine V şi
de a nu distorsiona repartiţia naţională a sarcinii fiscale, a.î. să nu fie transformată egalitatea în
egalitarism şi să nu fie inhibat interesul pentru muncă;
 Progresivitatea în materie de impozit, precum şi alte facilităţi fiscale.

3. P DE POLITICĂ ECONOMICO-SOCIALĂ
 Prin intermediul I:
 Statul poate influenţa concurenţa, stimula consumul/producţia;
 Poate fi restrâns consumul anumitor produse considerate ca fiind nocive pentru sănătate
(tutun, alcool);
 I nu reprezintă doar o plată amorfă a contribuabililor către stat, ele sunt capabile să declanşeze
interese/reacţii din partea contribuabililor (de a economisi, a de consuma). Utilizate astfel, I pot
promova politici sociale sau economice.
a) Individualitatea
 Porneşte de la axioma că într-o societate democrată, omul şi nu statul este valoarea esenţială;
 În acest context, fiscalitatea trebuie să reprezinte unul din mijloacele asigurării deplinei
dezvoltări a personalităţii fiecărui cetăţean corespunzător propriei sale aspiraţii;
b) Impersonalitatea = sunt preferate I analitice/impersonale (pe produs) faţă de I
sintetice/personale (care nu pot fi aplicate decât având o vedere de ansamblu asupra activităţii
contribuabilului, care jenează personalitatea umană);
c) Neutralitatea = I să nu contravină unei mai bune gestionări a economiei, ci să fie favorabile
realizării unei economii cât mai eficiente (I nu trebuie să reprezinte pentru contribuabil un motiv
de a munci mai mult/de a renunţa în a consuma sau investi);
d) Nediscriminarea = promovarea unor regului valabile pentru toţi; astfel, I trebuie stabilite fără
discriminări directe/indirecte, faţă de unii subiecţi/faţă de unele grupări sociale (acelaşi
tratament atât pentru contribuabilii P.F. cât şi P.J., atât pentru K public cât şi pentru cel privat)
! Constrângerile şi avantajele fiscale de tipul deducerilor/reducerilor fiscale promovează o discriminare
pozitivă !
e) Legitimitatea = V nelegitime (nemeritate) ar trebui impuse mai aspru faţă de cele legitime (V
provenind din: muncă, administrarea afacerilor, asumarea riscurilor);
f) Lipsa arbitrariului = perceperea de I pe baza unor principii simple şi clare, care să nu dea
naştere niciunui arbitrariu; legea fiscală trebuie să fie echivocă, să nu lase loc interpretărilor.

Tehnica impunerii

TEHNICA IMPUNERII = ansamblul operaţiilor prin care are loc: constatarea şi evaluarea materiei
impozabile, determinarea cunatumului I datorat şi perceperea I.

ETAPELE IMPUNERII
 Asieta;
 Lichidarea;
 Perceperea

1. ASIETA = cuprinde operaţiile prin care se constată şi evaluează materia

impozabilă; Metode:
a) M indirecte - procedee
 M indiciară = pe baza indicilor, evaluarea materiei impozabile făcându-se pe baza prezumţiei
(presupunerii);
 Evaluarea administrativă = fără niciun criteriu declarat, statul stabileşte un anumit I, fără a fi
dator să argumenteze ce a stat la baza acestei aprecieri;
 Evaluarea forfetară = realizată de organele fiscale de comun acord cu contribuabilii;
b) M directă - procedee
 Evaluarea pe baza declaraţiei controlate a contribuabilului - control permanent al
organelor fiscale asupra materiei impozabile declarate de contribuabil;
 Evaluarea pe baza declaraţiei unei terţe persoane - persoană implicată într-o formă sau alta
în realizarea masei impozabile (pentronul, în cazul I/salar angajaţilor săi).

29
 Finanţe publice

2. LICHIDAREA = operaţia prin care se procedează la determinarea cuantumului I, după cunoaşterea

materiei impozabile:
a) Impunere prin cotitate = determinarea cunatumului I prin aplicarea cotelor de I asupra materiei
impozabileM
b) Impunerea prin repartiţie = se stabileşte mai întâi suma totală a I ce trebuie să ajungă la stat şi
apoi acesta se repartizează din treptă în treaptă administrativă, pe obiectele impunerii ce le deţin
subiecţii impozabili.

3. PERCEPEREA = ansamblul operaţiilor prin care are loc trecerea I de la contribuabil

în casieriile statului; Metode:
a) Percepere directă = relaţie nemijlocită cu organul fiscal:
 Impozit portabil = când organul fiscal se deplasează la contribuabil;
 Impozit cherabil = când contribuabilul se deplasează la organul fiscal;
b) Stopaj la sursă = plătitorii de venituri reţin la sursă impozitele datorate de beneficiarul venitului
(ex: impozit pe venit);
c) Aplicare timbre fiscale = P indirectă realizată prin intermediul unităţii care vinde T

Clasificarea I

1. După materia impozabilă

a) I pe venit - se aplică asupra resurselor P.F/P.J., care se reînnoiesc lunar;
b) I pe avere - se aplică asupra patrimoniului unei P.F./P.J. pe care acestea le-au obţinut fie prin
folosirea unei părţi a V, fie prin preluarea cu titlu gratuit/oneros de la alte persoane;
c) I pe cheltuială - sunt defapt I pe consumul diferitelor bunuri şi servicii.

2. După modul de aşezare

a) I individuale - se aplică asupra unui singur element generator de sarcină fiscală;
b) I globale - se aplică asupra situaţiei economice în ansamblu a subiectului.

3. După scopul I
a) I financiare - instituite cu singurul scop de a aduce V statului;
b) I de ordine - folosite de stat pentru realizarea altor scopuri economice şi sociale.

4. După frecvenţa încasărilor de către stat

a) I permanente - se menţin în practică;
b) I incidentale - la care statul apelează numai în anumite situaţii.

5. După organul care administrează I

a) I federale - în cazul statelor federaţii;
b) I guvernamentale - I sunt încasate de Guvern;
c) I locale - I încasate de colectivităţile administrativ-teritoriale (comune, municipii, judeţe).

6. După incidenţă (punct asupra căruia apasă sarcina fiscală)

a) I directe - sarcina apasă asupra plătitorului:
 I.D. reale
 I funciar;
 I pe clădiri;
 I pe K mobiliar;
 I pe activitatea indistrială, comercială, profesii libere;
 I.D. personale
 I pe avere (activ net);
 I pe venit;
b) I indirecte - sarcina apasă asupra altei persoane decât plătitorul (subiect ≠ suportator); se percep
cu ocazia vânzării unor bunuri şi servicii:
 Taxa de consumaţie (TVA);
 Taxe vamale;
 Taxe de timbru şi înregistrare;
 Monopoluri fiscale.

30
 Finanţe publice

Formele de eludare a impozitului

Formele de eludare a impozitului sunt:

 Repercursiunea fiscală;
 Evaziunea fiscală.

1. REPERCURSIUNEA FISCALĂ = fenomenul de transmitere a sarcinii fiscale de la plătitorul I la alte

PF/PJ.

CĂILE DE REALIZARE A R.F.

 Prin includerea impozitului în preţul mărfurilor vândute - caz în care are loc o translaţie a I
de la vânzător la cumpărător;
 Prin cumpărarea de materii prime şi materiale la preţuri cu mult mai mici decât cele
normale existente pe piaţă - caz în care are loc o translaţie a I de la cumpărător la vânzător.

FORMELE R.F.
 R.F. simplă - apare atunci când transferul I de la plătitor la suportator se face o singură dată, ceea
ce presupune că suportatorul este o persoană care nu mai are posibilitatea să mai transfere
asupra cuiva I ce l-a suportat (cumpărarea de bunuri de consum);
 R.F. în trepte - I este repercutat de mai multe ori, până când suportatorul este un cumpărător şi
râmăne să suporte definitiv I respectiv (I funciar plătit de proprietarul pământului pe care l-a
închiriat unui antreprenor care a construit pe el şi ar trebui să suporte I, dar el are posibilitatea să
transfere I prin chirie, asupra antreprenorului).

R.F. OFICIALĂ/NEOFICIALĂ
 R.F. oficială - apare în cazul I indirecte, când I sunt plătite de agenţii economici şi suportate de
ultimii consumatori;
 R.F. neoficială - apare în cazul I directe, când sarcina fiscală este transferată fără a fi prevăzută de
lege (I pe chirii).

2. EVAZIUNEA FISCALĂ = fenomen fiscal finalizat cu neplata I către bugetul public, concretizat în
nedeclararea masei impozabile şi neplata I.

FORMELE E.F.
 E.F. frauduloasă = contribuabilii încalcă prevederile legale cu privire la impunere, declarând fals
sau nedeclarând anumite sume de V;
 Se realizează cu încălcarea legii;
 Forme:
o Întocmirea de declaraţii false;
o Întocmirea de documente de plăţi fictive;
o Alcătuirea registrelor contabile nereale;
o Nedeclararea masei impozabile;
o Declararea de V impozabile inferioare celor reale;
o Registru de evidenţă dublă: un exemplar real, altul fictiv;
o Vânzări făcute fără Factură (economie subterană);
o Falsificarea Bilanţului contabil;
o Preţurile de transfer = mărfuri vândute de la o firmă la o alta, cu serii diferite, dintre
care unele având de regulă destinaţie cu sediul în aşa-zisele „paradisuri fiscale”
(Monaco, Cipru, Irlanda, Hawai, Lichtenstein);
 E.F.F. este echivalentă cu contravenţie/infracţiune, în funcţie de gravitate fiind clasată ca
fiind faptă civilă/penală, aspru pedepsită de lege (E.F.F. este reglementată în România de
Legea 241/2005).
 E.F. nefrauduloasă = presupune interpretarea favorabilă de către contribuabil a legii fiscale
(care a fost astfel concepută, încât să permită interpretarea);
 Nu se realizează cu încălcarea legii, ci cu încălcarea principiului universalităţii al
impunerii;
 Forme:
o Constituirea fondurilor de amortizare/rezervă într-un cuantum mai mare decât cel
care se justifică d.p.v. economic, micşorând astfel V impozabil;

31
 Finanţe publice

o Asocierile de familie - impunerea separată a acestora, repartizarea V pe fiecare

asociat ducând la micşorarea sarcinilor fiscale;
o Folosirea în anumite limite a procedurilor legale cu privire la donaţiile filantropice,
indiferent dacă au avut loc/nu, ceea ce duce la sustragerea unei părţi din V realizate de
la impunere;
o Scăderea din V impozabil a C de protocol, reclamă şi publicitate, indiferent dacă au
fost efectuate sau nu.

! Dacă în cazul E.F. statul pierde, în cazul R.F. statul nu pierde, doar că repartiţia oficială a sarcinii fiscale se
modifică !

Dubla impunere fiscală internaţională şi măsuri pentru evitarea ei

D.I.I. = fenomen prin care aceeaşi masă impozabilă este impusă în 2 state diferite;
 Are efecte negative asupra liberei circulaţii a capitalurilor şi asupra desfăşurării activităţii
economico-sociale.

MĂSURI ÎMPOTRIVA D.I.

 Măsurile unilaterale au ca scop atragerea de capital din V provenite din afară fără a fi impuse
(de obicei, nu au efectul scontat → se recurge la înţelegerile între state);
 Înţelegerile bilaterale şi multilaterale între state stabilesc materia impozabilă, competenţa
fiecărui stat şi modalităţile de percepere.

CRITERIILE PENTRU EVITAREA D.I.

 C. spaţial = spaţiul naţional, suveranitatea fiscală a fiecărui stat, la teritoriul statului;
 C. temporal = perioada pentru care se procedează la evitarea D.I., perioadă care trebuie să fie
aceeaşi;
 C. rezidenţei:
 P.J. - rezidenţa se stabileşte în funcţie sediul social declarat la FISC;
 P.F. - rezidenţa se stabileşte în funcţie de domiciu; în cazul în care P.F. deţine mai multe
domicilii, rezidenţa va fi domiciliul în care P.F. îşi petrece cel mai mult timp;
 Cetăţenia;
 Naţionalitatea - dacă cetăţeanul este apatrid, atunci organele fiscale din ţările unde acesta a
realizat V se vor pune de acord, pe baza Declaraţiilor contribuabilului.
! Contribuabilul care a obţinut V în străinătate, îşi va justifica V realizat şi plata I în străinătate pe baza unui
Certificat fiscal obţinut de la organul fiscal din străinătate/pe baza unui Certificat de la plătitorul de V emis
de organul fiscal !

SOLUŢII CONCRETE DE EVITARE A D.I. = convenţii între state cu privire la:

 Salarii;
 Indemnizaţii:
o Jetoane (I ale membrilor C.A., care nu fac parte din conducerea executivă a societăţii);
o Tantiene (I primite de membrii C.A.);
 Premii;
 V din: dividende, chirii, rente;
Se impun în statele de provenienţă şi se regularizează în statele de destinaţie;
 V din spectacole - se impun la sursă, în ţara de origine, unde a avut loc spectacolul;
 V din dobânzi, redevenţe - sunt impozitate parţial în ţara de origine şi parţial în ţara de
destinaţie;
 V din practica profesiunilor libere - sunt impozitate în ţara unde desfăşoară activitatea
respectivă.

PROCEDEE TEHNICE DE EVITARE A D.I.

 Scutirea progresivă - presupune că pentru determinarea bazei impozabile şi a cotei I sunt luate
în considerare V realizate în străinătate, cotă a I care apoi se aplică doar asupra V realizate în ţara
de rezidenţă;
 Scutirea totală - presupune că pentru determinarea bazei impozabile în ţara de rezidenţă nu se
iau în calcul V realizate în străinătate;

32
 Finanţe publice

 Creditarea obişnuită - presupune că I plătite în străinătate se recunosc în ţara de rezidenţă, dar

numai până la nivelul cât s-ar fi datorat în ţara de rezidenţă pentru V respectiv;
 Creditarea totală - presupune că I plătite în străinătate sunt recunoscute în totalitate în ţara de
rezidenţă.
! Legislaţia fiscală din România a consacrat procedeul creditării obişnuite sub forma creditului fiscal extern,
atât pentru V obţinute de P.F., cât şi pentru cele obţinute de P.J. !

Impozitele directe şi indirecte

1. IMPOZITELE DIRECTE = I în cazul cărora sarcina fiscală este suportată de plătitor

 Subiectul impunerii este aceeaşi persoană cu suportatorul;
 Se diminuează V nominal.

În funcţie de modul de aşezare şi de obiectul lor, se împart în:

a) I reale = se stabilesc asupra obiectelor, asupra unor elemente ale proprietăţii
contribuabilului/asupra activităţii, locuinţei, clădirii, pământului, fabricii, magazinelor, capitalului
bănesc, fără a se ţine seama însă de situaţia personală a contribuabilului (se impune
proprietatea, nu persoana → se mai numesc I obiective/I pe produs: taxa pe scaun la unităţile
administrative, taxa de autorizare a cazanelor de ţuică):
 I financiar;
 I pe clădiri;
 I pe activităţi economice;
 I pe capitalul mobiliar.
b) I personale = sunt aşezate pe persoană în legătură cu averea şi veniturile personale (aşezarea
ţine cont de situaţia personală a subiectului → I subiective):
 I pe venituri:
 V persoanelor fizice;
 V persoanelor juridice.
 I pe avere:
 I imobiliar;
 I pe capital;
 I pe transferul averii.

2. IMPOZITELE INDIRECTE = I percepute de stat, prin intermediul agenţilor economici şi suportate de

consumator
 Fac parte din preţul mărfurilor/tariful serviciilor → I invizibil;
 Afectează condumul → I pe cheltuială;
 Diminuează venitul real.
 Au apărut în sec. XIX în SUA (Războiul de Secesiune), sub forma I pe circulaţia mărfii, pentru a-
şi asigura fondurile necesare redresării;
 În România, s-au introdus în 1918 (după Titulescu), iar în 1923 au fost introduse sub forma I pe
lux şi pe CA (după Brătianu).

În funcţie de modul de aşezare, distingem mai multe forme:

 I.I. generale;
 Taxe de cosumaţie - accize;
 Taxe vamale;
 Monopoluri fiscale.

33
 Finanţe publice

SUBIECTUL 17 - 18:
IMPOZITUL PE VENITUL P.F:
MODALITĂŢI DE IMPUNERE. CONTRIBUABILI.
BAZĂ IMPOZABILĂ. SFERĂ CUPRINDERE

Modalităţile de impunere

1. În funcţie de conţinutul şi aşezarea impozitului

a) I. separată = impunerea se realizează distinct, pentru fiecare tip de V în parte;
b) I. globală = impunerea la sfârşit de an a tuturor veniturilor realizate în anul respectiv;
c) I. combinată = impunerea este separată în timpul anului, urmând ca apoi V să fie impuse cumulat
la sfârşitul anului.

2. În funcţie de subiectul impunerii

a) I. individuală = subiectul I este persoana/individul propriului V;
b) I. familială = impunerea per total a V căminului fiscal.

ISTORIC - În România, impunerea a luat diferite forme după anul 1905:

 1905 - I proporţional pe salarii;
 1923-1934 - Impozitare combinată;
 1934-1939 - Impozitare supracotă;
 După Război-1990 - Impozitarea separată (modelul sovietic);
 După 1990 - Impozitare progresivă (progresivitate simplă);
 1997 - Impozitare progresivă pe tranşe;
 După 1 ianuarie 2005 - Impozitare proporţională de 16% (Cod Fiscal - Legea 571/2003);
 În prezent, modalitatea de impunere practicată: separată în timpul anului (pe categorii de V),
urmată la sfârşitul anului de o regularizare pentru anumite V.

Contribuabili - Art. 39
 P.F. rezidente, pentru V obţinute în ţară şi străinătate;
 P.F. nerezidente care desfăşoară o activitate independentă (prin intermediul unui sediu
permanent în România) şi activităţi dependente în România.

Bază impozabilă = obiectul I = venit net impozabil (diferă pe cele 9 categorii de V supuse acestui tip de I)
 Regula de bază a calcului venitul net impozabil: VNI = Venit Brut - Deduceri Fiscale
 Deduceri fiscale = sume fixe sub forma V neimpozabil: contribuţii sociale, cheltuieli, cotă parte V.

Sferă cuprindere - Art. 41

1. V din activităţi independente;
2. V din salarii;
3. V din cedarea folosinţei bunurilor (chirii);
4. V din investiţii;
5. V din pensii;
6. V din activităţi agricole;
7. V din premii şi jocuri de noroc;
8. V din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;
9. V din alte surse.

34
 Finanţe publice

SUBIECTUL 19:
IMPUNEREA CELOR 9 CATEGORII DE VENIT OBŢINUTE DE P.F.

IMPUNEREA V DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE (16%)

Definire - Art. 46-(1)

 Venituri sub forma beneficiilor comerciale obţinute din - Art. 46-(2):
o Venituri din fapte de comerţ ale contribuabililor ;
o Venituri din prestări servicii (altele decât cele menţionate la veniturile din profesii libere) ;
o Venituri din practicarea unei meserii.
 Veniturile din profesii libere - Venituri obţinute din exercitarea profesiilor desfăşurate în mod
independent, în condiţiile legii - Art. 46-(3):
o Profesii medicale ;
o Avocat ;
o Notar ;
o Auditor financiar ;
o Consultant fiscal ;
o Expert contabil ;
o Contabil autorizat ;
o Consultant de plasament în valori mobiliare ;
o Arhitect ;
o Alte profesii reglementate.
 Veniturile din cedarea drepturilor de proprietate intelectuală provenite din - Art. 46-(4)
o Brevete de invenţie ;
o Desene şi modele ;
o Mostre ;
o Mărci de fabrică şi de comerţ ;
o Procedee tehnice ;
o Know-how ;
o Drepturi de autor ;
o Drepturi conexe dreptului de autor .

! P.F. care obţin primele 2 categorii de V, sunt P.F. autorizate, în timp ce P.F. care obţin cea de-a 3-a
categorie de V nu trebuie să fie autorizate !

Baza de impozitare

1. V.A.I. ale P.F.A pot fi evaluate:

 În sistem real;
 Pe bază de norme de V.

a) Evaluarea în sistem real - Art. 48(1) = se face pe baza evidenţei contabile în partidă simplă (nu se
foloseşte procedeul dublei înregistrări, ci al simplei înregistrări), ce presupune întocmirea unui
Registru de încasări şi plăţi, pe baza căruia se va declara V net impozabil :
VNI = VB - CDF
VNI = VB - CT + CNF
VNI = Venit net impozabil = Rezultat fiscal
VB = Venit brut = V încasate
CT = Cheltuieli totale = CDF şi CNF
CDF (deduse total/limitat) = Cheltuieli deductibile fiscal = C aferente V realizate
CNF = Cheltuieli nedeductibile fiscal = C realizate şi înregistrate, dar nerecunoscute de legea fiscală

CDF trebuie să îndeplinească o serie de condiţii pentru a putea fi deduse - Art. 48(4)
 Să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării V, justificate prin
documente ;
 Să fie cuprinse în C exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite ;
 Să respecte regulile privind amortizarea.

35
 Finanţe publice

CDF limitat - Art. 48(5):

 C de sponsorizare, mecenat, C pentru acordarea de burse private în limita unei cote de 5% din
baza de calcul ;
 C de protocol în limita unei cote de 2% din baza de calcul ;
 C cu indemnizaţia plătită pe perioada delegării şi detaşării în interese de servici, în altă
localitate/ţară/străinătate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice ;
 C sociale în limita de până la 2% din fondul de salarii realizat anual ;
 Pierderi privind bunurile perisabile în limitele prevăzute de actele normative în materie ;
 C privind tichetele de masă acordate de angajatori ;
 Contribuţii efectuate în numele angajaţilor la fonduri de pensii facultative, în limita a
echivalentului de 400€/persoană anual ;
 Prima de asigurare voluntară de sănătate, în limita a echivalentului de 250€/persoană anual ;
 Cotizaţii plătite la asociaţiile profesionale în limita a 2% din baza de calcul.

CNF - Art. 48(7)

 Sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familei sale ;
 C corespunzătoare V neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul României sau în
străinătate ;
 C cu prime de asigurare ;
 Donaţii de orice fel ;
 Amenzi, confiscări, dobânzi, penalităţi de întârziere ;
 Rate aferente creditelor angajate ;
 C privind bunurile constatate lipsă din gestiune/degradate şi neimputabile;
 Sumele/valoarea bunurilor confiscate.

b) Evaluarea pe bază de norme de V - Art. 49(2),(3) - Presupune elaborarea normelor de V, de către

Ministerul Finanţelor Publice, Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice având obligaţia de a stabili şi
publica aceste norme, până la 1 ianuarie a anului în care urmează a se aplica normele respective -

2. V.N.I. ale P.F. care realizează V din cedarea drepturilor de proprietate intelectuală se stabileşte
prin scăderea din VB a unei CDF de 40% din VB, respectiv de 50% din VB în cazul V provenind din
crearea unor lucrări de artă monumentală, iar ceea ce rămâne se impune la sursă cu o cotă de 16% -
Art. 50(1),(2).

Termen de plată - V din activităţi independente (cu excepţia celor impuse la sursă) vor fi supuse
impozitării şi plătite trimestrial, pe baza unei declaraţii anticipate, urmând ca la sfârşitul anului să se
realizeze regularizarea I prin Declaraţia 202 “Declaraţia specială privind V din activităţi
independente”. → I plată la sfârşit de an = I final datorat - Plăţi anticipate

IMPUNEREA V DIN SALARII (16%)

Definire - Art. 55-(1),(2) - Sunt considerate V din salarii, toate V în bani şi/sau în natură, inclusiv:
sporuri, prime sau indemnizaţii obţinute de o P.F. ce desfăşoară o activitate, în baza unui Contract
individual de muncă.

Baza de impozitare - Art. 57(2a): VNI = VB - DF - DP

VNI = Venit net impozabil;
VB = Venit brut = salar tarifar lunar + sporuri + prime + indemnizaţii
DF = Deduceri fiscale = contribuţii obligatorii aferente unei luni (CAS - 10,5% ; CASS - 5,5% ; CFS - 0,5%) +
Contribuţia la fondurile de pensii ocupaţionale (în limita a echivalentului de 200€) + Cotizaţia sindicală
DP = Deducere personală se acordă astfel :
 Pentru P.F. care realizeză BR lunar din salarii de până la 1.000 lei inclusiv :
 Fără persoane în întreţinere = 250 lei ;
 1 persoană în întreţinere = 350 lei ;
 2 persoane în întreţinere = 450 lei ;
 3 persoane în întreţinere = 550 lei ;
 4/mai multe persoane în întreţinere = 650 lei ;

36
 Finanţe publice

! Condiţiile pentru ca o persoană să fie considerată în întreţinere sunt :

 Persoana în cauză să fie la şcoală ;
 Să nu aibă V de peste 250 lei ;
 Să nu deţină terenuri agricole de peste 1 Ha (la şes) şi de peste 2 Ha (la deal).
 Pentru P.F. care realizeză BR lunar din salarii între 1.000, 01 - 3.000 lei inclusiv, DF este
degresivă :
 Pentru P.F. care realizeză BR lunar din salarii de peste 3.000 lei, DF = 0 lei.
Câştig net = VB - VNI - I
! Informaţiile referitoare la calculul I pe V din salarii sunt cuprinse în Fişele fiscale, întocmite obligatoriu de
către angajator în 3 exemplare: 1 exemplar îl păstrează, iar câte 1 exemplar îl va distribui organului fiscal
competent şi angajatului ! - Art. 59(1),(2).

Termen de plată - Art. 58 - Plătitorii de salarii şi V asimilate salariilor au obligaţia de a calcula, de a reţine
şi de a vira I aferent V din salarii ale fiecărei luni la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei pentru care plătesc aceste V; → I astfel plătit este de tip final = se regularizează la
sfârşitul fiecărui an.

IMPUNEREA V DIN CEDAREA FOLOSINŢEI BUNURILOR (16%)

Definire - Art. 61 - V cedarea folosinţei bunurilor sunt V, în bani şi/sau natură, provenind din cedarea
folosinţei bunurilor imobile, obţinute de către proprietar, uzufructar/alt deţinător legal, altele decât V din
activităţi independente.

Baza de impozitare - Art. 62(2): VNI = VB - CD (25% din VB)

Termen de plată - V din cedarea folosinţei bunurilor vor fi supuse impozitării şi plătite trimestrial, pe
baza unei declaraţii anticipate, urmând ca la sfârşitul anului să se realizeze regularizarea I prin Declaraţia
206 „Declaraţia specială privind cedarea folosinţei bunurilor”.

IMPUNEREA V DIN INVESTIŢII (1%, 16%)

Definire - Art. 65-(1) - Veniturile din investiţii cuprind :

 Venituri din dividende ;
 Venituri impozabile din dobânzi ;
 Câştiguri din transferul titlurilor de valoare;
 Venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen şi alte operaţiuni similare ;
 Venituri din lichidarea unei persoane juridice.

Baza de impozitare - Art. 66-(5): CNA = C - P

CNA = Câştig net anual ;
C = Câştiguri înregistrate în cursul anului ;
P = Pierderi înregistrate în cursul anului .

Cotă de impunere şi termen de plată

1. Veniturile din dividende - Art. 67(1) :

 Se reţin la sursă (16%) ;
 Obligaţia calculării şi reţinerii I revine PJ, odată cu plata dividendelor către acţionari/asociaţi;
 Termenul de virare I este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata.

2. V sub formă de dobânzi - Art. 67(2) :

 Se reţin la sursă (1% şi 16%) ;
 Obligaţia calculării şi reţinerii I revine plătitorului de astfel de V;
 Termenul de virare I este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării.

3. Câştiguri din transferul titlurilor de valoare - Art. 67(3a) :

 Se reţin la sursă (1% şi 16%) - I reprezintă plată anticipată;
 Obligaţia calculării, reţinerii şi virării I revine societăţii de administrare a investiţiilor;
 Termenul de virare I este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei care a fost reţinut.

37
 Finanţe publice

4. Venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract,

precum şi orice alte operaţiuni similare - Art. 67(3c) :
 Se reţin la sursă (1%) - I reprezintă plată anticipată;
 Obligaţia calculării, reţinerii şi virării I revine intermediarilor;
 Termenul de virare I este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei care a fost reţinut.

5. Venituri din lichidarea unei persoane juridice - Art. 67(3d) :

 Se reţin la sursă (16%) - I final;
 Obligaţia calculării, reţinerii şi virării I revine PJ ;
 Termenul de virare I este până la data depunerii situaţiei financiare finale (întocmită de
lichidatori) la Oficiul Registrului Comerţului.
! Lichidarea presupune : inventarierea Activului şi Pasivului patrimonial, actualizarea la zi a acestora şi
acoperirea datoriei din Active !

IMPUNEREA V DIN PENSII (16%)

Definire - Art. 68 - Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la findurile înfiinţate din
contribuţiile sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de
pensii facultative şi cele finanţate de la bugetul de stat.

Baza de impozitare - Se impun doar V din pensii ce depăşesc suma de 1.000 lei, astfel :
Art. 69: VI = VP - SN (1.000 lei)
VI = Venit impozabil ;
VP = Venituri din pensii ;
SN = Sumă neimpozabilă.

Termen de plată - Art. 70(3) - Termenul de virare I (se reţin la sursă - I final) este până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei care se face plata.

IMPUNEREA V DIN ACTIVITĂŢI AGRICOLE (16%)

Definire - Art. 71 - Veniturile din activităţi agricole sunt venituri din următoarele activităţi :
 Cultivarea şi valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor, în sere şi solarii special destinate
acestor scopuri şi/sau în sistem irigat;
 Cultivarea şi valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi ciupercilor;
 Exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole, precum şi altele asemenea ;
 Valorificarea produselor agricole obţinute după recoltare, în stare naturală, de pe ternurilor
agricole proprietate privată sau luate în arendă, către unităţi specializate pentru colectare, unităţi
de procesare industrială sau către alte unităţi, pentru utilizare ca atare.

Baza de impozitare
a) VN dintr-o activitate agricolă se stabileşte pe bază de norme de V - Art. 72(1) - Normele de V se
stabilesc de către Direcţiile Teritoriale de Specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale, se aprobă de DGFP teritoriale ale MFP. Normele de V se stabilesc, avizează şi
se publică până cel târziu la data de 31 mai a anului pentru care se aplică acestea ;
b) Contribuabilul care desfăşoară o activitate agricolă poate opta şi pentru stabilirea VN în sistem
real pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă - Art. 73(1).

Termen de plată
a) În cazul în care V se determină pe baza normelor de V (I final) - Art. 74(2):
 Orice contribuabil care desfăşoară o activitate agricolă are obligaţia de a depune anual o
declaraţie de venit la organul fiscal competent, până la data de 15 mai inclusiv a anului fiscal;
 În cazul activităţii desfăşurate după data de 15 mai, declaraţia de venit se depune în termen de
15 zile inclusiv de la data începerii desfăşurării activităţii;
b) În cazul în care V se determină în sistem real - Art. 74(3): contribuabilul care obţine V din
activităţi agricole are obligaţia de a efectua plăţi anticipate aferente acestor V, urmând a fi
regularizate de organul fiscal competent, care va emite o decizie de impunere anuală.

38
 Finanţe publice

IMPUNEREA V DIN PREMII ŞI JOCURI DE NOROC (16%, 20%, 25%)

Definire
 Veniturile din premii cuprind - Art. 75(1):
 Veniturile din concursuri (altele decât premiile, primele şi indemnizaţiile sportive acordate
sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, în vederea realizării obiectivelor de
înaltă performanţă);
 Veniturile din promovarea produselor/serviciilor ca urmare a practicilor comerciale, potrivit
legii;
 Veniturile din jocuri de noroc cuprind câştigurile realizate ca urmare a participării la jocuri de
noroc, inclusiv cele de tip jack-pot, definite conform normelor metodologice - Art. 75(2).

Baza de impozitare - Art. 76: VNI = VPJN - VN

VNI = Venit net impozabil;
VPJN = Venit din premii/jocuri de noroc ;
VN = Venit neimpozabil.

Cotă de impunere
a) Veniturile sub formă de premii se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra venitului net realizat
din fiecare premiu - Art. 77(1);
b) Veniturile din jocuri de noroc - Art. 77(2) :
o Se impun cu o cotă de 20% aplicată asupra venitului net realizat într-o zi de acelaşi plătitor
şi care nu depăşeşte cuantumul de 10.000 lei ;
o Se impun cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net realizat într-o zi de acelaşi plătitor
şi care depăşeşte cuantumul de 10.000 lei inclusiv.

Termen de plată - Art. 77(6) - Termenul de virare al impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care a fost reţinut.

IMPUNEREA V DIN TRANSFERUL PROPRIETĂŢILOR IMOBILIARE DIN PATRIMONIUL PERSONAL

Definire - Art. 771(1) - Veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal
se referă la transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între
vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de
orice fel fără construcţii.

Baza de impozitare - Art. 771(4) - Baza de impozitare a veniturilor din veniturilor din transferul
proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal o reprezintă valoare declarată de părţi în actul prin
care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale.

Cota de impozitare
a) Art - 771(1a) - Pentru construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum şi pentru
precum terenurile de orice fel fără construcţii, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv,
cota de impunere este de :
 3% pentru valori de până la 200.000 lei inclusiv ;
 6.000 lei + 2% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv, pentru valori de peste 200.000
lei;
b) Art - 771(1b) - Pentru construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum şi pentru
precum terenurile de orice fel fără construcţii, dobândite la o dată mai mare de 3 ani, cota de
impunere este de :
 2% pentru valori de până la 200.000 lei inclusiv ;
 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv, pentru valori de peste 200.000
lei.

Termenul de plată - Art. 771(6) - Termenul de virare al impozitului este până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care a fost reţinut.

39
 Finanţe publice

IMPUNEREA V DIN ALTE SURSE (16%)

Definire - Art. 78(1) - Veniturile din alte surse se referă la :

 Prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în
cadrul unei activităţi pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relaţie
generatoare de venituri din salarii ;
 Câştiguri primite de la societăţile de asigurări, ca urmare a contractului de asigurare încheiat între
părţi cu ocazia tragerilor de amortizare ;
 Venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferenţelor de preţ pentru anumite
bunuri, servicii şi alte drepturi, foşti salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza
unor legi spaciale ;
 Venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial ;
 Venituri primite de persoanele fizice din activităţi desfăşurate pe baza contractelor/convenţiilor
civile, încheiate potrivit Codului Civil, altele decât veniturile impozabile din activităţi
independente.

Baza impozabilă - Art. 84 - Baza de impozitare a veniturilor alte surse o reprezintă venitul brut realizat.

Termenul de plată - Art. 79(3) - Termenul de virare al impozitului (se reţine la sursă - I final) este până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.

40
 Finanţe publice

SUBIECTUL 20 : IMPOZITUL PE PROFITUL SOCIETĂŢILOR

Contribuabili - Art. 13
 PJ rezidente ;
 PJ străine care desfăşoară o activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;
 PJ străine şi PF nerezidente care desfăşoară activitate în România într-o asociere fără
personalitate juridică;
 PJ străine care realizează V din/sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România saun
din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o PJ română;
 PF rezidente asociate cu PJ române, pentru V realizate în România şi străinătate din asocieri fără
personalitate juridică.

Bază de impozitare - Art. 19(1): PI = RNC + CNF - DF

PI = Profit anual impozabil;
RNC = Rezultat net contabil = V - C = Sold final creditor cont 121
CNF - Art.21(4) = Cheltuieli nedeductibile fiscal
 C cu impozitul datorat;
 C cu amenzi, penalităţi;
 C privind bunuri de natura stocurilor/a activelor corporale constatate lipsă din
gestiune/degradate, altele decât cele imputabile/asigurate.
DF = Deduceri fiscale = C deductibile
a) Deductibilitate limitată
 Fondul de rezervă (rezerva legală) legală în limita a 5% din profitului brut realizat şi maxim
20% din Ks - Art. 22(1a);
 V aferente provizioanelor legale pentru garanţii de bună execuţie acoradte clienţilor şi pentru
neîncasarea creanţelor în limite legale - Art. 22(1b);
 C cu protocolul: deductibile până la 2% din rezultatul intermediar şi nedeductibile pentru
valoarea ce depăşeşte 2% - Art. 21(3);
 C cu sponsorizările: deductibile în limita a 3‰ din cifra de afaceri, dar nu mai mult de 20% din I
pe profit datorat - Art. 21(3);
 C cu prime de asigurare socială voluntară în limita unei sume echivalente cu 250€ - Art. 21(3);
 C cu contribuţia la pensiile facultative în numele unui angajat, în limita unei sume echivalente cu
400€ - Art. 21(3);
 C cu amortismentul peste limita legală - Art. 21(3);
 C cu diurna/indemnizaţiile cu deplasarea: nedeductibile pentru valoarea ce depăşeşte de 2,5 ori
plafonul acordat instituţiilor publice - Art. 21(3);
 C cu pierderile din perisabilităţi: nedeductibile pentru valoarea ce depăşeşte norma legală - Art.
21(3).
b) Deductibilitate integrală
 C cu dobânzile, în cazul în care gradul de îndatorare a K este ≤ 3;
 C cu amortizarea.

Cotă de impozitare
a) Cota de I pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16% - Art. 16(1);
b) Contribuabili care desfăşoară activităţi de natura: barurilor de noapte, cluburile de noapte,
discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive sunt obligaţi la plata unui impozit (I minim) de
5% - Art. 18(1).

Scutiri
 Trezoreria statului, BNR, instituţiile publice - Art. 15(1);
 Fundaţiile şi cultele religioase - Art. 15(1);
 Asociaţiile de proprietari şi PJ care plătesc I pe V microîntreprinderilor - Art. 15(1);
 Fondurile de garantare a depozitelor bancare - Art. 15(1);
 Fondul de compensare a investitorilor - Art. 15(1);
 Organizaţiile non-profit, sindicale, patronale sunt scutite de la plata I/profit pentru V realizate
într-un an fiscal până la echivalentul în lei a 15.000€, dar nu mai mult de 10% din restul V - Art.
15(2,3).

41
 Finanţe publice

SUBIECTUL 21: IMPOZITUL PE VENITUL MICROÎNTREPRINDERILOR

Definiţia microîntreprinderii - Art. 103 - O microîntreprindere este o PJ română care îndeplineşte

cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal respectiv:
a) Realizează V, altele decât cele din consultanţă şi management, în proporţie de 50% din VT;
b) Are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;
c) A realizat V care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000€;
d) Ks al PJ este deţinut de persoane, altele decât statul, autorităţile locale şi instituţiile publice.

Opţiunea de a plăti I/V microîntreprinderilor

1. I pe V.M. este opţional - Art. 104(1),(2),(3) - Astfel, pot plăti I.V.M.:

 Microîntreprinderile plătitoare de I/P pot opta pentru plata I/V.M. începând cu anul fiscal
următor, dacă îndeplinesc condiţiile Art. 103 şi dacă nu au mai fost plătitoare de de I/V.M.;
 P.J. română care este nou înfiinţată poate opta pentru plata I/V.M., începând cu primul an fiscal,
dacă condiţiile prevăzute la Art.103 a şi d sunt îndeplinite la data înregistrării la Registrul
Comerţului, iar condiţia prevăzută la Art. 103b este îndeplintă în termen de 60 zile inclusiv de la
data înregistrării.
2. Nu pot opta pentru sistemul de impunere pe V.M. următoarele:
 Microîntreprinderile plătitoare de I.V.M. care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile prevăzute
la Art. 103 începând cu anul fiscal următor - Art. 104(4);
 PJ române care - Art. 104(5):
 Desfăşoară activităţi în domeniul bancar;
 Desfăşoară activităţii în domeniile asigurările şi reasigurărilor, al pieţei de K, cu excepţie PJ
care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii;
 Desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive, cazinourilor;
 Au Ks deţinut de un acţionar sau asociat PJ cu peste 250 de angajaţi.

Aria de cuprindere - Art. 105 - I.V.M. se aplică asupra veniturilor obţinute de microîntreprinderi din
orice sursă.

Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic - Art. 106(1).

Cota de impozitare pe V.M. este - Art. 107:

 2% în 2007;
 2,5% în 2008;
 3% în 2009.

Baza impozabilă - Art. 108 (1) - Baza impozabilă a I.V.M. o constituie V din orice sursă, din care se scad:
 V. din variaţia stocurilor;
 V din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
 V din exploatare, reprezentând cota parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru
finanţarea investiţiilor;
 V din provizioane;
 V rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate bugetului de stat, care nu au fost
cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil;
 V realizate din despăgubiri, de la societăţi de asigurare, pentru pagubele produse la activele
corporale proprii.

Deduceri fiscale - Art. 108(2) - În cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat,
valoarea de achiziţie a acestora, se deduce din baza impozabilă în trimestrul în care au fost puse în
funcţiune.

Procedura de declarare a opţiunii - Art. 109(1) - PJ plătitoare de I/P comunică opţiunea organelor
fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin depunerea Declaraţiei de menţiuni pentru Pj, asociaţii
familiale şi asociaţii fără personalitate juridică, până la data de 31 ianuarie inclusiv.

42
 Finanţe publice

Plata I şi depunerea declaraţiilor fiscale - Art. 110

 Calculul şi plata I/V.M. se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
trimestrului pentru care se calculează I;
 Microîntreprinderile au obligaţia de a depune, până la termenul de plată al I, Declaraţia de I/V.

Prevederi fiscale referitoare la amortizare - Art. 112 - PJ plătitoare de I/V.M. sunt obligate să
evidenţieze contabil C de amortizare.

43
 Finanţe publice

Fara SUBIECTUL 22:

IMPOZITUL PE: CLĂDIRI, TERENURI, MIJLOACE DE TRANSPORT

IMPOZITUL PE CLĂDIRI

Reguli generale
 Clădirea este orice contrucţie situaţă desupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de
denumirea ori de folsinţa sa şi care are 1/mai multe încăperi (spaţiul din interiorul unei clădiri)
ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente
şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul,
indiferent de materialele din care sunt construite - Art. 249(5);
 Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România, datorează anual I/clădire,
către Bugetul local - Art. 249(1),(2);
 Pentru clădirile proprietate publică/privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale:
concesionate, închiriate, date în administrare sau folosinţă, se stabileşte taxa pe clădire, care
reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau
folosinţă - Art. 249(3).

Scutiri - Art. 250 - Clădirile pentru care nu se datorează I/clădire sunt:

 Clădirile proprietate a statului/unităţilor administrativ-teritoriale/oricăror instituţii publice, cu
excepţia încăperilor unde sunt folosite pentru activităţi economice;
 Clădirile clasate ca fiind monumente istorice/de arhitectură sau arheologie/muzee sau case
memoriale, cu excepţia încăperilor unde sunt folosite pentru activităţi economice;
 Clădirile constituite ca lăcaşuri de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial în
România, cu excepţia încăperilor unde sunt folosite pentru activităţi economice;
 Clădirile care constituie patrimoniul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat/confesional
sau particular, cu excepţia încăperilor unde sunt folosite pentru activităţi economice;
 Clădirile unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor unde sunt folosite pentru activităţi
economice;
 Clădirile afectate centralelor hidro-electrice, termo-electrice şi nuclearo-electrice;
 Clădirile funerare din cimitire şi crematorii.

Calculul I

1. Pentru PF
a) În cazul deţinerii unei singure clădiri - Aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea
impozabilă a clădirii - Art. 251(1);
b) În cazul deţinerii a mai mulor clădiri - Art. 252(1)
 Cu 15% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
 Cu 50% pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
 Cu 75% pentru cea de-a treia clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
 Cu 100% pentru ce-a dea patra clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de
domiciliu.

2. Pentru PJ - Art. 253(1),(2),(3)

 I/C se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii;
 Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a acesteia în patrimoniul proprietarului;
 Cota de impozit se stabileşte prin Hotărârea Consiliul local şi poate fi cuprinsă între 0,25% -
1,50%, inclusiv.

Plata I - Art. 255(1),(2)

 Impozitul/taxa pe clădire se plăteşte anual, în 2 rate egale, până la datele de 31 martie şi 30
septembrie inclusiv;
 Pentru plata cu anticipaţie a I/C datorat pentru întregul an, până la 31 martie a anului respectiv,
se acordă o bonificaţie de până la 10%.

44
 Finanţe publice

IMPOZITUL PE TERENURI

Reguli generale
 Orice persoană care are în proprietate teren situat în România, datorează anual I/ teren, către
Bugetul local - Art. 256(1),(2);
 Pentru terenurile proprietate publică/privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale:
concesionate, închiriate, date în administrare sau folosinţă, se stabileşte taxa pe teren, care
reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau
folosinţă - Art. 256(3).

Scutiri - Art. 257 - Terenurile pentru care nu se datorează I/teren sunt:

 Orice teren proprietate a statului/unităţilor administrativ-teritoriale/oricăror instituţii publice,
aferent unei clădiri al cărui titular este oricare din aceste categorii de proprietari, cu excepţia
suprafeţelor folosite pentru activităţi economice;
 Terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principale
administrate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România;
 Orice teren al unui cult religios recunoscute oficial în România;
 Orice teren al unei instituţii de învăţământ de stat/confesional sau particular;
 Orice teren al unei unităţi sanitare publice;
 Orice teren al unui cimitir şi crematoriu.

Calculul I - Art. 258(1) - I/T se stabileşte luând în calcul: numărul de m 2 de teren, rangul localităţii şi zona
în care este amplasat terenul, categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de Consiliul
local.

Plata I - Art. 260(1),(2)

 Impozitul/taxa pe teren se plăteşte anual, în 2 rate egale, până la datele de 31 martie şi 30
septembrie inclusiv;
 Pentru plata cu anticipaţie a I/C datorat pentru întregul an, până la 31 martie a anului respectiv,
se acordă o bonificaţie de până la 10%.

IMPOZITUL PE MIJLOACE DE TRANSPORT

Reguli generale
 Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport înmatriculat în România, datorează
anual I/mijloc de transport, către Bugetul local - Art. 261(1),(2);
 În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui leasing financiar, pe întreaga durată a
acestuia, I se datorează de locatar; în momentul încetării contractului de leasing financiar, I este
datorat de locator - Art. 261(3),(4).

Scutiri - Art. 262 - I/MT nu se aplică pentru:

 Autoturisme, motociclete cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap
locomotor (adaptate handicapului lor);
 Navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul PF cu domiciliul în Delta
Dunării, Insula Mare a Brăilei, Insula Balta Ialomiţei;
 Mijloacele de transport ale instituţiilor publice;
 Vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare.

Calculul I - Art. 263(1) - I/MT se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport.

Plata I - Art. 265(1),(2)

 Impozitul/taxa pe teren se plăteşte anual, în 2 rate egale, până la datele de 31 martie şi 30
septembrie inclusiv;
 Pentru plata cu anticipaţie a I/C datorat pentru întregul an, până la 31 martie a anului respectiv,
se acordă o bonificaţie de până la 10%.

45
 Finanţe publice

SUBIECTUL 23:
TVA: CONŢINUT ECONOMIC, OPERAŢIUNI IMPOZABILE,
CALCUL, DECLARARE ŞI PLATĂ

Conţinut economic

TVA = impozit indirect general asupra cifrei de afaceri netă, datorat la bugetul statului.

VALOAREA ADĂUGATĂ se determină prin 2 metode:

 M. analitică - presupune însumarea elementelor valorii adăugate (manoperă, contribuţoo,
amortisment) şi impozitarea acestora;
 M. globală - presupune impozitara valorii adăugate determinată ca diferenţă între preţul de
vânzare al bunurilor şi cheltuielile aferente (TVA de plată/recuperat):
 Plătitorii sunt PFA/J care livrează bunuri, prestează servicii sau execută lucrări;
 Agentul economic face doar oficiul de administrare al TVA, pe care o colectează de la clienţi, o
plăteşte furnizorului şi reglează diferenţa cu organul fiscal;
 Suportatorii sunt consumatorii finali;
 Obiectul impozabil este valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor
executate, la preţul de facturare;
 Faptul generator al obligaţiei de plată este transferul proprietăţii, care d.p.v. juridic este
momentul acceptării facturii/chitanţei fiscale.

Operaţiuni impozabile - Operaţiunile impozabile sunt constituite sau asimilate cu:

1. Livrare de bunuri;
2. Prestare de servicii;
3. Schimb de bunuri sau servicii;
4. Achiziţie intracomunitară de bunuri;
5. Import de bunuri.

1. LIVRĂRI DE BUNURI efectuate cu plată - Art. 128(3):

 Predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană;
 Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor;
 Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile.

Activităţi asimilate cu livrarea de bunuri efectuată cu plată cu plată - Art. 128(4):

 Plata în rate, cu excepţia contractelor de leasing;
 Executarea silită, dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de TVA;
 Transfer de bunuri în baza unui contract de comision;
 Lipsa de gestiune, cu excepţia calamităţilor şi a perisabilităţii;
 Distribuiri de bunuri către asociaţi/acţionari.

Nu se consideră livrări de bunuri efectuată cu plată - Art. 128(8):

 Transfer de bunuri la fuziune/divizare;
 Stocuri degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate;
 Perisabilităţi în limite legale;
 Casarea mijloacelor fixe;
 Bunuri plasate în regimuri vamale suspensive;
 Bunuri acordate gratuit din rezerva de stat.

2. PRESTĂRI DE SERVICII efectuate cu plată - Art. 129(3):

 Închirieri de bunuri;
 Transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing;
 Transmiterea folosinţei drepturilor de autor, know-how-urilor, licenţelor, brevetelor;
 Intermedierea efectuată de comisionari.

46
 Finanţe publice

Activităţi asimilate cu prestarea de servicii efectuată cu plată - Art. 129(4):

 Utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri
care nu au legătură cu activitatea sa economică;
 Serviciile prestate gratuit de către o persoană impozabilă care nu fac parte din activitatea sa
economică.

Nu se consideră prestări de servicii efectuate cu plată - Art. 129(5):

 Prestări de servicii în limitele prevăzute de lege pentru protocol, sponsorizare sau mecenat;
 Prestări de servicii în scopuri publicitare sau de stimulare a vânzărilor;
 Servicii prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanţie.

3. SCHIMB DE BUNURI SAU SERVICII - Art. 130 - Operaţiunea care implică o livrare de bunuri şi/sau o
prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, este considerată ca
fiind o livrare de bunuri şi/sau prestare de servicii.

4. ACHIZIŢIE INTRACOMUNITARĂ DE BUNURI efectuate cu plată - Art. 1301(1) - Obţinerea

dreptului de a dispune, ca şi proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la
destinaţia indicată de cumpărător/furnizor, în contul furnizorului/cumpărătorului, către un stat
membru al UE, altul decât cel de plecare al transportului/expediere a bunurilor.

Activităţi asimilate cu achiziţia intracomunitară de bunuri efectuată cu plată - Art. 1301(2):

 Utilizarea în România a unor bunuri transportate/expediate de către o persoană impozabilă, din
statul membru pe teritoriul căruia au fost produse/extrase/achiziţionate/dobândite/importate,
în scopul desfăşurării activităţii economice proprii;
 Preluarea de către forţele armate române de bunuri pe care le-au dobândit în alt stat membru,
pentru uzul propriu/uzul personanlului civil din cadrul forţelor armate române;
 Achiziţionarea de către o PJ neimpozabilă a unor bunuri importate de acea persoană în
Comunitate şi transportate/expediate în alt stat membru decât cel în care s-a efectuat importul.

Scutiri - Art. 141(1) - Următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxă:
 Spitalizarea, îngirjirile medicale şi operaţiunile strâns legate de acestea, desfăşurate de unităţi
autorizate;
 Prestările de servicii efectuate în cadrul profesiilor de stomatologi şi tehnicieni dentari, precum şi
livrarea de proteze dentare efectuate de aceştia;
 Transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate şi autorizate în
acest scop;
 Activitatea de învăţământ;
 Meditaţiile acordate în particular de cadre didactice;
 Prestările de servicii în domeniul protecţiei şi al asistenţei sociale;
 Serviciile publice poştale.

Baza de impozitare

1. Este constituită din - Art. 137(1):

a) Contrapartidă obţinută sau urmează a fi obţinută de furnizor/prestator pentru bunurile
livrate/serviciile prestate, de la cumpărător/beneficiar;
b) Preţul de cost pentru: bunurile constatate lipsă, bunurile achiziţionate şi utilizate pentru alte
scopuri decât activitatea economică, bunurile date gratuit, activele distribuite
asociaţilor/acţionarilor;
c) Contravaloarea suportată de salariaţi pentru: echipamentul de lucru sau de protecţia;
d) Valoarea net contabilă pentru mijloacele fixe constatate lipsă neimputabile;
e) Suma imputată pentru mijloacele fixe imputabile;
f) Valoarea de aport a bunului pentru aportul în natură.

2. Cuprinde - Art. 137(2):

a) Impozitele şi taxele, cu excepţia TVA;
b) Cheltuieli accesorii: comisioane, cheltuieli de ambalare-transport-asigurare.

47
 Finanţe publice

3. Nu cuprinde - Art. 137(3):

a) Rabaturile, remizele, risturnurile, sconturile şi alte reduceri de preţ;
b) Sume reprezentând daune-interes;
c) Dobânzile percepute după data livrării/prestării, pentru plăţi cu întârziere;
d) Valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără facturare.

Cotele de taxă

1. COTA STANDARD este de 19% şi se aplică asupra bazei impozabile, pentru operaţiunile impozabile
care nu sunt scutite de taxă/care nu sunt supuse cotelor reduse.

2. COTE REDUSE

a) Cota de 9% se aplică asupra bazei impozabile pentru următoarele prestări de servicii şi/sau
livrări de bunuri:
 Servicii constând în accesul la: castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitectură şi arheologie, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi
evenimente culturale, cinematografe;
 Livrarea de manuale şcolare, cărţi, zire şi reviste;
 Livrarea de proteze şi accesorii ale acestora;
 Livrarea de produse ortopedice;
 Livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
 Cazarea în sectorul hotelier/al sectoarelor cu funcţie similară.

b) Cota de 5% se aplică asupra bazei impozabile pentru livrarea locuinţelor, inclusiv a terenului pe
care sunt construite, ca parte a politicii sociale:
 Livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate utilizării drept
cămine de bătrâni şi pensionari;
 Livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate utilizării drept case
de copii, centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap;
 Livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, care au suprafaţa utilă
maximă de 120 m2 şi valoarea maximă de 380.000 lei, achiziţionate de orice persoană
necăsătorită/familie;
Livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării.

Declararea (Decontul de taxă) - Art. 1562 (1) - Persoanele înregistrate ca fiind plătitoare de TVA, trebuie
să depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală (luna calendaristică sau
trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care nu a depăşit plafonul cifrei de facaeri de
100.000€ în anul calendaristic precedent), un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.

Plata taxei la buget - Art. 157 - Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale, până la
data la care are obligaţia depunerii Decontului de taxă.

Regimuri speciale
 R.S. de scutire pentru întreprinderile mici (cifra de afaceri < 35.000€/an) - Art. 152;
 R.S. pentru agenţiile de turism - Art. 1521;
 R.S. pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi - Art. 1522;
 R.S. pentru aurul de investiţii - Art. 1523;
 R.S. pentru persoanele impozabile nestabilite, care prestează servicii electronice persoanelor
neimpozabile - Art. 1524.

De ce optează agenţii economici pentru plata TVA la înfiinţare?

Pentru a deduce TVA aferent intrărilor. Atunci când TVA deductibilă > TVA plată, agentul economic este
interesat să devină plătitor de TVA.

48
 Finanţe publice

SUBIECTUL 24: ACCIZE: CATEGORII DE MĂRFURI ACCIZABILE, TIPURI DE COTE,

MODALITĂŢI DE CALCUL, REGIMUL ANTREPOZITELOR FISCALE,
DECLARARE ŞI PLATĂ

Categorii de mărfuri accizabile - Art. 162 - Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum, care se
datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producţia internă/de import:
a) Produse considerate nocive consumului:
 Bere;
 Vin;
 Băuturi fermentate, altele decât bere şi vin;
 Produse intermediare;
 Tutun prelucrat;
b) Produse considerate de lux:
 Blănuri;
 Cristale;
 Arme de vânătoare;
c) Produse de largă utilitate/consum:
 Carburanţi auto;
 Produse energetice;
d) Altele:
 Alcool etilic;
 Energie nucleară.

Scutiri la plata accizelor - Art. 199(1) - Produsele accizabile sunt scutite de la plata accizelor, atunci când
sunt destinate pentru:
 Livrarea în contextul relaţiilor consulare şi diplomatice;
 Organizaţiile internaţionale recunoscute de autorităţile publice ale Românieim în limitele stabilite
prin convenţii internaţionale;
 Forţele armate aparţinând oricărui stat membru al NATO, cu excepţia Forţelor Armate Române.

Tipuri de cote

1. COTE FIXE - accize specifice:

 345€/1 tonă benzină;
 400€/1 tonă benzină fără plumb;
 9,98€/1.000 bucăţi ţigarete.

2. COTE PROCENTUALE - ad valorem (la ţigarete)

Modalităţi de calcul
a) Baza impozabilă valorică (a preţului de vânzare);
b) Masa impozabilă este determinată cantitativ (cuantificată în mod natural).

Notând:
A = Cunatumul accizei
C = Număr grade Pluto
K = Acciză unitară
R = Curs de schimb Lei-Euro
Q = Cantitate în litri (pentru: bere, vin, băuturi fermentate, produse intermediare, alcool etilic)
A1 = Acciză specifică
A2 = Acciză ad valorem
K1 = Acciză
K2 = Acciză ad valorem
PA = Preţ cu amănuntul maxim = P la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţii, care
include toate taxele şi impozitele
Q1 = Cantitate în 1.000 bucăţi
Q2 = Număr pachete din Q

49
 Finanţe publice

1. Pentru BERE
𝐊𝐱𝐑
𝐀= 𝐂𝐱 𝐱𝐐
𝟏𝟎𝟎

2. Pentru VINURI SPUMOASE, BĂUTURI FERMANTATE, PRODUSE INTERMEDIARE

𝐊𝐱𝐑
𝐀= 𝐱𝐐
𝟏𝟎𝟎

3. Pentru ALCOOL ETILIC

𝐂 𝐊𝐱𝐑
𝐀= 𝐱 𝐱𝐐
𝟏𝟎𝟎 𝟏𝟎𝟎

4. Pentru ŢIGARETE (A datorată nu poate depăşi suma fixă de 19,92€/1.000 bucăţi)

A = A1 + A2
A1 = K1 x R x Q1
A2 = K2 x PA x Q2

Regimul de antrepozitare fiscală

ANTREPOZITUL FISCAL - Art. 163(c) = locul aflat sub controlul autorităţii fiscale competente, unde
produsele accizabile sunt: produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de
către antrepozitarul autorizat.
Poate funcţiona doar pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă: Ministerul
Finanţelor Publice/D.G.F.P. judeţene pentru cazanele cu ţuică.

Declararea
 Orice plătitor de accize are obligaţia de a depune lunar la autoritatea fiscală competentă o
Declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă -
Art. 194(1);
 Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă de către plătitorii de accize, până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia - Art. 194(4).

Plata - Art. 193(1) - Termenul de plată al accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care aaciza devine exigibilă.

50
 Finanţe publice

SUBIECTUL 25: TAXE VAMALE:

CONŢINUT ECONOMIC, FORME, CLASIFICARE, REGIMURI SUSPENSIVE

Conţinut economic

TAXELE VAMALE = impozite indirecte aşezate asupra circulaţiei bunurilor dintr-o ţara la alta şi percepute
la trecerea frontierei în porturi sau aeroporturi.

Forme - Taxele vamale pot îmbrăca trei forme:

1. T.V. de import (cele mai utilizate) = instituite din scopuri fiscale şi economice pentru a proteja
piaţa internă de bunuri similare celor de import;
2. T.V. de export (mai puţin utilizate) = există cu scopul de a proteja piaţa internă de materii prime
şi de a împiedica exporturile masive de materii prime cu un grad de prelucrare redusă (export de
material lemnos);
3. T.V. de tranzit = percepute pentru trecerea bunurilor peste teritoriul unui stat, la intrarea în ţară.
De regulă nu sunt utilizate, urmărindu-se a se încasa V din transportul pe calea ferată.

Baza de impozitare: VV = PAE + CT + CA

Preţului de achiziţie extern (la cursul oficial al zilei)
CT = Cheltuieli de transport
CA = Cheltuieli cu asigurarea

TEHNICA TAXELOR VAMALE

 Se referă la modul de evaluare a mărfurilor care trec graniţa, la lichidarea şi perceperea I;
 Presupune aplicarea cotelor numite tarife vamale la valoarea în vamă.

Clasificare - După scopul şi mărimea lor, taxele vamale se împart în:

1. TV autonome = cote practicate la trecerea mărfurilor dintr-o ţară în alta, când între cele două ţări
nu există acord comercial;
2. TV convenţionale = cote practicate la trecerea mărfurilor dintr-o ţară în alta, când între cele
două ţări există acord comercial;
3. TV preferenţiale = cote practicate la trecerea mărfurilor dintr-o ţară în alta, când ţările
respective fac parte dintr-o uniune economică (UE);
4. TV antidumping - Dumping = politică comercială neloială practicată în diferite ţări din interese
economice, politice sau militare:
a) D. comercial = vânzarea unor mărfuri la export la preţuri mai < decât cele de pe piaţa
externă şi cele la intern, cu scopul de a cuceri unele segmente ale pieţei;
b) D. valutar = exportatorul vinde mai ieftin pe piaţa externă, obţinând V mai mari la intern
prin convertirea sumei încasate în valută în moneda naţională, ca urmare a deprecierii
cursului monedei naţionale;
5. Taxe vamale sancţionale/de retorsiune = practicate între ţări între care relaţiile economice nu
sunt dintre cele mai bune sau ca răspuns la o politică vamală prohibitivă a partenerilor cu privire
la TV de export.

Regimurile suspensive

REGIMURILE SUSPENSIVE = situaţii în care, din anumite motive, nu se percep TV pentru trecerea
mărfurilor la frontieră:
1. Tranzitul = circulaţia mărfurilor pe teritoriul unui stat;
2. Mărfurile circulă în vagoane sigilate însoţite de documente de transport;
3. Antrepozitul = mărfurile care intră pe teritoriul altui stat cu scopul de a fi sortate, ambalate şi
neexportate);
4. Administrarea temporară = mărfurile intră pe teritoriul altui stat în vederea continuării
prelucrării, ambalării şi reexportului;
5. Drawback = mărfurile intră pe teritoriul altui stat în vederea prelucrării şi reexportului. La
intrare se percep TV, iar cand mărfurile părăsesc ţara respectivă, TV se restituie;
6. Zonele libere = teritorii unde nu se percep TV.

51
 Finanţe publice

SUBIECTUL 26: MONOPOLURI FISCALE

MONOPOLUL = dreptul exclusiv de regulă al statului, dar şi al altei PJ, de a desfăşura anumite activităţi:
a) M. deplin = statul se ocupă atât cu producerea produselor, cât şi cu desfacerea lor;
b) M. parţial = statul se ocupă doar cu una din activităţile anterioare.

MONOPOL FISCAL
 V provin din vânzarea în exclusivitate a producţiei respective de către stat/din profitul rezultat de
asemenea vânzări a întreprinderilor statului, organizat sub formă de monopol;
 Are un randament ridicat, deoarece condiţiile de monopol sunt impuse asupra unor produse de
strictă necesitate/de utilizare largă (tutun, chibrite, petrol în Spania).

52
 Finanţe publice

SUBIECTUL 27:
ÎMPRUMUTURI PUBLICE: CONŢINUT ECONOMIC, FORME, TEHNICĂ (ETAPE)

Conţinut şi caracter economic - În prezent, statul apelează tot timpul la împrumuturi publice, care şi-au
pierdut caracterul de venituri extraordinare, pentru că deficitul bugetar este cronic;
 Caracter voluntar şi contractual, care poate cunoaşte o limitare relativă şi absolută:
 L. relativă = statul este cel care stabileşte valoarea Î, dobânda, termenul de rambursare şi
alte condiţii contractuale, iar creditorii au dreptul de a accepta/refuya condiţiile de Î;
 L. absolută = statul obligă toţi deţinătorii de K să îl împrumute în anumite situaţii deosebite
(război);
 Caracter de contraprestaţie, pentru care se plateşte o dobândă.

Forme

1. În funcţie de sursa lor, ÎP se împart în:

a) ÎP interne (de regulă, statele dezvoltate apelează la acet tip de ÎP);
b) ÎP externe (de regulă, statele slab dezvoltate apelează la acet tip de ÎP, datorită faptului ca piaţa
capitalurilor în aceste ţări este slab dezvoltată.

2. După obiectul creditului

 C în mărfuri - apare atunci când statul preia de la alte PF/PJ anumite bunuri, iar la scadenţă le
restituie contravaloarea bunurilor preluate;
 C în bani .

3. În funcţie de durata lor, ÎP sunt:

a) ÎP perpetue - statul se obligă să platească deţinatorului o anumită sumă de bani în fiecare an, pe
tot timpul vieţii acestuia;
b) ÎP rambursabile:
 PTS = bonuri de tezaur, certificate de datorie, certificate de impozit;
 PTM = rente de stat;
 PTL = rente de stat.

4. După forma de realizare a contraprestaţiei, ÎP se împart în:

a) ÎP cu dobândă;
b) ÎP cu câştiguri;
c) ÎP cu dobândă şi câştiguri;
d) ÎP cu rente viagere.

5. După cuantum ÎP se împart în:

a) ÎP cu total limitat;
b) ÎP cu total nelimitat.

6. După garanţia contradeprecierii, ÎP au 3 forme:

a) ÎP cu clauză de aur = legarea monedei în care s-a efectuat Î de preţul aurului;
b) ÎP cu clauză de schimb = legarea monedei Î de o valută;
c) ÎP indexate = suma se va rambursa în funcţie de evoluţia preţurilor anumitor bunuri.

7. După modul de realizare:

a) ÎP propriu-zis;
b) Î ale tezaurului.

Tehnică - Cuprinde 3 etape:

1. EMISIUNEA = tiparirea titlurilor de credit:

a) TC pts: poliţe de tezeaur, binuri de tezaurm certificate de datorie, certificate de împrumut;
b) TC ptml: obligaţiuni;
c) TC pe termen nelimitat: rentă viageră.

53
 Finanţe publice

2. PLASAREA = operaţiunea de vânzare de către stat a obligaţiunilor şi cumpărarea lor de către

investitor:
a) P directă de catre stat = subscripţie publică (realizată de stat prin instituţiile sale financiare şi de
credit);
b) P la bursă = plasarea sub robinet (realizată la bursa de valori prin negocierea titlurilor de
credit);
c) P la bănci (realizată prin intermediul băncilor);

3. RAMBURSAREA/AMORTIZAREA = operaţiunea prin care statul îşi respectă obligaţiile cu prilejul

emisiunii împrumuturilor:
4. A obligatorie - statul se obligă ca până la scadenţă să restituie sumele promise:
a) La o dată unică;
b) Eşalonată.
5. A facultativă - realizată de stat prin răscumpărarea unor titluri de credit la bursă; statul nu-şi ia
obligaţia de a rambursa titlurile de credit, neaînsemnând că statul nu trebuie să restituie Î, ci
însemnând că nu i se poate pretinde restituirea de către creditori;
6. A indirectă - prin deprecierea monetară, caracteristică Î negarantate, când statul rambursează
valoarea nominală a Î.

54