Tema 1: Macroeconomia ca tiin

1. Conceptul de macroeconomie si obiectul de studiu

Macroeconomia este una din componentele de baza a teoriei economice. Ea studiaz

caracterul funcionarii economiilor naionale ca un tot intreg, adic la nivel global
(agregat), cum ar fi: produsul intern brut si naional brut,venitul naional, masa
monetara, cererea si oferta agregata, nivelul mediu al preturilor si rata inflaiei, rata
omajului, consumul si investiiile totale.

Termenul de macroeconomie apare in 1933 de ctre economistul Ragner Frish. Totui,

fondatorul macroeconomiei se considera John M. Keynes (1883-1946) datorita
lucararii Teoria generala a minii de lucru , a dobnzii si a banilor (1936) in care se
accentueaz esena si problema de baza a macroeconomiei.

Obiectivele :

* Stabilirea echilibrului general (dintre cererea si oferta globala) prin elaborarea

diferitelor mecanisme si instrumente. Macroeconomia ofer statului propuneri de
depire a cauzelor de dezechilibru.

* Asigurarea ocuprii depline a braelor de munca si eliminarea omajului.

* Meninerea stabilitii preturilor si prentmpinarea inflaiei (stabilirea mrimea si

structura masei monetare corespunztoare economiei).

* Distribuire si redistribuire a venitului naional care va echilibra echitatea sociala si

dezvoltarea economica.

* Utilizarea eficienta a resurselor materiale, umane, si financiare.

* Asigurarea securitii economice a tarii prin meninerea balanei de plai externe

echilibrate.

Aceste obiective se menin mereu in atenia guvernelor din diferite tari, iar
instrumentele aplicate la ndeplinirea lor depind de nivelul de dezvoltare si doctrina
economica a tarii.

2. Problemele macroeconomice contemporane

Inflaia, omajul, creterea economica, creterea sau degradarea nivelului de trai sunt
cuvinte utilizate de reprezentanii instituiilor publice din orice tara. Guvernele iau
masuri pentru inhibarea fenomenelor economice nefavorabile si amplificarea efectelor
benefice ale acestor fenomene. Dup Marea Depresiune probleme economiei
naionale n ansamblul sau au devenit la fel de importante ca cele microeconomice.
Macroeconomia i concentreaz atenia asupra nivelului preturilor pentru toate
bunurile din economie. n prezent, principalele probleme macroeconomice sunt: -
Inflaia - dezechilibreaz puterea de cumprare a tuturor agenilor economici.
Veniturile acestora au putere de cumprare din ce n ce mai mica (cantitatea de bunuri
si servicii ce pot fi achiziionate scade daca venitul nominal rmne constant) si un
nivel de trai pe msura.Inflaia este un fenomen economic care, n ultimele decenii, a
cunoscut o expansiune la nivel mondial. Practic, nici o tara nu este ferita de acest
dezechilibru monetar-material. - omajul - consta n slaba utilizare a forei de munca.
Aceasta aduce pierderi att la nivelul produciei, ct la nivel individual pentru ca, daca
nu muncesc, oamenii nu pot obine venituri necesare susinerii consumului de bunuri
si servicii. n continuare, diminuarea consumului nu are alt efect dect reducerea
produciei. omajul atrage dup sine o reducere a resurselor bugetare si diminuarea
capacitaii statului de a interveni n activitatea economica naionala. - Fluctuaiile
activitii economice - (creteri si scderi ale produciei si consumului) reprezint o
cauza majora a omajului. Instituiile statului ncearc sa reduc desfurarea
ciclurilor economice astfel nct activitatea economica si dezechilibrele acesteia sa fie
sub control. Creterea exagerata a produciei poate avea efecte negative pe termen
mediu si lung asupra economiei naionale. - Standardul de viata - reprezint problema
centrala a economiei contemporane. Creterea nivelului de trai al consumatorilor
reprezint principala inta a politicilor economice conjuncturale. Creterea nivelului
de trai se traduce n final si n creterea productivitii, n creterea nzestrrii tehnice
a muncii, n creterea produciei (pentru ca menajele pot consuma mai mult), a
veniturilor si n tot ce nseamn dezvoltare economica. - Deficitul bugetar - reprezint
un dezechilibru ntre veniturile si cheltuielile statului, n sensul ca veniturile sunt mai
mici dect veniturile. - Dezechilibrul balanei de plai - consta n faptul ca agenii
economici trebuie sa plteasc n viitor impozite si taxe mai mari, dat fiind faptul ca
deficitul bugetar se acoper cu credite interne sau externe. De asemenea, cheltuielile
statului sunt din ce n ce mai mari, statul lund asupra sa sarcini tot mai multe ce revin
pieei.

Principalele probleme tratate de macroeconomie se refer la : - asigurarea echilibrului

ntre cererea global (agregat ) i oferta global (agregat ); - ocuparea deplin a
resurselor de munc.

- asigurarea economiei naionale cu moned, n cantitile i structurile cerute de un

flux normal al economiei reale ; - asigurarea pe termen mediu a unei balane
comerciale i a unei balane de pli externe echilibrate.
- orice ar este preocupat de integrarea problemelor macroeconomice n strategii
globale de cretere i dezvoltare. Oricare dintre problemele macroeconomice are dou
aspecte interdependente: unul pozitiv i unul negativ (unul care marcheaz sensul
progresist al evoluiei, respectiv echilibrul dinamic al acesteia i altul care frneaz
sau chiar ntrerupe temporar realizarea acestui sens i care apare sub forma unor
dezechilibre).

3. Fluxul circular al veniturilor

Circuit economic forma simplificata de prezentare a activitii economice, a

fluxurilor de bunuri la nivel naional. Primul care a elaborat circuitul economic era
Francois Quesnay. Cel mai simplu circuit economic constituie menajele si
ntreprinderile, fcnd abstracie statului, instituiilor financiare si restul lumii.

Venituri: salarii, renta, dobnda,dividende

Factori de producie: munca, capital, pmnt

Menaje ntreprinderi

Bunuri si servicii

Cheltuieli de consum si investiii

Circuit economic simplificat

Punctual de plecare a circuitului sunt menajele, care propun ntreprinderii factori de

producie si in schimb obin venituri, ce se folosesc la procurarea bunurilor si
serviciilor de consum si pentru investiii.

Acest circuit economic se poate completa cu implicarea statului, instituiilor

financiare si restul lumii.

Venituri

Cheltuieli de consum
Menaje ntreprinderi

impozite

Statul

Transferuri (salarii, pensii, Subvenii

burse, servicii noncomerciale)

Statul aici ia rol de redistribuitor a veniturilor factoriale. El acumuleaz de la ceilali

impozite si taxe pe care le redistribuie apoi sub forma de salarii, pensii, burse,
subvenii s.a.

Piaa BC

Menaje ntreprinderi

S.P. indemnitii Piaa FP Import T.A.

Economii Investiii

Instituii financiare

Export

Strintate Statul

Import

4. Metode de analiza macroeconomiei

Metode specifice economiei:

* Teoretica;

* Modelarea economico-matematica sau statistico-matematica reproducerea

schematica a unui proces economic (sistem liniar, ecuaii sau formule matematice,
grafice geometrice);

* Experimentul economic diferite aciuni practice pentru luare de decizii

* De analiza cantitativa si calitativa studierea mrimilor si valorilor economice

Metode generale:

* Abstracia tiinifica concentrarea ateniei asupra unei laturi de analiza, fcnd

abstracie celorlalte sensuri a cror esena este cunoscuta;

* Analiza si sinteza analiza presupune descompunerea ntregului in elemente

separate pentru a fi studiate in detaliu, iar sinteza este unirea tuturor parilor analizate
si schiarea tendinelor dominante in evoluia fenomenului cercetat;

* Inducia si deducia inducia presupune analiza logica de la particular le general,

de la fapte concrete la generalizri teoretice, iar deducia de la general la particular;

Logico-istorica fixarea faptelor si evenimentelor aa cum au avut ei loc in timp si

reproducerea esenialului, adic se preia din istorie real numai ceea ce este esenial;

* Analogia si comparaia;

2.1. Caracteristica Sistemului Conturilor Naionale (SCN).

Iniial, tiina i practica economic au fost preocupate de analiza i

evaluarea rezultatelor activitii economice doar la nivel de
ntreprindere. n baza determinrii veniturilor i cheltuielilor,
ntreprinztorul judeca despre felul n care i mergeau afacerile.
Msurarea rezultatelor activitii la nivelul ntregii economii s-a
produs mult mai trziu, abia n anii 30 ai sec. XX.

n scopul evalurii activitii economice la nivelul ntregii ri, se folosesc 2 sisteme

de msurare: 1) sistemul conturilor naionale (SCN), numit i contabilitatea naional;

2) sistemul produciei materiale (SPM).

Sistemul produciei materiale a fost utilizat n fosta URSS i n celelalte state

socialiste. Acest sistem are la baz ideea, potrivit creia este creatoare de valoare doar
munca depus n ramurile produciei materiale (agricultur, industrie, construcii,
parial transport i comer). Prin urmare, i venitul naional este creat doar prin munca
cheltuit pentru producerea bunurilor i serviciilor materiale.

n statistica rilor cu economie de pia dezvoltat, precum i n statistica

organismelor ONU i a altor organizaii internaionale, iar de la un timp i n rile n
tranziie, inclusiv n Republica Moldova, este folosit sistemul conturilor naionale.
Acest sistem pornete de la conceptul teoretic potrivit cruia venitul naional se
creeaz nu numai n ramurile produciei materiale, ci i n celelalte sectoare ale
activitii economice, cum ar fi : nvmntul, turismul, servicii bancare, sntatea,
cultura etc. Contribuia domeniilor nemateriale la crearea venitului naional se
calculeaz prin evaluarea costului factorilor. (De ex. Valoarea creat de nvmntul
public va fi determinat de cheltuielile pentru manuale, cldiri, salariile profesorilor,
personalului administraiei .a.)

Sistemul de eviden i msurare a rezultatelor macroeconomice ndeplinete o serie

de funcii eseniale cum ar fi:

-instrument de evidenta statistica, cu ajutorul cruia se sintetizeaz i se coreleaz

informaiile privind desfurarea activitii economice;

- msurarea potenialului economic, oferind o imagine de ansamblu asupra procesului

creterii i dezvoltrii economice;

- instrument de analiz a activitii economice n perioada anterioar i a echilibrului

macroeconomic sub diferitele sale forme de manifestare, permind nelegerea
legitilor economice si a modului lor concret de manifestare n timp si spaiu;

- suport de baz al fundamentrii deciziilor n economie, al influenrii corelaiilor si

tendinelor celor mai favorabile, al corectrii unor efecte nedorite ale mecanismului
spontan al pieei, deoarece indicatorii de rezultate macroeconomice reflecta tabloul
fluxurilor din economia naional, al interdependenelor vieii economice;

Principalele componente ale SCN snt: 1) agenii economici grupai pe sectoare

instituionale; 2) operaiunile: a) operaiuni cu bunuri i servicii, b) operaiuni de
repartiie ce vizeaz salariile, impozitele, veniturile din activitatea economic;
c)operaiunile financiare (mprumuturi, economii); 3) conturile, care sunt: contul
producie, contul consum, contul acumulare, contul restul lumii.

n calculul indicatorilor macroeconomici se ine seama de urmtoarle reguli:

-includerea numai a bunurilor ce sunt vndute pe pia;

-n calcul se iau doar produsele obinute n perioada de calcul, adic se exclud

revnzrile.

- bunurile i serviciile evideniate n SCN sunt evaluate: a) la preurile productorilor

(preuri ale factorilor de producie) - nu includ impozitele indirecte; b) preuri ale
cumprtorilor (preuri curente ale pieei) - includ impozitele indirecte)..
2.2. Clasificarea indicatorilor macroeconomici i corelaia dintre ei.

2.2. La baza calculrii indicatorilor macroeconomici se afl conturile naionale. Cu

ajutorul acestora se msoar rezultatele activitii unei economii naionale n
ansamblul ei.

Indicatorul constituie expresia numeric a laturii cantitative a fenomenelor i

proceselor economice. El este un instrument de evaluare a rezultatelor unei activiti
economice n ansamblul ei sau doar a unor aspecte ale acesteia.

Principalii indicatori de rezultate macroeconomice sunt: 1) produsul global brut

(PGB); 2) produsul intern brut (P.I.B.); 3) produsul intern net (PIN); 4) produsul
naional brut (PNB); 5) produsul naional net (PNN); 6) venitul naional (VN).

Produsul global brut (PGB) reflecta valoarea brut a tuturor bunurilor materiale i a
serviciilor, obinute ntr-o perioad de timp, de regul un an, n cadrul economiei
naionale. Acest indicator include nregistrri repetate, fapt pentru care are o utilizare
redus.

Produsul intern brut (PIB) reflect, valoric, producia final de bunuri i servicii
obinute de ctre toi agenii economici (autohtoni i strini) care i desfoar
activitatea n interiorul rii, destinate consumului final. Acest indicator exprim
mrimea valorii adugate brute a bunurilor materiale i serviciilor produse n
interiorul rii i ajunse n stadiul final al circuitului economic.

Produsul intern net (PIN) - suma valorilor adugate nete ale bunurilor materiale i
serviciilor finale produse de cre toi agenii economici (autohtoni i strini) care
acioneaz n interiorul rii, ntr-o perioad de timp (de regul un an). El se
calculeaz prin scderea din produsul intern brut a consumului de capital fix
(amortizarea (A)), astfel: PIN = PIB - A.

Produsul naional brut (PNB) - valoarea adugat brut a tuturor bunurilor materiale i
serviciilor finale provenite din activitile agenilor economici

naionali, obinute att n ar, ct si n afara acesteia, n decursul unei perioade de

timp (un an). PNB se determin prin scderea din PIB a valorii adugate brute
realizate pe teritoriul naional de ctre agenii economici strini (VABS), la care se
adaug valoarea adugat brut realizat de agenii economici naionali care i
desfoar activitatea pe teritoriul altor state (VABNS), astfel:

PNB = PIB - VABS + VABNS.

PNB estimat la preurile pieei caracterizeaz oferta naional de bunuri i servicii

Produsul naional net (PNN) - reprezint valoarea net a bunurilor i serviciilor finale
produse de agenii economici naionali ntr-o perioad de timp. PNN se poate evalua
astfel: a) PNN = PNB - A (amortizarea) ; b) PNN = VN + impozitele indirecte

Venitul naional (VN) reprezint veniturile obinute de posesorii factorilor de

producie care particip direct sau indirect la activitatea de producie.

VN este PNN evaluat la preul factorilor de producie.

Evaluarea VN : a) nsumarea veniturilor factorilor de producie angajai n activitatea

de producere ; b) nsumarea cheltuielilor pentru procurarea de bunuri i servicii i p/u
economisire (VN = C + E).

2.3. Metode de calcul ale indicatorilor macroeconomici de rezultate. Indicatorii

nominali i reali.

Indicatorii care reflecta rezultatele macroeconomice n Sistemul Conturilor Naionale

pot fi calculai prin una din urmtoarele 3 metode:

a)metoda de producie (metoda valorii adugate) prin care are loc msurarea i
evidenierea valorilor adugate brute create de ctre toi agenii economici,
productori de bunuri i servicii (de consum i publice) i agregarea acestor mrimi pe
sectoare, ramuri i pe ansamblul economiei naionale.

Prin aceasta metod, din valoarea total a produciei sau valoarea produciei brute (pe
sectoare, ramuri sau economie naional), se elimin consumul intermediar (respectiv
valoarea bunurilor materiale si serviciilor produse i utilizate pentru a crea noi bunuri)
- astfel se obim indicatorii de natur brut, iar n cazul indicatorilor n expresie neta,
se elimin i consumul de capital fix (amortizarea), rezultnd valoarea adugata neta.

PGB - CI(consum intermediar) = PIB ; PIB - A = PIN

b) metoda utilizrii finale (metoda cheltuielilor sau a utilizrii veniturilor), care const
n agregarea cheltuielilor totale ale agenilor economici cu bunurile materiale si
serviciile care compun producia final. Concret, prin aceast metod se nsumeaz:
cheltuielile gospodriilor (menajelor) pentru bunuri i servicii de consum; cheltuielile
publice guvernamentale (instituiilor administraiei centrale si locale) pentru serviciile
administrative puse la dispoziia colectivitilor; cheltuielile pentru bunuri de investiii
(investiiile brute); exportul net (diferena dintre valoarea bunurilor si serviciilor
exportate i valoarea celor importate).

PIB = C+G+Ib+EN (export-import)

c) metoda repartiiei (metoda nsumrii veniturilor), care const n nsumarea
elementelor ce reflect recompensarea factorilor de producie, concretizate n venituri
ncasate de proprietarii acestor factori (salarii, profituri,

dobnzi, rente) i alocaiile pentru consumul de capital fix (amortizrile). PIB =

S+D+Pr+R+A +TI (taxe indirecte)

n anul 2007, Produsul Intern Brut al Republicii Moldova (PIB) a constituit 53,35
mlrd. lei. Potrivit datelor Biroului Naional de Statistic (BNS), creterea acestui
indicator n decurs de un an a constituit 3%. Specialitii susin c aceast cretere
foarte mic este determinat de nrutirea indicatorilor n agricultur, ca urmare a
secetei dezastruoase din vara anului trecut. Dac situaia n sectorul agrar era stabil,
ara ar fi ncheiat anul 2007 cu o cretere de PIB de, cel puin, 9%.

Creterea indicatorilor macroeconomici este influenat de inflaie. Ca urmare, se

disting indicatori nominali i indicatori reali (cel mai des utilizai sunt PIB i PNB).

PIB nominal reprezint valoarea produciei finale, n perioada de calcul, exprimate n

preurile curente, de pia.

PIB (PNB) real exprim valoarea produciei finale, n perioada de calcul, exprimate n
preurile unui an de referin, luat ca baz de calcul (preuri comparabile).

Deflatorul PIB reprezint raportul dintre PIBnominal si PIB real, mai este numit
indicele preurilor i msoar mrimea modificrii preului fa de o perioad de
referin.

1. Formele de venit la nivel macroeconomic.

2. Venitul flux de resurse monetare sau material, care provin direct/indirect

dintr-o activitate economica.

3. In cadrul economiei naionale sunt cunoscute:

4. a) Venitul factorial;

5. b) Venitul personal;

6. c) Venitul naional.

7. Venit naional (VN) un indicator macroeconomic care reflecta valoarea

adugata neta creat in decursul unui an de ctre agenii economici rezideni,
care activeaz att in interiorul tarii, cit si in strintate.
 8. VN este alctuit din: salariu, dobnda, profit, renta sau se divizeaz in venitul
menajelor si cel al ntreprinderilor.

9. Mrimea VN se afla in cretere permanenta, fie din cauza sporirii numrului de

persoane in activitatea economica, progresul tehnic, fie din cauza perfecionrii
metodelor de conducere a afacerilor. S-a constatat ca VN creste mai repede
dect ritmul de cretere a populaiei dintr-o tara. Aceasta permite sporirea VN
pe locuitor.

10.nainte de a fi utilizat, VN este supus repartiiei primare si redistribuirii.

11. Repartiia primara cnd VN se divizeaz in anumite proporii intre salariul,

dobnda, profit, renta. Aceste venituri sunt studiate de proprietarii factorilor de
producie.

12.In statistica naionala se mai utilizeaz termenul de VN disponibil ceea ce nu

este altceva dect VN mrit/micorat in dependent de soldul ncasrilor si
plailor efectuate cu tarile strine.

13.Redistribuirea VN (repartiia secundara) cnd venitul acumulat in bugetul de

stat din impozite si taxe se redistribuie pentru acoperirea cheltuielilor publice:
invatamintul, ntreinerea aparatului de stat, ocrotirea sanatatii, dezvoltarea
tiinei si culturii etc.veniturile formate in urma redistribuirii VN venituri de
transfer sau secundare.

2. Consumul. Funcia consumului, inclinaie medie si marginala spre consum.

Consumul o transformare a bunurilor si serviciilor, care se poate efectua imediat

(produse alimentare) sau progresiv in decursul unei perioade (casele de locuit,
televizoare, autoturisme).

Consumul totalitatea bunurilor si serviciilor utilizate pentru satisfacerea nevoilor

unei teri, de regula in timp de un an. Consumul constutie 60-90% din VN.

In funcie de utilizare VB se mparte in :

* Consum (C)

* Economisire (E) V=C+E

Structura consumului:
* Consum final folosirea unui bun fara ca sa participe crearea altor bunuri
economice (a purta o haina, a mnca un mar, a privi un film etc.).

* Consum intermediar utilizarea unui bun pentru producere altora (materie prima,
energie, maini, utilaje, instrumente).

Dup sursa de finanare:

* Privat (menaje, ntreprinderile);

* Public (administraiile publice);

Dup durata:

* De bunuri de folosina curenta;

* De bunuri de folosina ndelungata;

Structura consumului este influenata de doua categorii de factori:

1) Obiectivi

* Mrimea, dinamica, modelul repartizrii veniturilor;

* Nivelul si evoluia preturilor;

* Rata dobnzii;

* Schimbri in politica fiscal.

2) Subiectivi

* Inclinaie psihologica a oamenilor spre consum;

* Previziunile referitoare la venitul viitor (modificarea preturilor).

Mrimea consumului depinde in primul rind de venit. In caz cnd creste venitul
creste si consumul, dar in diferite proporii.

Legea lui Engel sau legea consumului formulata de ctre economistul german Ernst
Engel presupune sensibilitatea (schimbarea) consumului unui bun in funcie de
creterea veniturilor.

O data cu creterea veniturilor, cheltuielile destinate procurrii produselor alimentare

cresc, dar intr-o proporie mai mica dect creterea venitului, cheltuielile pentru
imbracaminte si locuina cresc proporional cu creterea venutlui, cheltuielile pentru
odihna si educaie cresc in proporii mai mari dect creterea venitului.

Pentru a determina aceasta structura se folosete coeficient bugetar raport dintre

mrimea cheltuielilor pentru un elemente al consumului si totalul consumului.

Legea nclinaiei psihologice spre consum sau venitul curent sau legea psihologica
fundamentala formulata de economistul englez J. Keynes si subnelege dorina
oamenilor de a-si modifica consumul in dependent de modificarea veniturilor.

Intre consum si venit exista o dependent de natura psihologica stabila.

O data cu creterea /scderea veniturilor oamenii doresc sa-si mreasc/micoreze

consumul, dar intr-o msura mai mica.

Daca creste venitul, creste si consumul, C1

insa in proporii diferite.

Rata medie raportul dintre consumul total si venit si exprima partea din venit ce se
cheltui prin consum.

c= C\V c- rata consumului sau inclinaie spre consum

C - consumul total

V- venitul total

Se exprima in procente sau sub forma unui nr. zecimal (0,5). c

In caz cnd creste venitul, rata de consum se reduce.

Rata marginala - raportul dintre consumul si venitul disponibil. c = C/ VD

Rata marginala arata ce parte din venitul disponibil suplimentar se va aduga la

consum intr-o anumita perioada de timp. O data cu creterea VD, creste si C, dar VD
este mai mare dect C. astfel raportul C/ VD este pozitiv.

3. Economiile si motivele economisirii.

Economiile partea venitului care nu a fost consumata, diferena dintre venit si

consum: E=V-C
Economisirea este mai mult o necesitate obiectiva, deoarece totul ce se va produce si
se va consuma deodat nu va aduce nici un progres economic. O mare parte din
economii se transforma in investiii care sporesc nivelul de viata a oamenilor, venitul
se economisete pentru imbunatatirea condiitiilor de munca care condiioneaz
productivitatea muncii sporita. Oricine poate economisi

Exista economii:

* Nete partea venitului care nu se consuma;

* Brute formate din suma economiilor nete si a consumului de capital fix.

Mai pot fi;

* Ale sectorului privat

* Ale sectorului public

Inclinaie spre economii un fenomen de natura psihologica. Ea pornete de la

dorina omului de a utiliza bani pe care ii are in alt mod dect a-I cheltui pentru
procurarea bunurilor material si a serviciilor.

Dup opinia lui J.Keynes , motivele de economisire:

1. De a rezerva pentru situaii neprevzute;

2. De a asigura un viitor nefavorabil la batrinete, la studii membrilor familiei sau la

ntreinerea unor persoane dependente.

3. De a putea beneficia de dobnzi si de sporuri de valoare;

4. De a avea senzaie de libertate si independen;

5. De a lsa avere motenitorilor;

6. De a-si satisface zgrcenia s.a.

Ponderea economisirii in venit se calculeaz cu ajutorul indicatorului inclinaie

medie spre economisire sau rata de economisire egal cu raportul dintre economisirea
bruta si venitul disponibil e=E/V*100%

Factori care influeneaz modificarea ratei de economisire:

1) Modificarea venitului;
2) Rata dobnzii (cnd scad, scad si economiile);

3) Politica fiscala impozite mari, reduc economiile);

4) Puterea de cumprare a banilor (cnd scad, scad si economiile).

Economiile se pot utiliza sub forma de:

* Tezaurizare pstrarea banilor in ascunziuri (safeuri, la ciorap);

* Plasamente transformarea banilor in active financiare:aciuni, obligaii, care aduce

cistig sub forma de dividend, dobnda;

* Investiia utilizarea economiilor pentru procurarea bunurilor de producie si a

bunurilor imobiliare.

4. Investiiile. Factorii investiiilor.

Investiiile totalitatea cheltuielilor care se fac pentru procurarea bunurilor de capital,

in scopul creterii capitalului fix si a stocurilor de capital circulant si al sporirii pe
aceasta cale a avuiei naionale.

Sunt acea parte a venitului care se folosete pentru formarea si sporirea capitalului.

Noiunea de investiii este strins legata de capital. Exista capital:

* Tehnic real sau fizic stocuri de bunuri utilizate la producerea altor bunuri.

* Financiar activele financiare bani in numerar, depozite bancare, aciuni,

obligaii.

Astfel exista investiii:

* Financiare

* De portofoliu

Procurarea bunurilor de capital sau de active fizice reprezint procesul de investire:

utilajul, echipament, cldiri destinate activitii economice, materie prima, materiale.
Daca economiile fcute de menaje nu vor fi transformate in investiii, atunci pe pia
va aprea surplus de bunuri necomercializate.

Clasificarea investitiilor:
Dup forma de proprietate, exista investiii:

1) Private

2) Publice

Dup originea geografic a capitalului:

1) Interne

2) Externe sau strine care reprezint principalul factor al globalizrii.

Dup modul de formare si folosire:

1) De nlocuire destinate nlocuirii capitalului fix consumat: echipament, cldiri,

utilaj uzual. (Ii)

2) Nete sau de dezvoltare destinate sporirii volumului de capital fix si a stocurilor de

capital circulant. (In)

* Material pentru echipament, mijloace de transport productive, cldiri

* Imateriale pentru cercetri tiinifice, procurarea de brevete si licene, instruirea

muncitorilor

3) Brute sau totale suma investiiilor de nlocuire si a investiiilor nete. Contribuie la

formarea bruta a capitalului. (Ib=In+Ii)

Dup obiectul destinaiei:

1) Productive destinate pentru sporirea si modernizarea utilajului si a

echipamentelor, in urma crora creste volumul global de producie

2) Administrative destinate imbunatatirii infrastructurii: drum, comunicaii,

echipament colar si medical

3) In locuine.

Dup criteriul cheltuielilor:

1) In fabrici si echipamente

2) In stocuri, formate prin depozitarea produciei obinute in scopul obinerii unor

vinzari mai mari in viitor sau prin depozitarea materiei prime
3) Rezideniale, care reprezint achiziiile de ctre menaje de noi locuine.

Modificarea structurii investiiilor se datoreaz:

* Cheltuielilor pentru procurarea echipamentelor de prelucrare a informaiei;

* Cheltuielilor care sporesc capacitatea firmei de a inova;

* Cheltuielilor fcute pentru meninerea reputaiei firmei.

Rata investiiei partea PIB-ului folosita intr-un an la formarea bruta de capital fix,
utilizata pentru rennoirea si creterea potenialului productive al tarii.
Ri=FBCF/PIB*100% FBCFformarea bruta a capitalului fix

Ea depinde de:

* Rata dobnzii

* Anticiprile subiective ale ntreprinztorilor cu privire la evoluia cererii si a ratei

profitului

Rata investiiei este cea mai instabila component a PIB-lui. Ea reflecta efortul naional
de modernizare a unei economii. Rata investiiei nalta reflecta succese economice in
tara.

Factorii care influeneaz decizia de a investi

* Mrimea economiilor

* Rata dobnzii cnd este joasa, ntreprinderile investesc, iar cnd e nalta dect rata
profitului nu se investete.

* Mrimea impozitelor cnd creste scad investiiile.

* Previziunile si ateptrile ntreprinztorilor cnd ntreprinztorii ateapt profituri

mari, cresc investiiile.

* Ritmurile creterii economice cnd economia se dezvolta in ritmuri nalte,

atunci,mrete si rata investiiei.

* Progresul tehnico-tiinific reinoirea utilajului, tehnologiei, genereaz profituri

nalte si deci investiile.

Sursele de finanare:
* Mijloacele proprii (autofinanare) pe baza fondului de amortizare, a profitului si a
altor mijloace bneti proprii.

* Creditele bani mprumutai de la bnci

* Prin emiterea aciunilor, obligaiilor si alte hrtii de valoare.

* Primate din bugetul statului si diferite fonduri nebugetare.

5. Multiplicatorul si acceleratorul investiiilor.

Efectul multiplicatorului un proces potrivit cruia o variaie a unei mrimi

economice (investiiile, eforturile, baza monetara) produce, in decursul unei anumite
perioade, o variaie amplificata a altei mrimi (venit, credit).

Se noteaz prin K

Multiplicatorul era descoperit de economistul R.Kahn in 1931. In 1936, JKeynes

descoper multiplicatorul investiiilor care consta in faptul ca o cretere a investiiilor
aduce la o cretere mai mare a venitului naional.

K = raport dintre creterea venitului si creterea investiiilor K= Y/ I

Multiplicatorul investiiilor arata cu cit se modifica venitul naional atunci cnd creste
volumul investiiilor.

Principiul acceleratorului presupune ca o cretere a venitului si consumului

genereaz o cretere mult mai mare de investiii.

Acceleratorul era descoperit de J.Klark in 1917.

Acceleratorul se manifesta in anumite condiii:

* Cnd creste cererea, ntreprinderile nu mresc preturile, ci produc mai multe bunuri
si servicii (adic mresc volumul investiiilor);

* Ocupare deplina a braelor de munca aa incit atunci cnd apare o cerere

suplimentara, ntreprinztorul procura cantitatea suplimentara de capital (de utilaj,
echipamente) si nu angajeaz inc o persoana la lucru.

Interaciunea multiplicator-accelerator in economie: accelerator,-venitul si consumul

si investitiile-multiplicator.
Tema 4. Piaa monetara si instituiile bancare1. Rolul monedei in economia
contemporana.

Piaa monetara este un din pieele economiei contemporane. Este o piaa in care are
loc fluxul banilor prin intermediul de vnzare-cumparare.

Banii joaca un rol important in dezvoltarea economiei si vieii fiecrui individ.

Banii au aprut o data cu evoluia schimbului de mrfuri. Iniial avea loc schimb
marfa-marfa (se numete troc), apoi marfa-bani (cnd pe piaa se pune o marfa cutata
de oameni) aceasta a ncurajat specializarea productorilor. Ca bani serveau metale
preioase (aur, argint) avantajul lor era transportarea in cantitatea dorite si nu-si pierd
valoarea in dependent de temperatore si timp. Moneda de aur si argint a aprut in
China sec. XI i.HR si in Grecia Antica in sec. VII i.Hr. Primul care a imprimat chipul
sau pe moneda era Alexandru Macedon, apoi aceasta era preluata de toi monarhi si
conductori. nceputul sec. XVII se caracterizeaz prin introducerea banilor de hrtie,
iar dup al doilea rzboi mondial se anuleaz moneda de aur si argint. Astfel, s-a
format evoluia banilor pe tape:

* Troc

* Banii-marfa

* Moneda de metal

* Banii de hrtie

Funciile banilor:

a) Instrument de msurare a valorii consta in faptul ca toate bunurile si serviciile au

valoare, pre exprimata prin etalon ce este stabilit in fiecare ar ($, euro, leu etc.).

b) Mijloc de schimb consta in relaia M-B-M care releva ca marfa este vnduta
pentru o anumita suma de bani, iar aceti bani se utilizeaz pentru a procura bunuri
necesare anumitei persoane. Banii joaca un rol important in tranzacii economice.

c) Mijloc de tezaurizare sau economisire consta in pstrarea banilor fie in bnci, in

safeuri speciale, fie la ciorap pentru a le utiliza in oricare moment dorit.

d) Mijloc de plata consta in achitarea anumitor datorii, plata impozitelor, transferuri

internaional, schimburi de mrfuri.

Formele contemporane ale banilor:

I. Moneda metalica sau divizionara confecionata din nichel, cupru, aluminiu s.a. (5
bani, 1 cent). In sec. XIX a avut loc demetalizarea banilor din aur si argint prin
nlocuirea acestora cu banii de hrtie. Au rmas in circulaie doar acele de valoare
mica.

II. Moneda de hrtie sau biletele de banca sunt bancnote emise de Banca Naionala
(1,5,10,20 lei). Pot fi schimbate oricnd in monede metalice.

III. Moneda scripturala sau moneda de cont a devenit principala forma de moneda in
economiile contemporane. Ea nu poate fi pipaita sau vzuta, ea este o nscriere fcuta
de instituiile bancare. Ea nlocuiete banii de hrtie intre bnci si ageni economici.

Circulaia monedei scripturale se efectueze cu ajutorul:

* Cecul document sau ordin bnesc scris de titular pentru a oferi altei persoane o
suma de bani. Cecul ofer posibilitatea obinerii banilor lichizi de pe contul bancar,
transferul de bani de pe un cont pe altul, achitrii mrfurilor cumprate. Utilizarea
cecului in ultimele decenii s-a redus in folosul banilor electronic.

* Vrsmintele sau viramentele transfer de bani de pe un cont pe altul in cadrul unei

bnci

* Cardul sau moneda electronica emis de instituie financiara scris pe numele unei
persoane ce deine un cont in banca. Cardul ofer posibilitatea achitrii unor bunuri in
magazine cu aparate speciale capabile sa citeasc si sa extrag banii. Bancomate sunt
la fel aparate distribuitore de bani lichizi in sume dorite. Informaia de extragere de
bani este nscrisa pe un bon anexat (document). Cele mai rspndite carduri sunt
VISA, Master card utilizate in majoritatea tarilor

2. Masa monetara si agregatele acesteia. Cererea si oferta de moneda.

Masa monetara cantitatea totala de moneda, aflata in circulaie la momentul dat.

Este o variabila in forma de stoc.

Masa monetara este alctuita din:

* Bani in numerar - moneda de metal si banii de hrtie

* Banii depuse pe conturile bancare moneda scriptural care se pot transforma in

bani lichizi in orice moment.

Agregatele monetare indicatori cu care se msoar structura masei monetare.

De la o tara la alta agregatele se folosesc in mod diferit. Cele mai importante sunt:

a) Agregatul monetar M1- banii lichizi si conturile bancare

b) Agregatul monetar M2 format din M1 si depunerile bneti pe termen scurt la

bnci

c) Agregatul monetar M3 M2, depunerile pe termen nelimitat, bonurile de tezaur

d) Agregatul monetar L M3 si economiile contractual depuse pe termen

In R.M:

M0 banii in circulaie

H (baza monetara) banii in circulaie si rezervele bncilor comerciale

M1 banii in circulaie si depunerile in valuta nationala

M2 M1 si depunerile in termen in valuta naionala

M3 M2 si depunerile in valuta strina

Gradul de monetizare a economiei raportul dintre M3 (L) si PIB. In R.M. se observa

creterea gradului de monetizare de la 18% la 25%, aceasta condiioneaz dezvoltaea
economica.

Mrimea masei monetare depinde de volumul schimburilor diferitor component a

masei monetare si viteza de rotaie a unei unitati monetare.

Conform formulei emise de Irving Fisher, masa monetara se calculeaza:

Mf*Vf+Ms*Vs=P*Q

Mf - masa monetara fiduciar

Ms scriptural

Vf viteza de circulaie a monedei fiduciare

Vs scripturale

P nivelul general al preturilor

Q cantitatea de bunuri pentru vnzare

Toi aceti factori se afla intr-o interdependent. De exemplu P cu M, daca creste M
atunci creste proporional P si descrete valoarea unei unitati monetare.

Piaa monetara locul unde au loc tranzaciile cu moneda (se vnd si se cumpra
banii).

Este locul unde se confrunta cererea (din partea agenilor economici sau statului) si
oferta de bani (de la bnci si instituii financiare).

Cererea de moneda depinde de:

1) Pre , cu cit este mai nalt, cu att mai muli bani sint in circulatie.

2) Volumul real al produciei, daca acesta creste, atunci cresc si veniturile si cererea de
bani

3) Viteza de circulatie a banilor, toi factori care influeneaz viteza, influeneaz si

cererea.

4) Rata dobnzii cu cit va fi mai mare, cu att mai mica va fi cererea.

Cererea de bani se mparte in:

* Pentru tranzaciile comerciale

* Pentru afaceri (cu scop de a obine venit).

Oferta de moneda cantitatea de moneda pusa la dispoziia agenilor economici de

sistemul bancar al unei tari.

Ofertanii de moneda:

* Banca Naionala tiprete bani

* Bnci comerciale tiprete bani scripturali

* Trezoreria

Modificarea ofertei depinde de:

1) Cantitatea de bunuri si servicii destinate vinzarii

2) Reducerea vitezei de circulatie a banilor

3) Creterea deficitului bugetar

4) Economisirea banilor

5) Rata dobnzii (daca creste rata dobnzii, atunci creste si oferta de bani)

Creterea ratei dobnzii de la d1 la d2 = oferta va creste de la M1 la M2

Echilibrul pieei monetare este intersecia dintre cererea si oferta de bani si se

stabilete atunci cnd rata dobnzii este aceeai cit pentru cerere att si pentru ofert.

3. Rolul, funciile si formele creditului.

Creditul o relaie de acordare a banilor cu mprumut, in condiiile anumitor principii

ca: rambursarea banilor mprumutai si plata pentru serviciul prestat. Subiecii acestei
relaii sunt creditorul (care da in mprumut) si debitorul (care primete mprumutul).

Termenul de credit provine de la latinescul credo ncredere. De aceea creditul

apare intre persoane care au ncredere unul in altul.

Funciile creditului:

a) De redistribuire a banilor intr-un domeniu de activitate economica;

b) De concentrare a capitalului;

c) De reglementare a economiei (ndreptarea banilor in domenii prioritare).

Formele creditului:

1. Dup obiectul de mprumut:

* Comercial - credit oferit de o ntreprindere altei ntreprinderi sub forma unor

produse si servicii (aparut in Italia in sec. XII-XIII).

Instrumental acestui tip de credit este polia (cambia) care oblig persoana sa ntoarc
mprumutul, de regula in timp de 90 zile;

* Bancar credit acordat in bani de bnci pe termen pina la 10 ani in sume solicitate
de orice agent economic capabil s-o ramburseze;

* De consum este acordat de ntreprinderile comerciale menajelor pentru procurarea

in rate a bunurilor de folosina ndelungata: automobile, televizoare, frigidere etc.

Din timpul achitrii primei pari a creditului, persoana devine proprietar al acestui
produs, urmnd fiecare luna sa achite cota din acest prt.
2. Dup termenul de acordare:

* Pe termen scurt (pina la 1 an): materie prima resurse energetic, plata salariilor etc.

* Pe termen mediu (intre 1-5 ani): construcia unor unitati economice, uzine, centre
comerciale.

* Pe termen lung (pina la 20-30 ani).

3. Dup garanii materiale:

* Real necesita garanii material teren de pmnt, construcii nefinisate, apartamente

, case de locuit, automobile).

* Personal nu necesita garanii material.

4. Instituiile bancare si funciile lor. Multiplicatorul monetar.

Banca o instituie avnd licenta sociala are dreptul de a pstra banii persoanelor
fizice si juridice, de

4. Instituiile bancare si funciile lor. Multiplicatorul monetar.

Banca o instituie avnd licenta sociala are dreptul de a pstra banii persoanelor
fizice si juridice, de a crea moneda scripturala si de acorda credite.

Ea duce evident de circulaia banilor in tara. Ca orice alta ntreprindere, banca are ca
scop obinerea unui profit. Profitul bancar brut raportul dintre dobnzile
(comisioanele) ncasate de la cei crora banca le mprumuta bani si dobnzile pe care
banca le pltete pentru serviciile pasive.

Profitul net al bncii PBB fara cheltuielile legate de ntreinerea banii, impozitele si
alte plai obligatorii.

Sistemul bancar contemporan include:

1. Banca Centrala sau de emisie elaboreaz politica monetara, emite bani si

controleaz stabilitatea monedei naionale;

2. Banca comerciala acorda un sortiment de servicii financiare si deserves toate

tipurile de ntreprinderi (industrial, agricole, comerciale). In Moldova se cunosc:
Moldova agroindbank, Babaca de economii, Victoriabank, Moldincombank etc.

3. Institutii creditor-financiare specializate:

* Organizaii bancare: bnci investiionale, de comer exterior, bnci ipotecare, casele
de economii;

* Organizaii financiare nebancare: societile de asigurri( asigura pierderi in caz de

incendiu, furt, seceta, inundatii, accidente rutiere, risc de boala etc. si acorda
mprumut si procura hrtii de valoare emise de stat: Gosstrah, Delta, QBI ASITO) ,
fondurile de pensii.

Funciile instituiilor bancare:

a) Active acordarea de mprumut celor care solicita si care sunt capabili sa-l
rambursezecu o oarecare dobnda.

b) Pasive mobilizarea si pstrarea economiilor persoanelor fizice si juridice.

A. Banca Centrala;

1. De emisie pune in circulatie bancnotele si moneda divizionara, astfel ea

reglementeaz fluxul de bani in tara;

2. De elaborare a regulilor de joc pentru alte instituii financiare si de supraveghere a

activitii acestora;

3. De acumulare si de pstrare a fondurilor de rezerva obligatorii ale bncilor

comerciale. Fiecare banca comercial este obligat sa creeze un fond de rezerva pe un
cont special al bncii Centrale;

4. De acordare a creditelor si de pstrare a banilor guvernului.

5. De prevenire a falimentarii bncilor comerciale;

6. De elaborare a politicii monetare si valutare a tarii.

B. Bncile comerciale:

1. De mobilizare a capitalurilor bneti inactive si de transformare a lor in capital de

mprumut;

2. De acordare a banilor ctre ageni economici pentru lansarea unei afaceri;

3. De efectuare a plailor si a decontrilor intre ageni economici;

4. De efectuare a operaiunilor cu hrtiile de valoare si de vnzare cumprare a

valutei.
1. Piaa valorilor mobiliare: coninut si funcii

Piaa valorilor mobiliare sau bursa de valori piaa pe care are loc vinzarea-
cumpararea titlurilor de proprietate si de credit:

* A aciunilor si obligaiilor emise de societile comerciale;

* A obligaiunilor emise de stat

Pentru a vorbi despre coninutul pieii titlurilor mobiliare trebuie sa inem cont de
piaa capitalului, piaa monetara, piaa financiara si piaa hrtiilor de valoare. Unii
specialiti folosesc piaa de capital si piaa financiara ca sinonime, care formeaz piaa
bunurilor imobiliare, alii folosesc piaa de capital ca component a pieei financiare, si
unii considera ca ea include piaa monetara si cea financiara. Economitii din Europa
considera ca piaa hrtiilor de valoare este un element a pieei de capital. Astfel s-a
decis ca piaa de capital include toate tipurile de tranzacii cu capital:

a) Piaa monetara (credit);

b) Piaa hrtiilor de valoare;

Piaa monetara cu piaa valorilor mobiliare formeaz piaa financiara.

Funciile:

1) De finanare a ntreprinderilor si a statului, cnd acestea emit aciunile si

obligaiunile PIATA PRIMARA

2) De asigurare de vinzare-cumpararea titlurilor de valoare deja emise PIATA

SECUNDARA

Tipuri:

* Piaa primara pe aceasta piaa are loc finanarea ntreprinderilor, bncilor si

autoritatilor publice care au emis titluri de valoare. Se vnd titluri, hrtii de valoare si
se cumpra banii de care au nevoie ageni economici. De obicei primele titluri sunt
emise de bnci.

* Piaa secundara pe aceasta piaa se vnd si se cumpra titluri imobiliare deja

emise. Se stabilete preul de piaa a hrtiilor de valoare care poate fi diferit de preul
de pe piaa primara. Are loc schimbarea proprietarului titlurilor imobiliare. Formele
pieii secundare sunt bursele de valori si piaa extrabursiera.

2. Aciunile si obligaiunile ca titlu de valoare

Principalele instrumente ale pieei titlurilor mobiliare sunt aciunile si obligaiunile.

Cu ajutorul lor instituiile pot procura resurse necesare, adic banii, prin intermediul
unor instituii specializate burse de valori. Bursa de valori una din principalele
instituii economice care transforma economiile in investiiile fizice.

Aciunea titlu de valoare sau de proprietate care presupune ca acionarul poseda o

parte din capital a unei societati pe aciuni care poate primi venit sub forma de
dividend si care poseda dreptul de vot.

Dup natura contribuiei, aciunea poate fi:

a) In bani

b) De aport, obinuta in urma unei contribuii sub forma de bunuri: cldiri, terenuri,
investiiile.

Aciunile se emit de organele de stat ctre acele ntreprinderi care ofer informaia
despre situaia lor financiara (profituri , pierderi, datorii). Aciunile deja puse in
circulaie se vnd si se cumpra la bursa de valori. Acestea au termen de valabilitate
nelimitata, iar valoarea lor se schimba permanent in dependen de succese sau
eecuri ale ntreprinderilor.

Dup coninut fizic, aciunile sunt emise:

a) Sub forma unor documente materiale (certificate, adeverine) cu semnaturile si

tampilele persoanelor abilitate;

b) Sub forma unor nscrieri pe un cont special in banca, deschis pe numele posesorului
aciunii. Se utilizeaz mai des in lume.

Obligaiunile titluri de valoare sau de credit emise de ntreprinderi sau autoriti

publice cnd acestea au nevoie (pentru anumit termen si suma de bani). In termenul
stabilit, obligaiunile trebuie sa fie recumparate de proprietarii acestora, achitnd si un
supliment de bani, un fel de dobnda, stabilit in titlu. Obligaiunea aduce
comparatorului un venit fix.

Deosebirile

Aciunile:

Dau drepturi de venituri variabile (in cazul celor

ordinale) Confer dreptul posesorului de a participa la

conducerea societatii emitente

Posesorii aciunilor sunt cooperatori a societilor

emitente Titluri de proprietate

Au termen de valabilitate nelimitat

Obligaiunile:

Se vnd la preturile lor de emisie, care este mai mic dect acel nominal.

Prezint un grad de risc mai mic, si aduc venituri mai sigure, dar mai mici.

Dau drepturi la venituri fixe

Nu confer acest drept

Posesorii obligaiunilor sunt doar creditorii acestora

Titluri de credit

Au termen limitat

3. Instituiile pieei financiare

Funcionarea normal a pieei hrtiilor de valoare necesita existent unor instituii

speciale.

1. Comisia Naional a Valorilor Mobiliare o instituie de stat care garanteaz

funcionarea corecta a pieei financiare. Ea verifica si nregistreaz hrtiile de valoare
care vor fi lansate pe piaa si controleaz desfurarea corecta a tranzaciilor la bursele
de valori. Comisia este mputernicita cu atestarea brokerilor si a caselor de brokeri.

2. Casele de brokeri asigura legtura dintre piaa primara sic ea secundara, precum si
intermedierea tranzaciilor ce au loc pe piaa secundara.

Intermediarul poate aciona in 2 moduri

* dealer - el procura tranzaciile pe banii si, devenind pe un timp proprietarul

titlurilor respective, si apoi le vinde.
* Broker sau agent de bursa pune fata in fata pe comparator si productor si in
schimbul unei sume de bani desfoar tranzacia respective. De obicei, brokerii se
specializeaz pe anumite firme si pe o anumita categorie de hrtii de valoare.

3. Piaa extrabursiera asigura circulaia hrtiilor de valoare care nu sunt cotate pe

bursa de valori.

1. Cererea agregat i componentele ei. Factorii cererii agregate.

Cererea agregat cantitatea total de bunuri i servicii finale cerute ntr-o perioad
de timp n cadrul unei economii.

Ea prezint acea cantitate de produs naional pe care consumatorul o va cumpra la un

pre stabilit. Cererea este determinat de cheltuielile fcute pentru procurarea
bunurilor i serviciilor.

Componentele cererii agregate:

* Consum personal (cheltuieli pentru consum)

* Achiziiile guvernamentale (procurri de bunuri si servicii)

* Investiiile naionale brute private (cheltuieli pentru investiii) PNB

* Exportul net (cererea din strintate)

Factorii cererii agregate:

* Nivelul general al preturilor - ntre cerere i pre exist o relaie negativ care se
msoar prin:

* Efectul de avere crete preul, scade valoarea activelor financiare ale populaiei,
deoarece cu aceeai sum de bani se poate cumpra o cantitate mai mica de bunuri i
servicii scade cererea

* Efectul ratei dobnzii crete preul, sporete rata dobnzii scade cererea

* Efectul exportului net cresc preurile, scade exportul net scade cererea

Curba cererii (AD) cantitatea de bunuri i servii pe care comparatorul poate sa o

procure

P in funcie de nivelul
Odata cu creterea preturilor scade cererea.

Factorii curbei cererii agregate:

a) Cheltuielile de consum daca cresc, creste si cererea

b) Cheltuielile publice daca cresc, creste cererea si curba se deplaseaz in dreapta

c) Impozitele daca cresc, scade cererea si curba se va deplasa in stnga

d) Oferta monetara daca creste, creste cererea

2. Oferta agregat. Noiuni generale. Modelul Keynesian i monetarist al ofertei

agregate.

Oferta global cantitatea totala de bunuri si servicii pe care firmele pot sa o vinda
intr-o anumita perioada de timp si la anumit pre.

Factorii ofertei agregate:

* Nivel mediu al preturilor intre pre si oferta exista o relaie pozitiva.

* Preturile factorilor de producie(a muncii, a materiei prime, a utilajului) daca

cresc, scade oferta.

* Productivitatea muncii (aplicarea noilor tehnologii) daca creste, creste si oferta.

Curba oferte (AS) raportul dintre nivelul mediul al preturilor si oferta globala

Modelul keyneisian - curba AS este mai plate pn in momentul cnd are loc ocuparea
deplina a forei de munca, cnd curba devine vertical. Modificrile in cererea
agregata, cnd economia nu utilizeaz toate resursele va duce la un efect puternic
asupra produciei si nu vor influenta deloc preturile.Modelul monetarist curba AS
are o panta abrupt, pe termen lung ea devine vertical, in punctul in care marcheaz
volumul produciei corespunztor ratei naturale a omajului. Modificrile intervenite
in cererea agregata nu vor influenta producia.

3. Conceptul de echilibrul economic parial si general.

Echilibru economic stare a economiei cnd componentele ei sunt egale. Este o

tendina permanenta de egalare a diverselor mrimi economice interdependente(nevoi
si resurse, cererea si oferta). are caracter relativ.
Dezechilibru economic o nclcare a egalitii intre cerere si oferta, fie la nivelul
unui produs, a unor component agregate sau a cererii si ofertei agregate. Are caracter
permanent. Se caracterizeaz prin exces de cerere sau oferta.

Principalele dezechilibre economice:

> Criza dezechilibru intre cererea si oferta de bunuri si servicii;

> omaj ntre fora de munca si locuri de munca;

> Inflaia ntre cantitatea de produse si masa monetara;

> Soldul negativ al balanei de plai intre export si import;

> Decalaje intre diferite tipuri de venituri si categorii sociale.

Exista echilibru economic:

* Parial situaiile in care se afla agenii economice si pieele. Era elaborat de Alfred
Mashall.

Se stabilete la nivel:

* unui singur produs (cererea si oferta de pine)

* unor ramuri

* unor mrimi macroeconomice (intre venit si cheltuieli, producie si consum, export

si import)

* diferitor piee naionale (intre cererea si oferta bunurilor de consum, de fora de

munca, intre cererea si oferta de moneda)

* General o situaie a tuturor pieelor independente, caracterizate prin lipsa

excesului de cerere si oferta. El exista cnd sistemul de preturi permite egalizarea
simultana a cererii si ofertei agregate. Era elaborat de Leon Walras.

Componentele echilibrului general:

* Creterea economica pozitiva

* Ocuparea deplina a forei de munca

* Stabilitatea preturilor
* Soldul pozitiv al balanei comerciale

* Repartiie just a veniturilor.

4. Modelul AD-AS si IS-LM al echilibrului macroeconomic.

Modelul AD-AS modelul echilibrului macroeconomic. Arata punctul de echilibru

dintre cererea si oferta agregata, care reprezint acel volum al produciei si al
preturilor spre care tinde economia.

Modelul IS-LM modelul echilibrului intre sectorul real(cererea si oferta agregata) si

sectorul monetar cererea si oferta de bani).

Modelul era propus de J.R.Hicks n 1939, se mai numete i modelul Keynesian

generalizat deoarece are la baza modelul Keynesian simplificat i monetarist.

Componentele modelului IS-LM sunt

* curba IS (raport dintre (I)investiii, (S)economii) reflecta echilibrul in sectorul real

rata dobnzii

rata dobnzii nalta nivel sczut de VN

rata dobnzii sczuta nivel mai nalt de VN

Curba IS prezint toate combinaiile dintre rata dobnzii si VN in care piaa bunurilor
si serviciilor se afla in stare de echilibru. Economiile depind de VN, pe cnd
investiiile de rata dobnzii. Atunci cnd rata dobnzii creste, scad investiiile. Rata
dobnzii prin intermediul investiiilor influeneaz si VN.

* curba LM ((L)cererea si (M)oferta de bani) reflecta echilibrul in sectorul monetar

rata dobnzii

Curba LM arata toate combinaiile dintre ratele dobnzii si venit, combinaii in care
cererea si oferta de bani sunt egale (cnd creste VN creste si rata dobnzii ceea ce
duce la echilibrul lor). Combinarea curbelor IS si LM pe aceleai coordonate. Rata
dobnzii

Punctul de intersecie (punctual echilibrului general) arata LM

valorile pe care trebuie sa le aib rata dobnzii si VN pentru IS

a stabili echilibrul intre sectorul real si monetar al economiei.

modelul IS-LM este larg utilizat in economie. Daca statul dorete sa

mreasc VN, el poate spori oferta de bani, aceasta va duce la scderea

ratei dobnzii si la creterea investiiilor. VN

1. Teorii cu privire la rolul statului in economie

2. In conditiiile economiei contemporane problema rolului si locului statului in

economie devine una dintre cele mai importante. nainte, sf. Evului Mediu, se
considera ca statul este un factor de cretere a avuiei naiunii, dei in opinia
mercantelistilor, statul se limita doar cu reglementarea comerului exterior si a
masei monetare.

3. Concept privind rolul economic al statului:

4. * Libertarian intervenia statului are loc la colectarea impozitelor, lupta cu

ntreprinderile monopoliste si concurenii strini

5. * Monetarist - ntreinerea armatei si politiei, protejarea pieei interne,

stabilizarea circulaiei banilor si protecia mediului

6. * Keynesian promovarea unei politici creditar bneti mai active cu scopul

utilizrii mai bune a forei de munca, adic soluionarea problemei ocuprii ei

7. * Neoliberal nu se amesteca in activitatea economica a productorilor de

mrfuri, iar economia de piaa trebuie sa se autoregleze.

8. In sec. XVIII, s-au elaborate 2 curente economice diametral opuse in aprecierea

statului in economie: liberalismul si totalitarismul economic.

9. Liberalismul economic limitarea rolului statului la aprarea instituiilor

necesare nfloririi libere concurente.

10.Dup Adam Smith exista o mina invizibila care-l dtermina pe productor sa

promoveze interesele societatii, iar schimbul dintre productori se desfasoara in
urma mecanismului cererea-oferta.

11. Primii promotori ai liberalismului erau fiziocraii francezi care sia-u expus
crezul prin cea mai buna politica a laissez-fair-ului ea a dus la un progress
material rapid, libertate individuala, dar si crize economice periodice, epuizarea
unor resurse naturale, creterea omajului si inflaiei.
 12.Neoclasicii considerau ca statul trebuie sa fie un protector al concurentei si sa
efectueze controlul asupra monopolului natural.

13.Totalitarismul economic - intervenia masiva a statului in economie.

14.Principalii promotori ai totalitarismului erau marxitii. Ei considerau ca statul

intervine complet in economie. Fabricile, uzinele, pmnturile aparineau
statului, iar economia era dirijata de un director de ntreprinderi ales de
organele de stat. Insa in unele situaii totalitarismul era incapabil sa rezolve aa
problem ca omaj, crize, inflaii.

15.In rezultat s-a elaborat o noua doctrina keynesism de ctre J.M.Keynes.

aceasta presupune intervenia statului in unele domenii ale economiei:
stimularea investiiilor private si promovarea programelor guvernamentale prin
investiii proprii. Keynesismul devine treptat o trstura a politicilor economice
contemporane. In sec. XX nici un promotor nu mai neaga intervenia statului in
economie. Dar nu exista nici o garanie ca statul nu va comite greeli, sunt
diferite exemple care demonstreaz faptul ca politica unor state a contribuit la
dezvoltarea economica, pe cnd alte au avut cele mai negative urmri.

2. Cauzele interveniei statului in activitatea economica

Motivul ar fi ca piaa este incapabila sa soluioneze majoritatea problemelor

economice: crize economice, omajul, inflaia si ca domina o concurena imperfect a
monopolului.

* Ineficiena dezvoltarii iniiativei private intr-o serie de domenii de interes

general(statul elaboreaz diferite programe in direcia unor nevoi:agricole, energetic).

* Asigurarea echilibrului si a stabilitii economiei.

* Creterea complexitii vieii economice in aa perioade ca: rzboaie, crize.

* Satisfacerea nevoilor colective ale societii prin asumarea de ctre stat a unor
responsabiliti: asisten medicala si social, educaie, asigurare sociala.

* Ameliorarea condiiilor de existent si dezvoltare a naiunii: producerea unor bunuri

de calitate.

* Finanarea de stat a cheltuielilor pentru aprarea naionala.

* Evoluia de drept.
* Evoluia demografica in anumite perioade si zone ale tarii.

Rolul economic al statului difer de la o ara la alta in funcie deforma de organizare

statala, de potenialul economic, de numrul populaiei.

Funciile statului:

1. Producerea bunurilor materiale

2. Stabilizarea dezvoltrii economice naionale

3. Reglementarea veniturilor populaiei

4. Elaborarea venitului naional si a sistemului impozitar

5. Asigurarea bazei juridice de funcionare a economiei naionale

6. Reglementarea circulaiei banilor si a sistemului creditar

7. Protecia pieii naionale de concurenii strini

3. Obiectivele si instrumentele politicilor macroeconomici

Politica macroeconomica totalitatea strategiilor si aciunilor ale statului cu ajutorul

crora sunt realizate obiectivele propuse.

Statul are de realizat 2 scopuri supreme:

1) Crearea condiiilor favorabile pentru dezvoltarea economica

2) Meninerea stabilitii sociale, a linitii si pcii in societate.

Celelalte s copuri se modifica de la o epoca la alta.

Cele mai importante forme de implicare a statului in economie:

* Elaborarea cadrului legislativ sau regulilor de joc pentru agenii economici. Prin
lege statul stabilete care activitate e legala si care e interzisa;

* Aprarea concurenei apra concurenta prin elaborarea legii;

* Redistribuirea veniturilor redistribuie o parte a PIB celor sraci, prin diferite

mijloace:

a) Subvenionarea nvatamintului, asistentei medicale si transportului public

b) Subvenionarea preturilor la produse

c) Asigurarea plaii pensiilor si a indemnizaiilor pentru omaj

d) Stabilirea nivelului minim al salariului, duratei zilei de munca

* Cererea si conducerea unui sector public important (posta, confecionarea armelor,

parial transportul)

I.Samson a stabilit 4 tipuri ale statului contemporan:

1) Stat regulator (instituii si intervenie puternica): tarile din UE, Norvegia, Elveia,
Canada, Israel, Slovenia, Estonia, Ungaria, Botwana.

2) Stat arbitru (instituii puternice si intervenie slaba):SUA, China, Australia,

Thailanda s.a.

3) State emergente (instituii si intervenie slaba):Rusia, Romnia, Argentina, India,

Mexic.

4) State paternaliste capturate (instituii slabe si intervenie puternica):Bolivia, Turcia,

Ucraina, Nicaragua, Polonia, Croaia.

Instrumentele cu care statul influeneaz activitatea economica sunt: politica bugetara,

fiscal, monetara si de credit, reglementarea administrative, a cursului de schimb
valutar s.a.

Bugetul de stat instrument de redistribuire a veniturilor in societate. Cu ajutorul

impozitelor si al taxelor, statul influeneaz dinamica cererii, a economiilor si a
investiiilor, fluctuaiile ciclice.

Instrumentele monetare si de credit variaia ofertei de bani prin mrirea si reducerea

ratei dobnzii; modificarea ponderii rezervelor minimale; punerea in vnzare a
hrtiilor de valoare emise de stat.

Instrumentele administrative statul elaboreaz anumite standarde si norme pentru

produse, construcii sau activiti, si le controleaz prin agenii economici.

Dup perioada de timp si obiective urmrite, se deosebesc politicile economice:

* Conjuncturale au ca scop modificarea variabilelor economice intr-un scurt timp

(cteva luni-1/2 ani).
Se mai numesc politici de reglementare anticiclice- prentmpinarea crizelor,
omajului si a hiperinflaiei.

Sunt de tip:de relansare sau de incitare, de limitare

Politicile conjuncturale au ca obiective:

I. Asigurarea creterii economice;

II. Asigurarea ocuprii depline a forei de munca;

III. Echilibrul balanei de plai;

IV. Stabilitatea preturilor.

Interdependent acestor obiective reprezentata cu ajutorul careului magic o sinteza

a obiectivelor politicilor economice a statului. El permite efectuarea unei analize a
evoluiei principalelor indicatori macroeconomici si evitarea dezechilibrelor.

In condiiile globalizrii (1980) se reduce cu mult eficacitatea politicilor

conjuncturale.

* Structurale au ca scop modernizarea economiilor naionale, schimbarea

caracteristicilor fundamentale a lor (pe termen mediu si lung).

Prin politica structural, statul susine dezvoltarea infrastructurii nvmntului,

ocrotirii sanatatii, agriculturii, turismului.

Principalele forme ale politicii structurale:

* Programarea economica asigura coerena interveniei statului in economie.

* Politica industrial ansamblu de aciuni ntreprinse de autoritile publice pentru

asigurarea unui nivel nalt de dezvoltare.

Dup maniera de influenare a statului, sunt politici:de limitare, de incitare, de

concentrare.

Exista politici macro- si microeconomicei, globale, sectoriale, regionale.

Dup domeniul de aplicare:fiscal, industriala, agricola, monetara, veniturilor s.a.

1. Finanele publice: noiuni generale, funcii

 2. Finanele publice totalitatea cheltuielilor si veniturilor statului si ale
autoritatilor publice locale.

3. In literatura de specialitate finanele publice se utilizeaz ca sinonim al

noiunilor de buget de stat si impozite. Acestea reprezint principalele
instrumente de formare si redistribuire a finanelor publice.

4. Politica statului in domeniul finanelor publice se numete politica bugetar-

fiscala sau politica financiara. La politica bugetara se atribuie bugetul de stat,
iar cea fiscala impozitele.

5. Funciile finanelor publice:

6. a) De reproducere: asigurarea financiara a circuitului capitalului fix si circulant;

7. b) De repartiie: repartiia si redistribuirea PNN;

8. c) De stimulare: stimularea procesului de producie si a muncii lucartorilor;

9. d) De control: controlul asupra produciei, repartiiei, schimbului si consumului

bunurilor materiale.

2. Impozitele: principiul de formare, tipuri

Impozitul o parte din veniturile populaiei perceput de ctre stat in mod obligatoriu,
pentru a-si acoperi cheltuielile.

Actual, in tarile dezvoltate, impozitele alctuiesc 80-90% din veniturile statului.

Totalitatea impozitelor si taxelor formeaz sistemul fiscal, iar persoanele care le

pltesc contribuabili.

Funciile impozitelor:

a) Sursa principal de formare a veniturilor bugetului;

b) Fiscal finanarea cheltuielilor publice;

c) De reglementare economica reducerea sau mrirea impozitelor (in timpul crizelor

economice se reduc, cnd dezvoltarea economica depaseste limitele ele scad);

d) Sociala redistribuirea veniturilor in folosul social si deci reducerea inegalitii

sociale.
Metodele de impozitare:

a) Progresiv mrimea imopizitului se modifica o data cu creterea sau reducerea

venitului(cu cit mai mare sete venitul, cu att mai mare impozitul);

b) Proporional mrimea impozitului ramine stabila o data cu modificarea venitului.

c) Regresiv impozitul scade cnd se sporete venitul.

d) Impozitul fix mrime fixa indiferent de mrimea venitului.

Clasificarea impozitelor:

a) Dup nivelul administrrii:

* Centrale (impozit pe venit, privat, taxa pe valoare adugata, taxa vamala, taxe pe
fondul rutier);

* Locale (impozit funciar, pe bunurile imobiliare, pentru folosirea resurselor naturale,

taxa pentru amenajarea teritoriului, pentru dreptul de a organiza licitaii locale si
loterii, taxa hoteliera, taxa pentru amplasarea publicitii, unitatilor comerciale, tax
ape piaa, taxa pentru trecerea frontierei de stat s.a.).

b) Dup frecventa:

* Permanente (lunare, anuale)

* De o singura data

c) Cea mai importanta divizare:

* Pe venit si proprietate impozite directe se pltesc din venitul contribuabililor.

Pot fi: impozite pe salariu, pe veniturile persoanelor fizice, pe profit, pe dividende, pe

motenire, pe imobil, impozit rutier.

In R.M. din categoria de impozite directe, fac parte: impozit pe venit, privat, funciar,
pe bunurile imobiliare, pentru folosirea resurselor naturale.

* Pe mrfuri si servicii impozite indirecte se pltesc de ctre consumatori prin

intermediul vinzatorilor. Sunt impozite proporionale la preturile mrfurilor si
serviciilor.

Pot fi: impozitul pe valoare adugata (TVA), taxe vamale, accizele.

Evaziunea fiscal un fenomen economic care presupune ascunderea beneficiilor
ntreprinderilor pentru a nu plti impozitele. Se intilneste in tarile de tranziie sau in
cele mai dezvoltate.

Formele de eschivare de la plata impozitelor:

* Fixarea unor salarii exagerate pentu efii de ntreprindere.

* Rezervele exagerate.

* Amortismente mai mari dect deprecierile reale.

* Cheltuieli generale mai mari dect in realitate.

3. Bugetul de stat. Plan al veniturilor si cheltuielilor statului

Bugetul de stat planul cheltuielilor si veniturilor pentru o anumita perioada de timp,

precum si modalitile de formare si cheltuire a banilor destinate finanrii aciunilor
ntreprinse de ctre organele de stat central si locale.

Forma specifica a bugetului sunt fondurile extrabugetare bani cu destinaie, dar nu

sunt incluse in bugetul de stat (fondul asistentei sociale, fondul de pensii).

In toate tari exista bugetul central si local, mpreuna formeaz bugetul consolidat.

Bugetul de stat sau Legea finanelor este elaborat anual de Ministerul Finanelor si
aprobat de parlament.

Exista 4 principii de elaborare a bugetului de stat:

> Anualitatea se elaboreaz in fiecare an si veniturile si cheltuielile prevazute sunt

valabile in timpul anului votat.

> Previzionalitatea se se planifica veniturile si cheltuielile pe anul viitor.

> Universalitatea bugetul de stat cuprinde toate veniturile si cheltuielile de stat.

> Echilibrul bugetar cheltuielile sunt egale cu veniturile.

In economia contemporana aceste principii nu se utilizeaz cu strictee, se presupune

ca bugetul de stat poate fi elaborate pentru un timp mai ndelungat, dect un an.
Bugetul poate fi revizuit doar de parlament si in mod special.
Diferena dintre veniturile si cheltuielile soldul bugetar. Din acest punct de vedere,
in timpul executrii bugetului pot aprea diferite situaii:

1) Buget echilibrat cheltuielile sunt egale cu veniturile, iar soldul egal cu zero.

2) Buget excedentar veniturile sunt mai mici dect cheltuielile, iar soldul este
pozitiv.

3) Buget deficitar veniturile sunt mai mari dect cheltuielile, iar soldul este negativ.

In cazul bugetului deficitar apare deficitul bugetar o stare a bugetului cnd

cheltuielile sunt mai multe dect veniturile. Pentru a solution problema :

* Se recurge la mprumuturi interne si externe;

* Se folosesc venituri din privatizare;

* Se emit bani suplimentari de Banca Centrala.

Datoria publica totalitatea mprumuturilor interne si externe pentru acoperirea

deficitului bugetar.

Mrimea acestei datorii se raporteaz cu PIB.

Cheltuielile publice suma cheltuielilor finanate din bugetele central si locale pentru
satisfacerea anumitor nevoi: invatamint, ocrotirea sanatatii, construcia locuinelor,
drumurilor, si cailor ferate, aprarea tarii s.a.

Creterea cheltuielilor publice indica gradul de implicare a statului in economie.

Cheltuielile publice este un mijloc de redistribuire a resurselor din sectorul privat in
cel public. Cheltuielile publice sunt finanate din bugetul de stat, bugetele locale si
bugetul asigurrilor sociale.

Cheltuielile publice se mpart in2 categorii:

* Curente cheltuieli de consum(salarii, achiziionarea de bunuri si servicii de ctre

autoritile publice)

* De capital pentru modificarea patrimoniului public, pentru investiii.

Dup destinaie, sunt cheltuieli publice:

* Pentru ntreinerea si funcionarea aparatului de stat

* Pentru scopuri sociale: finanarea invatamintului, ocrotirii sanatatii s.a.

* Pentru aprare sau cheltuieli militare

* Pentru cercetare-dezvoltare

Creterea cheltuielilor duce la sporirea venitului naional. In acest caz curba cererii
agregate se va deplasa spre dreapta sub aciunea multiplicatorului cheltuielilor
publice.

Politica fiscala politica statului in domeniul impozitelor si taxelor.

Una din problemele politicii fiscal este presiunea fiscala raportul dintre ncasrile
fiscal si veniturile statului. Acesta indica partea din PIB care se acumuleaz in bugetul
de stat sub forma de impozite.

Tema 9: Fluctuaiile ciclice

1. Ciclicitatea trstura a economiei naionale. Structura ciclurilor

economice

2. Se consider c economia are un caracter fluctuant(ciclic). Toate fenomenele si

procesele din univers sunt supuse anumitor fluctuaii, schimbri.

3. Din punct de vedere economic, Ciclicitatea o trstur specific a economiei

in cadrul creia fazele de progres sunt urmate de cele al decderii si depresiuni.
Asemenea fluctuaii se manifestau la sfiritul sec. 18. La nceputul sec. 19 ,
fluctuaiile cu caracter de criz au revenit cu o anumit regularitate, lund
forma de ciclu economic. Ciclul economic unitate de timp care separ 2 crize
economice sau perioada de la nceputul unei crize pin la nceputul alteia

4. Ciclicitatea se poate aprecia cu ajutorul unor indicatori macroeconomici:

creterea agregat a produciei (PNN, PNB), a veniturilor si a ocuprii forei de
munc, urmat de descreterea acestora.

5. Dup caracterul desfurrii, se deosebesc fluctuaii:

6. * Sezoniere, determinate de factori naturali, sociali, tradiii, obiceiuri. Sunt

caracteristice agriculturii, turismului, contruciei (toamna, primvara si vara
sunt intense, pe cnd iarna activitatea lor stopeaz).
 7. * ntmplatoare sau accidentale, determinate de fenomene neateptate ca:
cataclisme naturale, rzboaie, oscilaii in aprovizionarea cu factori de producie,
o anumit stare de spirit a populaiei.

8. * Ciclice, determinate de factori economici ce se repet cu o anumit

regularitate.

2. Clasificarea ciclurilor economice

Unii reprezentani ai liberalismului, marxismului si economiti contemporani

eterodoci consider c ciclul economic are 4 faze de desfurare: criza, stagnarea,
nviorarea si avntul, pe cnd economia modern susine c sunt 2 faze: faza boom-
ului sau de expansiune si faza de criz.

Se deosebesc cicluri economice:

1) Generale cuprind ansamblul unei economii, si sunt:

* Lungi sau seculare sau Kondratiev de 50-60 ani(legate de tehnologia produciei);

* Medii sau decenale sau Juglar de 8-10 ani(legate de progresul tehnic);

* Mici sau cunjucturale sau Kitchen de 3-4 ani(legate de variaia stocurilor).

2) Specifice cuprind o singur ramur sau chiar un produs (ex: ciclul agricol, a
construciilor).

Ciclul mediu se poate denumi ca ciclu de afaceri, comercial, industrial, decenal sau
Juglar(in numele economistului francez Juglar care a nceput studierea acestui tip de
ciclu). Ciclurile medii au aprut in urma revoluiei industriale, si de-atunci s-au
depistat urmtoarele cicluri decenale: 1810 -1818, 1819-1825,, 1921-1929, 1930-
1937. Ciclul are durata de la 4-5 ani pina la 10-12.

Trsturile ciclului pina la II rzboi mondial:

I.Regularitate, ciclurile se repetau o data la 8-12 ani.

II. Simultaneitatea, ciclurile se desfurau in diferite ri in acelai timp.

III. Caracter general, ciclurile afecteaz concomitent ramurile economice, dar in

diferit msur.

IV.Criza, dureaz cca. 2 ani, se reduce producia pina la 5-10 %.

V. Ciclul decenal clasic, economia trece consecutiv prin 4 etape: criza, recesiune,
nviorare, expansiune.

* Criza dereglarea echilibrului economic scade producia, preturile; sporete

omajul; scad investiii.

* Recesiunea se reduc vinzarile, profiturile si salarii; se nchid ntreprinderile;

sporete omajul; scade masa monetar, rata dobnzii; producia staioneaz.

* nviorare se reinoiesc capitalurile fixe; se aplic noile tehnologii; ntreprinderile

sunt ncurajate s investeasc; creste cererea si producia; cresc veniturile; continu
reducerea ratei dobinzei.

* Expansiunea (avntul)- creste producia, preturile, cererea de fora de munc,

veniturile si creditul, este o perioad de afaceri noi, credit cu dobnzi mici.

Ciclul lung era studiat de economistul rus Nikolai Kondratiev, se repet o dat la 50-
60 de ani si are 2 faze:

* Ascendent creterea economic, sporesc preturile, investiiile, producia,

veniturile, nivelul de trai al populaiei

* Descendenta scade creterea economic, scad preturile, salariile, apare inflaia,

omajul.

Fiecare perioada dureaz 20-30 ani. Pin in prezent au avut loc 4 cicluri lungi: 1814-
1848; 1873-1896; 1920-1945; 1974-2000.

3. Fazele ciclurilor economice Ciclul economic unitatea de timp care separ 2

crize economice sau perioada de la nceputul unei crize pn la nceputul alteia.

Ciclul decenal clasic, economia trece consecutiv prin 4 etape: criza, recesiune,
nviorare, expansiune.

* Criza dereglarea echilibrului economic un punct de la care nceteaz creterea

economic i ncepe recesiunea.

* Recesiunea se reduc vnzrile, profiturile i salariile; se nchid ntreprinderile;

sporete omajul; scade masa monetar, rata dobnzii; producia staioneaz.

* nviorarea se rennoiesc capitalurile fixe; se aplic noile tehnologii; ntreprinderile

snt ncurajate s investeasc; crete cererea i producia; cresc veniturile; continu
reducerea ratei dobnzii.
* Expansiunea (avntul)- crete producia, preurile, cererea de for de munc,
veniturile i creditul, este o perioad de afaceri noi, credit cu dobnzi mici.

Ciclul lung a fost studiat de economistul rus N. Kondratiev - se repet o dat la 50-60
de ani i are 2 faze:

* Ascendent creterea economic, sporesc preurile, investiiile, producia,

veniturile, nivelul de trai al populaiei

* Descendent scade creterea economic, scad preurile, salariile, apare inflaia,

omajul.

Fiecare perioad dureaz 20-30 ani. Pn n prezent au avut loc 4 cicluri lungi: 1814-
1848; 1873-1896; 1920-1945; 1974-2000.

Ciclul economic este perioada de la nceputul unei crize pn la nceputul crizei

urmtoare. n general, prin ciclu economic se nelege o durat de timp determinat, n
cadrul creia activitatea economic parcurge, n evoluia sa, anumite faze ce au
caracter repetabil. Elementele componente ale unui ciclu economic sunt 2 faze: a) faza
de expansiune (de cretere economic); b) faza de depresiune (de scdere economic).

Faza de expansiune este faza de cretere a variabilelor economice, de avnt cumulativ,

fiind un rezultat imediat al creterii cererii agregate, care stimuleaz agentul
economic.

Faza de recesiune este faza de scdere a variabilelor economice i reprezint un

proces de declin cumulativ al activitilor economice, de scdere a surselor de
ncurajare a creterii economice, fiind un rezultat imediat al reducerii cererii agregate.

De la expansiune la depresiune se trece printr-un fenomen denumit contracie, iar de

la depresiune la expansiune se trece prin intermediul relansrii.

Politicile anticiclice numite i conjuncturale cuprind toate msurile ntreprinse de

ctre stat ndreptate spre ajustarea oscilaiilor ciclice.

Politicile conjuncturale urmresc, de regul, patru obiective majore, i anume:

1) asigurarea creterii economice, msurat prin rata de cretere a PIB-ului;

2) asigurarea ocuprii complete a forei de munc, msurat prin nivelul ratei

omajului;

3) echilibrul balanei de pli, msurat prin soldul acesteia raportat la PIB;

4) stabilitatea preurilor, msurat prin variaiile indicelui general al preurilor.

Politicile anticiclice se ncadreaz n:

* politica bugetar;

* politica monetar;

* politica fiscal.

Msurile luate n cadrul acestora pornesc de la cauzele oscilaiilor i se mpart n dou

grupe:

1. Influenarea cererii agregate;

2. Influenarea ofertei agregate.

10.1 Ocuparea i omajul. Formele omajului.

1. omajul o stare negativ a economiei, concretizat ntr-un dezechilibru important

al pieei muncii, prin care apare un excedent al ofertei forei de munc (cererea de
locuri de munc) fa de cerere (oferta de locuri de munc).

Formele omajului:

1) Din punctul de vedere al intensitii:

a) omaj total const n pierderea locului de munc i ncetarea total a activitii;

b) omaj parial presupune diminuarea perioadei de munc, n special prin reducerea

duratei sptmnii de lucru sub cea legal;

c) omajul deghizat se refer la acele persoane care au o activitate aparent cu o

productivitate mic.

2) Conform originii omajului:

a) omaj conjunctural sau ciclic ca rezultat al crizelor economice, n timpul fazelor

de recesiune (criz).

b) omaj structural condiionat de modificri n structura economiei naionale

(teritoriale, sociale, ale produciei).
a) omaj tehnologic drept consecin a nlocuirii tehnicii vechi cu tehnologii
avansate;

b) omaj sezonier n agricultur, construcii, lucrrii publice;

c) omaj de discontinuitate persoanele care din motive obiective i ntrerup

activitatea;

d) omaj flotant lucrtorii care au pierdut lucrul temporar n legtur cu schimbarea

locului de lucru sau trai;

e) omaj latent include lucrtorii din agricultur;

f) omaj speculativ lucrtorii-omeri, care primesc indemnizaii de omaj, ns

lucreaz n sfera serviciilor sau n comer;

g) omaj stagnat lucrtorii care i-au pierdut calificarea i triesc pe contul lucrului
ocazional;

h) omaj imaginar persoanele care se ocup de gospodria auxiliar sau educarea

copiilor;

Efectele social-economice ale omajului:

1. irosirea unei cantiti nsemnate e resurse de munc ca rezultat al omajului cronic;

2. sporirea cheltuielilor pe care economia rii trebuie s le suporte sub form de

indemnizaii de omaj;

3. factor de scdere a intensitii dezvoltrii economice;

4. afecteaz veniturile i nivelul de trai, n sensul scderii lor, i genereaz tensiuni

sociale.

Politici antiomaj ansamblul de msuri luate de ctre societate i ag./ec. n vederea

atenurii consecinelor omajului i diminurii sau chir resorbirii acestuia.

Politici de reducere a omajului:

a) politici care privesc nemijlocit omerii;

b) politici referitoare la populaia ocupat;

c) alte politici (contracte de scurt durat etc.).

10.1 Ocuparea i omajul. Formele omajului.

10.2 Inflaia contemporan: geneza i natura.

10.3 Msurarea i aprecierea intensitii inflaiei. Costurile inflaiei.

10.4 Politici de combatere a omajului i inflaiei.

1. omajul o stare negativ a economiei, concretizat ntr-un dezechilibru important

al pieei muncii, prin care apare un excedent al ofertei forei de munc (cererea de
locuri de munc) fa de cerere (oferta de locuri de munc).

Formele omajului:

1) Din punctul de vedere al intensitii:

a) omaj total const n pierderea locului de munc i ncetarea total a activitii;

b) omaj parial presupune diminuarea perioadei de munc, n special prin reducerea

duratei sptmnii de lucru sub cea legal;

c) omajul deghizat se refer la acele persoane care au o activitate aparent cu o

productivitate mic.

2) Conform originii omajului:

a) omaj conjunctural sau ciclic ca rezultat al crizelor economice, n timpul fazelor

de recesiune (criz).

b) omaj structural condiionat de modificri n structura economiei naionale

(teritoriale, sociale, ale produciei).

a) omaj tehnologic drept consecin a nlocuirii tehnicii vechi cu tehnologii

avansate;

b) omaj sezonier n agricultur, construcii, lucrrii publice;

c) omaj de discontinuitate persoanele care din motive obiective i ntrerup

activitatea;

d) omaj flotant lucrtorii care au pierdut lucrul temporar n legtur cu schimbarea

locului de lucru sau trai;

e) omaj latent include lucrtorii din agricultur;

f) omaj speculativ lucrtorii-omeri, care primesc indemnizaii de omaj, ns
lucreaz n sfera serviciilor sau n comer;

g) omaj stagnat lucrtorii care i-au pierdut calificarea i triesc pe contul lucrului
ocazional;

h) omaj imaginar persoanele care se ocup de gospodria auxiliar sau educarea

copiilor;

Efectele social-economice ale omajului:

1. irosirea unei cantiti nsemnate e resurse de munc ca rezultat al omajului cronic;

2. sporirea cheltuielilor pe care economia rii trebuie s le suporte sub form de

indemnizaii de omaj;

3. factor de scdere a intensitii dezvoltrii economice;

4. afecteaz veniturile i nivelul de trai, n sensul scderii lor, i genereaz tensiuni

sociale.

Politici antiomaj ansamblul de msuri luate de ctre societate i ag./ec. n vederea

atenurii consecinelor omajului i diminurii sau chir resorbirii acestuia.

Politici de reducere a omajului:

a) politici care privesc nemijlocit omerii;

b) politici referitoare la populaia ocupat;

c) alte politici (contracte de scurt durat etc.).

2. Inflaia contemporan n mod sintetic poate fi definit ca un proces complex,

cumulativ al crei esen const n:

i) dezechilibrarea dintre masa monetar i masa mrfurilor i serviciilor n circulaie;

j) creterea general a preurilor;

k) scderea puterii de cumprare a banilor.

Inflaia reprezint creterea preurilor peste un anumit prag admisibil.

I. Din punctul de vedere al acestui prag i al ritmului mediu anual de cretere a
preurilor deosebim urmtoarele forme ale inflaiei:

1) inflaie trtoare se caracterizeaz printr-o cretere medie a preurilor cu 3 4%

anual;

2) inflaie moderat creterea preurilor ntre 5 10% anual;

3) inflaie rapid creterea preurilor cu peste 10% anual, fiind nsoit de o cretere
economic lent sau chiar de stagnare i diminuare a produciei;

4) inflaie galopant preurile sporesc cu peste 15% anual;

5) hiperinflaia mai mult de 50% pe an;

6) stagflaia cretere economic negativ i inflaie moderat;

II. Conform cauzelor generatoare inflaia poate fi:

1. monetar - creterea excesiv a masei monetare n circulaie n raport cu masa

bunurilor;

2. prin cerere cererea agregat crete iar oferta rmne rigid;

3. prim costuri cnd salariile cresc mai mult dect productivitatea muncii;

4. structural influenat de alte cauze, inegalitatea de producere a bunurilor.

Indicii i coeficienii de msurare a infl. contemporane:

1.indicele general al preurilor sau deflatorul PIB, PNB (IGP) se calculeaz prin
raportarea PIB sau PNB, calculat n preurile perioadei curente (PNB

nominal), la acelai indicator, calculat n preurile perioadei de baz (PNB real):

2.rata inflaiei (Ri), se determin: Ri = (IGP - 1) * 100%

IGP reprezint cea mai reuit modalitate de evaluare a inflaiei, ntruct

caracterizeaz modificarea preurilor produciei finale ntr-o anumit perioad de
timp.

Consecinele inflaiei:
* contribuie la redistribuirea veniturilor n nefavoare celor sraci; descurajeaz
economisirea; favorizeaz relaiile de troc (barter); genereaz o atmosfer de
nesiguran; consecinele inflaiei sunt mai generale i mai serioase dect cele a
omajului.

Politici antiinflaioniste (procese de lung durat) sunt de 2 tipuri:

1. orientate la cererea agregat (controlul masei monetare, n circulaie): - creterea

impozitului, pe venit i profit i altor impozite directe. - micorarea cheltuielilor
publice. - creterea ratei dobnzii la depunerea banilor n cont. - nghearea salariilor.

2. stimularea ofertei agregate: - accesibilizare a creditului p/u investiii. - politic

fiscal, favorabil p/u productori (scutirea taxelor i impozitelor la producere).

4. Ca fenomen predominant negativ, omajul are consecine nefaste att asupra

individului, ct i asupra ntregii societi. Astfel, se vorbete despre costul omajului.
Costul naional al omajului se compune din costul social, costul financiar i costul
economic.

Costul individual const n faptul c persoana aflat n situaie de omer i reduce

substanial veniturile i este supus unei stri depresive, unor stresuri puternice.

Costul social al omajului const n faptul c, n cea mai mare msur, anume omajul
alimenteaz asemenea fenomene cum ar fi crimele, furturile, actele de vandalism,
narcomania.

Costul financiar se compune, n general, din suma indemnizaiilor pentru omaj

achitate de autoritile publice i din cheltuielile pentru ntreinerea oficiilor de plasare
n cmpul muncii.

Costul economic este msurat prin calcularea diferenei dintre venitul naional brut
potenial i cel real. Este evident c n cazul omajului, nivelul produciei este mai
sczut dect n cazul ocuprii depline.

Legea lui Okun

Evoluia interdependenei dintre mrimea PIB-ului i nivelul i dinamica omajului a

fost cercetat n anii 1960 de ctre economistul american Arthur Okun. Potrivit legii
care i poart numele, fiecare sporire a nivelului omajului ciclic cu un punct
procentual peste rata natural a omajului este nsoit de o reducere a PNB ului cu
2,5-3% fa de nivelul produciei poteniale.

Beneficiile omajului sunt:

1. Posibilitatea omerilor de a cuta i a gsi servicii mai bune, mai sigure, mai
atractive, fapt ce le va procura o satisfacie mai mare i va contribui la sporirea
productivitii muncii.

2. Creterea disciplinei de munc n ntreaga societate, angajaii avnd mereu teama c

ar putea fi concediai.

3. Motivarea lucrtorilor de a se autoperfeciona, de a-i ridica nivelul de pregtire

profesional.

4. omajul constituie o rezerv a forei de munc, ce asigur reluarea procesului de

producie n proporii sporite, atunci cnd apare aceast posibilitate.

5. omajul permite ntreprinztorului s-i aleag angajaii n conformitate cu

cerinele procesului de producie, s-i aleag pe cei mai pregtii din punct de vedere
profesional.

6. omajul tempereaz adeseori inteniile sindicatelor de a revendica o majorare

exagerat a salariilor n detrimentul investiiilor.

Politici antiomaj ansamblul de msuri luate de ctre societate i ag./ec. n vederea

atenurii consecinelor omajului i diminurii sau chiar resorbirii acestuia.

Politici de reducere a omajului:

d) politici care privesc nemijlocit omerii;

e) politici referitoare la populaia ocupat;

alte politici (contracte de scurt durat etc.).

11.1 Creterea economic: concept i msurare.

11.2 Surse i tipuri de cretere economic.

11.3 Dimensiunile dezvoltrii umane.

11.4 Teorii i modele ale creterii economice.

1. Creterea economic poate fi definit ca procesul de sporire a dimensiunilor

rezultatelor economice, determinate de combinarea si folosirea factorilor de producie
si reliefate prin indicatori macroeconomici - PIB, PNB si VN n termeni reali, att pe
total, ct si pe locuitor.
Creterea economic reprezenta o evoluie ascendent pozitiv a economiei naionale,
dar care nu exclude oscilaiile conjuncturale, uneori regrese economice temporare.

Creterea economic poate fi de mai multe feluri:

-creterea economic zero - reflect situaia n care rezultatele economice si populaia

total sporesc n acelai ritm, iar nivelul rezultatelor pe locuitor rmne constant.

-creterea economic negativ - rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendin

de scdere.

- cretere economic pozitiv atunci cnd cantitatea total de bunuri produs i PIB-
ul pe cap de locuitor se mresc.

2. Factorii de cretere economic:

-factorii cu aciune direct: factorul uman (resursele de munc), factorul material

(resursele naturale si echipamentele de producie acumulate), progresul tehnic sau
tehnologic, factorul informaional etc.

-factori cu aciune indirect: cererea agregat, rata investiiilor, cheltuielile de

cercetare-dezvoltare, politica financiar, monetar, bugetar si fiscal a statului,
schimburile internaionale, politica ecologic, migraia forei de munc si a capitalului
etc.

Tipuri de cretere economic - extensiv sau intensiv.

Tipul extensiv de cretere economic se caracterizeaz prin contribuia preponderent

a laturilor cantitative ale factorilor direci la formarea sporului PNB.

Tipul intensiv de cretere economic se definete prin faptul c cea mai mare parte a
sporului de rezultate macroeconomice se datoreaz laturilor calitative ale factorilor de
cretere, mririi eficienei utilizrii lor.

3. Dezvoltarea durabil (viabil sau sustenabil) urmrete interaciunea

compatibilitii a patru sisteme: economic, uman, ambiental i tehnologic, astfel nct
s se asigure satisfacerea nevoilor prezentului, fr a compromite ansele generaiilor
viitoare de a-i asigura propriile nevoi.

n perspectiva acestei viziuni avuia unei naiuni se apreciaz cu ajutorul unui nou
indicator agregat indicele dezvoltrii umane (IDU), (elaborat i introdus de PNUD),
care se calculeaz prin luarea n consideraie a trei componente de baz:
1. longevitatea, exprimat n sperana medie de via la natere, care sintetizeaz
influena a numeroi factori, ca starea sntii, condiiile de locuit i sanitare, etc.;

2. nivelul de educaie, care exprim gradul de alfabetizare a adulilor, gradul de

cuprindere n nvmntul de toate gradele, etc.;

3. standardul de via exprimat prin PIB pe cap de locuitor, calculat n termeni

comparabili, indicnd mrimea medie a resurselor la care cetenii au acces pentru a
satisface nevoile unui trai decent.

Calculat pentru fiecare ar n parte, IDU se poate situa pe o scar de mrimi de la

0,200 pn la 1,000 n funcie de nivelul lor de dezvoltare uman, rile sunt
clasificate n trei mari grupe:

a) ri cu dezvoltare uman dezvoltat cu IDU ntre 0,800-1,000, valoare maxim nu a

fost nregistrat de nici o ar, conform raportului PNUD pentru 2004 55 ri,
cuprind 23% din populaia lumii.

b) ri cu dezvoltare uman medie cu IDU ntre 0,500-0,799 86 ri, cuprind 51 %

din populaia lumii

c) ri cu dezvoltare uman slab cu IDU sub 0,500 36 ri, cuprind 26% din
populaia lumii.

Dezvoltarea durabil privete omul nu numai ca mijloc ci n primul rnd ca el. n

esen dezvoltarea uman este definit de urmtoarele elemente mai importante:

1. compatibilitatea permanent i sigur a mediului creat de om cu mediul natural;

2. egalitatea anselor generaiilor care coexist i se succed n timp i spaiu;

3. interpretarea prezentului prin prisma viitorului, sub forma introducerii ca scop al

dezvoltrii durabile a securitii natural umane n locul maximizrii profitului
bnesc;

4. introducerea compatibilitii strategiilor naionale de dezvoltare ca urmare a

interdependenelor tot mai puternice n plan geoeconomic i ecologic;

5. mutarea centrului de greutate n asigurarea bunstrii generale, de la cantitatea i

calitatea creterii economice la calitatea acesteia;

6. capitalul ecologic (natural) se afl se afl n interdependen organic cu capitalul

creat de om capitalul uman (cultural);
7. trecerea la o nou strategie obiectivele creia s fie subordonate deopotriv
nsntoirii omului i mediului natural n timp i spaiu.

4. Teorii i modele ale creterii economice.

Teoriile i modele creterii economice pun n eviden diferite modaliti prin care
activitatea prezent o influeneaz pe cea viitoare i identific sursele care pot
conduce la o cretere continu. Aceste teorii au evoluat n timp n funcie de dinamica
realitii economice i de evoluia instrumentelor de analiz economic.

Teoriile clasice A. Smith, Th. Malthus, D. Ricardo Au definit primele elemente ale
unui model de cretere economic n termenii pmntului limitat i ai populaiei n
cretere, au subestimat contribuia progresului tehnic.

Teoria

keynesist

(nc. sec XX) J. Keynes Un model macroeconomic, potrivit cruia venitul naional
crete ca rspuns la creterea cererii agregate.

Teoria

postkeynesist

(anii 40 ai sec.

XX) R. Harrod E. Domar Modelul Harrod - Domar evideniaz instabilitatea creterii,

demonstreaz c rata creterii se afl n funcie de raportul dintre rata investiiilor i
rata dobnzii.

Teoria

neoclasic

(dup al II - lea

rz. mondial) R. Salow P. Samuelson J. Hiks M. Kalecki, N. Kaldor, F. Perroux, R.

Dornbusch Teoria creterii economice se contureaz ca o component a tiinei
economice contemporane. Modelul neoclasic care mbin mai multe modele
econometrice (modelul Salow) explic modul n care acumulare de capital i
progresul tehnic influeneaz creterea, considerndu-le ns exogene.

Noua teorie a
creterii - a

creterii

endogene Paul Romer Robert Lucas Ca premis acumularea de capital se asociaz

cu acumularea de cunotine, tehnologia are caracter endogen, trecerea de la economia
bazat pe resurse la economia bazat pe cunoatere, dou modele de baz: a) nvare
prin practic, b) inovaiei

Dezvoltarea

durabil 1972 Conferina asupra Mediului de la Stockholm 1992 Conferina ONU la

Rio de Janiero Noua viziune care se contureaz tot mai puternic cu privire la
dezvoltarea viitoare a lumii pornete de la necesitatea egalitii anselor generaiilor
umane care coexist i se succed la via pe planeta Pmnt. Documentul Agenda
21 (1992) a ntrunit consensul a 180 state cuprinde politici i strategii de trecere la
dezvoltarea durabil

12.1 Internaionalizarea vieii economice i formarea economiei mondiale.

1. Economia mondial (EM) ansamblul economiilor naionale aflate n relaii de

interdependen n baza diviziunii internaionale a muncii i participrii la circuitul
economic mondial.

Componentele de baz ale economiei mondiale sunt:

1.Economiile naionale (peste 200 la numr), ca verigi de baz ale economiei

mondiale, eterogene dup ornduirea politic i social, precum i dup nzestrarea cu
factori de producie, dup nivelul de dezvoltare economic, dup mrimea PIB-ului
etc.

2.Organizaiile economice internaionale: Banca Mondial, Fondul Monetar

Internaional, Organizaia Mondial a Comerului etc., rolul crora este mereu n
cretere.

3.Societile transnaionale (STN), din care fac parte acele ntreprinderi care snt
naionale dup proveniena capitalului, dar internaionale dup sfera activitii lor. Ele
sunt formate dintr-o societate principal firm-mam aflat n una din rile
dezvoltate i o mulime de filiale dependente, plasate n mai multe ri. Ca exemple de
STN putem numi: Coca Cola, Ford, Panasonic, McDonalds .a.

4.Gruprile integraioniste regionale, numite adeseori organizaii economice

interstatale, cum ar fi Uniunea European, CSI, NAFTA.
5.Fluxurile economice internaionale: de mrfuri i servicii, de capitaluri, de for de
munc, monetare i financiare.

Economiile naionale se divizeaz n 2 categorii: economii nchise cnd ara refuz

s ntrein relaii economice cu restul lumii (autarhie) i economii deschise.

Economia deschis este considerat o ec. Naional n care nu exist restricii n

efectuarea schimburilor cu strintatea, n care mrfurile i capitalul au posibilitatea s
intre i s ias liber din ar. n teoria economic, economiile deschise se mpart n 2
categorii: a) ec. deschise de dimensiuni mari i b) ec. deschise de dimensiuni mici.

O economie deschis de dimensiuni mari este economia n care rata dobnzii se

formeaz pe baza i sub influena proceselor economice interne. Aceast economie
poate exercita o influen nsemnat asupra strii pieei financiare internaionale i
asupra nivelului mondial al ratei dobnzii.

O economie deschis de dimensiuni mici nu este n stare s influeneze dezvoltarea

altor ri, din contra, ea este nevoit s accepte modificrile venite din exterior i se
raporteaz la rata dobnzii format pe baza condiiilor existente pe piaa financiara
mondial.

Unele economii snt mai deschise, altele mai puin deschise. Gradul de deschidere al
unei ri spre exterior poate fi msurat prin intermediul mai multor indicatori:

a)raportul dintre volumul importului i exportului ctre mrimea PIB-ului;

b)rata exporturilor n PBI, numit i rata deschiderii spre exterior;

c) volumul exportului pe cap de locuitro;

d) mrimea datoriei externe.

Rata deschiderii spre exterior se calculeaz astfel:

Rdes= Ex/PIB *100%, unde:

Rdes- rata deschiderii spre exterior

Ex valoarea exporturilor

PIB- produsul intern brut.

De regul rile mici sunt mai deschise dect cele mari. Astfel, n anii 200-2005, Rdes.
n Elveia, Olanda, Belgia era de circa 70%, R Molodva 50%, SUA 20%.
12.2 Diviziunea internaional a muncii i specializarea economiilor naionale.

2. Diviziunea internaional a muncii (DIM) este un proces de specializare a rilor

lumii n producerea i comercializarea pe piaa mondial a bunurilor la fabricarea
crora posed un anumit avantaj, comparativ sau competitiv.

DIM - legturile dintre economiile naionale referitoare la repartizarea ntre ele a

tipurilor i formelor de specializare n activitatea economic i care determin locul
fiecrei ri i al grupurilor de ri n economia mondial.

Reieind din necesitatea i avantajele ce decurg din specializarea rilor, au fost

lansate mai multe teorii:

1. Adam Smith teoria avantajelor absolute O ar urmeaz s se specializeze n

confecionarea acelor bunuri la producerea crora posed anumite avantaje absolute,
adic le produce cu costurile cele mai mici fa de alte ri. Aceast teorie exclude din
schimburile internaionale rile care un au nici un avantaj absolut.

2. David Ricardo

teoria

avantajelor

relative rile lumii sunt sunt nemijlocit interesate s se specializeze n domeniile n

care dezavantajul lor ar fi mai mic. Dezavantajul dac ara se specializeaz doar n
2-3 mrfuriagricole pentru obinerea crora are condiii mai bune dect celelalte ri,
ea devine dependent de exterior i i limiteaz posibilitile dezvoltrii.

3. Suedezii

Hecksher i Ohlin

teoria dotrii

cu factori de

producie Fiecare ar trebuie s se specializeze n domeniile n care dotarea sa cu

factori de producie este mai bun, importnd mrfurile produse cu factorii pe care i
posed n cea mai mic cantitate.

4. ec. amercian M.

Posner teoria
decalajului

tehnologic Specializarea internaional depinde de viteza de inovare a primei ri i

de viteza de imitare a acestor invenii de ctre alte ri.Acest avantaj dureaz pn n
momentul n care inveniile respective vor fi preluate de firemele din alte ri. Astfel,
primele ri carea aplic realizrile progresului tehnic

i anumite invenii n producie, se vor specializa n producerea i exportarea

bunurilor intensive cu tehnologii noi, iar celelalte ri n producerea de bunuri
simple.

5. anii 80, sec. XX

ec. american M.

Porter teoria

avantajelor

competitive Avantajele competitive ale unei ri sunt mna de lucru calificat,

infrastructura, existena unor centre universitare i de cercetare bine dotate cu
echipament performant. Pentru a obine i a menine un avantaj competitiv, firma este
nevoit s reinvesteasc n producie cea mai mare parte a profiturilor obinute i s-i
perfecioneze fr ncetare structurile de producie.

Formele diviziunii mondiale a muncii:

1.specializarea intersectorial (vertical) a produciei i exportului (ntre ri

industriale i agrare, ri productoare materii prime i resurse energetice etc. ) ;

2.specialzarea interramural (n anumite ramuri ale industriei, cum ar fi chimic, ind.

uoar, ind. textil etc.);

3.specializarea intraramural se efectueaz la nivelul subramurilor, adic n cadrul

aceleiai ramuri.;

4.specializarea organologic (obiectul specializrii subansambluri, detalii, pri

componente ale unor produse complexe etc.);

5.specializare tehnologic (obiectul specializrii const n deplasarea treptat a

capacitilor industriei tradiionale (metalurgic, chimic etc.) din rile occidentale n
cele n curs de dezv.

12.3 Comerul internaional: esen i structur. Politica comercial.

3. Comerul exterior constituie exporturile i importurile unei ri. El vizeaz deci
fluxurile de mrfuri i servicii ale unei economii naionale cu strintatea.

Comerul internaional sau mondial reprezint ansamblul comerului exterior al

tuturor rilor lumii.

Comerul exterior cuprinde 2 tipuri de fluxuri comerciale:

a)comerul cu mrfuri corporale, care pot fi materii prime i produse prelucrate.

b)comerul invizibil, care include transporturile, telecomunicaiile, comerul cu

brevete, know-how, etc.

Comerul internaional a dat natere pieei mondiale (PM), care are urmtoarele
particulariti:

1) pe piaa mondial sunt scoase numai mrfurile competitive, adic mrfurile care
corespund unui anumit nivel din punctul de vedere al calitii, modelului i preului;

2) pe piaa mondial exist un sistem special de preuri ce au la temelia lor costurile

medii mondiale;

3) pe PM toate plile se efectueaz n valut liber- convertibil;

4) PM este mult mai monopolizat dect piaa intern, domin STN i rile industrial
dezvoltate.

Politica comercial este o parte componenta politicii economice a unui stat i

reprezint totalitatea reglementrilor adoptate de un stat cu caracter administrativ,
juridic, fiscal, bugetar, financiar, valutar etc, n scopul promovrii sau restrngerii

schimburilor comerciale externe i a protejrii economiei naionale de concurena

strin.

Drept urmare, politica comercial a fiecrui stat trebuie sa ndeplineasc trei funcii
principale:

- promovarea relaiilor economice externe, adic impulsionarea exporturilor;

- protejarea economiei naionale de concurena strin, ceea ce presupune

reglementri i controlul asupra importurilor;

- urmrirea pentru a realiza un echilibru dinamic n balana comercial i balana de

pli, concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.
n teoria economic s-au evideniat 2 tipuri de politic comercial:

1. Liber-schimbismul elaborat de A. Smith i D. Ricardo, care consider c cea mai

bun form de organizare a relaiilor comerciale ntre rile lumii este cea bazat pe
libera circulaie a mrfurilor ntre ri, fr nici un fel de bariere vamale, fr nici un
fel de restricii. (Anglia, Frana)

2. Protecionismul elaborat de germanul Friedrich List, care considera c industria

are nevoie, pn la un anumit nivel de competitivitatea internaional, de o pia
intern bine protejat. Mai mult, protecionismul este considerat i un mijloc eficient
de lupt contra omajului, de ameliorare a balanei de pli, de obinere a unor resurse
financiare suplimentare pentru bugetul rii. (Germania, SUA, Japonia).

n domeniul politicii comerciale, n general, se acioneaz cu ajutorul a trei categorii

principale de instrumente i msuri:

a) politica vamal, numit i tarifar, promovat prin intermediul taxelor vamale;

b) politica comercial nontarifar, ce const n protejarea pieei prin standarde de

calitate, limba de nscris pe ambalaje, etc.;

c) politica comercial promoional i de stimulare, care prevede n I rnd aplicarea

unor instrumente menite s stimuleze exporturile unei ri.

Primele doua categorii se refera la import, iar ultima vizeaz exportul..

12.4 Concept i forme de manifestare ale globalizrii

4. Nu exist o definiie a globalizrii ntr-o form universal acceptat i definitiv -

globalizarea include o multitudine de procese complexe cu o dinamic variabil
atingnd domenii diverse ale unei societi. Globalizarea este termenul modern folosit
la descrierea schimbrilor n societi i n economia mondial care rezult din
comerul internaional extrem de crescut i din schimburi culturale. Descrie creterea
comerului i a investiiilor datorit cderii barierelor i interdependenei dintre state.
n context economic, este des ntlnit referirea aproape exclusiv la efectele
comerului i n particular la liberalizarea comerului sau la liberul schimb.

FMI-ul definete globalizarea ca i "creterea n interdependena economic a rilor

din ntreaga lume prin creterea volumului i a varietii tranzaciilor de bunuri i
servicii peste granie, fluxul de capital internaional mult mai liber i mai rapid, dar i
o difuziune mai larg a tehnologiei."
Banca Mondial definete globalizarea ca "Libertatea i capacitatea indivizilor i a
firmelor de a iniia tranzacii economice voluntare cu rezideni ai altor ri".

La globalizarea economic se refer 4 aspecte - indic patru tipuri de fluxuri: fluxuri

de bunuri/servicii, fluxuri de persoane, de capital i de tehnologie. O

consecin a globalizrii economice este mbuntirea relaiilor dintre dezvoltatorii

aceleiai industrii din diferite pri ale lumii, dar i o erodare a suveranitii naionale
asupra sferei economice.

Globalizarea ca proces integraional s-a constituit lent timp de mai multe secole.
Primii care au introdus n uz termenul globalizare au fost savanii americani care n
anul 1983 au determinat prin acest termen fenomenul de integrare a pieelor unor
mrfuri i produse de ctre companiile transnaionale mari. n prezent sunt remarcate
cinci forme: globalizarea financiar, corporaiile transnaionale globale, regionalizarea
economic, intensificarea comerului internaional, tendina spre convergen.

Trsturile de baz ale globalizrii:

- centralizarea financiar crescnd,

- creterea accelerat a informaiei;

- lrgirea oligopolurilor;

- creterea numrului antreprenorilor transnaionali;

- globalizarea puterii naionale de stat;

- dezvoltarea tehnologiilor de vrf.

Globalizarea poate fi interpretat i ca stadie superioar a internaionalizrii. Sfera de

baz a globalizrii este sistemul economic mondial, producia global, schimbul i
consumul efectuat de ntreprinderi n economiile naionale i pe piaa mondial.

n extinderea procesului de globalizare un rol deosebit l joac OMC.

Prin globalizarea pieelor se subnelege creterea volumului comerului internaional

i a altor procese n cadrul economiei mondiale, care devine din ce n ce mai integrat,
mai consolidat. Astfel, este vorba nu numai de comerul internaional de mrfuri i
servicii, dar i de:

- fluxuri valutare; - micri de capital; - schimb de tehnologii; - procese de migraie; -

internaionalizarea vieii sociale; - procese de informatizare etc. In general, avantajele
globalizrii permit ameliorarea strii tuturor partenerilor la orice scar, care primesc
posibilitatea, mrind producia, de a ridica nivelul salariilor i standardele de via.
Drept rezultat final al globalizrii ar trebui s devin ridicarea bunstrii n lume, fapt
care necesit o analiz mai profund i o perioad de timp mai ndelungat.

11.1. Cursul de schimb valutar i convertibilitatea.

1. Convertibilitatea este proprietatea unei monede naionale de a se schimba, n

diferite proporii, cu monedele altor ri. Valutele naionale pot fi:

* liber-convertibile (dolarul american, euro, lira sterlin, yenul japonez)

* parial convertibile majoritatea monedelor rilor lumii.

* neconvertibile monedele unor ri nerecunoscute ca state independente (rubla

transnistrean).

Cursul valutar - preul unei monede naionale sau internaionale exprimat ntr-o alt
moned naionale cu care se compar valoric n anumite condiii; reflect cantitatea de
moned strin ce se primete n schimbul unei cantiti de moned naional.

Cursul valutar poate fi:

* oficial stabilit de ctre stat

* de pia sau comercial stabilit liber n urma confruntrii dintre cererea i oferta de
valut.

Factorii care influeneaz cursul valutar

Factorii interni: producia de bunuri / servicii; factori monetari care privesc masa
bneasc, creditul, dobnda; factori de natur social-politic, mentalitatea,
comportamentul oamenilor. Factorii internaionali: raportul dintre cererea i oferta de
bani pe piaa extern; starea balanei de pli externe a fiecrei ri; factori de natur
economic, financiar, social, politic, psihologic, caracteristici economiei
mondiale.

11.2. Pieele schimburilor valutare.

2. Piaa valutara reprezint sistemul de relaii financiar-valutare prin intermediul

cruia se desfoar vnzarea i cumprarea de valut efectiv sau n cont, precum i
vnzarea-cumprarea de devize (trate i bilete la ordin) exprimate n moned strin.
Aceast pia valutar este supus unor reglementri naionale (din partea Bncii
Centrale), dar apar i situaii n care pieele valutare au caracter internaional,
deservind interesele unor zone.

Pe piaa valutar se vnd i se cumpr valutele altor ri, n special valutele liber
convertibile. Pe aceast pia se confrunt cererea de valut cu oferta de valut.

Cererea de valut strin este generat de urmtorii factori:

* de operaiunile de import, adic de ag. economici specializai n importuri;

- de persoanele care pleac n scopuri turistice sau afaceri peste hotare;

- de necesitatea extinderii activitii economice i procurarea n acest caz a utilajelor, a

materiei prime de peste hotare;

- de msurile de aprare mpotriva unei dinamici nefavorabile a cursului de schimb al

valutei naionale.

- de operaiuni speculative;

- de ieiri de capital n scopuri de investire peste hotare.

Oferta de valut este alimentat de:

* banii obinui din urma exportului de bunuri materiale i servicii;

* transferul de bani al persoanelor care activeaz peste hotare;

* investiiile strine care intr n ar;

* mprumuturi i credite, contractate cu organizaiile economice internaionale sau cu

agenii economici publici i privai de peste hotare;

* depozite bancare i bani ale agenilor economici n valut liber-convertibil.

11.3. Balana de pli i principalele sale poziii.

3. Balana de pli este un document statistic i contabil, care nregistreaz toate

tranzaciile economice (comerciale, monetare i financiare) ce au loc ntre agenii
economici rezideni i strintatea n decursul unei perioade de timp, de regul, un an.

Balana de pli este elaborat de Banca Central, n baza datelor prezentate de

sistemul bancar i de serviciul vamal.
Ca i orice balan, balana de pli este compus din 2 pri:

a) intrrile de valut (devize) n ar ( credit);

b) ieirile de valut spre exterior (debit).

Intrrile de valut au loc din urmtoarele tranzacii:

* banii obinui din urma exportului de bunuri materiale i servicii;

* transferul de bani al persoanelor care activeaz peste hotare;

* investiiile strine care intr n ar;

* mprumuturi i credite, contractate cu organizaiile economice internaionale sau cu

agenii economici publici i privai de peste hotare;

* cumprarea de aciuni sau de obligaiuni de ctre agenii economici strini pe piaa

financiar naional.

Ieirile de valut din ar se efectueaz din urmtoarele tranzacii:

* plata importurilor;

* investiii ale agenilor economici rezideni n strintate;

* transferul de profituri ale firmelor strine n rile de origine;

* depuneri bneti ale ag. Economici i persoanelor fizice n bncile strine;

* rambursarea mprumuturilor i creditelor contractate cu bncile i guvernele rilor

strine sau cu organizaiile financiare internaionale.

Balana comercial este compus din 3 conturi: contul curent, de capital i financiar.

1) Contul curent nregistreaz intrrile i ieirile de bani din ar rezultate din

exporturile i importurile de bunuri i servicii, precum i din veniturile provenite din
remunerarea factorilor de producie, din balana transferurilor curente. Astfel, contul
curent include urmtoarele operaiuni:

- exportul i importul de bunuri materiale;

- exportul i importul de servicii;

- transferurile provenite din remunerarea muncii;

- transferurile curente de asisten public sau privat, material sau financiar.

2) Contul de capital i financiar nregistreaz toate ieirile i intrrile de capital i alte

fluxuri financiare dintr-o ar n alta. Acest cont reunete urmtoarele tipuri de
operaiuni:

- investiiile directe ce intr n ar ale firmelor strine i cele ale rezidenilor fcute n
strintate;

- intrrile i ieirile de investiii de portofoliu;

-creditele i mprumuturile internaionale pe termen mediu i lung;

- achiziionarea i vnzarea de active nemateriale.

Un cont aparte, iar n unele ri o parte component a contului de capital o constituie

rezervele.

Toate rile lumii au un asemenea cont, care se compune din rezerve de aur i de
valute convertibile. Aceste rezerve snt utilizate n cazuri excepionale, n principal
pentru acoperirea deficitului balanei de pli i pentru susinerea monedei naionale
pe piaa valutar internaional, atunci cnd cursul acesteia ncepe a scdea brusc i cu
ritmuri nalte. Rezervele valutare ale unei ri cresc atunci cnd se nregistreaz un
sold pozitiv al balanei de pli.