Cerinte punctaj: Nota Examen

Curs la 2 saptamani Google Meet: https://meet.google.com/pkq-pobw-epi

Data si ora ultim curs: 18 ianuarie ora 18:00
Examenul va fi sustinut in sesiune cu data anuntata de secretariat - va fi
tip grila cu 1 raspuns corect
6 octombrie este saptamana impara
Posibilitati orar: Saptamana para miercuri si vineri 18-20
Link Google Meet Examen:

Introducere in Macroeconomie

Este o abordare teoretica ce consta in analiza economiei unei tari in ansamblul ei, utilizand
marimi agregate precum PIB, nivelul general al preturilor, somaj, inflatie etc.
Diferenta dintre Micro si Macro nu este ierarhica ci reprezinta forme diferite de abstractizare.
- Este luata in considerare variabila timp si timpul devine o resursa rara cu utilizari
alternative (De ex.: Este decisiva perioada de timp pana la care pietele tind spre echilibru, dobanda
reprezinta pretul creditului si se modifica in functie de nr. de ani pe care este contractat creditul etc.)
- Pe langa rolul de agent economic producator si consumator, guvernul intervine in
economie prin politici economice: Politica fiscala, Politica monetara, Politica cheltuielilor
publice si Politica sociala.
Abordare de doctrina economica keynesiana: In doctrina Keynesiana pietele tind spre
dezechilibru si guvernul intervine in permanenta pentru reducerea dezechilibrelor.
Abordare de doctrina economica neoclasica: In doctrina neoclasica guvernul stabileste
anumite reguli concurentiale si pietele tind spre echilibru dupa ce au fost fixate niste reguli de catre
guvern. (Guvernul stabileste conditiile de participare la o licitatie publica si dupa ce au fost stabilite
regulile, pe termen lung va duce la o alocare optima a resurselor si pietele tind spre echilibru)
Exemplu de articol despre keyesism vs neoclasicism
https://mpra.ub.uni-muenchen.de/42373/1/MPRA_paper_42373.pdf

- Macroeconomia are la baza doctrina Keynesiana care este o doctrina economica

interventionista ce are ca obiectiv reducerea dezechilibrelor economice. Macroeconomia apare ca si
teorie economica ca raspuns la Marea Criza din 1929-1933 din S.U.A..
In Marea Criza s-au manifestat simultan urmatoarele dezechilibre:
- Niveluri ridicate ale somajului (Exemplu: Un somaj de 20% indica un dezechilibru
major al pietei muncii in timp ce un somaj de 3% semnifica un echilibru al pietei muncii);
- A scazut semnificativ productia industriala;
- A scazut semnificativ valoarea actiunilor la bursa;
- A avut loc o scadere generalizata a preturilor.
In perioada respectiva, viziunea economistilor era una specifica doctrinei liberale
clasice in care se asteptau ca lasate libere, pietele sa tinda spre echilibru. Timpul a trecut si
echilibrul general nu a fost realizat, ci dimpotriva, pietele se departau tot mai mult de echilibru.
Modelul scolii clasice:
- Un model al echilibrului general;
 - Era fondat pe doctrine ultra-liberale (non-interventia statului in economie);
- Piata are suficiente mecanisme de autoreglare.

Cu instrumentele sale, Microeconomia nu a putut explica corect cauzele si efectele din

Marea Criza si nici nu a putut oferi solutii pentru iesirea din criza. De ex: Explicatia Microeconomica
a somajului pe piata muncii este ca oferta de munca este mai mare decat cererea de munca (OL>CL)
si aceasta ar fi explicatia de ce salariul din piata muncii este mai mic decat salariul de echilibru. Din
perspectiva Macroeconomica explicatia somajului (si salariului mai mic decat nivelul de echilibru)
este diferita, deoarece cauzele nu sunt pe piata muncii ci provin din piata bunurilor si serviciilor.
Explicatia lui J. M. Keynes a fost ca somajul provine de pe piata bunurilor si serviciilor,
adica insuficienta cererii de bunuri si servicii in raport cu oferta duce la concedierea angajatilor de
catre firmele care nu mai au vanzari. Deoarece actualii someri (fostii angajati) raman fara venitul din
salariu, cererea totala de bunuri din economie va scadea si mai mult amplificand procesul de
contractie economica.
Putem observa ca sursa a somajului din piata muncii o reprezinta insuficienta cererii din
piata bunurilor si serviciilor. Solutia data de Keynes pentru iesirea din Marea Criza a fost stimularea
cererii din piata bunurilor si serviciilor prin interventia statului, adica prin realizarea de cheltuieli
publice (Ex.: Constructia de poduri).
In Macroeconomie apar noi elemente de analiza:
- Variabilele Macroeconomice sunt legaturi cantitativ-structurale (Ex.: “Consumul de
bunuri si servicii finale” reprezinta categorii de bunuri din diferite sectoare economice)
- In Macroeconomie insumam valori de piata ce reprezinta cantitati din structuri
economice diferite (De exemplu: Nu putem insuma 3 kg. Cartofi + 2 Tractoare, dar putem
insuma valoarea de piata a 3 kg. Cartofi * 2 lei + 2 Tractoare * 1 mil. lei. De ex. putem insuma
valoarea productiei din Romania la pretul pietei din 2018 convertita in Euro cu valoarea productiei din
Romania la pretul pietei din anul 2019);
- In Macroeconomie masuram fluxuri reale si fluxuri monetare. De ex. intr-o tranzactie atunci
cand un individ achizitioneaza o paine, fluxul real este trecerea painii de la producator la consumator
si fluxul monetar este trecerea monedei de la consumator la producator;
- Ex. de flux economic este salariul lunar, pt. o firma incasarile anuale, pt. o tara PIB-ul anual
etc.
- Fluxul economic se masoara ca un raport dintre o cantitate masurata si perioada de timp.
(Ex. salariul/luna, incasari/an, PIB/an etc.)

Agentii economici sunt:

1. Firmele:
- produc bunuri si servicii;
- angajeaza forta de munca;
- investesc.
2. Gospodariile:
- consuma bunuri si servicii finale;
- ofera forta de munca;
- economisesc.
3. Sectorul guvernamental:
- guvernul se comporta ca agent economic producator si consumator;
- guvernul este decident de politca economica (Politica fiscala, Politica monetara, Politica
cheltuielilor publice si Politica sociala).
 In macroeconomie sunt studiate simultan pietele:
1. Piata bunurilor si serviciilor;
2. Piata capitalurilor (Include Piata monetara pe termen scurt si Pietele financiare pe
termen lung);
3. Piata muncii.

Venitul, Consumul si Investitiile. Sistemul conturilor nationale (SCN)

Evidentierea nivelului de crestere economica, a tendintelor acesteia si a modului in care

sunt utilizate resursele implica evaluarea si masurarea rezultatelor activitatii desfasurate de agentii
economici in toate sectoarele. Pt. a evidentia ansamblul fluxurilor dintre agentii economici se
utilizeaza Contabilitatea nationala prin SCN.

Def. SCN reprezinta ansamblul tehnicilor care permit masurarea activitatilor economice ale
unei tari, pe parcursul unui interval de timp, de regula 1 an.

Exista 3 mai categorii de operatiuni in cadrul SCN:

1. Operatiuni asupra bunurilor si serviciilor care descriu productia, consumurile finale si
intermediare, formarea bruta a capitalului fix, importurile si exporturile etc.
2. Operatiuni de repartitie care se refera la formarea si circulatia veniturilor din economie.
Venitul este incasat de la un agent economic si este redistribuit catre alt agent economic care
reprezinta destinatia. (Ex. In sistemul de sanatate din Romania guvernul redistribuie o parte din venit
catre Ministerul Sanatatii care redistribuie o parte din venit catre un spital care achizitioneaza
medicamente)

Ca venituri distingem:
- Plata salariilor (Ex. Salariile angajatilor de la stat au ca sursa de venit din taxele si
impozitele incasate la bugetul de stat);
- Veniturile agentilor fara patrimoniu;
- Subventii catre anumite sectoare economice care reprezinta transferuri (Ex. Sprijinirea
sectorului agricol prin acordarea de subventii la hectar).

3. Operatiuni financiare prin care sunt descrise miscari de creante, imprumuturi, economisiri
etc. (Conceptul de "Creante" este unul contabil si se refera la "dreptul de a incasa o suma de bani").

Structura generala a conturilor nationale este urmatoarea:

1. Contul de productie in care se evidentiaza bunurile si serviciile si includ ramurile
producatoare de bunuri si servicii.
2. Contul de consum cuprinde conturile de cheltuieli pentru consumul privat si public, dar si
veniturile realizate.
3. Contul de acumulare in care se regasesc investitiile brute si cheltuielile pt. cresterea
stocurilor, achizitia de terenuri etc.
4. Contul de restul lumii (strainatatea) in care gasim importurile si exporturile de bunuri si
servicii si tranzactiile de capital cu agentii economici din strainatate.

Indicatorii economiei nationale

 Pe baza metodelor amintite anterior putem masura venitul national prin indicatorii
macroeconomici.

Def. Produsul intern brut (PIB) masoara valoarea bruta de piata a productiei finale care este
realizata de agentii economici nationali din interiorul unei tari, pe o perioada de timp, de regula 1 an.
PIB poate fi masurat prin mai multe metode si se ajunge la acelasi rezultat:
- PIB prin metoda productiei;
- PIB prin metoda veniturilor;
- PIB prin metoda cheltuielilor.

Ex. In PIB din anul 2019 intra valoarea constructiilor imobiliare finalizate in anul 2019
exprimate la pretul pietei din anul 2019, adica este masurata valoarea blocurilor construite, finalizate
si vandute in anul 2019. In PIB din anul 2019 NU intra blocurile aflate in curs de constructie care nu
au fost finalizate si nu intra valoarea de piata a blocurilor construite inainte de anul 2019.
OBS. In Romania se foloseste PIB pentru masurarea venitului national, dar alte tari precum
Franta folosesc Produsul national brut (PNB) deoarece este semnificativa valoarea productiei realizate
de firmele franceze in strainatate (corporatiile Franceze care au activitate in alte tari).
PNB este un indicator care masoara venitul national si include valoarea PIB la care se adauga
soldul transferurilor cu strainatatea, adica se adauga cat au produs agentii nationali in strainatate si se
scade cat au produs agentii straini in tara.

Soldul transferurilor cu strainatatea = STS

Productia agentilor in stainatate = PAS
Productia strainilor in tara = PST
PNB = PIB + STS = PIB + PAS – PST
STS = + PAS – PST

Def. Produsul national net (PNN) masoara productia finala neta si se determina prin
scaderea din PNB a amortizarii capitalului fix. PNB = PNN+A
Ex. Pentru compania Renault, linia de productie reprezinta capitalul fix. Pentru Renault,
indicatorul brut reprezinta valoarea de piata a tuturor autoturismelor produse si vandute in anul 2019
si include valoarea liniei de productie. Pentru Renault, indicatorul net reprezinta valoarea
autoturismelor produse si vandute in anul 2019 din care se scade amortizarea liniei de productie.
Def. Produsul intern net (PIN) se obtine scazand amortizarea din PIB.
PIN = PIB - A

Evaluat (masurat) la preturile factorilor de productie, PNN se numeste venit national

(VN). Pe baza VN se determina venitul disponibil (VD)

Venit. Consum. Investitii

Cu ajutorul SCN determinam venitul national disponibil. In acceptiunea lui J M Keynes,

Venitul Disponibil reprezinta suma dintre Consum si Economisire.
Obs. Vom considera doar cazul particular de economie inchisa (respectiv nu avem
importuri si exporturi) in care tot ce se economiseste se investeste.
 In acceptiunea lui Keynes investitiile reprezinta actul fundamental care determina
cresterea venitului dintr-o tara. Adica sursa cresterii economice viitoare o reprezinta investitiile
realizate in prezent.
VD = C + S => Economisirea = Venitul disponibil din care scadem consumul
S=I
Putem rescrie VD = C + I (Suntem intr-o economie inchisa unde tot ce se economiseste se
investeste)
VD = venitul disponibil, C = consumul privat, S = economisirea si I = investitiile private
Def. Multiplicatorul Keynesian (K) masoara cat venit vom obtine in viitor cu o unitate
Δ VD
monetara investita in prezent. K = , unde Δ VD =VD 1−VD 0 si Δ I =I 1−I 0
ΔI
OBS.: K ne arata cat VD obtinem in viitor cu o unitate monetara investita in prezent.
Ex. K=2 atunci 1 leu investit in 2019 va genera 2 lei in 2020

Modelul de mai sus reprezinta "Fluxul circular al venitului in economie".

Daca sunt realizate INJECTII in fluxul circular atunci acesta va creste. Daca sunt
realizate RETRAGERI atunci fluxul circular se va reduce. (Ne putem imagina un Disc care se invarte
si care isi mareste diametrul cand cresc Injectiile de venit si isi micsoreaza diametrul cand sunt
Retrageri de venit).
Indicatorii macroeconomici cuantifica fluxul circular al venitului prin cele 3 metode:
1. Metoda productiei ce consta in eliminarea consumurilor intermediare din valoarea
totala a productiei.
2. Metoda de repartitie sau metoda veniturilor.
PIBvenituri = C + T + S adica detaliat (PIBvenituri = Consum + Taxe si impozite +
Economisiri)
3. Metoda cheltuielilor ce consta in insumarea cheltuielilor agentilor economici
PIBcheltuieli = C + G + Ip + E - Im adica detaliat (PIBcheltuieli = Consum privat +
Cheltuieli guvernamentale + Investitii private + Exporturi - Importuri)

Romania in cifre, INSSE:

https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/romania_in_cifre_20
 22.pdf

Salariul. Dobanda. Renta

Reprezinta forme ale venitului, unde salariul este venitul factorului munca,
dobanda este venitul unui credit si renta este venitul suplimentar detinerii unui activ (ex.
teren, imobil etc.).
Def. Salariul reprezinta venitul corespunzator factorului de productie munca ce
rezulta din combinarea acestuia in procesul de productie.
Indivizii isi inchiriaza forta de munca pentru a obtine un venit. Exista mai
multe modalitati prin care se determina marimea salariului. Formele de salarizare
reprezinta modalitatile de plata care este remuneratia din produsul muncii obtinut
de acesta.

Forme de salarizare:
1. Salariul dupa timpul lucrat sau salariul in regie prin care plata muncii este in functie de
timpul lucrat (ore, zile, saptamani etc.)
2. Salariul in acord prin care plata muncii este in functie de nr. de operatii realizate si de
nr. de elemente realizate de individ. Se aplica acolo unde se poate norma munca si poate
fi masurata.
3. Salariul mix constituie o forma mixta de plata constituita dintr-o suma fixa de bani
care se acorda pe o unitate de timp lucrata si o suma variabila care este direct
proportionala cu respectarea de catre salariat a unor conditii la locul de munca. Sistemele
de salarizare asigura calculul salariului pornind de la formele de salarizare si de la
conditiile specifice organizarii procesului de productie cu obiectivul determinarii cat mai
exacte a contributiei individului in organizatie.

Salariul nominal este expresia baneasca a salariului (Reprezinta Salariul inscris pe

fluturasul de plata).
Salariul real reflecta puterea de cumparare a banilor, adica stocul de marfuri ce
poate fi achizitionat cu salariul nominal. Salariul real este invers proportional cu
SN
nivelul preturilor produselor. (SR= )
I P❑
Ex. In anul 2000 cu salariul nominal de 1000 lei puteau fi achizitionate 1000 de paini la
pretul de 1 leu. In anul 2004 puteau fi achizitionate 500 de paini cu salariul nominal de 1000
lei la pretul painii de 2 lei. Deci, in anul 2004 fata de anul 2000, salariul real a scazut de la
1000 paini la 500 de paini, adica Salariul real s-a injumatatit.

Salariul brut este venitul factorului munca inainte de plata taxelor si impozitelor catre
stat.

Salariul net este venitul care ii ramane individului dupa plata taxelor si impozitelor catre
stat.
Salariul minim reprezinta salariul fixat pe cale legala de catre stat pentru a garanta
salariatilor un venit minim pentru subzistenta si este determinat in raport cu mediul social
dat. Salariul minim reprezinta un minim sub care angajatorii nu pot plati mai putin.

OBS. Salariul minim este practicat doar de anumite tari si nu reprezinta o regula.

Dobanda

Def. Dobanda reprezinta o forma a venitului creat in societate, corespunde

venitului capitalului financiar si reprezinta pretul creditului.

Creditul reprezinta o suma de bani care va fi incasata in viitor si este acordata cu

imprumut in prezent. Cei care renunta in prezent la unele cheltuieli de consum vor detine un
surplus de capital financiar pe care il vor acorda cu imprumut celor care au nevoie de capital
financiar in prezent.

Calculul dobanzii platite se realizeaza cu ajutorul ratei dobanzii.

1. Dobanda simpla se calculeaza la suma imprumutata, pana intr-un an.
D = C * d' * n, unde C = creditul, d' = rata dobanzii si n = perioada de timp. Ex. Un
individ realizeaza un depozit la o banca comerciala de 1000 lei pe o perioada de 1 an la
o rata a dobanzii de 10%.

Dobanda incasata de individ dupa 1 an = 1000 * 10% * 1 = 1000 * 0,1 * 1 = 100 lei.
Individul datoreaza bancii comerciala o dobanda de 100 lei. (Mai departe vom explica
conceptul de capitalizare a dobanzii sau de compunere: Daca la finalul anului respectiv
alegem sa nu ridicam dobanda de 100 ci alegem sa o lasam in cont inca un an spunem ca
dobanda se capitalizeaza si vom incasa dobanda pentru 1100 lei.)

2. Dobanda compusa se calculeaza la suma capitalizata a dobanzilor anterior incasate in plus

fata de suma imprumutata. (In practica, daca depunem o suma de bani la banca vom incasa o
anumita dobanda. Daca nu ridicam dobanda din contul respectiv atunci se va capitaliza la
suma initiala) Ex. Un individ depune la banca o suma de 1000 lei pe o perioada de 2 ani la o
rata a dobanzii de 10%. Ce suma va avea in cont individul peste 2 ani?
Sf= Si * (1 + d')^n
Sf = 1000 * (1 + 0,1)^2 = 1000 * 1,21 = 1210 lei
Deci, individul va avea disponibil 1210 lei si dobanda incasata va fi de 210 lei.

Factorii care influenteaza rata dobanzii:

1. Cererea si oferta de capital de imprumut din pietele financiare.
2. Riscul celui care acorda imprumutul.
3. Nivelul inflatiei, rata dobanzii se majoreaza odata cu nivelul inflatiei (Daca creste rata
inflatiei atunci creste si rata dobanzii).
4. Perioada de timp, adica nr. de luni pentru care a fost contractat imprumutul sau pentru
care a fost realizat depozitul.
5. Costul de administrare al creditului, respectiv comisionul de administrare al
bancii.
6. Plafonarea dobanzii de catre Banca Centrala

Daca apar niste influente economice care sporesc nivelul ratei dobanzii atunci Guvernul
poate sa franeze acest fenomen prin stabilirea unui plafon maxim al ratei dobanzii pentru
Bancile comerciale (Ex.: Programul Noua casa). Astfel, in perioadele inflationiste, rata
dobanzii va fi mai ridicata decat in perioadele non-inflationiste si se creeaza un efect de
distorsiune privind preturile pietei. Efectul negativ al inflatiei este ca preturile nu mai
semnalizeaza corect intensitatea concurentei din piata.

Renta

Def. Renta reprezinta un plus de venit de care pot beneficia unii posesori ai
factorilor de productie fara un efort suplimentar.

Este un concept economic care justifica anumita venituri suplimentare obtinute

fara munca pe o perioada scurta de timp si generata de conditiile pietei.
Daca oferta unor factori de productie este inelastica atunci factorii de productie vor
genera renta economica. Cu cat va fi mai inelastica oferta factorilor de productie cu atat va
creste partea din venit corespunzatoare denumita renta.

Ex. Producatorii unor produse farmaceutice obtin renta pe o perioada de timp deoarece
detin un patent legal pentru o anumita reteta chimica.
Ex. Oferta de medicamente pentru diabetici este foarte inelastica (deoarece nu exista
substitut) si oricat ar creste pretul medicamentelor, diabeticii vor achizitiona medicamentele
respective.

Conceptul de renta a fost prezentat de economistii clasici cand au studiat relatia

dintre calitatea pamantului si productia agricola. Ei au explicat renta economica ca fiind
surplusul de productie agricola care este obtinut de proprietarii de pamant de o calitate peste
medie. Renta pe hectarul de pamant reprezinta productia suplimentara care este generata de
pamanturile cu o fertilitate mai ridicata desi pamanturile au fost achizitionate la acelasi pret.
Alfel spus, pamanturile inferioare si pamanturile fertile au fost achizitionate la acelasi pret
desi se obtine o productie agricola diferita. Cei care detin pamanturi de o calitate superioara
vor comercializa mai multa productie agricola si vor obtine venituri mai mari la preturile
pietei. Acest venit suplimentar se numeste renta diferentiala. (Ex.: Un individ achiztioneaza 2
apartamente A si B cu aceeasi cheltuiala de 100.000 Euro si incaseaza un venit anual din
chirie de 10000 euro. Presupunem ca langa apartamentul B s-a construit un Mall si incaseaza
chirie de 12000 euro. Diferenta de 2000 de euro in plus reprezinta Renta venitului din
chirie).
Renta diferentiala de pozitie este sporul de venit ce se obtine cu terenurile ce au o
localizare mai buna. (La fel si pentru imobile).
Renta absoluta este surplusul de venit obtinut de un teren de o calitate mai buna.
Renta proprietarului funciar este obtinuta cand da in folosinta o cantitate de pamant unui
arendas.
Arenda este suma platita de arendas proprietarului pentru exploatarea
pamantului.

Evolutia si formele monedei. Sistemele monetare

La inceput, moneda era reprezentata de bunuri materiale (pietre, scoici, obiecte

pretioase etc.). Schimbul este un mijloc de transfer intre agentii economici, moneda fiind un
mijlocitor al schimbului. Odata cu trecerea timpului, moneda a mai luat forma metalelor
pretioase prin aur, argint, bronz etc. Odata cu aparitia bancilor, incep sa apara biletele de
banca sau de hartie cu insemne monetare.

In evolutia lor, biletele de banca au parcurs mai multe etape:

1. In Antichitate si Evul Mediu, detinatorii de aur si argint primeau in schimb bilete
reprezentative ale acestora. Desi substituiau monedele metalice, aceste bilete nu constituiau o
moneda veritabila. In mod real, biletele de banca apar in sec. al XVIII-lea atunci cand in
Suedia sunt emise o cantitate de bilete mai mare decat echivalentul in depozitele de metal
pretios.
Biletele astfel create devin moneda veritabila ce se adauga monedei metalice.
2. Asigurarea convertibilitatii biletelor de banca. Pt. aceasta, era necesara asigurarea
conditiilor de convertire in orice moment a biletelor de banca in metal pretios.
3. Bilete de banca convertibile, in anumite conditii se renunta la convertibilitatea biletelor de
banca. Ex. In Marea Criza din 1929-1933 unele tari au instituit un curs fortat al biletelor de
banca.

In prezent intalnim urmatoareale forme de moneda:

1. Fisele/moneda divizionara.
2. Biletele de banca sau moneda fiduciara (fiduca = incredere).
3. Moneda scripturala sau banii de cont.
4. Moneda electronica (banii prin Internet).
Def. Baza monetara constituie o creanta fata de Banca Centrala, formeaza banii primari si
este constituita din numerar si depozitele bancilor comerciale la Banca Centrala. Ex.: In
Romania baza monetara include numerarul aflat in circulatie si depozitele bancilor
comerciale la BNR.
Obs. Sistemul monetar modern se numeste sistemul rezervelor fractionare prin care bancile
comerciale sunt obligate prin lege sa depoziteze o parte (aprox. 8%) din masa monetara
proprie in contul Rezervelor minime obligatorii ale Bancii Centrale. Restul disponibilitatilor
banesti de aprox. 92% bancile comerciale le dau cu imprumut firmelor, gospodariilor si
Guvernului sub forma de credite din care incaseaza dobanda activa. Bancile platesc dobanda
pasiva celor care isi deschid depozite de economisire la bancile comerciale. (Din 100 lei
incasati de Banca Comerciala, 8 lei merg ca rezerva la BNR si 92 lei sunt acordati ca
imprumut si incaseaza Dobanda)
Functia activa a bancilor este de a acorda imprumuturi si incaseaza dobanda activa. Banca
plateste deponentilor pentru sumele depozitate o dobanda pasiva. Castigul bancii este
diferenta dintre dobanda incasata (activa) si dobanda platita (pasiva). Dobanda reprezinta
suma de bani corespunzatoare acordarii imprumutului, dobanda reprezinta pretul creditului si
se calculeaza cu ajutorul ratei dobanzii.
Tipuri de sisteme monetare:
1. Sisteme monetare ce au avut drept etalon metalul pretios (aur si argint).
2. Sisteme monetare bazate pe etalonul aur sau devize.
3. Sisteme monetare bazate pe etalonul putere de cumparare (baza de raportare este un cos
reprezentativ de consum)

Masa monetara. Piata monetara. Politica monetara

Def. Masa monetara reprezinta ansamblul mijloacelor de plata existente in economie la un

moment dat.
Masa monetara este formata din disponiblitati monetare (bilete de banca, moneda
divizionara, depozite la banca, depozite la trezorerie etc.) si disponibilitati cvasimonetare
(cvasi = aproape) ce includ inscrisuri pe librete in banci, depozite la termen la tezaur si
depozite in valuta ale rezidentilor.

Banca Centrala clasifica masa monetara in agregate monetare, iar componentele difera in
functie de gradul de lichiditate, adica de capacitatea unui agregat monetar de a se transforma
in bani lichizi. Banca Centrala structureaza masa monetara in agregate monetare cu scopul de
a o putea masura si controla prin intermediul Politicii Monetare. Motivul pentru care Banca
Centrala controleaza masa monetara este sa o coreleze cu volumul bunurilor si serviciilor din
economie.

Obs. Baza monetara se mai numeste moneda tare si este o componenta a masei monetare.
Obs. Determinarea agregatelor monetare face posibil ca Banca Centrala sa exercite un
control permanent al masei monetare aflate in circulatie.
Daca exista un exces de masa monetara in raport cu volumul bunurilor avem inflatie si daca
avem un deficit de masa monetara in raport cu volumul bunurilor atunci fenomenul se
numeste deflatie. Practic, Banca Centrala urmareste in permanenta necesarul de moneda din
economie pentru a asigura stabilitatea economica.
1. Cererea de moneda include urmatoarele componente:
a. Cererea de bani pentru tranzactii;
b. Cererea de bani pentru rezerva;
c. Cererea de bani pentru investitii si speculatii.

2. Oferta de moneda reprezinta cantitatea de moneda pusa la dispozitie prin intermediul

sistemului bancar si consta in cantitatea de moneda care este multiplicata prin intermediul
sistemului bancar.

Multiplicarea monedei se realizeaza prin urmatoarele tipuri de operatii:

a. Credite acordate agentilor economici, respectiv bancile comerciale creeaza moneda atunci
cand deschid un cont bancar clientilor;
b. Finantarea nevoilor statului, respectiv imprumuturile acordate de bancile comerciale,
institutiile de credit si trezoreria publica;
c. Achizitii de devize straine, adica agentii economici din tara primesc devizele (valuta sau
moneda straina) agentilor din strainatate care sunt convertite in moneda nationala prin
bancile comerciale.

Functiile monedei
1. Functia de mijlocitor al schimbului, respectiv schimbul unei unitati monetare pe o
cantitate de marfa.
2. Functia de etalon a valorii, deoarece asigura compararea in timp si spatiu a bunurilor.
3. Functia de rezerva a valorii, adica capacitatea de cumparare in viitor a unor bunuri cu o
suma incasata in prezent.
4. Functia de instrumente unic de schimb (ex. In Romania toate platile se realizeaza in lei).

Politica Monetara a Bancii Centrale

Instrumentele de politica monetara sunt:

1. Rata rezervelor minime obligatorii prin care Banca Centrala controleaza administrativ
depozitele bancilor comerciale la Banca Centrala
Ex. Daca rata rezervelor minime obligatorii scade de la 10% la 8% atunci Banca Centrala
urmareste cresterea nivelului masei monetare si bancile comerciale vor depune o suma
mai mica de bani la Banca Centrala si vor avea mai multe lichiditati disponibile, adica vor
acorda credite la costuri mai ridicate. (Din 100 lei incasati banca comerciala va depune 8 lei
la BNR si va putea acord un imprumut de 92 lei)
2. Rata dobanzii de politica monetara, prin intermediul careia, Banca Centrala scumpeste sau
ieftineste pretul banilor.
ex. Politica banilor ieftini este atunci cand Banca Centrala urmareste cresterea nivelului
masei monetare si reduce nivelul ratei dobanzii de politica monetara si creste interesul
bancilor comerciale pentru refinantare, acestea vor solicita mai multe imrpumuturi si vor
acorda mai multe credite gospodariilor/firmelor.
3. Politica de open-market (piata deschisa) prin care Banca Centrala cumpara sau vinde
obligatiunile emise de stat prin intermediul sistemului bancar.
Ex. Banca Centrala urmareste cresterea nivelului masei monetare si achizitioneaza
obligatiuni de la bancile comerciale si ofera in schimbul lor moneda centrala, ce duce la
cresterea nivelului mase monetare

Valoarea monedei si Puterea de cumparare a banilor

Def. Valoarea reala a monedei exprima puterea sa de cumparare si este data

de cantitatea de bunuri si servicii ce poate fi achizitionata cu 1 unitate
monetara. PCB=1/Ip, unde PCB=puterea de cumparare a banilor si Ip este
indicele preturilor.
Observam in ecuatie ca puterea de cumparare a banilor este invers
proportionala cu indicele generalizat al preturilor.

Ex.: Presupunem ca o economie este formata doar din consumul si productia de

paine. In anul 2020, o paine avea pretul de 1 leu si in anul 2021 are pretul de 1,5 lei.
Ip = P1 / P0 * 100 = 1,5 / 1 * 100 = 150 %
PCB = 1 / IP = 1 / 1,5 * 100 = 67%
Ri = Ip - 100 = 150 - 100 = +50%
In anul 2021 fata de anul 2020, Puterea de cumparare a banilor a scazut cu 33%
si rata inflatiei a fost de +50%.
Ex. Un individ incaseaza un salariu lunar de 1000 lei. In 2020 puteau fi achizitionate
1000 de paini, iar in 2021 puteau fi achizitionate 667 paini, adica cu mai putin de 333
paini.
Obs. Exista o relatie inversa dintre venit si pret, atunci cand preturile cresc
puterea de cumparare a venitului scade.

1. Suma valorii marfurilor si serviciilor existente intr-o tara este 10.000 mld. lei. Cunoscand
ca viteza de rotatie a banilor este 10, ce cantitate de bani trebuie sa puna in circulatie
Banca Centrala? Dar daca viteza de rotatie creste la 20?

M = (P * Y) / V
Pentru V = 10 avem M = 10.000 / 10 = 1000 mld. lei
Pentru V = 20 avem M = 10.000 / 20 = 500 mld. lei

2. O banca acorda credite pe timp de un an din sumele deponentilor sai in valoare de 800
mil. lei, percepand o rata a dobanzii de 20% si platind deponentilor o rata a dobanzii de
15%. Stiind ca profitul bancar net reprezinta 75% din profitul bancar brut, sa se determine
cheltuielile pentru administrarea si functionarea bancii.

formula dobanzii simple: D = C * d’ * n

C = volumul creditului
d’ = nivelul ratei dobanzii
n = perioada de timp (Ex. pentru 2 luni, n = 2/12, pentru 21 zile, n = 21/365)
Pentru dobanda activa: Da = 800 mil. * 20/100 * 1 = 160 mil.
Pentru dobanda pasiva: Dp = 800 mil. * 15/100 * 1 = 120 mil.
Profit bancar brut = Da - Dp = 160 mil. - 120 mil. = 40 mil.
Profit bancar net = 75% * Profit bancar brut = 75/100 * 40 = 30 mil.
Cheltuieli administrare si functionare = Profit bancar brut - Profit bancar net = 40 - 30 = 10
mil. lei

3. O banca acorda un credit de 200.000 lei pe 2 trimestre la o rata a dobanzii de 3%. Cat va
fi dobanda incasata?
Obs. Pentru banca, dobanda activa este dobanda incasata. Un trimestru inseamna 3 luni,
adica n = 2/4 = 6/12
 D = C * d’ * n = 200.000 * 3% * 2/4 = 3000 lei

4. O banca acorda un credit de 200.000 lei pe o perioada de 3 ani la o rata a dobanzii de 5%.
Care fi dobanda incasata?
Sf = Si * (1 + d’)^n = 200.000 * (1 + 0,05)^3 = 231525 lei
D = Sf - Si = 231525 - 200000=31525

Suma initiala Dobanda de 5% Suma finala

200000 10000 210000

210000 10500 220500

220500 11025 231525

Piata valutara

Piata valutara internationala concentreaza cererea si oferta de devize la nivel

international si cuprinde totalitatea pietelor valutare nationale aflate in
interdependenta. Schimburile de bunuri si servicii intre tari si deplasarea
capitalului presupune tranzactionarea valutei provenita din tari diferite.
Obs. Pietele valutare sunt niste piete de schimb in care se procura mijloacele de plata
internationale necesare achizitionarii de bunuri si servicii, investitii, plasamente in tara
respectiva etc.

Caracteristicile pietei valutare

1. Spre deosebire de pietele bursiere care au o localizare precisa, pietele valutare nu sunt
localizate
2. Sunt o retea de piete care depaseste spatiul economiei nationale.
3. Este o piata continua (de ex. In Romania, BNR publica zilnic cursul valutar
oficial la ora 11).
4. Distingem intre piata valutara internationala si piata valutara nationala pe
care se tranzactioneaza in schimbul monedei nationale, valuta liber
convertibila.
5. Piata valutara este o piata de risc care transfera riscul de schimb cauzat de
fluctuatiile cursurilor valutare. Fluctuatiile sunt date de cererea si oferta de valuta.
Ex. In perioada sarbatorilor, romanii care lucreaza in strainatate trimit Euro in tara, are loc
o crestere a ofertei monedei Euro pe piata valutara si Euro se depreciaza pe termen scurt.
6. Dualitatea pietei de schimb, respectiv operatiunile de schimb au ca obiect operatiile
financiare si miscarile internationale de capital.
7. Piata valutara nationala se supune legislatiei monetare si financiare din fiecare
tara si implica controlul Bancii Nationale.
 Cotatia cursurilor valutare

Def. Stabilirea raportului dintre moneda nationala si moneda altor tari

poarta denumirea de cotatie valutara.
Fiecare banca are un curs la care vinde si un curs la care cumpara devize. Pentru a
realiza castig bancar, cursul de vanzare trebuie sa fie mai mare decat cursul de
cumparare. In functie de baza de raportare:
a) Cotarea directa exprima raportul dintre numarul de unitati de moneda
nationala ce revine unei unitati de moneda straina.
Ex. In Romania se foloseste in prezent cotare directa: 1 Euro = 4,9 lei (Cursul
valutar afisat este 4,9 Lei/Euro)
b) Cotare indirecta exprima raportul dintre numarul de unitati de moneda straina ce
revine unei unitati de moneda nationala.
Ex. Daca in Romania s-ar utiliza cotarea indirecta atunci la casa de schimb
valutar ar fi afisat astfel: 1 Leu = 0,25 Euro

Operatiunile de arbitraj valutar

Operatiunile de arbitraj valutar constau in vanzarea si cumpararea de valuta in scopul de a

obtine un castig ca urmare a diferentelor intre cursurile valutare. Aceste operatii se bazeaza
pe anticiparile privind aprecierea sau deprecierea valutara si pot fi:
1. Operatiuni "a la Hausse" care au la baza anticipatiile ca valuta cumparata in prezent la un
pret mai mic se va vinde ulterior la un pret mai mare, respectiv se cumpara ieftin in prezent si
se vinde scump la termen. (Speculatorul castiga din diferenta de curs, respectiv din cresterea
cursului valutar)
2. Operatiuni "a la Baisse" prin care se anticipeaza deprecierea monedei detinute.
Speculatorul vinde scump in prezent si mizeaza pe scaderea cursului valutar si cumpara
ieftin la termen. (Speculatorul castiga din diferenta de curs, respectiv din scaderea
cursului valutar).

Piete financiare

Spre deosebire de piata monetara care este o piata pe termen scurt, pietele
financiare sunt specializate in efectuarea de tranzactii cu active financiare ce au
scadenta pe termen mediu si lung. Rata dobanzii se formeaza in piata monetara in
functie de volumul de lichiditate disponibil in cadrul pietei interbancare. Pietele
financiare preiau rata dobanzii din piata monetara si urmaresc realizarea de
investitii si plasamente pe termen mediu si lung. Motivul plasamentelor in pietele
financiare il reprezinta obtinerea de venituri.
 Capitalizarea unui venit viitor constant

Pentru simplificare, vom presupune că investitorul stie valorile

viitoare ale incasarilor generate de capitalul în care investeste in prezent. Daca
presupunem ca investitorul stie valoarea fluxului viitor de venit atunci el poate
masura valoarea prezenta, respectiv cat de mult valorează “acum”. Tot pentru
simplificare, presupunem ca vom obtine castigul constant pe o perioada
nedeterminata.

Def. Capitalizarea reprezinta un proces de actualizare prin care se

calculează Valoarea prezenta (VP) a unui flux constant de Venit viitor (VV).

Capitalizare = Venit viitor / d’, unde d’ este rata dobanzii

Exemplu: Să presupunem ca o firma achizitioneaza un teren in anul 2015

cu o valoare de 5000 lei, pe care il înregistrează in contabilitate la pretul istoric de
achizitie de 5000 lei. Intreprinderea utilizeaza in agricultura terenul respectiv si
incaseaza un venit anual constant de 450 lei. Daca rata dobanzii este de 6% pe an,
care este valoarea prezenta de piata a terenului respectiv? Pentru a determina
valoarea sa actuala de piata, vom determina Capitalizarea = 450 lei / 6% = 7500 lei.
Observam ca valoarea prezenta de piata a terenului de 7500 lei este mai mare decat
pretul sau istoric de achizitie de 5000 lei.
Exemplu: Un individ achizitioneaza un apartament cu pretul de 100000$.
Presupunem ca el incaseaza anual o chirie de 3600$ si rata dobanzii este de 6%.
Valoarea de piata a apartamentului este conform principiului capitalizarii 3600$/6%
= 60000$. Observam ca valoarea de piata a apartamentului de 60000$ este mai
mica decat pretul istoric de 100000$. Daca am fi plasat la banca suma de 100000$
(adica nu am fi achizitionat apartamentul) am fi incasat dobanda de 6000$ anual.
Prin intermediul pietelor financiare, capitalurile disponibile sunt orientate
catre pietele pe care exista cerere de capital. Conform reglementarilor din Romania,
piata de capital este o componenta a pietelor financiare si face distinctie intre actul
de economisire si cel de investire.
Prin intermediul pietelor financiare, economiile unor agenti economici
reprezinta sursa de finantare pentru investitiile altor agenti economici. Rata
dobanzii se formeaza in piata monetara si este utilizata in pietele financiare.
 Se numeste piete financiare deoarece distingem 2 piete:
1. Piata financiara primara.
2. Piata financiara secundara.

1. Pe piata primara are loc emisiunea si plasarea de valori mobiliare, adica

tranzactionarea pentru prima data de actiuni, obligatiuni si alte titluri de catre
detinatorii de capitaluri disponibile. Aceste titluri financiare au un caracter
negociabil deoarece ele vor putea fi tranzactionate pe pietele secundare.
Firmele care au nevoie de finantare a investitiilor precum si guvernul care
are nevoie de finantare, emit titluri financiare pe piata primara.
Ex. In Romania societatile pe actiuni (S.A.) emit actiuni si guvernul emite
obligatiuni. Emitentii titlurilor de valoare sunt: Societatile comerciale, bancile si
administratiile publice. Cumparatorii de titluri de valoare reprezinta orice agent
economic care dispune de economii si doreste sa investeasca.
Obs. Intalnirea investitorilor cu emitentii titlurilor mobiliare se realizeaza
prin intermediul bancilor sau institutiilor abilitate care, pentru un comision platit de
agentul economic, plaseaza economiile in titluri financiare.
Obs. In pietele financiare investitiile poarta denumirea de plasamente.
Obs. Plasamentele sunt realizate in titluri financiare care includ actiuni si
obligatiuni. Piata financiara secundara ofera cadrul economic pentru
tranzactionarea titlurilor emise anterior pe piata primara. Tranzactionarea titlurilor
din piata secundara nu contribuie direct la finantarea activitatii emitentilor. Pe piata
secundara, detinatorii titlurilor financiare care au nevoie rapida de lichiditate vor
vinde titlurile financiare si cei care au economii disponibile pot realiza plasamente in
titlurile tranzactionate. In functie de obiectul tranzactiei se deosebesc piata
actiunilor si piata obligatiunilor.
Obs. Actiunile reprezinta un titlu de proprietate asupra unei parti din
societatea pe actiuni. Obligatiunile sunt titluri de credit, adica o datorie pe care
guvernul si-o asuma prin emisiune si au o scadenta peste un numar de ani.
Obs. Venitul adus de titlurile financiare este format din dividende pentru
actiuni si din cupon pentru obligatiuni.
Prin emisiunea de noi actiuni, societățile pe actiuni isi maresc capitalul si
reprezinta o modalitate de finantare a investitiilor ca alternativa la creditul bancar.
Fiecare actiune reprezinta o fractiune din capitalul social si proprietarii devin
actionari ai intreprinderii. In calitate de actionari ei beneficiaza de anumite
drepturi, respectiv participa la gestionarea societatii respective precum si la
repartizarea unei parti din profitul anual. Partea din profitul societatii pe actiuni
care se repartizeaza actionarilor se numeste dividend si se calculeaza procentual
fata de capitalul subscris. Dividendul difera de la un an la altul si de aceea actiunile
reprezinta titluri cu un venit variabil.
Obligatiunile sunt titluri de credit care reprezinta pentru detinator o
creanta pe termen lung asupra guvernului sau altei persoane juridice de drept
public.
Def. Creanta inseamna dreptul de a incasa, respectiv cel care a dat cu imprumut are
de incasat o creanta de la cel care a luat cu imprumut (datoria unuia este creanta
celuilalt). Motivul cumpararii de obligatiuni il reprezinta fluxul stabil si sigur al
veniturilor pe care obligatiunile il genereaza. Proprietarii de obligatiuni sunt
recompensati conform modalitatilor prevazute in contractul de emisiune.
Detinatorii de obligatiuni incaseaza un venit anual fix numit cupon.
Obligatiunile sunt emise la valoarea nominala (valoarea nominala =
valoarea inscrisa pe obligatiune) si reprezinta valoarea imprumutului pe care
emitentul se obliga sa-l restituie la scadenta. Pretul de emisiune este pretul
platit pentru a intra in posesia obligatiunii.
Def. Cursul unei obligatiuni reprezinta pretul unei obligatiuni pe piata
secundara, respectiv pretul la care acestea se tranzactioneaza.
Obs. Spre deosebire de actiuni care sunt titluri de proprietate, obligatiunile pot
fi transferate unui tert.

Cursul unei actiuni la bursa este de 100 lei si genereaza un dividend de 30

lei. Care este randamentul acestei actiuni? (Masuram randamentul investitiei
in actiunea respectiva) R=D/C*100=30/100*100=30%

Venitul anual adus de o obligatiune este de 8000 lei. Daca rata dobanzii
este de 20% care este cursul acestei obligatiuni?
CO=V/d'=8000/6%=8000/0.06= 133333,33 lei

*Cuponul unei obligatiuni este de 10000 lei/trimestru si rata dobanzii este

20% pe an. Sa se calculeze pretul obligatiunii (Cursul obligatiunii).
De asemenea, sa se determine pretul obligatiunii daca rata anuala a dobanzii creste
la 50%? Cum se modifica cursul obligatiunii?
1 a ICO=CO1/CO0n are 4 trimestre
 Cand d'=20% atunci CO0=40000/0,2=200000 lei
Cand d'=50% atunci CO1=40000/0,5=80000 lei
Deci, la acelasi venit anual, cand rata dobanzii creste atunci cursul
activului scade. *100=80000/200000*100=40% => CO scade cu 60%
DCO=CO1-CO0=80000-200000= -120000 lei => CO scade cu 120000 lei

Echilibrele, dezechilibrele si fluctuatiile activitatii economice

Echilibrele economice

Reamintim din cursul Sistemul conturilor nationale:

Indicatorii macroeconomici cuantifica fluxul circular al venitului prin cele 3
metode:
1. Metoda productiei ce consta in eliminarea consumurilor intermediare din
valoarea totala a productiei.
2. Metoda cheltuielilor ce consta in insumarea cheltuielilor agentilor economici
PIBcheltuieli = C + Ip + G + E - Im (PIBcheltuieli = Consum privat +
Investitii private + Cheltuieli guvernamentale + Exporturi - Importuri)
3. Metoda veniturilor:
PIBvenituri = C + T + S (PIBvenituri = Consum + Taxe si impozite +
Economisiri)

Contabilitatea nationala studiaza doua echilibre fundamentale care evidentiaza

principalele limite ale activitatii macroeconomice:
1. Echilibrul resurse-utilizari.
2. Echilibrul economii-investitii.

1. Echilibrul resurse-utilizari masoara raportul tranzactiilor comerciale curente de

bunuri si servicii, respectiv daca se cheltuieste (consum si investitii) mai mult decat se
produce.
2. Echilibrul economii-investitii masoara raportul dintre productia nationala si cele
doua destinatii ale sale, respectiv economiile si investitiile.
Ex. Daca intr-o economie se cheltuieste mai mult decat se produce, atunci o parte
din investitii poate fi finantata din surse externe.

PIB-ul poate fi masurat prin metoda cheltuielilor si metoda veniturilor.

PIBcheltuieli = C + G + Ip + E - Im (Ecuatia 1)
C = consumul privat, G = cheltuieli publice, Ip = investitii private, E = exporturi,
Im = importuri
PIBvenituri = C + S + T (Ecuatia 2)
C = consum privat, S = economii, T = taxe si impozite
Daca din PIBcheltuieli scadem PIBvenituri atunci obtinem balanta nationala, adica (Ecuatia
1)-(Ecuatia 2) => (G-T) + (Ip-S) + (E-Im) = 0
Exemplu1: -10 +15 -5 = 0
Exemplu2: -40 -20 +60 = 0

Balanta nationala include contul bugetului de stat (G-T), contul de capital (Ip-S) si
contul curent (E-Im). Fiind o balanta contabila, suma dintre cele 3 conturi va fi egala cu 0.

Sa analizam pe rand cele 3 situatii pentru fiecare cont:

1. Contul bugetului de stat in care se masoara raportul dintre cheltuielile publice si
incasarile din taxe si impozite:
a. Daca G=T atunci este echilibru bugetar, adica cheltuielile publice sunt egale cu
incasarile la bugetul de stat;
b. Daca G>T atunci este deficit bugetar si se cheltuie mai mult decat se incaseaza la
bugetul de stat;
c. Daca T>G atunci este excedent bugetar si statul incaseaza mai mult decat cheltuie.

2. Contul de capital in care se masoara raportul dintre volumul investitiilor private si volumul
economiilor:
a. Daca I=S atunci este echilibru al contului de capital, adica investitiile sunt egale cu
economiile;
b. Daca I>S atunci este deficit al contului de capital si se investeste mai mult decat se
economiseste;
c. Daca S>I atunci este excedent al contului de capital si se economiseste mai mult
decat se investeste.
Obs. Daca exista un dezechilibru al contului de capital, atunci in practica, Guvernul
ia un imprumut din tara sau strainatate pentru a acoperi diferenta (Ip-S).

3. Contul curent sau contul comercial in care se masoara raportul dintre exporturi si
importuri.
a. Daca E=Im atunci avem un echilibru al contului curent, adica diferenta dintre
exporturi si importuri.
b. Daca Im>E atunci avem deficit al contului curent, adica se importa mai mult decat
se exporta.
c. Daca E>Im atunci avem excedent al contului curent in care se exporta mai mult
decat se importa.
Exemplu de interpretare al deficitului de cont curent: Deficitul de cont curent ne
arata ca se plateste mai multa valuta pentru bunurile importate decat se incaseaza valuta
pentru bunurile exportate.

Dezechilibrele, fluctuatiile si crizele economice

Ideea de baza in analiza Echilibrului/Dezechilibrului macroeconomic este ca sunt 2

situatii generale: Fie situatia economiei este stabila, fie situatia este instabila.
Pentru a studia stabilitatea sistemului economic, in macroeconomie sunt studiate
mai multe doctrine si scoli de gandire: Clasica, Neoclasica, Keynesiana, Monetarista etc. In
acest semestru studiem doctrina Keynesiana. In momentul in care economia devine
instabila, un dezechilibru dintr-o piata se propaga puternic in celelalte piete.
Ca sa putem evidentia doctrina Keynesiana, ne raportam la doctrina neoclasica.
Doctrina neoclasica: Subliniaza eficienta pietelor in alocarea optima a resurselor si daca
statul asigura conditiile concurentiale ale pietelor, atunci lasate liber, pietele tind spre
echilibru (fara interventia statului).
Doctrina keynesiana: Presupune ca lasate liber, pietele tind sa se dezechilibreze si
statul intervine in permanenta pentru reducerea dezechilibrelor.
Toti sunt de acord cu premisa Macroeconomiei de a asigura o crestere economica
pe termen lung.
Def. Cresterea economica se masoara prin trendul ascendent al PIBreal sau
PIBreal/locuitor (adica cresterea reala a productiei pe termen lung sau cresterea reala a
productiei pe cap de locuitor pe termen lung).
La nivel de tara, productivitatea economiei se masoara prin PIB/locuitor (analog
productivitatii muncii din firma). Daca firmele isi cresc simultan productivitatea per angajat
atunci la nivel de tara va creste productivitatea medie si asta inseamna crestere economica.
Daca exista o crestere a PIBreal inseamna ca vor exista mai multe resurse disponibile
la nivel de tara, adica mai multe resurse pentru investitii si aceasta conduce la multiplicarea
venitului national si imbunatatirea conditiilor de viata. Daca creste PIBnominal atunci cresc
doar preturile si productia ramane constanta (sau productia poate scadea si preturile sa
creasca si atunci PIBnominal creste).

Def. Fluctuatiile macroeconomice reprezinta oscilatiile PIBreal in jurul trendului

ascendent al cresterii economice.
In Macroeconomie, cand vorbim de fluctuatii, comparam nivelul PIBreal fata de
cresterea PIBrealMediu pe termen lung.
Ex: PIBreal se afla deasupra PIBmediu si reprezinta o situatie de Boom economic in
care sporesc investitiile, scade somajul, creste productia etc.
Ex: PIBreal este mai mic decat PIBmediu si reprezinta o situatie de contractie sau
recesiune economica in care scad investiile, creste somajul, scade productia etc.
Fluctuatiile pot fi intamplatoare, sezoniere si ciclice.
- Fluctuatiile intamplatoare se mai numesc fluctuatii aleatoare si reprezinta
inundatiile, cataclisme naturale, conditii politice sau sociale deosebite etc.;
- Fluctuatiile sezoniere sunt specifice conditiilor de clima, de exemplu agricultura si
turismul sunt afectate;
- Fluctuatii ciclice sunt cauzate de factorii interni ai economiei si presupun alternarea
perioadelor de expansiune cu cele de recesiune.
Prin ciclu se intelege fie ansamblul de fenomene care se realizeaza intr-o ordine
determinata, prin alternanta fazelor de dezvoltare si prosperitate cu cele de recesiune, fie
fluctuatiile recurente ale activitatii economice, fie perioada de timp de la inceputul unei crize
pana la inceputul alteia.
Ciclurile economice pot fi clasificate in:
1. Cicluri scurte, cu o durata de la 6 luni la 40 de luni, legate de variatia stocurilor,
care se intercaleaza in interiorul ciclurilor decenale.
2. Ciclurile decenale sau cicluri Juglar cu o durata de aproximativ 10 ani.
3. Cicluri Kondratieff sau cicluri lungi cu o durata de 40-60 de ani.
Ciclul Juglar (Ciclul decenal)
Ciclul Juglar se repeta o data la zece ani si este influentat de ciclurile de inovatie si
ciclurile de afaceri. Este cel mai intalnit in studiile economistilor si reprezinta o insiruire de
faze. Fazele ciclului economic sunt: expansiunea (boom sau avant), criza (recesiunea),
depresiunea si reluarea (inviorarea) activitatii economice.
 1. Expansiunea
Faza de expansiune incepe o data cu inviorarea adica relansarea activitatii
economice. Descrie reluarea treptata a procesului de crestere economica prin cresterea
investitiilor in tehnologizare, cresterea ocuparii in piata muncii si stabilizarea economiei.
Obs. Pentru a mentine stabilitatea macrecoonomica este necesara mentinerea pe un
trend ascendent a cresterii economice.
In faza de expansiune exista o intensificare a investitiilor, o intensificare a
concurentei si are loc cresterea preturilor. In faza de inceput a exapansiunii are loc o
crestere a ocuparii pietei muncii, sporeste gradul de tehnologizare si economia se
stabilizeaza. Dar daca se mentine o perioada mare de timp faza de expansiune atunci
investitiile sunt urmate si de speculatii si are loc o scumpire semnificativa a factorilor de
productie.
2. Recesiunea
Def. Recesiune economica reflecta mentinerea ritmului de crestere economica sau
reducerea ritmului de crestere economica timp de 2 trimestre consecutive. Recesiunea (sau
Criza economica) duce la scaderea productiei, scaderea preturilor, scaderea valorii titlurilor
pe pietele financiare, cresterea somajului, scaderea investitiilor, cresterea stocurilor de
marfuri nevandute si reducerea salariilor angajatilor.
3. Depresiunea
Depresiunea este o criza prelungita in care productia stagneaza, creste semnificativ
somajul, scade increderea in economie si in moneda, scad investiile si firmele dau faliment.

Politici economice anticiclice

In perioada de recesiune economica se recomanda interventia statului prin:

1. Poltica monetara si de credit care foloseste ca si parghie rata dobanzii de politica
monetara si volumul masei monetare. In perioada de recesiune se recomanda reducerea
ratei dobanzii pentru a ieftini creditele, pentru relaxarea conditiilor de acordare a
imprumuturilor si cresterea masei monetare pt. a asigura necesarul de consum si investitii.
2. Politica cheltuielilor publice care se bazeaza pe majorarea cheltuielilor (de preferabil
investitii publice) guvernamentale in perioada de recesiune ce conduce la cresterea cererii
globale, la stimularea indirecta a productiei si la crearea de locuri de munca.
 3. Politica fiscala e considerata cea mai importanta si foloseste taxele si impozitele. In
perioada de recesiune se recomanda reducerea taxelor si impozitelor pt. a lasa disponibilitati
mai mari firmelor pentru a-si creste investitiile. In faza de expansiune prelungita se
recomanda cresterea taxelor si impozitelor pentru a frana investitiile, deoarece preturilor au
crescut semnificativ de mult si s-au scumpit factorii de productie.
4. Politica sociala urmareste sprijinirea tinerilor, studentilor, somerilor etc.