1MACROECONOMÍE- domeniu al teoriei economice care studiază modul în care funcționează ansamblul

economic al unei țări, respectiv comportamentul unor variabile globale semnificative, numite agregate
economice, ca: produsul intern brut, investițiile, consumul, exportul, masa monetară, rata dobânzii, gradul de
ocupare a forței de muncă. Analiza macroeconomică are ca scop fundamentarea deciziilor politicii
economice.
Stiinta macroeconomica sta la baza fundamentarii politicii economice in tara. Scolile principale in domeniul
macroeconomiei sunt: scoala liberalista(fiecare se concentreaza asupra intereselor proprii, statul nu trebuie
sa se implice pe piata, pietile functioneaza cel mai bine atunci cand sunt libere), scoala
interventionista( Guvernul prin interventia sa poate imbunatati considerabil functionarea economiei), scoala
neoclasica. Obiectul de studiu al macroeconomiei sunt procesele la nivelul macroeconomiei:analiza-a
cerceta un fenomen examinand fiecare element in parte, sinteza-a cerceta un fenomen, trecerea de la
particular la general pentru a efectua o concluzie, forme de rationament-inductie-de la particular la general,
deductie-de la general la particular, rationament-un lant logic de judecati care duc la o concluzie, logica-
mod de a gandi, stiinta a demonstratiei al carei obiect este stabilirea conditiilor corectitudinii gandirii.
Principalele imputerniciri ale Guvernului in domeniul economiei sunt:1) exercita prin Insarcinarea
Parlamentului functiile de proprietar al patrimonului statului, creaza conditii necesare pentru dezvoltarea
tuturor tipurilor de proprietate. 2) reglementeaza, folosind mijloace economice si juridice, activitatea tuturor
ramurilor economiei si a subiectilor proprietatii pe teritoriul RM. 3) intreprinde masuri pentr asigurarea
libertatii comertului si activitatii de intreprinzator, protectiei concurentei loiale, crearii unui cadru favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. 4) sa ia masuri in vederea apararii intereselor
producatorilor autohtoni, executorilor de lucrari si servicii. 5) stabileste proportii rationale de folosire a
venitului national. 6) promoveaza politica unitara in domeniul retribuirii muncii. 7) organizeaza si
promoveaza activitatea economica externa a republicii. 8) elaboreaza si prezinta Parlamentului proiecte de
documente normative privind programele de dezvoltare economica si sociala.9)organizeaza elaborarea si
indeplinirea programelor, conceptiilor si strategiilor nationale. 10) ia masuri in vederea ocrotirii si folosirii
rationale a pamantului, subsolului, a resurselor de apa, a faunei si a florei. 11) formeaza politica de stat in
domeniul investitiilor si efectueaza realizarea ei in scopuri bine determinate. 12) asigura organizarea unui
sistem unic de evidente si de statistica.
Scopurile macroeconomiei: 1- abordarea problemelor de modelare ceonomica a echilibrului si
dezechilibrului static si dinamic, pe termen scurt si lung precum si o integrare a componetelor economiei
nationale intr-o analiza cantitativa cu ajutorul modelelor clasice si neocalsica de crestere economica. 2-
reducerea detaliilor complicate la elemente esentiale ce pot fi controlate, elemente privite in stransa
interdependenta cu munca, cu proprietatea si cu pietile bunurilor.

Caracteristicile microeconomiei: subiectul de studiu este firma, consumatorul, elaborarea modelelor de

comportament rational al firmei si consumatorului, indicatori individuali: cererea si oferta la 1 anumit
produs, dobanda la 1 singura banca, volumul de productie la 1 firma.Asemanari micro- si macroeconomie:
stiinte economice, metode de studiu, forme de rationament. Caracteristicile macroeconomiei: subiectul de
studiu este economia in ansablu/nationala, elaborarea politicilor macroeconomice(bugetar, fiscala,
monetara...), asigura cresterea economica, ocuparea deplica a fortei de munca, combaterea inflatiei,
echilibrarea balantei de plata, indicatorii agregati: cererea si oferta agregata, PIB, preturi medii, rata inflatiei,
somajul, rata medie a dobanzii.

2Conform literaturii de spacialitate exista 2 sisteme de analiza macroeconomica: sistemul produselor

materiale si sistemul conturilor nationale. Sistemul produselor materiale este utilizat in tarile cu economia
centralizata si la baza acestui sistem sta teoria muncii productive. Principalii indicatori ai acestui sistem:
produsul social final(totalitatea bunurilor fabricate intr0o tara timp de 1 an), produsul social total(valoarea
tuturor bunurilor dintr-o tara in orice stadiu), consumul intermediar(valoarea bunurilor utilizate in scopul
fabricarii altor bunuri) venitul national. Balantele utilizate pentru acesti indicatori: balantas fortei de munca,
balanta avutiei nationale, balanta venitului national, balanta legaturilor dintre ramuri.Sistemul conturilor
nationale este un sistem de analiza macroeconomica conform careia activitatea productiva este considerata
atat producerea bunurilor materiale cat si cea de prestare a serviciilor. Pentru prima data a aparut in
Anglia,apoi in SUA. Principalii indicatori ai acestui sistem: PIB, PIN, PNB, PNN, VN, VP. SCN include 4
conturi: contul de productie-se analizeaza valoarea daugata bruta in economia nationala care e destinata
productiei, contul de consum-se compara veniturile persoanelor fizice si cheltuielile acestora, contul de
acumulare-se compara investitiile firmelor si sursele de formare a capitalului fix, contul legaturilor cu
strainatatea-se compara exportul cu importul de bunuri sau servicii la nivel de tara. Principiile de evaluare
a rezultatelor in scn:-evaluarea bunurilor si serviciilor(se realizeaza la preturile pietii). –evaluarea in
indicatori macroeconomici(se evalueaza fluxul invers). Evaluarea rezultatelor in dependenta de teritoriul
tarii. –includerea in rezultate a valorii bunurilor si serviciilor create in anul curent.

PIB-reprezinta valoarea pe piata a tuturor bunurilor si serviciilor destinate consumului final, fabricate in
interiorul unei tari, intr-o perioada de timp determinata.

PIB nominal-masoara valoarea bunurilor si serviciilor finale produse de agentii economici autohtoni si cei
straini pe teritoriul tarii, intr-o perioada de timp determinata la preturile existente in perioada determinata.

PIB real- masoara valoarea bunurilor si serviciilor finale produse de agentii economici autohtoni straini pe
teritoriul tarii intr-o peroiada determinata de timp la preturile existente intr-o perioada de baza .

Deflatorul PIB- reprezinta raportul dintre PIB nominal si PIB real. Deflatorul PIB se foloseste, de exemplu,
pentru a descoperi proportia de dezvoltare economica influentata de inflatie intr-o perioada determinata de
timp.

PIN- reflecta valoarea adaugata neta pe piata bunurilor si serviciilor destinate consumului final produse de
agentii economici autohtoni si straini in interiorul unei tari, intr-o perioada determinatade timp.

PNB- exprima in ce forma baneasca rezulatatele activitatii agentilor economici care activeaza pe teritoriul
national, dar si inafara acestuia intr-o perioada determinata de timp. PNB=PIB+Vaas(valoarea daugata vruta
a agentilor economici autohtoni din strainatate la preturile pietii)-Vasi(valorea adaugata bruta a agentilopr
economici straini in interiorul tarii la preturile pietii).

PNN-exprima valoarea adaugata neta a bunurilor si serviciilor finale create in decursul unei perioade de
timp, de catre agentii economici autohtoni indiferent de locul desfasurarii activitatii. PNN=PNB-
Amortizarea

VN-exprima totalitatea veniturilor obtinute in decursul uni an in urma utilizarii factorilor de productie.
VN=PNN

VP-reprezinta venitul de care dispune un individ pentru a face fata nevoilor sale. VP=VN-Pnd(profiturile
nedistribuite ale firmelor)-Ipnd(impozite asupra Pnd)-CAS(contributii pt asigurarile sociale si medicale
platite de firma) +Ts(transferurile statului spre menaje)

VPD-reprezinta veniturile menajelor cu care se poate procura bunuri/servicii pentru satisfacerea nevoilor.
VPD=VP-Idvp(impozite directe asupra venitului personal)

PGB- valoarea totala a bunurilor si serviciilor obtinute intr-o anumita perioada de timp.

PIB-ul este principalul agregat macroeconomic si exprima valoarea adaugata bruta a productiei finale
produsa in decursul perioadei de calcul de agentii economici care isi desfasoara activitatea in interiorul tarii.

Metode de calcul ale PIB-ului: 1 metoda-metoda fluxului de cheltuieli PIB=Consumul final+Investitiile

statului+G+Xnet(export-import)....2 metoda-metoda fluxului de venituri PIB=salariul+
renta+dobanda+impozite indirecte+amortizarea....3 metoda-metoda valorii adaugate PIB=Pretul* Cantitatea
bunurilor fabricate... 4metoda-metoda productiei PIB= PGB-consumul intermediar

3Cresterea economica. Economistii determina cresterea economica ca: 1- majorarea PIB-ului real pe o
perioada determinata de timp. 2-majorarea PIB-ului real pe cap de locuitor. Cresterea economica se
calculeaza ca ritmul de crestere pe o perioada anumita de timp:trimestru, semestru, anual in %. Cresterea
economica are ca scop cresterea bunastarii populatiei in prezent si viitor(aritmetica cresterii sau regula 70
spune: numarul aproximativ de ani pentru dublarea PIB-ului, Nr ani=70/ritm de crestere. Sursele principale
a cresterii economice sunt: cresterea volumului resurselor alocate(umane, naturale, financiare,
informationale...), cresterea productivitatii utilizarii acestor resurse(calificarea fortei de munca si progresul
tehnico-stiintific). Factorii care asigura cresterea economica: cresterea calitatii marfurilor si serviciilor,
investitii straine directe(nete), reforme cardinale, imbunatatirea resurselor.

Ciclul economic. Cauzele ciclului: inovatiile, productivitatea muncii, modificarea costurilor, preturile.
Influenta ciclurilor economice asupra productiei marfurilor de lunga si scurta durata: produsele
investitionale(banii care merg la cumpararea mijloacelor fixe de lunga durata), cladiri industriale, case de
locuit, utilaj, tehnica. Produsele investitionale de lunga durata participa de mai multe ori in procesele de
productie si influenteaza mai mult ciclurile economice decat marfurile de scurta durata(pina la 3000 lei).

Somajul. Somajul-situatie in care oferta fortei de munca> cererea fortei de munca. Somer in RM este
persoana cuprinsa intre 16-62 ani, nu are un loc de munca, este in cautarea acestui loc de munca si este
inscris la oficiul fortei de munca. Somajul reprezinta resursele nefolosite, care nu se pot conserva si sunt
irosite. Somajul se masoara prin rata somajului=someri inregistrati/populatia ocupata+someri inregistrati.
Locurile inguste in aprecierea locurilor somajului: ocupatie partiala(4 ore/saptamana necompleta),
persoanele care au incetat de a cauta un loc de munca, ei s-au dezamagit.

Tipurile somajului: 1)somaj frictional-persoanele care s eafla in cautarea unui loc de munca si asteapta sa le
obtina(din ei fac parte cei care benevol isi schimba locul de munca, cei care au fost concediati, pierderea
locului de munca sezonier, studentii dupa sfarsirea studiilor)... 2) somaj structurat-din cauza schimbarilor din
economie(progresul tehnico-stiintific, unele profesii dispar)... 3) somaj ciclic-apare in perioada de recensiune
. Nivelul somajului in perioada ocupatiei totale este nivelul natural al somajului(5-6%). Nivelul
natural=somajul frictional+somaj structurat. Daca nivelul somajului real depaseste nivelul natural al
somajului cu 1%, PIB-ul se va micsora cu 2,3%.

Consecintele aparitiei somajului: economice(varsta, rasa etnica, in randul femeilor) si neeconomice(depresie,

pierderea calificarii, pierderi morale, cresterea nr de suicideri, stima fata de sine, divorturi in familii,
tulburari sociale, boli cardiovasculare). Masuri de reducere a somajului: crearea noilor locuri de munca prin
stimularea micului business, calificarea si recalificarea cadrelor, concordanta in cererea fortei de munca si
sistemul de instruire, o mai buna repartitie a fondului total de munca, indepartarea de pe pietile muncii a
unor grupe de ofertanti, inversarea procesului de substituirea a factorilor de productie, crearea d enoi locuri
de munca pe baza de investitii.

Inflatia. Infaltia este un dezechilibru macroeconomic monetaro-real reflectat in cresterea masei monetare
din circulatie, fapt ce duce la cresterea anormala a preturilor-devalorizarea banilor.

Cauzele aparitiei inflatiei: finantare necontrolata, dezvoltarea exagerata a creditului bancar, intrarea in
circulatia activa a unor sume de bani care anterior au fost tinute in rezerve de posesorii lor, cresterea vitezei
de rotatie a banilor, cresterea excesiva a PIB-ului nominal si socurile ofertei monetare. Consecintele
inflatiei: devalorizarea caumulariolor populatiei, elaborarea si sustinerea unei politici protectoare, de aparare
a agentilor economici impotriva maririi preturilor si scaderii puterii de cumparare a banilor(subventii,
compensatii, cresterea veniturilor agentilor economici).
 Inflatia micsoreaza capacitatea de cumpararea a banilor. Indicatorul de baza al inflatiei este indicele
preturilor. Guvernul utilizeaa acast indicator in diferite scopuri: informarea despre ritmurile inflatiei anuale,
lunare trimestriale..... corectarea platilor sociale lunad in consideratie inflatia....stabilirea impozitelor pe
venit=profit. Indicele preturilor la marfurile de consum exprima pretul cosului de consum care cuprinde circa
300 de marfuri de consum si servicii care sunt necesare pentru a suprevietui. Pentru a simplifica calculul
indicelui se recurge la cele mai importante 30 de marfuri si servicii.

Tipurile inflatiei: provocata de cerere(populara), costuri si importata. Cresterea costurilor pe o unitate

limiteaza profitul si volumul productiei pe care firma este gata sa-l puna la nivelul preturilor existente. Ca
rezultat, se micsoreaza oferta de marfuri si servicii, preturile cresc. Sursa principala a inflatiei sunt
costurile-socurile ofertei. Inafara de salarii asupra costurilor influenteaza si costul materiei prime, energiei
electrice, apa, caldura, gazul semifabricatele care maresc costul pe o unitate.

Redistribuirea influentei inflatiei. Inflatia influenteaza negativ asupra bunastarii populatiei, dar asupra
unor persoane influenteaza mai putin, asupra altora mediu, si pe altii ii ajuta. Pentru a raspunde la intrebarile
cine castiga, si cine pierde examinam notiunile de venit nomenal si real. Venitul nominal reprezinta
cantitatea de bani primiti sub forma de salarii, renta, procente, profit. Venitul real reprezinta cantitatea de
marfuri si servicii care ne permite venitul nominal. Venitul real=venitul nominal/%inflatie (indicele
preturilor ).In timpul inflatiei venitul nominal al unei persoane nu creste cu aceeasi viteza precum nivelul
inflatiei. In timpul inflatiei banii trebuie investiti in: imobil, obiecte de arta, dolari, aur, hartii de valoare in
intreprinderile care produc bunuri de prima necesitate. In urmainflatiei pierd persoanele care au un venit
nominal fixat-pensionarii, proprietarii de terenuri agricole care primesc o plata fixa pentru arenda,
persoanele care au salarii mici, persoanele social vulnerabile, persoanele care au economii. Banca care da %
mari la depozite are probleme cu lichiditatile. In urma inflatiei nu pierd sau castiga persoanelel care au
venituri flexibile(veniturile lor se indexeaza), persoanele care au luat cu imprumut. Procesul invers inflatiei
este deflatia.

Influenta inflatiei asupra volumului de productie. Volumul real de productie depinde de rata inflatiei.
Inflatia costurilor si volumul real de productie. Spre exemplu: cresterea brusca a preturilor la sursele
energetice si alte resurse cheie influenteaza mult costurile de productie. In masura in care preturile cresc ,
cantitatea marfurilor si serviciilor solicitate scade. Firmeleisi micsoreaza volumele de productie, somajul
creste. Inflatia sub influenta cererii si volumul real de productie. Ritmurile mici ale inflatiei(2-3%) sunt
insotite de ritmuri mai inalte a cresterii economice. Nu toti economistii sunt deacord cu afirmatia data. Unii
economisti considera ca inflatia sub 3% micsoreaza volumul productiei reale, deoarece inflatia sustrage
eforturi pentru indeplinirea masurilor de prevenire a inflatiei. Business-ul are pierderi de la schimbarea
hartiilor pe care s e indica pretul. Gospodariile si businesss-ul trebuie sa piarda mai mult timp pentru
obtinerea i nformatiei ca sa inteleaga diferenta intre valorile nominale si reale ale preturilor, salariile, %-
elor, si altor indicatori, cresterea cererii la produse si servicii provoaca concurenta fortei de munca. Pentru
economie e mai benefic inflatie mica (2-3%) decat cheltuieli joase, deoarece cheltuielile joase provoaca
descrestere in economie-duc la aparitia somajului.

Hiperinflatia si falimentul. Hiperinflatie- este definitia pentru oinflatia scapata de sub control in conditiile
in care preturile cresc super-rapid, iar moneda nationala pierde valoare. Inflatia este raportata anual, in timp
ce hiperinflatia este raportata lunar. Definitia clasica a hiperinflatiei este: un ciclu inflationar fara nici o
tendinta de echilibru. La baza hiperinflatiei sta un ciclu vicios: cresterea masei monetare fara output real in
bunuri si servicii intr-o economie. Oamenii pierd increderea in bani, iar mai multi bani sunt tipariti. O
metoda rapida de stopare a hiperinflatiei este adoptarea unei alte monede ca moneda nationala(ex:dolar).

Hiperinflatia si inflatia duc la falimentarea unor intreprinderi. Cresc pretul materiilor prime-costul creste-
pretul creste-cererea scade-oferta scade-micsorarea volumului de productie-datorii-micsorarea firmei-
faliment.