1.

Introducere în macroeconomie

Lector univ. Dr. Bușega Ionuț

- 2020 -
 APARIȚIA MACROECONOMIEI

o Macroeconomia a fost recunoscută ca știință abia la începutul secolului 20 ca urmare a două

evenimente principale: apariția ciclurilor economice și apariția sistemului conturilor naționale;

o Domeniul macroeconomiei a căpătat o importanță majoră în special în timpul Marii Depresiuni din
America anilor 1929-1933. Această perioadă a fost caracterizată de scăderea dramatică a activității
economice, creșterea sărăciei și a ratei șomajului, precum și reducerea nivelului de trai în general.

o Această criză economică a condus la necesitatea unui cadru sistematic de a măsura activitatea
economică și emite teorii pentru a ghida politicile economice în a depăși starea de depresiune.

o Încă de atunci, economiștii dezbat care sunt cele mai bune metode în a asigura eliminarea fluctuațiile
ciclurilor economice precum și încadrarea sistemului economic pe cale de dezvoltare susținută.
 MACROECONOMIȘTII ÎNCEARCĂ SĂ RĂSPUNDĂ
LA O SERIE DE ÎNTREBĂRI, PRECUM:
o Ar trebui ca guvernul să scadă taxele pentru a susține firmele și consumul gospodăriilor?
o O să crească activitatea economică în România în următorii ani după scăderea ratei dobânzii de
politică monetară de către BNR?
o De ce este ridicat venitul mediu în țările din nordul Europei în timp ce în țările din sudul și estul
continentului este mai scăzut?
o De ce prețurile uneori cresc mai rapid în anumite perioade comparativ cu alte perioade?
o De ce ocuparea forței de muncă crește în funcție de nivelul consumului într-o economie?
o Ce măsuri poate lua Guvernul unei țări pentru a promova creșterea rapidă a veniturilor, o inflație
scăzută și locuri de muncă stabile?
 MACRO ȘI MICROECONOMIA

o Spre deosebire de Microeconomie, unde analiza se concentrează asupra acțiunilor

agenților economici și a interacțiunii acestora pe diferite piețe, Macroeconomia
studiază fenomenele și interacțiunile ce se înregistrează la nivelul întregii economii;

o Dacă la nivelul microeconomic analizăm producția unei companii și a factorilor

determinanți, la nivel macroeconomic analiza are loc nivelul tuturor companiilor dintr-
o economie, în strânsă relație cu acțiunile altor actori importanți (administrația
publică, sectorul financiar-bancar, agenții economici externi).
 CIRCUITUL ECONOMIC DE ANSAMBLU

Pe lângă fluxurile ce se înregistrează între firme și gospodării (cunoscut deja de la Micro), mai introducem în analiză:
o piața financiar-bancară: de obicei, gospodăriile nu alocă tot venitul pe care îl obțin către consumul de bunuri, o
parte din acesta este economisită și, potrivit ipotezei de bază, sumele economisite sunt plasate în bănci, sub formă
de depozite. Astfel, din flux apare o primă retragere, economisirea. Mai departe, băncile utilizează fondurile pentru
a oferi credite către companii și consumatori, acestea fiind folosite pentru a face investiții (ce reprezintă injecții);
o administrația publică apare ca o categorie de agenți în modelul fluxului circular al venitului. Acesta, pe de-o parte,
realizează cheltuieli publice (infrastructură rutieră, bunuri și servicii, cheltuieli de personal) – care reprezintă injecții
în flux pentru că sporesc producția și, respectiv, veniturile firmelor private, dar, pe de altă parte realizează retrageri
din fluxul de venituri pentru că percepe diferite taxe și impozite;
o sectorul extern. Pentru că, în general, o economie este deschisă și există relații comerciale cu agenții economici din
alte țări, sectorul extern contribuie la fluxul circular cu injecții (exporturi), dar și cu retrageri (importuri).
 MACROECONOMIA

o Macroeconomia este un domeniu al științelor economice ce studiază economia la nivel agregat, ca un

întreg;

o În centrul atenției teoriilor macroeconomice se află, în final, rolul pe care statul îl are în contextul
economic și cum poate acesta să influențeze nivelului prețurilor, gradul de ocupare al forței de muncă
sau creșterea economică, utilizând o serie de instrumente de politică economică precum impozitele și
taxele, cheltuielile guvernamentale, rata dobânzilor, cadrul de reglementare al piețelor, etc.

o Principala modalitate de studiere a activității economice de la nivelul unui stat se realizează prin
intermediul indicatorilor macroeconomici.
 INDICATORII MACROECONOMICI

Indicatorii macroeconomici indică starea actuală a economiei în anumite sectoare economice

(industrie, piața forței de muncă, comerțul, piața monetară etc.). Printre cei mai relevanți indicatori
macroeconomici se regăsesc:
o Rata inflației: reflectă nivelul de creștere al prețurilor bunurilor de consum dintr-o economie;
o Rata șomajului: reprezintă raportul dintre numărul șomerilor și populația activă. Mai exact, indică
procentul persoanelor dintr-o economie fără un loc de muncă;
o Rata dobânzii de politică monetară: reprezintă rata dobânzii utilizată pentru principalele operaţiuni de
piaţă monetară ale unei băncii centrale (ex: Banca Națională a României), ce influențează celelalte
dobânzii din piața financiar-bancară.
o Produsul Intern Brut: →
PRODUSUL INTERN BRUT
 PRODUSUL INTERN BRUT (PIB)

o Reprezintă unul dintre cei mai mediatizați și mai utilizați indicatori macroeconomici, deoarece
indică dinamica activității economice a unei țări;

o PIB reprezintă suma valorii de piață a tuturor bunurilor și serviciilor destinate consumului final,
produse în interiorul unei țări, în decurs de un an.

o Acesta se determină utilizând trei metode:

1. Metoda producției
2. Metoda consumului
3. Metoda veniturilor
 1. METODA PRODUCȚIEI

o Aceasta metodă constă în însumarea valorii

adăugate brute obținute in toate ramurile
economice din interiorul țării. PIB = ∑ VAB sau PIB = PGB – Ci
o Valoarea adăugata brută reprezintă sporul unde:
de valoare ce ia naştere prin activitatea VAB = VT – Ci
economică. Aceasta poate fi calculată ca fiind
PGB = Bunurile finale + Bunurile intermediare
diferența dintre încasările totale ale unei
firme și cheltuielile cu consumul intermediar.
 BUNURILE FINALE ȘI BUNURILE INTERMEDIARE

o În calculul PIB se iau în considerare doar bunurile și serviciile destinate consumului final (cele care ajung la
consumatorul final), nu și bunurile intermediare (bunuri care folosesc la producerea altor bunuri), pentru
a se evita dubla contabilizare și interpretarea greșita a acestui indicator.
o Exemplu: Dacă un brutar achiziționează făină, sare și alte ingrediente în valoare de 100 lei pentru a le
folosi în producția unui lot de pâine (fiind astfel bunuri intermediare), pe care îl vinde ulterior cu 150 lei,
valoarea adăugată brută este de 50 de lei, fiind reprezentată de priceperea, timpul și celelalte resurse ale
brutarului. În acest caz, bunurile intermediare reprezintă făina, sarea și celelalte ingrediente, iar bunul
destinat consumului final este pâine.
o În schimb, dacă un consumator cumpără aceleași produse (sare și făină) pentru a le consuma în cadrul
propriei gospodării, acestea sunt considerate bunuri finale.
 2. METODA CHELTUIELILOR

o Aceasta metodă constă în însumarea tuturor cheltuielilor efectuate pentru consum în cadrul
unei economii naționale pentru achiziționarea de bunuri materiale si servicii.

o Formula de calcul este:

PIB = Consumul privat (C) + Investiții brute (IB) + Cheltuieli Guvernamentale (G) + Export net (Exp. net)

Investițiile brute (Ib) = Formarea brută de capital + Variația stocurilor + construcția de noi locuințe

Export net = Exporturi - Importuri

o Consumul privat: este în general cea mai mare componentă a PIB, reprezentând cheltuielile gospodăriilor în
economie. Aceste cheltuieli pot fi clasificate în : bunuri durabile, bunuri perisabile și servicii. Exemple: hrană, chirie,
bijuterii, autoturisme;

o Cheltuielile statului (sau consumul sectorului public): reprezintă suma tuturor cheltuielilor guvernamentale pentru
bunuri finite și servicii. Include salariile angajaților din sectorul public, construcția de drumuri și infrastructură etc.
Cheltuielile guvernamentale nu includ transferurile către indivizi, cum sunt pensiile, alocațiile pentru copii, sau alte
elemente aferente securității sociale. Acestea reprezintă practic realocări ale venitului existent, nefiind efectuate in
schimbul unor bunuri sau servicii.

o Investițiile: se refera la achiziționarea de bunuri pentru utilizări viitoare. Acestea includ investiții în fabrici,
echipamente, mașinării, calculatoare sau software, construcția unei mine (formarea brută a capitalului), dar și
stocurile unor producători. În această categorie se pot include și cheltuielile gospodăriilor efectuate pentru noi
locuințe. Însă în determinarea nu include capitalul existent sau locuințele construite în trecut.

o Exportul net: surprinde relațiile de schimb cu alte tari. Se calculează scăzând valoarea bunurilor și serviciilor importate
din valoarea bunurilor si serviciilor exportate către agenții economici aparținând altor țări.
 3. METODA VENITURILOR

o Metoda veniturilor constă în agregarea veniturilor agenților economici;

o Sunt incluse salariile (reprezentând recompensarea muncii), profitul ce revine întreprinzătorilor
și veniturile din proprietat (precum rentele, chiriile si dobânzile);
o La acestea se adaugă consumul de capital fix (amortizarea) și impozitele/taxele nete
(reprezentând veniturile statului).

PIB = Remunerarea salariaților + excedentul brut de exploatare + veniturile mixte +

amortizare + alte impozite/taxe – subvenții
PIB NOMINAL ȘI PIB REAL

o PIB nominal este forma uzuală de comparație a produsului intern al țărilor sau regiunilor. Acesta
redă suma valorii adăugate interne în prețurile actuale ale pieței. Dezavantajul acestei abordări
este că prin modificări ale valorii banilor (a inflației), PIB-ul poate fi interpretat eronat. Spre
exemplu: o modificare de 3% a prețuri (inflație), duce de asemenea la o creștere cu 3% a PIB, fără ca
economia să producă mai mult!
o PIB real reprezintă valoarea producţiei totale produsă într-o perioadă exprimată însă în preţurile
unui anumit an de bază (de referinţă). Cu alte cuvinte PIB, real va măsura modificările producției
fizice din economie între două perioade diferite prin evaluarea producției din cele două perioade
utilizând aceleași preturi.
 EVOLUȚIA PIB REAL ȘI NOMINAL ÎN ROMÂNIA
Miliarde lei

800
PIB real PIB nominal
700

600

500

400

300

200

100

0
9 90 991 992 993 994 995 996 997 998 999 000 001 002 003 004 005 006 007 008 009 010 011 012 013 014
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
EVOLUȚIA PREȚURILOR
6%
România Uniunea Europeană
5%
4%
3%
2%
1%
0%
-1%
-2%
-3%
-4%
EVOLUȚIA SALARIILOR ÎN ROMÂNIA
6,000
5,500 brut net
5,000
4,500
4,000
3,500
3,000
2,500
2,000
1,500
DEFLATORUL PIB

o O metodă de a trece de la PIB nominal la PIB real este utilizarea unui indicator care să reflecte
evoluția prețurilor bunurilor din economie.
o Deflatorul PIB este procentul obținut din PIB-ul nominal și cel real. Deflatorul PIB se
folosește pentru a descoperi proporția de dezvoltare economică influențată de inflație într-o
perioadă anume de timp. Acesta mai este denumit și Indicele General al Prețurilor.

  𝑃𝐼𝐵 𝑛𝑜𝑚𝑖𝑛𝑎𝑙 ∑ 𝑃 1 ∙ 𝑄 1
𝐷𝑒𝑓𝑙𝑎𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑃𝐼𝐵= =
𝑃𝐼𝐵 𝑟𝑒𝑎𝑙 ∑ 𝑃 0 ∙ 𝑄1
APLICAȚII
1. Pe baza datelor de mai jos, calculați exportul net pentru perioada 2010-2015, știind că valoarea
exporturilor de 120 lei este constantă pe toată perioada iar importurile reprezintă 25% din PIB.
Timp PIB Export net
2010 180  
2011 240  
2012 320  
2013 560  
2014 800  
2015 1100  

2. Presupunem că avem două bunuri, a căror evoluție (prețuri, cantitate) este prezentată în tabelul
de mai jos: An Qx Qy Px Py

a. Calculați PIB nominal în fiecare an 2010 100 50 1 4

b. Calculați PIB real în fiecare an, considerând anul 2010 an de bază 2011 150 100 2 6
c. Calculați deflatorul PIB în fiecare an 2012 200 150 3 8
3. În perioadele în care se înregistrează o creştere generalizată a prețurilor: a) PIB real se modifică mai puțin decât PIB
nominal; b) PIB real poate creste mai repede decât PIB nominal; c) PIB real poate creste in acelaşi ritm cu PIB
nominal; d) PIB real este egal cu PIB nominal;

4. Atunci când deflatorul PIB este mai mic de 100%: a) PIB real poate creşte mai încet decât PIB nominal; b) PIB real
poate creste mai repede decât PIB nominal; c) PIB real poate creste in acelaşi ritm cu PIB nominal; d) PIB real este
egal cu PIB nominal;

5. Într-o economie se produc 3 bunuri x, y, z. În 2004 prețurile bunurilor şi cantitățile produse au fost Px,2004=4,
Py,2004=6, Pz,2004=8, Qx,2004=50, Qy,2004=100, Qz,2004=150. În 2005 prețurile bunurilor şi cantitățile produse au
fost Px,2005=6, Py,2005=4, Pz,2005=10, Qx,2005=70, Qy,2005=80, Qz,2005=100. Deflatorul PIB este: a) 1 ; b) 1,12; c)
0,92; d) 0,9; e) 1,5.

6. PIB nu cuprinde: a) consumul de bunuri şi servicii al statului; b) consumul intermediar; c) consumul personal de
bunuri şi servicii; d) investițiile brute; e) exportul net.

7. PIB nominal: a) se calculează în prețuri constante; b) poate fi egal cu PIB real; c) nu include cheltuielile
guvernamentale; d) este obligatoriu mai mic decât PIB real; e) este obligatoriu mai mare decât PIB real.