UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4 – 4 ore

Obligatiunile

4.1. Împrumutul obligatar – definire şi caracterizare

4.2.Evaluarea obligaţiunilor
4.2. Test de evaluare
4.3. Lucrare de verificare
4.4. Rezumat
4.5. Bibliografie

Obiective:
 Prezentarea caracteristicilor împrumutului obligatar şi a principalelor tipuri de
obligaţiuni
 Inţelegerea şi însuşirea formulelor matematice de evaluare a obligaţiunilor
 Prezentarea principalelor caracteristici ale pieţei obligatare româneşti

Termeni cheie:
obligaţiuni, scadenţă, cupon, dobândă, randament, rating, sensibilitate
 4.1. Împrumutul obligatar – definire şi caracterizare

Împrumutul obligatar este o modalitate de finanţare pe termen lung, deci obligaţiunile

sunt titluri de valoare care atestă un drept de creanţă asupra emitentului. Obligaţiunile sunt
emise de diferite tipuri de agenţi economici cum ar fi state naţionale, organisme ale
administraţiilor publice locale (municipalităţi), organisme financiare internaţionale (cum ar fi
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare sau Banca Europeană de Investiţii) şi
companii naţionale sau transnaţionale.
Creditul obligatar prezintă numeroase asemănări cu împrumutul bancar, existând
totuşi câteva diferenţe:
 existenţa a numeroşi creditori (investitori care achiziţionează obligaţiunile);
 obligaţiunea este un titlu de creanţă negociabil, care poate fi cotat pe o piaţă
secundară, recuperarea fondurilor investite putându-se realiza înainte de scadenţă;
 investitorii (creditorii) pot obţine, pe lângă dobândă, şi alte venituri suplimentare
generate de emisiunea sub pari (primă de emisiune) sau rambursarea supra pari (primă
de rambursare);
 elementele împrumutului obligatar nu se negociază între debitori şi creditori, ci sunt
stabilite în mod unilateral de către debitor prin prospectul de emisiune, după o analiză
prealabilă a pieţei. Există riscul ca o emisiune de obligaţiuni să nu se încheie cu succes
ca urmare a interesului redus al investitorilor care nu sunt mulţumiţi de raportul
rentabilitate/risc pe care îl propune emitentul.

În România, emisiunea de obligaţiuni de către societăţile pe acţiuni se face în baza

hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor. Societăţile emitente au obligaţia de a ţine evidenţa
obligaţiunilor. Registrul obligaţiunilor trebuie să cuprindă următoarele date: totalul
obligaţiunilor emise şi al celor rambursate, numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau
sediul titularilor, în cazul în care sunt nominative.

În cazul obligaţiunilor dematerializate (care sunt înscrisuri în cont), cotate pe o piaţă

secundară de capital, evidenţa obligaţiunilor se ţine de către Depozitarul Central, ca şi în cazul
acţiunilor. Conform legii nr. 31/1990 republicate, obligatarii (deţinătorii de obligaţiuni) au
dreptul de a se întruni în Adunarea Generală a Obligatarilor, de a numi un reprezentant care să
îndeplinească acte de supraveghere şi de apărarea a intereselor lor şi de a constitui un fond
pentru cheltuielile de apărare a drepturilor lor.
 Principalele elemente ale unui împrumut obligatar
 Suma împrumutată şi numărul de obligaţiuni, în funcţie de care se determină VN- valoarea
nominală.
VN = I/N
unde I este valoarea împrumutului obligatar;
N - numărul de obligaţiuni.
 Preţul de emisiune sau preţul de vânzare
PE = VN – pe
unde pe este prima de emisune şi reprezintă un cost pentru emitent

 Termenul de rambursare este durata de viaţă a obligaţiunilor.

 Rata nominală a dobânzii (d) este rata de dobândă aplicată asupra valorii nominale.
 Cuponul (dobânda) se calculează în mod diferit în funcţie de modul de plată al acesteia.
Dacă dobânda se plăteşte cu o anumită periodicitate (anual, semestrial, trimestrial, lunar
etc. - t), se utilizează formula dobânzii simple.

D =VN x d sau D=VN x d x t/12

În situaţia în care dobânda se plăteşte la scadenţă (după n ani), sub forma cuponului
unic, se foloseşte formula dobânzii compuse.
D = VN (1+d)n – VN

 Rambursarea se poate facela valoarea nominală sau la o valoare mai mare (PR – preţ de
rambursare), deci costul rambursării este prima de rambursare (pr).
pr = PR – VN

Prima de emisiune şi prima de rambursare sunt posibilităţi de ajustare a condiţiilor

de împrumutului în funcţie de situaţia pieţei financiare.

 Modalitatea de rambursare: 1) la scadenţă , plata dobânzilor făcându-se periodic; 2) la

scadenţă, rambursarea împrumutului făcându-se odată cu plata cuponului unic; 3) prin
anuităţi constante şi 4) rate egale.
 Exemplul nr. 1
O societate decide lansarea unor obligaţiuni o valoare nominală de 2.000 um şi o rată a
dobânzii de 10%, împrumutul obligatar fiind rambursabil după 5 ani. Dobânda se plăteşte
anual. Oferte similare ca grad de risc asigură o rată a dobânzii de 11%.. Ce variante are
societatea respectivă pentru a spori atractivitatea obligaţiunilor sale?
1) Emisiunea se va face la o valoarea mai mică – emisiune sub pari, iar rambursarea la
valoarea nominală.
200 200 200 200 200+2000
+ + + + =1926
PE = 1 , 11 1 ,11 2
1 ,11 3
1 ,11 4
1, 11 5
u.m.
pe = VN – PE=74 lei – prima de emisiune

2) Emisiune se face la valoarea nominală şi răscumpărarea la o valoare mai mare.

200 200 200 200 200+2000+ pr
+ + + +
2.000 = 1 , 11 1 ,11 1 ,11 1 ,11
2 3 4
1 , 115
pr =125 lei – prima de rambursare
Tipuri de obligaţiuni :
 după modalitatea de identificare a creditorului sunt: obligaţiuni nominative (au înscris
numele creditorului) şi obligaţiuni la purtător (cel care le deţine este obligatar) ;
 după forma în care sunt emise: obligaţiuni materializate (emise pe suport de hârtir) şi
obligaţiuni dematerializate (înscrisuri în cont);
 după emitent: obligaţiuni de stat (emise de administraţia centrală pentru finanţarea
deficitului bugetar sau a unor proiecte investiţionale majore); obligaţiuni municipale
(emise de administraţiile locale, dobânzile şi împrumuturile achitându-se fie din
impozitele percepute, fie din veniturile aduse de proiectul finanţat prin emisiunea de
obligaţiuni) şi obligaţiuni corporatiste: emise de societăţi pe acţiuni;
 după modul de stabilire a dobânzii: obligaţiuni cu dobândă fixă, obligaţiuni cu dobândă
variabilă (dobânda obligaţiunilor se calculează în funcţie de rata dobânzii de pe piaţa
interbancară); obligaţiuni cu dobândă zero (în acest caz, emitentul nu plăteşte
investitorului nici un fel de dobândă; aceste obligaţiuni se emit la o valoare mai mică
decât valoarea nominală, investitorul înregistrând un câştig din diferenţa dintre preţul de
rambursare şi cel de emisiune al obligaţiunilor) şi obligaţiuni cu dobândă indexată (sunt o
variantă a obligaţiunilor cu dobândă variabilă, dar în aceasta situaţie variaţia venitului
 adus de o obligaţiune nu e dată de variaţia ratei dobânzii, ci de variaţia preţului unui
anumit activ cum ar fi aurul, petrolul sau alte valori mobiliare; pentru aceste obligaţiuni
emitentul stabileşte un nivel minim de dobândă pe care urmează să o plătească urmând ca
evoluţia dobânzii să fie corelată cu creşterea preţului activului etalon);
 după modul de garantare a împrumutului obligatar: obligaţiuni garantate prin valori
mobiliare (gajarea valorilor mobiliare urmând a fi operată în registrul de evidenţă al
respectivelor valori mobiliare); obligaţiuni ipotecare1 care sunt garantate cu bunuri
imobiliare; obligaţiuni garantate cu echipamente; obligaţiuni asigurate (caz în care plata
împrumutului şi a dobânzii aferente e garantată printr-o poliţă de asigurare) şi obligaţiuni
negarantate care sunt emise doar pe baza bonităţii şi a onoarei.
 alte tipuri de obligaţiuni:
- obligaţiuni speculative2 (obligaţiuni emise de firme tinere sau foarte tinere cu
credit slab care pentru a atrage investitorii oferă o dobândă mare; sunt deci
obligaţiuni riscante care au o rentabilitate pe măsura riscului asociat);
- obligaţiuni convertibile în acţiuni;
- obligaţiunile schimbabile în acţiuni sau obligaţiuni;
- obligaţiunile cu bonuri de subscriere sau warrante.

4.2.Evaluarea obligaţiunilor

Valoarea unei obligaţiuni se apreciază sub doua aspecte: valoare cunoscută în diferite
momente pe durata de viaţă a obligaţiunii şi valoarea estimată în procesul investirii. Valoarea
cunoscută a obligaţiunilor, riscul şi randamentul acestora se determina prin intermediul
următoarele elemente tehnice:
1. valoarea nominală;
2. preţul de emisiune, mai mic sau egal cu VN, calculat după relaţia

n
A
∑ (1+di )i
PE = i=1

1
In practică există două tipuri de obligaţiuni ipotecare: deschise (caz în care garanţia utilizată pentru
împrumutul obligatar va fi garanţie şi pentru alte imprumuturi) şi închise (sunt obligaţiuni al căror
colateral nu mai e utilizat pentru garantarea altor împrumuturi).
2
sau murdare sau putrede, în engleză junk bonds
unde Ai este anuitatea din anul i ( dobândă plus rata);
d- rata dobânzii;
n- durata de viaţă a obligaţiunilor;
3. preţul de rambursare, care poate fi egal sau diferit de valoarea nominală;
4. preţul curent al obligaţiunii calculat prin actualizarea anuităţilorcu rata rentabilităţii
solicitată de investitori (k)

n
A
∑ (1+ki )i
P= i=1

5. randamentul cuponului calculat ca raportul dintre venitul anual din dobândă şi valoarea
nominală a obligaţiunii;

D
ηcupon = VN
6. randamentul curent tine cont de preţul obligaţiunii (P);

D
ηcurent = P

7. randamentul real (k) al obligaţiunii se determină pe baza valorii actualizate a obligaţiunii;

aceasta presupune calcularea ratei de rentabilitate, respectiv a ratei de actualizare care
egalizează suma veniturilor viitoare actualizate (dobândă plus rata) cu suma cheltuielilor
curente (preţul la care se cumpără obligaţiunea)

n
A
∑ (1+ki )i
P= i=1

8. randamentul la scadenţă ţine cont de diferenţa dintre preţul de cumpărare a obligaţiunii şi

pretul de rambursarela scadenţă si se calculează ca raport între profitul mediu înregistrat
prin deţinerea unei obligaţiuni (dobândă anuală şi câştigul mediu anual) şi preţul mediu
 pentru o obligaţiunie (determinat ca o medie aritmetică simplă între pretul de rambursare
şi preţul de cumpărare)

PR−P
D+
n
PR+ P
ηscadenţă = 2
unde n este numărul de ani rămaşi până la scadenţă.

9. durata (de imunizare)3 este o medie ponderată a vieţii unei obligaţiuni care ia în
consideraţie mărimea şi termenul de plată a fluxurilor financiare pe care le generează o
obligaţiune şi permite compararea ratei dobânzii sau riscului de piaţă între două
obligaţiuni cu rate ale cuponului diferite şi cu diferite scadenţe iniţiale;

n
ixA
∑ (1+ki )i
i=1

Di = P

10. sensibilitatea(S) reprezintă modificarea procentuală preţului obligaţiunii la o modificare

cu 1% a randamentului acesteia sau a ratei dobânzii de pe piaţa monetară;

−D i
S = (1+ k )

4.3. Test de evaluare

1. O societate pe acţiuni emite 500 000 obligaţiuni pe o perioadă de 10 ani cu o valoare

nominală de 5.000 u.m. şi o rată a dobânzii de 12%. Dobândă se plăteşte sub forma
cuponului unic la scadenţă, odată cu rambursarea împrumutului. Obligaţiunile cu acelaşi
grad de risc au o rată a dobânzii de 14,5%. Să se determine preţul de emisiune pentru a
spori atractivitatea acestor valori mobiliare pentru investitori.

3
Conceptul de durată a fost dezvoltat de Frederick R. Macaulay în anii 30 ai secolului trecut, pentru a oferi
investitorilor soluţii la problema de alegere a obligaţiunilor pentru construirea portofoliilor.
Rezolvare
d = 12%; k = 14,5%
Dobânda se determină pe baza formulei dobânzii compuse deoarece se plăteşte la
scadenţă:
D = VN(1 + d)n – VN = 5.000(1 + 12%)10 – 5.000=10.529,24 u.m.
Preţul de emisiune se determină ca sumă de anuităţi actualizate cu rata de rentabilitate
solicitată de investitori; în acest caz, există o singură anuitate deoarece şi dobânda şi
împrumutul de plătesc la scadenţă.
PE = A10/(1 + k)10
A10= D + VN = 10.529,24 + 5.000 = 15.529,24 u.m.
PE = 15.529,24/1,14510 = 4.012,72 u.m.

2. O societate decide lansarea unei emisiuni de obligaţiuni cu o valoare nominală de 3000

u.m., cu o rată a dobânzii de 11% şi o scadenţă de 6 ani. Dobândă se plăteşte anual,
rambursarea împrumutului are loc la scadenţă, iar rata dobânzii pe piaţa monetară este de
12%. Să se determine a) preţul de emisiune în cazul emisiunii sub pari b) prima de
rambursare în cazul în care emisiunea se face la valoarea nominală iar rambursarea la o
valoare mai mare.

Rezolvare
a) emisiunea sub pari
n
A
∑ (1+ki )i
PE = i=1

În primii cinci ani, anuităţile sunt egale cu dobânda, pentru ca în ultimul an, anuitatea
să fie egală cu valoarea nominală a obligaţiunii şi dobânda anuală.
A1= D = d x VN = 11% x 3.000 = 330 = A2= A3= A4= A5
A6= D + VN = 330 + 3.000 = 3.330
PE = 330/1,12 + 330/1,122 + 330/1,123 + 330/1,124 + 330/1,125 + 3330/1,126 = 2877

b) rambursare supra pari

n
A
∑ (1+ki )i
VN = i=1

A1= A2= A3= A4= A5= D = 330

 A6 = PR + D = VN + pr + D = 3.330 + pr
3000 = 330/1,12 + 330/1,122 + 330/1,123 + 330/1,124 + 330/1,125 + (3330 + pr)/1,126
pr = 242,78~243
PR = VN + pr = 3243 u.m.

3. O societate emite 1.000.000 obligaţiuni cu o valoare nominală de 1.000 şi o rată a dobânzii

de 8,5%. Durata împrumutului este de 5 ani, dobândă se plăteşte anual, iar împrumutul se
rambursează prin rate anuale constante. Rata dobânzii pe piaţa monetară este de 10%. Să se
determine prima de emisiune.

Rezolvare
Dobânda se calculează după formula dobânzii simple la soldul rămas.
An Credit Dobândă Rata Anuitate Rest de plată
1 1.000 85 200 285 800
2 800 68 200 268 600
3 600 51 200 251 400
4 400 34 200 234 200
5 200 17 200 217 -

PE = 285/1,1 + 268/1,12 + 251/1,13 +234/1,14+217/1,15 = 964 u.m.

pe = VN ─ PE = 36 u.m.

3. Să se determine randamentul curent al unei obligaţiuni ştiind că valoarea nominală este

de 10.000 u.m.; cursul de 90%; preţul de rambursare 12.000 u.m.; iar rata dobânzii de
27%.

Rezolvare
Cursul obligaţiuni lor se exprimă în procente şi se calculează ca raport între preţul şi
valoarea nominală a obligaţiunii.
C = P/VN → 90% = P/10.000 → P = 9000 u.m.
D = d x VN = 27% x 10.000 = 2.700 u.m.
ηcurent = D/P = 2.700/9.000 = 0,3 = 30%
4. Un investitor deţine două tipuri de obligaţiuni: A, maturitate un an, valoare nominală de
10.000 u.m., rambursare la sfârşitul perioadei în regim al pari, rata dobânzii 12%, iar cursul
obligaţiunii este 102,40%; B, maturitate 2 ani, valoare nominală 2.000 u.m., rambursare la
sfârşitul perioadei, rata dobânzii 8%, iar cursul obligaţiunii 102%, preţ de rambursare 2100
u.m. Pentru ambele obligaţiuni, rata dobânzii se plăteşte anual. Să se determine randamentul
real al obligaţiunilor.

Rezolvare
n
A
∑ (1+ki )i
P = i=1
A. A1=D + VN = d x VN + VN = 12% x 10.000 + 10.000 = 11.200 u.m.
P = 10.000 x 102,40%=10.240 u.m.
11200
10.240 = 1+k → k = 9,3%
B. P = 2.000 x 102%=2.040
D = d x VN
D = 8% x VN = 8% x 2000 = 160
A1 = D = 160
A2= D + PR = 160 + 2100 = 2260
160 2260 1
+
2040 = 1+ k 2
(1+ k ) , notăm 1+k = x

2
2.040 = 160x + 2260x /:20
∆ = 46.168
−8±214 ,87
x1,2 = 226
Se alege doar valoarea pozitivă x = 0,915
1
1+k = 0,915 → k = 9,28%

4.4. Lucrare de verificare

1. O societate decide lansarea unei emisiuni de obligaţiuni cu o valoare nominală de 3000

u.m., cu o rata a dobânzii de 10% şi o scadenţă de 6 ani. Dobânda se plăteşte anual,
rambursarea împrumutului are loc la scadenţă, iar rata dobânzii pe piaţa monetară e de 12%.
Să se determine preţul de emisiune, ştiind că a avut loc o emisiunea sub pari.
a) 2.142,55 u.m.;
b) 1.456,33 u.m.;
c) 3.365,78 u.m.
d) 2.753,31 u.m.;
e) 2.100,16 u.m.

2. O societate decide lansarea unei emisiuni de obligaţiuni cu o valoare nominală de 3000

u.m., cu o rata a dobânzii de 10% şi o scadenţă de 6 ani. Dobânda se plăteşte anual,
rambursarea împrumutului are loc la scadenţă, iar rata dobânzii pe piaţa monetară e de 12%.
Să se determine prima de rambursare in situaţia in care emisiunea are loc la valoarea
nominală iar rambursarea se face la o valoare mai mare.
a) 500,99 u.m.;
b) 234,81 u.m.;
c) 326,23 u.m.;
d) 486,92 u.m.;
e) 412,78 u.m.

3. Pentru finanţarea unui proiect investiţional, o societate emite 1.000.000 obligaţiuni cu o

valoare nominala de 1.000.000 u.m. şi o rată a dobânzii de 10%. Durata împrumutului e de 5
ani, dobânda se plăteşte anual, iar împrumutul se rambursează prin rate anuale constante. Rata
dobânzii pe piaţa monetară e de 15%. Să se determine prima de emisiune.
a) 100.000 u.m.;
b) 159.412,67 u.m.;
c) 298.076,23 u.m.;
d) 109.856,33 u.m.;
e) 90.632,88 u.m.

4. Să se determine costul real al capitalului împrumutat (k) ştiind că o societate comercială a

emis 1.000 obligaţiuni la o valoare nominală de 1.000.000 u.m. Scadenţa împrumutului este
de 5 ani, rambursarea se face la scadenţă, preţul de rambursare fiind de 1.100.000 u.m.
Dobânda se plăteşte la scadenţă sub forma cuponului unic. Rata dobânzii este de 10%.
 5
a) √ 2, 45−1 ;
5
b) √ 3,87−1 ;
5
c) √ 2,89−1 ;
5
d) √ 1,71−1 ;
5
e) √ 1,11−1 ;

5. Să se determine costul real al capitalului împrumutat (k) ştiind că o firmă a emis 1.000.000
obligaţiuni la o valoare nominală de 1.000 u.m. Scadenţa împrumutului este de 5 ani,
rambursarea se face la scadenţă odată cu plata dobânzii. Rata dobânzii este de 10%, iar preţul
de emisiune de 900 u.m.
5
a) √ 2, 45−1 ;
5
b) √ 3,89−1 ;
5
c) √ 2,79−1 ;
5
d) √ 1,79−1 ;
5
e) √ 1,11−1 ;

6. Împrumutul obligatar se poate rambursa:

a) prin rate anuale egale, dobânda plătindu-se cu o anumită periodicitate;
b) integral la scadenţă, dobânda plătindu-se cu o anumită periodicitate;
c) integral la scadenţă, dobânda plătindu-se sub forma cuponului unic;
d) prin anuităţi egale;
e) toate cele de mai sus.

7. O societate decide lansarea unui împrumut obligatar în următoarele condiţii: valoare

nominală 2.000u.m., rata dobânzii 10%, plata cuponului se face anual, iar împrumutul este
rambursabil după 5 ani. Obligaţiunile au acelaşi grad de risc, emise de alte societăţi oferă o
rată a dobânzii de 11%. Ce posibilităţi are firma emitentă?
a) emisiune sub pari (prima de emisiune 189 u.m.) sau rambursare supra pari (primă de
rambursare (203,5 u.m.);
b) emisiune sub pari (prima de emisiune 89 u.m.) sau rambursare supra pari (primă de
rambursare (203,5 u.m.);
c) emisiune sub pari (prima de emisiune 109 u.m.) sau rambursare supra pari (primă de
rambursare (203,5 u.m.);
d) emisiune sub pari (prima de emisiune 24 u.m.) sau rambursare supra pari (primă de
rambursare (124,7 u.m.);
e) emisiune sub pari (prima de emisiune 74 u.m.) sau rambursare supra pari (primă de
rambursare (124,7 u.m.);

8. Se cunosc următoarele date: capital social 200.000 u.m. (800 acţiuni cu valoare nominală
de 250 u.m.); rezerve 120 000, datorii la termen 80.000 u.m. cu o rata de dobânda de 6%.
Întreprinderea trebuie să finanţeze un proiect de investiţii în suma de 200.000 u.m. prin
emisiune de obligaţiuni (valoare nominală de 250 u.m. şi rata dobânzii de 8%). Rezultatul
exploatării 10% din cifra de afaceri, iar impozit pe profit 25%. Cifra de afaceri în primul an
este de 250.000 u.m.; în al doilea de 400.000 u.m.; în al treilea de 500.000 u.m.; în al patrulea
de 700.000 u.m. Să se determine profitul mediu pe acţiune.
a) 29,76 u.m.;
b) 23,86 u.m.;
c) 13,56 u.m.;
d) 45,34 u.m.;
e) 12,33 u.m.

4.5. Test de evaluare

1. Care din următoarele afirmaţii este falsă? Obligaţiunile pot fi:

a) garantate;
b) negarantate;
c) asigurate;
d) preferenţiale;
e) indexate.

2. Care din următoarele afirmaţii este falsă? Obligaţiunile pot fi:

a) cu dobândă fixă;
b) cu dobândă variabilă;
c) perpetue;
d) cupon zero;
e) obişnuite.

3. Garantarea obligaţiunilor se poate face cu:

a) valori mobiliare;
b) bunuri mobile;
c) bunuri imobile;
d) b sau c;
e) a sau b sau c.

4. .Obligaţiunile perpetue sunt:

a) obligaţiuni emise la o valoare mai mare decat valoarea nominală;
b) caracterizate printr-o emisiune supra pari;
c) lipsa unui termen de rambursare a împrumutului;
d) a + b;
e) nici un răspuns corect..

5. Principalele avantaje ale obligaţiunilor sunt:

a) eliminarea efectelor de diluţie;
b) obţinerea de economii fiscale prin deductibilitatea dobânzilor din profitul impozabil;
c) pentru investitori, se garantează câştiguri stabile;
d) garantarea priorităţii absolute asupra activelor firmei, în caz de lichidare;
e) toate cele de mai sus.

6. Care din răspunsurile de mai jos este incorect? Obligaţiunile pot fi clasificate astfel:
a) obligaţiuni cu dobândă fixă şi cu dobândă variabilă;
b) obligaţiuni de stat, municipale şi corporatiste;
c) obligaţiuni garantate şi negarantate;
d) obligaţiuni comune şi preferenţiale;
e) obligaţiuni materializate şi dematerializate.

Raspunsuri
 1.d, 2. e, 3. e, 4. c, 5. b, 6. d

4.6. Rezumat

Împrumutul obligatar este o modalitate de finanţare pe termen lung, deosebindu–se de

împrumutul bancar prin existenţa a numeroşi creditori şi prin faptul că obligaţiunea este un
titlu de creanţă negociabil, care poate fi cotat pe o piaţă secundară, recuperarea fondurilor
investite putându-se realiza înainte de scadenţă.
Valoarea unei obligaţiuni se apreciază sub doua aspecte: valoare cunoscută în diferite
momente pe durata de viaţă a obligaţiunii şi valoarea estimată în procesul investirii.
Preţul obligaţiunilor este influenţat de schimbarea ratei dobânzii şi a ratei inflaţiei, însă
cel mai important factor în stabilirea preţului este solvabilitatea firmei emitente.
Ratingul unei obligaţiuni este o evaluare a valorii relative de investiţie a unei
obligaţiuni.
Cele mai importante agenţii de ratingdin lume sunt: Moody’s Investors Service,
Standard&Poor’s, Fitch Investors Service şi Duff&Phelps.
Ratingurile diferitelor agenţii merg de la calificativul Aaasau AAA la C sau D.
Obligaţiunile municipale sunt emise de administratiile locale şi sunt considerate titluri
atractive pentru investitori, ele oferind randamente superioare titlurilor de stat cu 2-3%.
Riscul de neplată al obligaţiunilor municipale este preîntâmpinat prin lege, care
stipulează că plata anuală a acestor obligaţiuni nu are voie să depăşească 20% din veniturile
curente ale municipalităţii.

4.7. Bibliografie

1. Cornel Lazar, Mirela Matei, Jean Andrei, Finante, Eidtura UPG, 2007
2. Rodica Gherghina, Georgiana Cretan, Finante,  Editura Universitară, 2012
3. Cristina Stănescu, Mihai Nedelescu, Finante generale, Editura Universitară, 2012
4. Gheorghe Sandu, Finante si piete financiare, Editura Economica, 2010
5. Mirela Matei , Adrian Stancu, George Enescu, Corina Geambaşu, Burse de mărfuri şi
de valori, Editura Universităţii Petrol Gaze din Ploieşti, 2008
6. Dardac Nicolae, Basno Cezar, Costică Ionela, Piaţa primară a titlurilor financiare,
Editura Naţional, Bucureşti, 2001
7. Dufloux Claude, Pieţe financiare, Editura Economică, Bucureşti, 2002
8. Vâşcu Barbu Teodora, Dragotă Victor, Pieţe de capital, Editura Fundaţiei România de
Mâîne, Bucureşti, 1998
9. Zipf Robert, Piaţa obligaţiunilor, Editura Hrema, Bucureşti, 2000
10. Zipf Robert, Piaţa obligaţiunilor municipale, Editura Hrema, Bucureşti, 2000
11. Introducere în studiul pieţei obligaţiunilor, Editura Economică, Bucureşti, 2001 (Seria
Reuters pentru educaţie financiară)
12. www.bvb.ro
13. www.asfromania.ro