2.3.

1 Obligatiuni -Caracteristici Tipologie

Obligațiunea este un titlu de valoare care atestă calitatea de creditor a deținătorului ei față de emitent,
emitentul obligându-se să plătească deținătorului obligațiunii o sumă anuală fixă, numită cuponul
obligațiunii, pe întreaga perioadă de valabilitate a acesteia,este un înscris emis de o întreprindere care are
nevoie de finanțare, pe baza căruia aceasta obține un împrumut. Firma care emite obligațiunea se
numește debitor, iar cea care o deține se numeste creditor (acesta oferă un împrumut). Obligațiunile sunt
active financiare cu dobândă fixă. La restituirea împrumutului, întreprinderea se obligă să plătească, de
asemenea, o dobândă, stabilită în momentul emiterii obligațiunii.

Titlul de stat este un instrument financiar care atestă datoria publică sub formă de bonuri, certificate de
trezorerie, inclusiv certificate de trezorerie pentru populație nerăscumparate la scadență și transformate în
certificate de depozit sau alte instrumente financiare constituind împrumuturi ale statului în moneda
națională sau în valută, pe termen scurt, mediu și lung.

 numele emitentului - este organizația responsabilă pentru garantarea faptului că plățile în contul
dobânzilor și capitalului de bază sunt făcute în favoarea deținătorului obligațiunii, de regulă prin
intermediul unui agent plătitor
 capital de bază - este suma denominată într-o anumită monedă, pe care emitentul, dorește să o ia cu
împrumut și pe care este de acord să o restituie investitorului
 cuponul sau rata cuponului - este rata dobânzii pe care emitentul este de acord să o plătească
investitorului, ea poate fi exprimată sub forma unei sume fixe, ca și cotă procentuală din valoarea
nominală, ce urmeaza a fi plătită la anumite intervale deținătorului obligațiunii sau sub forma unei
rate flotante în raport cu un indice ca de exemplu LIBOR
 scadența - momentul expirării împrumutului și al retragerii obligațiunii de pe piață (data la care ea va
fi răscumpărată de emitent), adică emitentul rambursează capitalul de bază datorat
investitorului(cumpărătorul obligațiunii), precum și plata finală a dobânzii
 valoarea nominală - suma înscrisă pe titlu, pe care investitorul o acordă sub formă de împrumut
emitentului și pe care o va încasa la scadență
 data de emisiune - data de la care incepe sa se acumuleze dobanda corespunzatoare
primului cupon pentru o obligatiune sau titlu de stat (data la care a fost emis titlul de stat).

 semnătura persoanei autorizate de emitent

 imprimări speciale, pentru a împiedica falsificarea (elemente de securitate).
Obligațiunea poate fi nominativă, dacă e înscris pe ea numele detinatorului, sau „la purtator”. Deținătorul
unei obligațiuni este numit obligatar. El are calitatea de creditor față de emitent și dreptul de a primi un
venit numit dobândă, însă nu are drepturi și responsabilități privind activitatea emitentului (debitorului).

De aceea, obligațiunile sunt titluri de credit cu venit cert si de regula fix. Principalii emitenți de
obligațiuni sunt administrațiile publice (administrația centrala si cele locale), iar scopul emiterii este fie
acoperirea deficitului bugetar, fie finanțarea unor investiții importante pentru comunitate.

Majoritatea obligațiunilor plătesc doar dobânda până la maturitate (trimestrial sau semestrial în funcție de
specificațiile prospectului de emisiune), când odată cu ultima dobândă returnează în întregime și suma
împrumutată. Unele obligațiuni însă plătesc la anumite intervale (precizate în prospectul de emisiune) și
părți din principal. În general, un investitor are de pierdut sau de câștigat datorită diferențelor între
valoarea cuponului (a dobânzii plătite de emitent) și valoarea dobânzilor practicate pe piața monetară în
momentul respectiv, între această dobândă și prețul de piață al obligațiunii existând o relație inversă.

Deși teoretic fluxul de numerar pe care îl primește deținătorul unor obligațiuni nu este influențat de
veniturile emitentului, este evident că la limită, dacă acestea sunt prea mici, banii returnați investitorilor
pot întârzia sau plățile pot înceta. De aceea prospectul de emisiune trebuie să fie citit și prin prisma
garanțiilor pe care le oferă emitentul (acestea putând varia de la o parte importantă a activelor până la
simpla garantare cu bunul nume al emitentului).
Obligațiunile guvernamentale poartă denumiri diferite pe piețe spre exemplu:

Țara Denumire Prescurtare

S.U.A. US Treasuries T-Bonds, T-Notes

Marea
UK Treasuries Gilts
Britanie

Germania Bundesanleihe Bunds

Obligation assimilable du
Franța OAT
Trésor

Italia Buoni de Tesoro poliennali BTPs

Japonia Japanese Government Bonds JGBs

Spania Obligaciones del Estado Matador

Emitenții

 Organisme guvernamentale și cvasiguvernamentale

 Corporații
 Băncii și alte instituții financiare
 Organizații supranaționale

Tipuri de obligațiuni
Tipuri de obligațiuni în funcție de dobândă

 Obligațiune cu rată fixă sau directă (negarantată)

 Certificat cu rată flotantă
 Obligațiune cu cupon zero
Obligațiunea cu rată fixă sau directă (negarantată) nu are nici un fel de caracteristici speciale și
raportează investitorilor o dobândă fixă de-a lungul întregii perioade până la scadență. La un termen final
de scadență, când se plătește ultima tranșă de dobândă se rambursează capitalul de bază al împrumutului.
O astfel de obligațiune se mai numeste și plain vanilla sau vanilla. Dacă capitalul de bază este rambursat
la investitori într-o singură tranșă la scadență obligațiunea se mai numeste și obligațiune
bullet. Obligațiunea cu cupon zero este o obligațiune care nu raportează nici un cupon pe toată durata sa
de viață. Așa zisă dobândă reiese din faptul că obligațiunea este emisă la un preț sub valoarea la care se
răscumpără, altfel spus este emisă cu discount la valoarea sa nominală.
Tipuri de obligațiuni în funcție de amortizare

 Obligațiune cu opțiune de vânzare (Puttable bond)

 Obligațiune cu opțiune de cumpărare (Callable bond)
 Obligațiune cu fond de amortizare (Sinking fund bond)
 Obligațiune perpetuă (Perpetual bond) sau nerambursabilă
Obligațiunea cu opțiune de vânzare (Puttable bond) conferă investitorului dreptul sau opțiunea, dar nu și
obligația de a revinde emitentului cota sa din obligațiune, la un anumit preț și la anumite date convenite.

Obligațiunea cu fond de amortizare (Sinking fund bond) este acea obligațiune în cazul căreia suma de
capital de bază este rambursată parțial sau integral, în conformitate cu un grafic de scadențe sume și
prețurile convenite.

Obligațiunea cu opțiune de cumpărare (Callable bond) conferă emitentului dreptul sau opțiunea, dar nu
și obligația de a rambursa o obligațiune la un animit preț la anumite date convenite, înainte de termenul
de scadență. Există diferite modalități în care emitentul își poate exercita opțiunea call, exită două stiluri
cel american și cel european. Stilul american se manifestă atunci când emitentul își poate exercita
opțiunea call la termenul call sau la orice termen ulterior. Stilul european se maifestă atunci când
emitentul își poate exercita opțiunea cal numai la termenele de plată a dobânzii, care corespund cu
termenele call.

Tipuri de obligațiuni în funcție de piață

Piețe interne de obligațiuni

Instrumente titlului coloanei

conferă emitentului dreptul sau opțiunea, dar nu și obligația de a rambursa o

Obligațiunea callable obligațiune la un preț și la anumite date convenite înainte de termenul de
scandență

conferă investitorului dreptul sau opțiunea, dar nu și obligația de a revinde cota

Obligațiunea puttable sa din obligațiune la un preț și la anumite date convenite înainte de termenul de
scandență

Obligațiune cu fond de
amortizare

Pe piețele interne de obligațiuni pot exista fie emisiuni guvernamentale sau emisiuni corporative.
Emisiunile guvernamentale sunt considerate în general ca fiind mai sigure ca cele corporative, de aceea
obligațiunile guvernamentale tind să aibă o dobândă mai mică decât cele corporative.

Instrumente de obligațiuni internaționale

Obligațiuni emise în monede străine
Unele corporații, bănci, guverne și alte entități suverane pot decide să emită obligațiuni în monede străine
pentru că pot fi mai predictibile și mai stabile decât moneda din țara sa. Emiterea de obligațiuni în
monede străine oferă emitentului posibilitatea de a accesa capitalul disponibil dintr-o țară străină.

The proceeds from the issuance of these bonds can be used by companies to break into foreign markets,
or can be converted into the issuing company's local currency to be used on existing operations through
the use of foreign exchange swap hedges. Foreign issuer bonds can also be used to hedge foreign
exchange rate risk. Some foreign issuer bonds are called by their nicknames, such as the "samurai bond."
These can be issued by foreign issuers looking to diversify their investor base away from domestic
markets. These bond issues are generally governed by the law of the market of issuance, e.g., a samurai
bond, issued by an investor based in Europe, will be governed by Japanese law. Not all of the following
bonds are restricted for purchase by investors in the market of issuance.

 Obligațiunea Eurodollar - este o obligațiune denominată în dolari SUA, emisă de o entitate care
este din afara SUA[2]
 Obligațiunea Yankee - este o obligațiune denominată în dolari SUA
 Obligațiunea Kangaroo - este o obligațiune denominată în dolari australieni emisă de o entitate din
afara Australiei pe piața australiană
 Obligațiunea Maple - este o obligațiune denominată în dolari canadieni emisă de o entitate străină
pe piața de datorii canadiană
 Obligațiunea Samurai - este o obligațiune denominată în yeni japonezi emisă de o entitate străină pe
piața de datorii japoneză
 Obligațiunea Uridashi - a non-yen-demoninated bond sold to Japanese retail investors.
 Obligațiunea Shibosai - Bond is a private placement bond in Japanese market with distribution
limited to institutions and banks.
 Obligațiunea Shogun - a non-yen-denominated bond issued in Japan by a non-Japanese institution
or government[3]
 Obligațiunea Bulldog - este o obligațiune denominată în lire sterline emisă în Londra de către o
instituție străină sau un guvern străin
 Obligațiunea Matrioshka - este o obligațiune denominată în ruble rusești emisă în Rusia de o
entitate non-rusă. A fost denumită astfel după denumirea faimoaselor păpuși de lemn rusești,
matrioșca, populare printre vizitatorii străini în Rusia.
 Obligațiunea Arirang - a Korean won-denominated bond issued by a non-Korean entity in the
Korean market[4]
 Obligațiunea Kimchi - este o obligațiune denominată în woni coreeni, emisă de o entitate din
străinătate față de Coreeni de Sud, pe piața coreeană.[5]
 Obligațiunea Formosa - a non-New Taiwan Dollar-denominated bond issued by a non-Taiwan
entity in the Taiwan market[6]
 Obligațiunea Panda - este o obligațiune denominată în moneda chineză yuan renminbi emisă de
o entitate din afara Chinei pe piața Republicii Populare Chineze[7]
 Obligațiunea Dimsum, este o obligațiune denominată în moneda chineza yuan renminbi, emisă de
entitate chineză în Hong Kong. Aceasta permite investitorilor străini cărora le este interzis să
investească în obligațiuni corporative chineze pe teritoriul Chinei-continentale să investească în și să
fie expuși la moneda chineza în Hong Kong.[8]
 Obligațiunea Huaso bond, este o obligațiune denominată în peso chilieni, emisă de o entitate din
străinătate față de Chile, pe piața chiliană.