Definiție

Obligațiunea este un titlu de valoare care atestă calitatea de creditor a deținătorului ei

față de emitent, emitentul obligându-se să plătească deținătorului obligațiunii o sumă
anuală fixă, numită cuponul obligațiunii, pe întreaga perioadă de valabilitate a acesteia.
Obligațiunea este un înscris emis de o întreprindere care are nevoie de finanțare, pe
baza căruia aceasta obține un împrumut. Firma care emite obligațiunea se
numește debitor, iar cea care o deține se numeste creditor (acesta oferă un împrumut).
Obligațiunile sunt active financiare cu dobândă fixă. La restituirea împrumutului,
întreprinderea se obligă să plătească, de asemenea, o dobândă, stabilită în momentul
emiterii obligațiunii.
Obligațiunea reprezintă un contract prin care unui emitent i se cere să ramburseze
investitorului suma luată cu împrumut, plus dobândă de-a lungul unei perioade
convenite.
Obligațiunile sunt titluri de valoare purtătoare de dobânzi, cu o rată fixă sau variabilă
a dobânzii și cu scadență de cel puțin un an (de la data emiterii). Piața obligațiunilor
este constituită în majoritate din obligațiuni cu o rată fixă a dobânzii.
Elementele obligațiunilor
 numele emitentului - este organizația responsabilă pentru garantarea faptului că plățile în
contul dobânzilor și capitalului de bază sunt făcute în favoarea deținătorului obligațiunii, de
regulă prin intermediul unui agent plătitor
 capital de bază - este suma denominată într-o anumită monedă, pe care emitentul, dorește să
o ia cu împrumut și pe care este de acord să o restituie investitorului
 cuponul sau rata cuponului - este rata dobânzii pe care emitentul este de acord să o plătească
investitorului, ea poate fi exprimată sub forma unei sume fixe, ca și cotă procentuală
din valoarea nominală, ce urmeaza a fi plătită la anumite intervale deținătorului obligațiunii
sau sub forma unei rate flotante în raport cu un indice ca de exemplu LIBOR
 scadența - momentul expirării împrumutului și al retragerii obligațiunii de pe piață (data la
care ea va fi răscumpărată de emitent), adică emitentul rambursează capitalul de bază datorat
investitorului(cumpărătorul obligațiunii), precum și plata finală a dobânzii
 valoarea nominală - suma înscrisă pe titlu, pe care investitorul o acordă sub formă de
împrumut emitentului și pe care o va încasa la scadență
 data de emisiune - data de la care incepe sa se acumuleze dobanda corespunzatoare
primului cupon pentru o obligatiune sau titlu de stat (data la care a fost emis titlul de
stat).

 semnătura persoanei autorizate de emitent

 imprimări speciale, pentru a împiedica falsificarea (elemente de securitate).
Emitenții
 Organisme guvernamentale și cvasiguvernamentale
 Corporații
 Băncii și alte instituții financiare
 Organizații supranaționale
Tipuri de obligațiuni
Tipuri de obligațiuni în funcție de dobândă
 Obligațiune cu rată fixă sau directă (negarantată)
 Certificat cu rată flotantă
 Obligațiune cu cupon zero
Obligațiunea cu rată fixă sau directă  nu are nici un fel de caracteristici speciale și
raportează investitorilor o dobândă fixă de-a lungul întregii perioade până la
scadență. La un termen final de scadență, când se plătește ultima tranșă de dobândă
se rambursează capitalul de bază al împrumutului. O astfel de obligațiune se mai
numeste și plain vanilla sau vanilla. Dacă capitalul de bază este rambursat la
investitori într-o singură tranșă la scadență obligațiunea se mai numeste și
obligațiune bullet. Obligațiunea cu cupon zero este o obligațiune care nu raportează
nici un cupon pe toată durata sa de viață. Așa zisă dobândă reiese din faptul că
obligațiunea este emisă la un preț sub valoarea la care se răscumpără, altfel spus este
emisă cu discount la valoarea sa nominală.
Tipuri de obligațiuni în funcție de amortizare
 Obligațiune cu opțiune de vânzare
 Obligațiune cu opțiune de cumpărare (Callable bond)
 Obligațiune cu fond de amortizare (Sinking fund bond)
 Obligațiune perpetuă (Perpetual bond) sau nerambursabilă
Obligațiunea cu opțiune de vânzare (Puttable bond) conferă investitorului dreptul sau
opțiunea, dar nu și obligația de a revinde emitentului cota sa din obligațiune, la un
anumit preț și la anumite date convenite.
Obligațiunea cu fond de amortizare (Sinking fund bond) este acea obligațiune în cazul
căreia suma de capital de bază este rambursată parțial sau integral, în conformitate
cu un grafic de scadențe sume și prețurile convenite.
Obligațiunea cu opțiune de cumpărare (Callable bond) conferă emitentului dreptul sau
opțiunea, dar nu și obligația de a rambursa o obligațiune la un animit preț la anumite
date convenite, înainte de termenul de scadență. Există diferite modalități în care
emitentul își poate exercita opțiunea call, exită două stiluri cel american și cel
european. Stilul american se manifestă atunci când emitentul își poate exercita
opțiunea call la termenul call sau la orice termen ulterior. Stilul european se maifestă
atunci când emitentul își poate exercita opțiunea cal numai la termenele de plată a
dobânzii, care corespund cu termenele call.
Tipuri de obligațiuni în funcție de piațăModificare
Piețe interne de obligațiuniModificare

Pe piețele interne de obligațiuni pot exista fie emisiuni guvernamentale sau emisiuni
corporative. Emisiunile guvernamentale sunt considerate în general ca fiind mai
sigure ca cele corporative, de aceea obligațiunile guvernamentale tind să aibă o
dobândă mai mică decât cele corporative.
Tipuri de obligațiuni în funcție de scadențăModificare

Obligațiune în funcție de risc

Exemple de obligațiuni

 Obligațiunea Eurodollar - este o obligațiune denominată în dolari SUA, emisă de o entitate

care este din afara SUA[2]
 Obligațiunea Yankee - este o obligațiune denominată în dolari SUA
 Obligațiunea Kangaroo - este o obligațiune denominată în dolari australieni emisă de o
entitate din afara Australiei pe piața australiană
 Obligațiunea Maple - este o obligațiune denominată în dolari canadieni emisă de o entitate
străină pe piața de datorii canadiană
 Obligațiunea Samurai - este o obligațiune denominată în yeni japonezi emisă de o entitate
străină pe piața de datorii japoneză
 Obligațiunea Uridashi - a non-yen-demoninated bond sold to Japanese retail investors.
 Obligațiunea Shibosai - Bond is a private placement bond in Japanese market with
distribution limited to institutions and banks.
 Obligațiunea Shogun - a non-yen-denominated bond issued in Japan by a non-Japanese
institution or government[3]
 Obligațiunea Bulldog - este o obligațiune denominată în lire sterline emisă în Londra de către
o instituție străină sau un guvern străin
Etc.
Concluzie: