Cuprins:

I. Date generale cu privire la politica valutara

II. Balanta de plati externe

III. Rezerva de valuta

IV. Cursul valutar

V. Tranzactiile pe pietele financiar- valutare

I. Date generale cu privire la politica

valutara
Politica monetară reprezintă ansamblul de măsuri sau intervenţiilor Băncii
Centrale sau ale autorităţilor monetare efectuate asupra lichidităţii economiei naţionale
(controlul ofertei de monedă) prin intermediul unor tehnici şi instrumente în scopul realizării
politicii economice.

Politica monetară include 3 componente: monetară, creditară şi valutară.

Politica monetară include deciziile şi acţiunile vizînd oferta de monedă şi

derularea circulaţiei monetare în economia naţională, asigurarea echilibrului monetar şi
menţinerea puterii de cumpărare a monedei în scopul realizării unor obiective ale politicii
generale.

Politica creditară reprezentă ansamblul deciziilor, metodelor şi tehnicilor care

vizează reglementarea şi supravegherea a volumului de credite în economie, precum şi a
ratei dobînzii pentru realizarea obiectivelor macroeconomice legate de procesele
economisirii şi investirii şi contracararea inflaţiei.

Politica valutară se referă la modalităţile de procurare şi utilizare a resurselor

valutare şi echilibrarea balanţei de plăţi externe, crearea rezervelor de valută, evoluţia
cursului valutar şi efectuarea de tranzacţii pe pieţele financiar-valutare.
 Politica monetară, valutară şi creditară se elaborează de Banca Naţională în
comun acord cu Guvernul. Sistemul monetar al Republicii Moldova se află în dezvoltare
permanentă, în sensul elaborării şi introducerii în practică a instrumentelor monetare
existente în toate ţările dezvoltate (instrumentele de supraveghere bancară, crearea
atributelor pieţei hârtiilor de valoare, implementarea mecanismului contabil conform
principiilor internaţionale, etc.).

Politica monetară utilizează, în general, următoarele instrumente: volumul şi

structura masei monetare în economie operaţiuni pe piaţa deschisă cu hârtii de valoare de
stat:
- rata dobânzii
- rata rezervelor obligatorii
- rezervele valutare ale Băncii Naţionale. Instrumentul de promovare a
politicii, în context internaţional utilizat de băncile centrale, se numeşte intervenţie
pe pieţele valutare. Intervenţia valutară reprezintă activitatea de stabilizare a
nivelului cursurilor valutare prin blocarea forţelor pieţei, care ridică sau scad nivelul
cursurilor de schimb ale valutei proprii.

Mecanismul intervenţiei valutare este analogic celui al operaţiunilor pe piaţa

deschisă. Acest instrument presupune operaţiuni de vânzare-cumpărare a dolarilor. De
exemplu, dacă cursul valutei naţionale scade, Banca Naţională intervine prin operaţiuni de
vânzare a dolarilor, fapt ce contribuie la procurarea valutei naţionale, la creşterea cererii de
monedă naţională şi la creşterea puterii ei de cumpărare. Dacă cursul valutei naţionale
creşte, Banca Centrală din contra, începe activ să vîndă moneda sa, pentru a produce
efectul creşterii ofertei de monedă proprie. Astfel se urmăreşte stabilizarea cursului valutar.

Analiza politicii valutare comportă anumite nuanţări, in funcţie de raporturile sale cu

celelalte componente ale politicii economice, sfera sa de cuprindere, precum şi de
obiectivele şi instrumentele sale specifice. Unii autori consideră că "politica valutară este
complet subordonată politicii monetare şi neautonomă in cadrul acesteia" (Gh. Manolescu,
Politici economice, Ed. Economica, Bucureşti, 1997, p. 215).

Conceptul de politică valutară desemnează ansamblul de măsuri intreprinse de

puterile publice in domeniul cursurilor de schimb, in scopul asigurării echilibrului extern şi al
menţinerii inflaţiei in limite dezirabile.

Parte integrantă a politicii economice, politica valutară se află in stransă

interdependenţă cu politica monetară internă, reflectand raporturile existente intre piaţa
monetară internă şi piaţa internaţională.

Politica valutară pune in evidenţă, in primul rand, intervenţia autorităţilor monetare

asupra evoluţiei cursului. Conţinutul său este determinat, inainte de toate, de caracteristicile
organizării monetare pe plan intemaţional (in special regimul in vigoare al cursurilor de
schimb) şi de obiectivele de politică economică ale ţării respective. Totodată, impactul
politicii valutare este, in aceeaşi măsură, condiţionat de instrumentele utilizat de autorităţile
monetare. In acest context, cursul de schimb devine un important instrument al politici
economice.
 In afara obiectivelor generate ale politicii economice, politica valutară urmăreşte
asigurarea stabilităţii monedei naţionale şi intărirea puterii sale de cumpărare, controlul
inflaţiei şi consolidarea echilibrului balanţei externe. Pentru realizarea acestor obiective,
politica valutară dispune de instrumente adecvate:
1)Reglementarea schimburilor valutare
2) Modificarea parităţilor
3) Intervenţiile publice asupra cursurilor

II. Balanta de plati

Balanta de plati si datoria externa au fost influentate de:

a) Transferurile din strainatate - reprezinta in principal banii trimisi in tara de

muncitorii romani care lucreaza in tarile din Vest, iar in ianuarie 2010 s-a inregistrat un
record – in Romania au intrat 543 milioane euro, cu aproape 36% mai mult decat in luna
ianuarie a anului trecut si cu 1.3% mai mult decat in ianuarie 2008. Practic, niciodata in luna
ianuarie muncitorii romani de dincolo nu au trimis mai multi bani decat au facut-o in ianuarie
2010.

Aceasta performanta este cu atat mai surprinzatoare cu cat somajul in Spania a

ajuns la 18.8%, iar economia Italiei nu se simte nici ea prea bine.

Anul trecut, transferurile curente au totalizat 6.6 miliarde euro, in scadere cu 25%
fata de cele 8.8 miliarde euro transferate in 2008.

In ianuarie 2011, din strainatate in Romania au fost transferati 408 milioane euro,
suma cu 156 milioane euro sub cea din ianuarie 2010, si egala cu cea inregistrata in
ianuarie 2009.
 b) Investitiile straine. Investitiile straine au insumat 240 milioane euro in 2011,
fiind de aproximativ 8 ori mai mari decat cele din ianuarie 2010, insa BNR a revizuit in
scadere suma din urma cu un an. Astfel, daca BNR a comunicat initial ca investitiile straine
au fost in ianuarie 2010 de 302 milioane euro, dupa revizuirea datelor a mai ramas o suma
de 31 milioane.

In luna ianuarie 2010, in Romania au fost investiti 302 milioane euro, in scadere cu
73% fata de ianuarie 2009, insa prima luna din anul trecut a fost una mai speciala – mai mult
de o treime din cele 1.1 miliarde euro investite erau de fapt credite intra-grup, iar 14% profit
reinvestit. In ianuarie 2010, 100% din investitii reprezinta participatii la capital.

In 2009, totalul investitiilor straine a fost de aproximativ 5 miliarde euro, in scadere

cu 48% fata de 2008, cand totalul acestora a ajuns la 9.5 miliarde euro.
 c) Deficitul de cont curent – Deficitul contului curent a fost de doar 15 milioane
euro in ianuarie, cu 86,5% mai mic decat cel din ianuarie 2010, si cu 97% mai mic decat cel
din ianuarie 2009. Aceasta performanta a fost posibila datorita faptului ca, pentru prima data
dupa multi ani, exporturile FOB au depasit importurile FOB, Romania inregistrand astfel un
excedent comercial.

Reprezinta practic diferenta dintre intrarile si iesirile de valuta generate de

tranzactiile comerciale si transferurile curente, iar in ianuarie 2010 valoarea acestui deficit a
ajuns la 123 milioane euro, in scadere cu 73.2% fata de ianuarie 2009 si cu 89% mai mic
decat in ianuarie 2008.

Deficitul contului curent influenteaza cursul monedei nationale in sensul ca un

deficit mare trebuie acoperit, iar daca investitiile straine sunt prea mici pentru a acoperi
cererea suplimentara de valuta, ori leul o ia la vale, ori BNR vinde din rezerva pentru a il
stabiliza.
 In decembrie si ianuarie, investitiile straine au fost de 2.8 ori mai mari decat
deficitul de cont curent (1,375 milioane versus 496 milioane euro), astfel explicandu-se
macar in parte aprecierea monedei nationale in perioada respectiva.

In 2009, deficitul de cont curent a ajuns la aproximativ 5 miliarde de euro, gradul de

acoperire cu investitii straine ajungand la aproape 100%, in timp ce in 2008 situatia a fost
mult mai proasta, gradul de acoperire fiind de doar 59% (16.1 miliarde euro deficit, 9.5
miliarde investitii straine).

d) Datoria pe termen scurt, mediu si lung. In ianuarie 2010, datoria pe termen

scurt a ajuns la 13.6 miliarde euro, in scadere cu 28% fata de ianuarie 2009, cand suma
ajungea la 19 miliarde euro.

Ca ordin de marime – in ianuarie 2010, datoria pe termen scurt a reprezentat o

suma echivalenta cu 46% din rezervele valutare BNR si 17.3% din total datorie externa, iar
in urma cu un an, procentele erau de 73% respectiv 29.6%.

Daca discutam despre datoria pe termen mediu si lung, aceasta a ajuns in ianuarie
2010 la 64.2 miliarde euro, in crestere cu 26.9% (+13.6 mld euro) comparativ cu luna
corespunzatoare a anului anterior, insa 5.8 miliarde reprezinta imprumutul de la FMI.

In ceea ce priveste datoria externa totala, ponderea acesteia in PIB a crescut de la

52% in ianuarie 2009, la aproximativ 66% in ianuarie 2010.
 Astfel datoria externa a Romaniei a ajuns la 87.1 mld euro in 2010, cu 0.5 mld euro
mai mare decat in aprilie si cu 12 mld euro mai mare decat nivelul inregistrat in mai 2009.
Din aceasta datorie, 15.9 mld euro reprezinta datoria pe termen scurt.

Datoria externa in 2011 a totalizat 92,1 miliarde euro la sfarsitul lunii ianuarie, cu
1,4% mai mult decat in decembrie, si cu 18% (14,2 mld euro) peste nivelul din ianuarie
2010. Din aceasta suma, 17,4 miliarde euro reprezinta datoria publica directa si public
garantata, 37,4 miliarde datoria privata, 8,2 miliarde depozitele nerezidentilor, 9,8 miliarde
banii de la FMI intrat la BNR, iar 19,15 miliarde datoria externa pe termen scurt. In ce
priveste datoria pe termen scurt, se poate observa o crestere de 40% in ultimul an (+5,5 mld
euro).
 e) Concluzie

Unul dintre efectele relativ pozitive ale crizei economice este acela ca a corectat
brutal deficitele externe, deficite pe care altfel nu am fi fost in stare sa le corectam.

In acest moment, deficitul de cont curent a ajuns la un nivel suportabil, deficitul

comercial scade pe fondul cresterii mai rapide a exporturilor fata de importuri, iar presiunile
pe moneda nationala sunt mult mai mici decat in urma cu un an.

Pe de alta parte insa, datoria externa creste pe fondul deficitului bugetar foarte
mare inregistrat de guvern, iar partea mai putin placuta a acestei cresteri de datorie este
aceea ca banii sunt imprumutati pentru plata salariilor si pensiilor, nu pentru investitii.

Datoria externa a Romaniei se apropie de 100 miliarde euro.

Cine ne-a imprumutat si cu cat?

La sfarsitul lunii septembrie, datoria externa totala a Romaniei era de 97,9 miliarde
euro, in crestere cu 8,6 miliarde euro comparativ cu septembrie 2010, iar daca ritmul actual
de crestre se va pastra, cel tarziu in ianuarie 2012 vom depasi pragul psihologic de 100
miliarde euro, moment care in mod sigur va genera din nou intrebari de genul “unde s-au
dus banii?”. Care este structura acestei datorii si cine ne-a imprumutat?

Datoria externa totala

 Datoria publica externa

Datoria externa garantata public

Insumeaza 1,54 miliarde euro, principalii creditori fiind si in acest caz institutiile
multilaterale cu 56% din total (datoram BEI 0.32 mld. euro, BIRD 0,18 mld. euro, BERD 0,1
mld. euro), investitorii privati detinand restul de 44%.

Datoria externa negarantata public

 Datoria pe termen scurt

Reprezinta datoria externa a carei scadenta nu depaseste un an, insa BNR nu

prezinta date in ce priveste structura acestei datorii.
Datoria externa pe termen scurt este formata atat din capitaluri speculative (bani
fierbinti), cat si din imprumuturile pe termen scurt – de regula un an – pe care companiile
(banci si multinationale in special) le-au primit din strainatate, iar in momentul in care situatia
economica se inrautateste, capitalurile speculative sunt primele care ies din tara, evolutie
care pune presiune pe cursul valutar.

III. Rezerva de valuta

Ce rezerve valutare avea Romania in anii `70-80 si cati bani

se aflau la BNR in decembrie 1989?

Ce rezerve valutare avea insa Romania inainte de 1989?

In 1973, rezervele internationale (valuta+aur) totalizau 470,5 milioane dolari, suma
din care $255 milioane era valoarea aurului (54% din total), iar $215 milioane valuta. La
momentul respectiv, aceste rezerve reprezentau echivalentul a 2,4% din PIB si acopereau
doar 1,4 luni de importuri.
 La inceputul anilor `80 Romania a intrat in incetare partiala de plati, moment in care
rezervele internationale totalizau $2,5 miliarde, suma din care 87% era valoarea aurului, si
doar 13% era ponderea rezervelor valutare. Aceste rezerve acopereau 2,5 luni de importuri
si reprezentau echivalentul a 5% din PIB.

La sfarsitul anului 1989, dupa ce datoria externa a fost stinsa (aproape) in

totalitate, Romania avea rezerve valutare in valoare de $1,86 miliarde dolari, suma la care
se adauga aur in valoare de $0,87 miliarde – per total $2,7 miliarde, respectiv echivalentul a
3,65 luni de importuri si 5% din PIB. Acestea erau rezervele cu care Romania a intrat in
capitalism.
In 1990 am reusit sa cheltuim 73% din rezerva valutara, nivelul din 1989 nemaifiind
atins pana in 1994. Pe de alta parte, datele Bancii Mondiale arata ca in 1990 nu s-au
efectuat plati aferente datoriei externe, insa rezerva a scazut totusi cu 1,3 miliarde dolari.

Anii 1996-1999 au fost de asemenea cu probleme, platile scadente in perioada

respectiva fiind de aproximativ 3.5 miliarde de dolari pe an, rezerva scazand de la $3,8
miliarde in 1997, la 1,5 miliarde in 1999.
 Rezervele valutare ale Romaniei in prezent

In anul 2011 rezervele valutare la BNR au crescut cu 1,7 miliarde euro in iunie si
au ajuns la un nou maxim istoric

La 30 iunie 2011, rezervele valutare la Banca Nationala a Romaniei se situau la

nivelul de 34.4 miliarde euro, in crestre cu 1,7 miliarde euro fata de luna mai, si cu 2,77
miliarde euro fata de iunie 2010, detalii in graficul alaturat, click pe imagine pentru marire.

Aceasta crestere a avut loc pe foondul urmatoarelor operatiuni:

- intrari in valoare de 2,46 miliarde euro, dintre care 1,496 miliarde a

reprezentat valoarea emisiunii de euroobligatiuni a Ministerului Finantelor Publice

- iesiri de 765 milioane euro reprezentand modificarea rezervelor minime in

valuta constituite de institutiile de credit, plati de rate si dobanzi aferente datoriei publice
externe directe si garantate de stat si altele.

Rezerva de aur s-a mentinut la 103,7 tone, iar in conditiile evolutiilor preturilor
internationale, valoarea acesteia s-a situat la 3.471 milioane euro.

Rezervele internationale ale Romaniei (valute plus aur) la 30 iunie 2011 au fost de
37.873 milioane euro, fata de 36.262 milioane euro la 31 mai 2011.

In luna iulie insa, Ministerul Finantelor Publice are de platit 2,649 miliarde euro in
contul datoriei publice externe.
 Dar tot in anul 2011 rezerva valutara a scazut in noiembrie cu 454 milioane euro

La 30 noiembrie 2011, rezervele valutare la Banca Nationala a Romaniei se situau

la nivelul de 31.74 miliarde euro, in scadere cu 454 milioane euro comparativ cu 31
octombrie 2011, si cu 1,05 miliarde euro comparativ cu noiembrie 2010.

In cursul lunii noiembrie au avut loc intrari in suma de 1,1 miliarde euro,
reprezentand alimentarea contului Comisiei Europene, modificarea rezervelor minime in
valuta constituite de institutiile de credit, alimentarea conturilor Ministerului Finantelor
Publice, venituri din administrarea rezervelor internationale si altele, si iesiri de 1,55 miliarde
euro, reprezentand plati de rate si dobanzi in contul datoriei publice denominate in valuta,
modificarea rezervelor minime in valuta constituite de institutiile de credit si altele.

Rezerva de aur s-a mentinut la 103,7 tone, iar in conditiile evolutiilor preturilor
internationale, valoarea acesteia s-a situat la 4,27 miliarde euro.

Rezervele internationale ale Romaniei (valute plus aur) la 30 noiembrie 2011 au

fost de 36,02 mld. euro, fata de 36,29 mld euro la 31 octombrie 2011.

Platile scadente in luna decembrie 2011 in contul datoriei publice denominate in

valuta, directe sau garantate de Ministerul Finantelor Publice, insumeaza 108,3 milioane
euro.
 IV. Cursul valutar
Caracteristicile pietei valutare din Romania:

-piata valutara interbancara functioneaza in fiecare zi bancara lucratoare

-bancile au obligatia de a afisa cursul valutar (vanzare-cumparare pentru cel putin
doua valute)
-sunt permise operatiunile la vedere (spot-miscarea banilor in conturi are loc in 48
de ore de la initierea operatiunii) si la termen (forward-miscarea banilor are loc intr-un
interval mai mare de 48 ore)
-operatiunile pot fi efectuate la cursul pietii sau la un curs ferm
-toate operatiunile sunt decontate zilnic si comunicate Bancii Nationale a Romaniei

Cursul valutar se formeaza:

-la nivelul fiecarei institutii financiare bancare
-la nivelul pietei nationale
-la nivelul pietei internationale
-in functie de cerere si oferta

Banca isi stabileste cursul valutar in functie de: cursul stabilit in ziua precedenta;
raportul dintre cerere si oferta; cursul stabilit de celelalte institutii financiar-bancare si case
de schimb. Stabilirea cursului valutar poarta denumirea de cotatie (cotatie de vanzare si
cotatie de cumparare). Cotatiile pot fi directe –cursul este mai mare la termen decat la
vedere si cotatii indirecte-cursul este mai mic la termen decat la vedere.

La nivelul fluctuatiei cursului valutar se poate vorbi despre:

-aprecierea valutara (moneda isi mareste puterea de cumparare in raport cu alte
valute pe un interval de timp
-revalorizarea (majorarea prin lege a valorii unei monede)
-deprecierea (o moneda isi diminueaza puterea de cumparare in raport cu alte
valute pe un interval de timp dat)
-devalorizarea (micsorarea prin lege a valorii unei monede)

Calsificarea cursului valutar:

a)dupa gradul de stabilitate - cursul punctelor de aur (caracterizeaza sistemele

monetare bazate pe etalonul moneda-aur) - cursul stabil (incepand cu 1944, tarile membre
FMI sunt obligate sa mentina evolutia cursului monedelor nationale in anumite limite fata de
paritatea valutara) - cursul flotant (cursul valutar se formeaza si oscileaza fara limite
prestabilite)

b) in functie de autoritatea (sau locul) unde se formeaza (stabileste) cursul

valutar - curs oficial (autoritatea monetara nationala stabileste in mod unilateral cursul) -
curs de piata (se formeaza la nivel interbancar, in functie de raport cerere-oferta) - curs
reprezentativ (utilizat de FMI in raport cu tarile membre) - curs bursier (se stabileste in tarile
in care sistemul bursier este preponderent) - curs tolerant (bursa neagra-tari cu restrictii
valutare sau monede neconvertibile)
 c) dupa numarul de cursuri -cursuri unice (autoritatile monetare stabilesc un
singur curs pentru fiecare moneda straina) - cursuri multiple (autoritatile monetare stabilesc
mai multe cursuri pentru acceasi moneda straina)

Factorii care influenteaza un curs valutar sunt de natura atat interna cat si externa,
factorul economic avand un rol determinat.

De ce creste leul

Una dintre cel mai interesante dezbateri care are loc in acest moment este legata
de evolutia cursului valutar: oficiali ai BNR sustin ca intarirea leului este justificata din punct
de vedere economic, in timp ce unii analisti sustin ca aceasta evolutie nu are in principal
legatura cu mersul economiei, ci cu raportul existent pe piata valutara intre cerere si oferta.
Cum stau lucrurile de fapt?

Perioada 2004-2007

Incepand cu 2004, ambele monede au inregistrat cresteri semnificative, leul

castigand 24% pana la mijlocul anului 2007, iar zlotul intarindu-se cu 35% intre februarie
2004 si iulie 2008. Cel putin in ce priveste leul, daca BNR nu ar fi cumparat multe miliarde
de euro din piata, probabil ca in 2007 cursul ar fi cazut sub 3 lei/euro. In aceeasi perioada,
forintul s-a apreciat nesemnificativ, iar coroana ceha a castigat 25%.
 Intarirea monedelor locale a fost determinata atat de intrarile de valuta, cat si de
cresterea economica net superioara tarilor din vest. Sa nu uitam ca, desi Romania a
inregistrat o scadere economica de aproximativ 9% in ultimii doi ani, in 2010 PIB-ul a fost
doar usor mai mic decat cel din 2007, ceea ce inseamna ca cea mai mare parte din
cresterile aferente perioadei de boom economic au fost pastrate, detalii alaturat.

In acest context ar fi o greseala sa consideram ca intarirea leului intre 2004 si 2007

s-a datorat exclusiv intrarilor de capital si jocului speculatorilor. In perioada de boom
economic, Romania a inregistrat cea mai mare crestere de productivitate dintre toate tarile
membre UE: intre 2000 si 2008, cresterea reala de productivitate a fost de 87% in cazul
Romaniei, si de sub 35% in cazul Ungariei, Poloniei sau Cehiei, media UE fiind de +6,3%.

Perioada 2008-2011

A venit criza, iar BNR a lasat leul sa se deprecieze pana la un nivel pe care l-a
considerat “optim”, respectiv 4,3 lei/euro. In acelasi timp, Banca Nationala a Poloniei a lasat
moneda sa fluctueze liber, astfel ca, in doar 6-7 luni, zlotul s-a depreciat cu peste 50%,
ajungand de la 3,2 la 4,9 zloti/euro.

Sfarsitul anului 2008/inceputul anului 2009 a fost o perioada de maxima incordare

pe pietele internationale, monedele tarilor cu deficite mari fiind puse sub presiune, Romania
confruntandu-se chiar cu un atac speculativ in octombrie 2008.

A urmat o perioada de aproape doi ani in care sistemele economice si financiare

au fost reformate, deficitele au fost (mai mult sau mai putin) corectate, iar increderea in
economiile emergente a inceput gradual sa creasca.

Desi din punctul de vedere al reformelor, anul 2009 a fost unul ratat pentru
Romania, in acest moment deficitul bugetar pare a fi sub control, deficitul de cont curent se
situeaza la doar 4,3% din PIB, iar prognozele de crestere economica pentru 2011 incep sa
fie revizuite in crestere. Se discuta chiar si despre o crestre a ratingului de tara pana la
sfarsitul anului 2011/inceputul lui 2012.

Tot acest context favorabil nu are cum sa nu influenteze moneda nationala care, la
un curs de 4,3 avea incorporat un grad mare de incertitudine. Cum in ultimele luni am
inceput sa avem din ce in ce mai multe certitudini, intarirea leului este normala, insa
procesul are loc putin cam repede, fiind probabil influentat de speculatorii care incearca sa
mearga cu trendul.

Evolutia leului pe termen lung

Intre 1 ianuarie 1999 si martie 2011, leul s-a devalorizat cu 209% in fata euro, in
timp ce forintul a pierdut doar 6,2%, iar zlotul si coroana ceha au castigat 2,3%, respectiv
31,4%. Unii vor spune ca evolutia monedelor este justificata de evolutia generala a
economiilor celor patru tari, insa deprecierea mare a leului in ultimii 12 ani poate insemna si
faptul ca leul are un bun potential de intarire termen lung, asta daca economia va merge
bine, iar deficitele vor fi tinute sub control.

Iar la orizontul anilor 2015-2020, atingerea unui curs semnificativ sub 3 lei pentru
un euro nu cred ca este o varianta care sa poata fi scoasa total din discutie.
 Cateva cuvinte despre evolutia cursului valutar in 2011

In acest context cred ca ar fi utila o scurta analiza a factorilor care pot influenta
evolutia cursului valutar in ultimele 10 luni din 2011.
 1. Inflatia

In ultimii ani, BNR a ratat constant tinta de inflatie, iar 2011 nu a inceput foarte
bine: tinta pentru acest an a fost stabilita la maximum 4% (3%, +/-1%), insa in ianuarie
preturile au crescut deja cu 0,77%.

Este foarte probabil ca in 2011 cursul valutar sa fie folosit pe post de ancora
dezinflationista, ceea ce inseamna ca BNR va permite leului sa se intareasca in lunile
urmatoare, scaderea sub pragul de 4,1 neputand fi scoasa din discutie.

2. Evolutia cursului si problemele exportatorilor

L-am auzit luni pe Mihai Ionescu (ANEIR) declarand la The Money Channel ca
exportatorii nu au nicio problema atat timp cat cursul nu coboara sub 4,1, culoarul de variatie
acceptabil fiind 4,1-4,3. Pe parcursul crizei, companiile din industrie s-au restructurat masiv
si au crescut productivitatea angajatilor, iar acum sunt mult mai bine pregatite sa absoarba
eventualele socuri.

Prin urmare, daca ANEIR considera 4,1 drept un curs acceptabil, inseamna ca
BNR poate lasa leul sa se aprecieze cu inca 2-3% fata de valoarea actuala, fara sa creeze
probleme exportatorilor.

3. Deficitul de cont curent, investitiile straine si transferurile din strainatate.

Alti factori:

- in acest an, Ministerul de Finante va iesi pe pietele internationale pentru a

atrage finantare, iar asta inseamna ca BNR va trebui sa schimbe euro in lei. Sa nu uitam ca
discutam despre cateva miliarde de euro.
- anul trecut, sumele atrase efectiv de la UE au totalizat echivalentul a 1,1
miliarde euro, iar in 2011 suma ar trebui sa fie cel putin dubla fata de 2010. Asta inseamna
mai mult de 1 miliard de euro in plus.
 - BNR se pregateste sa scada dobanda de referinta la leu, iar BCE se
pregateste sa creasca dobanda de referinta la euro. Vom vedea ce efecte vor produce
aceste decizii (daca vor avea loc), insa in principiu, scadrea dobanzii la lei si cresterea celei
la euro va face moneda nationala mai putin atractiva pentru cei care vor sa speculeze
diferentialul de dobanda.

- restantele la creditele in valuta au ajuns la 6,76% din totalul soldului de

credite, procentul fiind aproape dublu fata de ianuarie 2010. Daca leul se va aprecia, si
ritmul de crestere al restantelor se va reduce.

La final

In ultimii doi ani, cu mici exceptii, leul a variat intre 4,1 si 4,3, iar in 2011 nu sunt
sanse ca acest culoar de variatie sa fie in mod semnificativ spart. Daca evolutia economiei
va depasi insa asteptarile, BNR va ajunge din nou in pozitia de a cumpara euro pentru a
impiedica o apreciere prea mare a leului.

Cum a ajuns leul cea mai profitabilă monedă. Va scădea

cursul valutar sub 4 lei/euro?

Leul s-a întărit de la începutul anului cu 4% față de euro și cu peste 9% față de

dolar, ceea ce îl face, potrivit Bloomberg, moneda cu cea mai rapidă apreciere în intervalul
menționat.

Ce înseamnă asta:

1. BNR a evitat să cumpere euro pentru a împiedica aprecierea, ceea ce

înseamnă că a abandonat – practic – iluzoria bandă de variație de 4,2-4,3 lei, și și-a propus
un nivel mai scăzut? Cât de scăzut?

2. Urmează o perioadă de tatonări în care leul trebuie să găsească un punct de

echilibru. Asta presupune un nivel minim urmat de mai multe ricoșeuri lăsate mai mult sau
mai puțin libere. Cât de jos va fi nivelul minim? Greu de spus, însă un observator și-ar dori
să vadă ce se întâmplă și sub 4 lei.

3. Mișcarea leului însoțește, probabil, primele semne certe că economia a trecut

pe plus. Mișcarea este practic simetrică dar de sens opus față de deprecierea bruscă
survenită odată cu intrarea în recesiune. Diferența este că amploarea revenirii este mult mai
mică decât a căderii, deci o întoarcere rapidă – în termen de câteva luni – la 3,6 lei/euro
este puțin probabilă.

4. Efectele bune: stimularea consumului intern, mai puține restanțe la bănci,

prețur ținute în frâu, o trezorerie care se finanțează mai greu. Efectele nu-atât-de-bune: mai
mult de muncă pentru exportatori și pentru trezorierii statului.
 5. Cât va dura? Până la adoptarea euro, în cadență fermă, astfel încât trecerea
să se facă la trei sau chiar doi lei pe euro. Nu înseamnă că leul se va aprecia rapid,
înseamnă doar că mai e mult până când vom adopta euro.

V. Tranzactiile pe pietele financiar-

valutare
Volumul tranzacţiilor de pe piaţa valutară interbancară s-a apropiat luna trecută de
recordul de 40 mld. euro de la începutul lui 2009, când un şoc de proporţii al crizei financiare
internaţionale zdruncina Europa.

Volumele tranzacţionate pe piaţa valutară de la Bucureşti au depăşit 38 miliarde de

euro în luna septembrie, cel mai înalt nivel atins din ianuarie 2009 încoace, datorită
volatilităţii ridicate a cursului leu-euro generată de tensiunile de pe pieţele financiare
internaţionale.

Creşterea înregistrată de tranzacţiile valutare în septembrie este de peste 10%

comparativ cu lunile de vară, când volumele nu au reuşit să depăşească pragul de 35
miliarde de euro, arată datele BNR. Faţă de luna septembrie 2010, valoarea tranzacţiilor
este cu 4,5 miliarde de euro mai mare.
 "A fost o lună mai agitată pentru toate pieţele financiare pe fondul crizei datoriilor
suverane. Apetitul la risc al investitorilor s-a redus, iar aceştia au vândut activele considerate
nesigure. Era normal să vedem mişcări şi pe piaţa românească în acest context",
comentează un dealer.

Vârful anterior al pieţei valutare fusese atins în luna ianuarie, când volumele
tranzacţionate s-au apropiat de pragul de 38 de miliarde de euro, cel mai înalt nivel dintr-un
interval de doi ani. Vârful de tranzacţionare în perioada de criză s-a înregistrat însă în
ianuarie 2009, când pe piaţa valutară de la Bucureşti s-au tranzacţionat 40 de miliarde de
euro.

În ciuda saltului din luna septembrie, piaţa valutară este încă departe de vârful
istoric de 59 miliarde de euro înregistrat în octombrie 2008, pe fondul unui atac speculativ
asupra leului.

Ca urmare a volatilităţii ridicate de luna trecută, leul a pierdut aproape 3% din

valoare în faţa monedei unice europene pe parcursul lui septembrie, cursul urcând de la
4,23 lei/euro la începutul lunii la peste 4,35 lei/euro în ultima zi de tranzacţionare din
septembrie.
 Totuşi, leul a fost mai puţin afectat de tensiunile externe decât celelalte valute din
regiune, dealerii suspectând că Banca Naţională a fost prezentă pe piaţă şi a vândut valută
pentru a limita deprecierea mai accentuată a monedei naţionale. De exemplu, zlotul polonez
a pierdut peste 6% din valoare pe parcursul lunii trecute.

În fiecare zi, băncile cumpără şi vând valută fie în relaţiile cu clienţii lor, fie între ele,
pentru a-şi regla poziţiile. În total, în septembrie tranzacţiile derulate de bănci au însumat
zilnic, pe medie, 1,73 miliarde de euro, din care operaţiunile interbancare au însemnat 403
milioane de euro. Restul au fost operaţiuni cu clientela.

Piaţa valutară a înregistrat şi în septembrie un deficit de valută din operaţiunile

derulate de bănci cu clientela (segment în care sunt incluşi însă şi clienţii străini). Un uşor
plus se înregistrase pentru scurt timp în luna aprilie, după care piaţa a revenit pe deficit.

Cumpărările de la clienţi au crescut cu 6% faţă de luna august, până la o medie

zilnică de 1,31 miliarde de euro, în timp ce vânzările au avansat cu 5,5% şi au ajuns la 1,32
miliarde de euro.

"Şi interesul clienţilor comerciali a fost mai accentuat în septembrie faţă de august
pentru simplul motiv că perioada de vacanţe s-a încheiat. Dar mişcarea cea mai puternică a
venit din zona investitorilor de portofoliu, care şi-au rebalansat expunerile", a mai spus
dealerul.

Volumele tranzacţionate de clienţii comerciali, care ar arăta o revenire a economiei

reale, nu sunt semnificativ mai mari comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, susţin
dealerii.

Bibliografie

http://www.zf.ro http://www.bnr.ro
http://businessday.ro
http://tradepedia.ro
http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro http://curs-
valutar.efin.ro
Gh. CEŢOIU, V. CORNESCU, I. BUCUR, op. cit, pp 311 – 326.
BUCUR, op.cit., pp. 228 – 231