Prodan Ion

FB1931
Evaluare nr. 2.

Citește fragmentul din romanul Luntrea lui Caron, la p. 170, în manual, și

realizează sarcinile:

1. Prezintă în spațiul rezervat valorile etice și morale pe care le

promovează naratorul.

Valorile etice și morale pe care le promovează naratorul sunt: Dragostea, frica,

dorul.

2. Extrage din text 2 idei ale naratorului, pe care le împărtășești și tu,

argumentându-le în 4 enunțuri.

Una dintre ideile textului este :„Țara era pentru mine, desigur, peisajul și
amintirile, graiul și trecutul, sângele și duhul unui neam de oameni, de aceeași
obârșie prin mii de ani.”, pentru că, vorbind despre țara mea, aceasta niciodată nu a
reușit să încapă în imaginația mea în limita unor hotare impuse de legile efemere
ale omenirii care, în majoritatea sa trăiește urmând, de cele mai multe ori,
instinctul orbesc de turmă neinteresată. O altă idee din textul romanului, care
trăiește într-o formă reflectată perfect în mintea mea este: „Prilejuite de o condiție
efemeră, ele (sfâșierile lăuntrice de după despărțire), nu pot să reziste duhului de
plenitudine, care-mi răpește materialitatea, care își caută o rostire mai presus de
împrejurările vremelnice.”, or, a trăi cu amintirile trecutului înseamnă a nu trăi
prezentul și neconstrui un posibil măreț viitor pentru binele suprem personal sau în
numele neamului meu.

3. Interpretează în spațiul rezervat atitudinea naratorului față de Ana.

Atitudinea personajului narator față de Ana este perfect reflectată în fraza: „Ana.
Aroma ei îmi însuflețește sufletul”. Ea este pentru personajul narator nu doar o
femeie de care s-a îndrăgostit vremelnic, făcându-l să viseze cu ochii deschiși, ea
este exemplul iubirii eterne, ea este „ființa ce poartă numele luminii”, simbol al
veșniciei paradisiace care a salvat sufletul personajului narator de la chinurile
nesfârșite ale iadului singurătății. Ea este simbolul Inaccesibilului spre care
personajul narator tinde

4. Formulează o concluzie privind semnificația general-umană a iubirii.

Iubirea este condiția existenței umane ca specie supremă din evoluția vieții pe
pământ. Aș putea spune chiar, că iubirea nu este altceva decât sufletul în care
păstrăm dragostea în forma sa primară, neșlefuită, liberă și eternă.