UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

CATEDRA TEORIA ECONOMICA SI METODOLOGIA CERCETARII

MANTEA CRISTINA

PIATA VALUTARE

Lucrul individual

Autorul: Mantea Cristina

Coordonator tiinific: Teleuca Lia
Chiinu, 2014

INTRODUCERE
Piaa valutar a Republicii Moldova este caracterizat de dinamica cursului valutar
i de rulaj. Cursul valutar este calculat ca rata de schimb medie ponderat la
volumul tranzaciilor care au avut loc pe piaa valutar. Rulajul pieei valutare
cuprinde totalitatea tranzaciilor de schimb valutar cu exceptia celor efectuate de
ctre Banca Naionala a Moldovei (BNM), care au avut loc pe cele mai diferite
segmente ale pieei. Printre segmentele pieei monitorizate n particular se numar
piaa interbancara (tranzaciile de schimb valutar efectuate ntre bancile comerciale
autorizate) i piaa intrabancara (tranzaciile de schimb valutar efectuate ntre bnci
si clienii acestora); piaa operaiunilor la vedere (cu decontrile ce se efectueaz
cel trziu timp de doua zile bancare) i piaa operaiunilor la termen (cu decontrile
ce se efectueaz de regul peste perioade fixe, cum ar fi: una, dou saptmni, o
luna sau mai mult). n timp ce cursul valutar reprezint echilibrul dinamic al cererii
si ofertei de valut n cadrul pieei, rulajul denot activitatea general a
participanilor pieei valutare.
Principalul obiectiv al BNM este de a menine stabilitatea monedei naionale prin
adaptarea politicilor monetar, de creditare i valutar la condiiile principiilor
economiei de pia.
Pe parcursul ultimilor ani BNM a continuat s practice o politic monetar
orientat spre stabilitatea preurilor i a cursului valutar. S-a nregistrat o cretere a
cererii pentru bani, fapt ce denot o scdere a inflaiei. Piaa valutara autohton a
ramas transparent, relativ stabil, micndu-se n paralel cu inflaia i parial
sensibil la unii factori interni sau externi. Interveniile in piaa valutar au fost
limitate la lefuirea fluctuaiilor de termen scurt a cursului valutar i atingerea
obiectivelor propuse.
Cursul valutar este un indicator important, deoarece prezint legtura dintre
preurile locale i cele strine. Moldova a pus n circulaie propria moned, Leul, n
Noiembrie 1993. Din 1995 pna la finele lui August 1998, rata nominal de schimb
Lei/US$ s-a depreciat foarte ncet, graie susinerii din partea BNM. n prezent,
politicile monetar i financiar a BNM promoveaz un regim de flexibilitate a
cursului valutar i stabilete rata de schimb oficial pe baza ratelor de schimb
predominante de pe piaa valutar. BNM se orienteaz spre consolidarea i
meninerea rezervelor internaionale i spre uurarea fluctuaiilor excesive a
cursului valutar cu scopul final de a stabili condiii favorabile pentru creterea
exportului.
La moment, BNM are n fat dou probleme: pe de o parte sunt fluxurile valutare
n continu cretere ce vin de peste hotare n urma remiterilor i investiiilor
strine, i acest exces de valut trebuie scos de pe pia pentru a uura presiunea i
supra-aprecierea monedei naionale, iar pe de alt parte este nevoia de a terge de
pe pia leii ce sunt emii n cantitate masiv ca rezultat a achiziionrii de ctre
BNM a valutei strine. Scoaterea din circulaie a monedei naionale (adica
sterilizarea) este posibil att prin emiterea obligaiunilor ct i prin alte
instrumente. Dac acest proces nu ar avea loc, ne-am confrunta cu o cretere a
procesului inflaional, ceea ce este n contrazicere cu pricipalul obiectiv al BNM.
Totui, ar trebui s nu uitm c inflaia este un impozit asupra celor sraci, dup

cum de repetate ori au menionat cei de la FMI; prin urmare, orice cretere a
preurilor cel mai mult afecteaz categoriile vulnerabile a populaiei.
Fluxurile de capital au efecte pozitive dar i negative asupra economiei rii.
Efectele negative se manifest prin crearea presiunilor pe piaa valutar intern, i
n consecin ne confruntm cu tendina de majorare a ratei inflaiei, care se poate
neutraliza prin sterilizarea excesului de lei n circulaie. n acest context, Banca
Naional, avnd ca obiectiv principal stabilitatea preurilor, are de ales ntre
aprecierea monedei naionale, sau majorarea ratelor dobnzii. n final ne
confruntm cu decapitalizarea Bncii Naionale. i aceasta nu trebuie s ne sperie,
cci este o manifestare caracteristic tuturor rilor care suport influxuri masive de
capital. Ne place sau nu, dar banca central a statului are de suportat consecinele
sterilizrii i aceste costuri sunt inerente, fapt ce trebuie contientizat.
Efectele pozitive ale influxurilor de capital sunt, ns, mult mai mari. n acest
context, dl Mathisen a atras atenia c a nceput procesul de convergen a
veniturilor n Moldova spre nivelurile din statele UE. Acum totul va depinde deja
de aceea cum acest proces este derulat i ce fel de investiii va atrage Moldova.
ara are nevoie de investiii pentru majorarea productivitii muncii i doar aa
vom reui s fim competitivi i vor crete veniturile noastre.
Piata valutara nationala cuprinde ansamblul relatiilor ce iau nastere intre
persoane fizice sau juridice, privind cumpararea si vanzarea de valute, precum si
institutiile (banci, burse) si reglementarile care faciliteaza aceste tranzactii.
Prin notiunea de piata valutara internationala se intelege un sistem de relatii
financiar-valutare prin care se desfasoara vanzarile si cumpararile atat in valuta
(efectiva si in cont) cat si cele de instrumente de plata internationale (trate, bilete
la ordin, cecuri etc.) exprimate in moneda straina.
Piata valutara internationala este in mod clar delimitata de pietele valutare
nationale.
Principala deosebire consta in faptul ca, in timp ce pe piata valutara nationala
bancile efectueaza cumparari si vanzari de valuta in schimbul monedei nationale,
in cazul pietei valutare internationale, aceleasi banci deruleaza tranzactii care au ca
obiect o valuta ce este straina, atat pentru ele, cat si pentru solicitantul operatiunii.
Motivul existentei pietei valutare internationale alaturi de pietele valutare nationale
se afla in restrictiile care adesea impiedica circulatia internationala a capitalului.
Aceste restrictii pot fi aplicate doar pe pietele valutare nationale, dar nu si asupra
pietelor valutare internationale. De exemplu, pe piata de la Londra, rezidentii din
Franta, Olanda, Germania etc. pot detine conturi in dolari sau pot contracta credite
in dolari, fara restrictii, in schimb rezidentii din Anglia nu au decat o libertate
limitata in efectuarea tranzactiilor de export sau import de capital.
O alta deosebire se refera la faptul ca, in timp ce pe piata valutara nationala cursul
valutar ramane neschimbat pe durata unei zile bancare, pe piata valutara

internationala cursul la care se efectueaza operatiunile este intr-o permanenta

modificare.
Principalele caracteristici ale pietei valutare, care nu fac altceva decat sa-i
individualizeze continutul, sunt urmatoarele:
a) In primul rand, piata valutara nu poate fi localizata din punct de vedere
geografic, ea materializandu-se practic intr-o retea de legaturi electronice intre
dealerii din diferite banci.
b) In al doilea rand, piata valutara se compune dintr-o serie de banci comerciale,
care au incluse in activitatea lor si operatiuni cu valute, case de schimb valutar care
sunt autorizate in aceste sens si alte institutii nebancare, precum si dintr-o bursa
valutara, a carei activitatea este reglementata prin lege, menita sa vina in sprijinul
comertului cu valute si devize.
c) In al treilea rand, pe piata valutara cursul valutelor se stabileste prin
confruntarea directa a cererii si ofertei, in anumite conditii stabilite de parti si in
limitele prevazute de lege. In urma acestor confruntari, valoarea de schimb a
valutelor variaza, stabilindu-se in jurul unei valori medii, numita cursul valutar al
pietei.
d) In al patrulea rand, pietele valutare se supun legislatiei financiare si monetare
a statului pe teritoriul caruia functioneaza, autoritatile monetare exercitand in acest
domeniu politica valutara a statului respectiv, subordonata intereselor sale
economice si financiare.
Exista insa si piete valutare care au un caracter international, deservind interese
nelocalizate pe un anumit spatiu geografic. Aceste piete au puternice influente
asupra activitatii valutar-financiare internationale, iar cursurile valutare stabilite pe
aceste piete determina in buna parte cursul valutar de pe alte piete valutare.
Cele mai importante piete valutare cu caracter international sunt cele de la Londra,
Zrich, Paris, New-York, Tokio s.a. Aceste piete valutare internationale, fiind
plasate pe teritoriul unor tari, au, de asemenea, obligatia de a respecta legislatia
acestor tari, dar, evident, legislatia ce li se aplica este mai permisiva, ceea ce a si
favorizat dezvoltarea lor.
e) In al cincilea rand, pe piata valutara exista situatii in care tranzactiile se
indeparteaza de latura economica propriu-zisa si capata un profund caracter
speculativ, motiv pentru care atat cererea cat si oferta sunt deformate. Aceste
situatii apar ca urmare a unor factori specifici, cum ar fi, de exemplu, speculatia
valutara sau arbitrajul valutar.

Rolul pietelor valutare este determinat de posibilitatea pe care acestea o ofera

participantilor la schimburile economice internationale, pentru alegerea si
obtinerea mijloacelor de credit si de plata cele mai convenabile.
Importanta pietei valutare decurge si din faptul ca, fiind singura piata ce asigura
trecerea fondurilor de pe o piata pe alta, dintr-o tara intr-alta, polarizeaza o serie de
influente pe care apoi le reflecta asupra diferitelor economii nationale sau asupra
economiei mondiale, pe ansamblul ei. Din acest punct de vedere, dupa cum
remarcam si in cuprinsul capitolului II, piata valutara este cea mai sensibila piata la
evenimentele economice, politice, sociale si monetare din diferite tari sau chiar la
cele de pe plan international.
Cresterea continua, in perioada contemporana, a rolului pietelor valutare
internationale a fost determinata de o serie de factori, cum ar fi:
f) continua liberalizare a comertului international si atitudinea mai toleranta in
privinta regimurilor valutare pe diverse piete, ceea ce a avut ca efect intensificarea
platilor internationale si accelerarea miscarii capitalurilor intre piete;
g) cresterea si diversificarea activitatii bancare, accentuarea creditarii
internationale precum si a ponderii acesteia in tranzactiile comerciale
internationale;
h) cresterea importantei valutelor europene si a yenului japonez in tranzactiile
de pe pietele valutare internationale;
i)

evolutia si dezvoltarea pietei eurovalutelor.

Amploarea relatiilor economice internationale, participarea tuturor tarilor la

circuitul economic mondial sunt, de asemenea, factori care au dus la cresterea
rolului pietei valutare in desfasurarea operatiunilor economice externe, aceasta
piata devenind un fel de barometru al activitatii economice dintr-o tara si, in
acelasi timp, al conjuncturii economice generale de pe piata internationala.
In concluzie, in ansamblul pietei financiar-valutare internationale, piata valutara
ocupa un loc important prin rolul de conservator pe care il joaca fata de celelalte
piete, in sensul ca, prin capacitatea sa de a preschimba rapid si in orice suma o
valuta cu alta confera suplete, flexibilitate si permeabilitate pietelor internationale.
Principalele categorii de operatori pe piata valutara
Conform celor dezvoltate anterior, obiectul activitatii pietelor valutare il constituie,
in principal, vanzarea si cumpararea de valute convertibile, din acest punct de
vedere valutele straine fiind tratate ca marfuri.

Operatiunile valutare sunt extrem de complexe si de dinamice, indeosebi datorita

faptului ca, in timp si in spatiu, cursurile valutare de schimb se modifica foarte
rapid. Ca atare, cea mai mica variatie a cursului de schimb al unei valute fata de
celelalte valute poate avea consecinte foarte importante, operatorii pietelor valutare
fiind singurii care au posibilitatea de a reactiona rapid la aceste schimbari si chiar
sa le prevada, intrucat ei dispun de mijloace rapide de comunicatie si de informare.
La functionarea unei piete valutare dintr-o tara cu economie de piata participa, in
Motivatiile celor care solicita sau ofera valuta sunt multiple, dar in functie de
scopul urmarit de acestia, se pot distinge doua tipuri de agenti:
1.

Comerciantii, cei care nu intervin pe piata decat pentru a-si regla

tranzactiile lor economice (de exemplu: un importator se poate adresa
pietei valutare pentru cumpararea valutei necesara achitarii marfurilor
importante, la o data ulterioara, incheind in acest scop o tranzactie la
termen; astfel, desi acest importator contracteaza astazi cumpararea
valutei, el va intra in posesia sumei cumparate la o data ulterioara,
convenita cu agentul sau).

2.

Agentii pentru care comertul cu valute constituie un scop in sine si

care, la randul lor, pot fi:

w) speculatorii (puri) care urmaresc exclusiv realizarea unui castig ca diferenta

intre cursul actual si un curs viitor, anticipat, al unei monede;
x) arbitrajistii care urmaresc realizarea unui castig din diferenta existenta intre
cursul efectiv al aceleiasi monede, in acelasi timp, dar pe piete diferite.
Viteza, dimensiunile si importanta internationala a operatiunilor valutare fac
necesara existenta unui control si a unei supravegheri intense asupra acestora. De
aceea, bancile impun limite foarte stricte asupra volumului operatiunilor, precum si
asupra pozitiei pe care o pot lua dealerii lor fata de o anumita valuta.
In principal, prin controlul si supravegherea exercitate sunt urmarite doua obiective
majore:
y) ca banca sa nu fie angajata intr-o pozitie supraexpusa (de exemplu: existenta
unui stoc excesiv la o valuta supraevaluata);
z) sa existe si sa se mentina un echilibru stabil intre operatiunile la vedere si cele
la termen.
Operatiuni desfasurate pe pietele valutare

Dupa cum s-a aratat mai inainte, piata valutara este formata dintr-un sistem de
relatii ce iau nastere intre banci, precum si intre acestea si clientii lor, prin
intermediul carora se efectueaza vanzarile si cumpararile de valute in vederea
derularii platilor internationale, sau pentru realizarea de operatiuni cu scop
financiar.
Operatiunile derulate pe piata valutara pot fi diferentiate astfel:
In desfasurarea acestor operatiuni pe pietele valutare trebuie sa se tina seama insa
de modul de exprimare al cursului de schimb, adica de metoda de cotare.
Pe pietele valutare se intalnesc doua modalitati de cotare al monedelor:
aa) cotarea directa, care reprezinta pretul unei unitati dintr-o moneda straina,
exprimat printr-o suma variabila, in moneda nationala. Altfel spus, cotarea directa
exprima cantitatea de moneda nationala ce poate fi cumparata sau vanduta cu /
pentru o unitate de valuta straina. Acesta este tipul de cotatie ce se aplica in
majoritatea statelor, inclusiv in Romania.
bb)
cotarea indirecta, care se practica atunci cand pretul unei unitati
de moneda nationala este exprimat in valuta, sau altfel spus, cotarea indirecta
exprima cantitatea de valuta straina ce poate fi cumparata sau vanduta cu/pentru o
unitate de moneda nationala. Acest tip de cotatie se utilizeaza pe pietele valutare
ale Marii Britanii si ale Canadei.
Cunoasterea modalitatii de cotatie de pe piata valutara este deosebit de importanta,
deoarece permite determinarea sensului miscarii cursurilor valutare de pe o piata
valutara, respectiv a aprecierii (cresterea puterii de cumparare) sau a deprecierii
(scaderea puterii de cumparare) a unei valute.
Cotarea valutelor se face prin intermediul a doi termeni (cu semnificatii diferite, in
functie de modalitate de cotare) care sunt, pentru fiecare cotatie, cursul de
cumparare (in limba engleza bid) si cursul de vanzare (in limba engleza ask)[2].
De exemplu, la cotatia 1 USD = 0,98-1,02 EUR, primul termen reprezinta cursul
de cumparare al valutei in moneda nationala, iar cel de al doilea termen reprezinta
cursul de vanzare, ambele din punctul de vedere al operatorului care coteaza.
Diferenta dintre cele doua cursuri (cel de cumparare si cel de vanzare) poarta
denumirea de spread si reprezinta castigul celui care coteaza, presupunand ca el
cumpara si vinde, in acelasi timp.
Operatiuni la vedere (spot)
Operatiunile la vedere (spot) sunt acele operatiuni in care vanzarea si cumpararea
de valuta sau de devize se incheie in aceeasi zi (sau in maximum 48 de ore), astfel

ca practic momentul tranzactiei coincide cu momentul formarii cursului valutar al

zile.
Mecanismul formarii cursului valutar pe o piata cunoaste trei stadii, care conduc la
o uniformizare a acestuia:
cc)prima uniformizare a cursului pe piata valutara se produce la nivelul fiecarei
banci, prin jocul cererii si al ofertei, la ghiseele bancii;
dd)
cea de a doua uniformizare a cursului pe piata valutara se produce
la nivelul pietei nationale, prin compensare interbancara;
ee) cea de a treia uniformizare a cursului pe piata valutara se produce la nivel
international, prin compensarea intre piete.
Operatiunile la vedere sporesc viteza de circulatie a valutelor si usureaza derularea
tranzactiilor de import-export, ele detinand ponderea cea mai mare in cadrul
tranzactiilor de vanzare-cumparare de valuta in cont.
Cursurile la care se efectueaza operatiunile cu valuta spot poarta numele
de cotatii sau cotatii spot si constituie baza de formare a cursurilor pentru
tranzactiile la care ziua de decontare este diferita de cea a operatiunilor spot.
Operatiuni la termen (forward)
Operatiunile la termen (forward) sunt acele operatiuni in care tranzactia are loc
imediat, dar livrarea valutelor sau devizelor se face dupa un anumit termen
convenit si la un curs stabilit in momentul incheierii respectivei tranzactii. Acest
termen este standardizat, putand fi de o luna (1 M), de doua luni (2 M), de trei luni
(3 M), de sase luni (6 M) : de 12 luni (Y)*)
Operatiunile la termen (forward) pot fi de doua feluri:
ff) operatiuni simple (normale) sau outright;
gg)operatiuni complexe (de exemplu: swap).
Operatiunile simple outright presupun vanzarea sau cumpararea la termen a
unei valute contra unei alte valute, cursurile la care se efectueaza aceste operatiuni
purtand denumirea de cursuri forward.
Bancile actioneaza pe piata valutara fie in nume propriu, fie la ordinul unui client,
de obicei existand unele restrictii valutare, de care bancile trebuie sa tina cont.
Bancile isi stabilesc propriul lor curs valutar, care poate fi diferit de cel al bursei
valutare sau al bursei de valori, dar cu o marja destul de rezonabila.

Cursul valutar al unei monede difera la operatiunea de cumparare fata de cel de la

operatiunea de vanzare, cotatia la vanzare fiind, de regula, mai mare decat cea de la
cumparare, diferenta reprezentand comisionul vanzatorului. Cotatia mai difera, de
asemenea, la operatiunile la termen fata de operatiunile la vedere, in aceasta
privinta putand aparea doua situatii:
cursul valutar exprimat in moneda nationala este mai mare pentru
operatiunile la termen decat pentru operatiunile la vedere. Acest fenomen este
normal, intr-o anumita masura, deoarece la cursul de tranzactionare se adauga si
dobanda pentru perioada de pana la scadenta, dar exista si situatia cand cursul la
termen depaseste si acest adaos, caz in care se spune ca valuta respectiva face
prima (premium) si moneda face discont (discount) sau, cu alte cuvinte, exista
un report;
cursul valutar exprimat in moneda nationala este mai mic pentru operatiunile
la termen decat pentru operatiunile la vedere. In acest caz se spune ca valuta
respectiva face discont si moneda face prima, sau ca exista un deport.
Tendintele de apreciere si depreciere aferente reportului si deportului la diferite
valute favorizeaza operatiunile speculative si pe cele de arbitraj.
In general cursul la termen (forward) este stabilit de banci, tinandu-se cont de doua
elemente:
hh)cursul la vedere al valutei (cursul spot);
ii) diferenta dintre ratele dobanzii pentru perioada operatiunii de
vanzare-cumparare de valuta la creditele exprimate in cele doua valute.
Operatiunea de swap valutar consta in cumpararea unei valute la o scadenta data si
la un curs determinat, concomitent cu vanzarea aceleiasi valute la un termen dat si
la un curs determinat.
Aceste operatiuni sunt o categorie speciala de operatiuni la termen, care reprezinta
practic o asociere a doua operatiuni valutare simultane si opuse: una de vanzare si
cealalta de cumparare, una la vedere si cealalta la termen. De exemplu: o vanzare,
astazi, de dolari americani, contra lei romanesti, insotita de o rascumparare la
termen (3 M) a monedei americane.
Daca la o prima vedere operatiunea swap pare a fi un troc de monede, existenta
unui termen la care se face operatiunea inversa face ca operatiunea sa echivaleze
cu o rambursare. Din punct de vedere economic operatiunea swap reprezinta deci
un fel de credit in valuta pe gaj de moneda, in general nationala.
Operatiunile swap se efectueaza mai frecvent pe piata valutara internationala,
asigurand o importanta miscare de lichiditati pe aceasta piata. De obicei, se

apeleaza la operatiuni swap atunci cand operatorii de pe pietele valutare nu pot gasi
credite in valuta necesara lor pentru acoperirea unor datorii sau atunci cand crearea
unui depozit in eurovalute cu aceeasi scadenta ar implica in mod sigur costuri mult
mai mari.
Aproape toti operatorii de pe piata valutara efectueaza operatiuni swap, in diferite
scopuri, cum ar fi, de exemplu:
jj) Bancile Centrale, cu scopul sustinerii monedei nationale, imprumuta valute
contra unei sume echivalente in moneda nationala; aceste valute sunt oferite
ulterior pietei, in vederea redresarii cursului monedei nationale.
kk)Bancile comerciale apeleaza la operatiunile swap pentru a-si acoperi propriul
necesar de o anumita valuta din disponibilitatile din alta valuta, dar fara sa-si
reduca aceste disponibilitati.
ll) Speculatorii de orice fel apeleaza, la randul lor, la operatiuni swap, deoarece
altfel, la scadenta unor operatiuni speculative deschise, in situatia in care ipoteza
lor cu privire la evolutia cursurilor valutare nu se confirma, ar inregistra o pierdere.
mm)
Firmele financiare si cele comerciale isi acopera nevoile de credite
in valuta prin intermediul unor operatiuni swap pe diferite termene.
Operatiuni de acoperire a riscului valutar
In regim de libera convertibilitate, tranzactiile comerciale presupun anumite
decalaje in timp la efectuarea platilor in valuta, ceea ce presupune un risc valutar
privitor la deprecierea valutei prevazute in contract. Pentru protectia impotriva
acestui risc valutar, exportatorii si importatorii pot apela la doua tipuri de
operatiuni:
1.

Operatiuni cu acoperire la termen, de tip hedging, care reprezinta tipul

de operatiuni prin care un operator se angajeaza sa plateasca o suma in
valuta la un anumit termen si imprumuta simultan aceeasi suma in
valuta, cu aceeasi scadenta de rambursare.

Finalitatea acestei operatiuni consta in protectia operatorului contra riscului de

depreciere a valutei la termen. In acest mod, cumparatorul de valuta se pune la
adapost de riscul deprecierii valutei in intervalul de timp dintre momentul
incheierii contractului si executarea acestuia, deoarece la scadenta platii, care
coincide cu termenul de incasare a imprumutului, eventuala pierdere inregistrata la
cumpararea valutei este compensata cu un castig egal, obtinut la imprumut.
Totodata, in cazul in care valuta respectiva se apreciaza, creditorul va castiga la
cumparare, dar va pierde la imprumut, hedging-ul avand drept scop, in final,
anularea oricarui efect datorat variatiei cursului valutar.

Pe aceasta cale, riscul valutar este transferat bancii imprumutatoare, care, la randul
sau, va incerca sa se protejeze impotriva riscului modificarii de curs valutar. Acest
lucru banca il va face printr-o operatiune offset, fie cu un alt client, fie cu o alta
banca. In mod concret, daca o banca decide sa vanda unui client suma de 100 000
USD peste o luna, ea poate incheia, in paralel, un contract la termen pentru a
cumpara 100 000 USD, tot peste o luna. In acest fel, banca va elimina riscul ei
propriu si are garantia obtinerii unui profit din respectiva operatiune.
2.

Covering-ul, sau acoperirea comerciala, este utilizat pentru acoperirea

riscului pe care il implica o operatiune determinata si dispare odata cu
executarea contractului.

Speculatia valutara
Speculatia valutara este acea tranzactie de vanzare-cumparare de valuta prin care
se urmareste, nemijlocit, realizarea unui castig, ca diferenta intre cursul unei valute
la doua momente diferite pe aceeasi piata (un curs cunoscut si un altul,
preconizat).
Aceasta categorie de operatiuni grupeaza acele tranzactii efectuate pe pietele
valutare cu scopul efectiv de a realiza un castig din diferentele de curs valutar.
In domeniul valutar este numit speculator acel agent care adopta o pozitie de
schimb, sperand ca in viitor cursul monedei sa evolueze in sensul asteptarilor sale.
Pozitia de schimb se defineste, pentru un agent si la un moment dat, ca fiind
diferenta dintre cantitatea de valuta detinuta (cea pe care o poseda, plus cea pe care
urmeaza sa o primeasca) si cantitatea de valuta datorata, in acest sens putand exista
doua situatii[3]:
nn)atunci cand aceasta diferenta este egala cu zero, se spune ca pozitia de schimb
este inchisa (pozitie ce nu presupune nici un risc);
oo)
atunci cand suma este mai mare sau mai mica decat zero, se spune
ca pozitia de schimb estedeschisa. In cazul in care suma este pozitiva, este vorba
de o pozitie deschisa pe termen lung (sau long), asteptandu-se o apreciere a valutei
avute in vedere; daca insa suma in cauza este negativa, atunci este vorba de o
pozitie de schimb pe termen scurt (sau short), asteptandu-se in acest caz, la o
depreciere a valutei avute in vedere.
Speculatia valutara poate fi, in functie de obiectivul urmarit de speculator, de doua
feluri [4].
-

speculatie activa

speculatie pasiva

1. Speculatia activa, la randul ei, poate fi:

a) Speculatie activa la vedere, care reprezinta o forma de speculatie ce poate
exista chiar si in situatia in care piata valutara la termen nu exista. Bunaoara, in
cazul in care o moneda se depreciaza rapid, speculatorii doresc sa renunte la ea,
vanzand-o la vedere. Daca, dimpotriva, se estimeaza o reapreciere a unei monede,
speculatorii vor avea, in mod evident, un comportament invers.
Simplificand, se poate spune ca speculatia la vedere consta in imprumutarea unei
valute pentru o perioada de timp data, urmata de imediata revanzare a acesteia,
contra unei monede forte.
De exemplu:
Sa presupunem ca valuta X are pe o anumita piata un curs in scadere; un
speculator va imprumuta o cantitate data din aceasta valuta X, pentru un
anumit termen. Cat mai grabnic, cu aceasta valuta el cumpara o suma
echivalenta, in valuta Y, despre care el estimeaza ca sunt sanse reale de
reapreciere sau mizeaza pe o relativa stabilitate a cursului.
La termenul de rambursare a creditului, operatorul (speculatorul) va face
operatiunea inversa, adica va vinde valuta Y, obtinand o suma mai mare in
valuta X, daca estimarile sale asupra evolutiei cursului de schimb se
confirma. O parte din suma astfel obtinuta o va folosi pentru rambursarea
imprumutului, iar restul constituie profitul lui, obtinut practic fara nici o
investitie.
b) Speculatia activa la termen consta in anticiparea evolutiilor cursurilor valutare
la vedere.
In conditii teoretice, de perfecta certitudine, cursul la termen ar trebui sa coincida
cu cel la vedere la scadenta. Insa in realitate cursul la vedere in viitor este o
variabila necunoscuta, putand face obiectul unor previziuni cu un grad mai mare
sau mai mic de probabilitate.
In principiu, speculatia la termen consta in vanzarea de valuta la termen, fara
acoperire, adica fara a cumpara in paralel valuta necesara. Cu alte cuvinte,
operatorul vinde in acest caz ceva ce nu poseda deoarece, in ipoteza confirmarii
previziunilor sale, la termenul de lichidare, el va putea gasi foarte usor, la un curs
la vedere mai scazut, valuta pe care trebuie sa o predea. In consecinta, speculatia la
termen se bazeaza practic pe diferenta estimata intre cursul la termen si cursul la
vedere din ziua scadentei.
c) Speculatia activa mixta reprezinta o combinatie intre o speculatie la vedere
asupra diferentelor dintre cursurile de schimb si o speculatie asupra diferentialului
dobanzii.

2. Speculatia pasiva include in structura sa operatiuni ce se desfasoara fie la

vedere, fie la termen, avand ca scop doar prevenirea pericolelor cauzate de riscul
valutar, iar nu obtinerea vreunui castig din diferentele de curs valutar la doua
momente diferite. In realitate aceste operatiuni nu se incadreaza in definitia
operatiunilor speculative propriu-zise, ele fiind practic proceduri normale de
acoperire a riscurilor.
Arbitrajul valutar
Arbitrajul valutar reprezinta o tranzactie de vanzare-cumparare de valuta
realizata de banci (motiv pentru care i se mai spune si arbitraj bancar), prin care
acestea au posibilitatea de a-si valorifica disponibilitatile de moneda nationala
sau de valuta, vanzand acolo unde cursul este mai mare, si cumparand de acolo
unde cursul valutei tranzactionate este mai mic. In esenta, arbitrajul valutar nu
este altceva decat o asociere de vanzare-cumparare de valuta, cu unicul scop de a
realiza profit. Fiind efectuate pe baza unor cursuri certe, publicate pe diferite piete,
aceste operatiuni nu se pot solda, in principiu, decat cu profit.
Arbitrajul valutar poate fi de doua feluri:
1. Arbitrajul valutar simplu, cu doua variante:
- arbitraj direct;
- arbitraj triunghiular.
2. Arbitrajul valutar combinat.
1. Arbitrajul simplu direct consta in vanzarea unei valute pe o piata unde cursul
este mai mare, si cumpararea simultana a aceleiasi valute pe o alta piata, la un pret
mai mic.
Arbitrajul simplu triunghiular se bazeaza pe un curs incrucisat, constand practic in
vanzarea valutei A contra valutei B, si cumpararea simultana a valutei C
prin revanzarea valutei B, pe aceeasi piata.
2. Arbitrajul combinat, dupa cum sugereaza si denumirea sa, urmareste realizarea
unui castig maxim, din efectuarea urmatoarelor operatiuni:
-

vanzarea spot a unei valute pe piata si cumpararea la termen pe aceeasi piata;

cumpararea spot pe o piata si vanzarea la termen pe o alta piata, in functie de

estimarile facute in privinta evolutiei cursurilor pe aceste piete.

Arbitrajul valutar are o pondere insemnata in cadrul operatiunilor efectuate de

banci pe pietele valutare, acestea gasind astfel o modalitate eficienta de a-si
valorifica disponibilitatile valutare.
Piata valutara in Romania
Mecanismul pietei de licitatie, care avea ca obiect central formarea cursului de
schimb prin metoda fixing-ului la Banca Nationala, prezenta o serie
de dezavantaje:
ss) bancile actionau doar in contul clientilor (ca brokeri), neavand un rol activ in
definirea cursului de echilibru;
tt) cursul era fix, fiind valabil pentru 24 de ore;
uu)se stabilea doar un curs spot (la vedere);
vv)clientii bancilor nu aveau posibilitatea alegerii dintre mai multe cursuri de
schimb pe acela care era mai avantajos pentru ei.
Pentru eliminarea acestor inconveniente, la data de 1 august 1994 a intrat in
functiune piata valutara interbancara, care, impreuna cu piata valutara pentru
persoanele fizice, formata din casele de schimb valutar, alcatuiesc cele doua
segmente ale pietei valutare din Romania.
Piata valutara interbancara este o piata continua, in cadrul careia se efectueaza
vanzari si cumparari de valute pe baza monedei nationale, la cursuri de schimb
determinate de piata. Clientii (agentii economici) adreseaza cererea lor de
vanzare-cumparare de valuta bancilor economice autorizate. Pe baza acestor cereri
de vanzare-cumparare, bancile respective vor oferi un pret de vanzare (pretul cerut,
sau ask), la care clientii potcumpara de la banca sau un pret de vanzare a valutei
(pretul oferit, sau bid), la care clientii pot vinde banciivaluta.
Aceste conditii minime, care trebuie sa fie indeplinite pentru participarea pe piata
valutara ca intermediari autorizati, sunt urmatoarelE [5]:
a)

existenta unui capital social adecvat;

b) existenta unei autorizatii de functionare (nu poate fi autorizata

participarea pe piata valutara a intermediarilor fata de care a fost initiata
procedura legala de reorganizare si lichidare judiciara);
c)

existenta unei structuri organizatorice distincte si a unui spatiu

specific, adecvat pentru activitatea de intermediere valutara;

d) existenta unor norme proprii care sa reglementeze:

- procedurile de lucru cu clientii;

- relatiile cu alti intermediari;
- competentele si limitele valorice pana la care se poate manifesta
fiecare arbitrajist, precum si limitele de lucru cu ceilalti intermediari
autorizati;
- penalitatile convenite in relatia cu clientii, precum si cu alti
intermediari autorizati, in cazul nerespectarii termenelor de decontare a
tranzactiilor;
- sistemul de evidenta contabila a operatiunilor valutare;
e)

desemnarea personalului implicat in activitatea de schimb valutar;

f)

existenta unor relatii de corespondent, stabilite prin conturi deschise

in strainatate;

g)

existenta unui sistem operational specific.

In prezent, piata valutara interbancara din Romania prezinta urmatoarele

caracteristici:
ddd)
in calitate de intermediari opereaza doar bancile comerciale si casele
de schimb valutar, bancile comerciale ocupand locul principal;
eee)
principalele operatiuni efectuate pe aceasta piata sunt cele la
vedere (spot) si cele la termen (forward); in ceea ce priveste cursurile spot (la
vedere), acesta se prezinta sub trei forme:
cursul afisat, care este un curs indicativ al bancii si care ramane, in principiu,
neschimbat in cursul unei zile;
cursul cotat, care este un curs efectiv (cel la care banca incheie tranzactiile) si
care fluctueaza pe tot parcursul zilei;
- cursul de referinta, care se stabileste de Banca Nationala a Romaniei la
sfarsitul programului zilnic de lucru si care reprezinta media ponderata a cursurilor
zilei respective din sistemul bancar.
fff)intermediarii erau solicitati sa coteze si sa afiseze in permanenta, in timpul
orelor de functionare a pietei valutare interbancare, cursurile de schimb pentru cel
putin sase valute: USD, GBP, DEM, FRF, CHF, ITL*).
ggg)

metoda de cotare practicata este cea directa;

hhh)
pentru cotatiile la termen sunt stabilite cursuri pentru cel putin trei
scadente: o luna, trei luni si sase luni;
iii) marja dintre cursurile de vanzare si cele de cumparare se stabileste liber, pe
piata valutara interbancara;
jjj) intermediarii autorizati sa participe pe piata valutara interbancara au obligatia
sa coteze, atat pentru clientii lor, cat si pentru intermediari autorizati, cursuri
ferme sau informative, la solicitarea acestora. Cotatia fermareprezinta, in esenta,
un pret care angajeaza in mod neconditionat banca. In situatia in care cotatia ferma
este acceptata de un client, tranzactia se considera a fi incheiata si se executa
neconditionat.
Bancile pot efectua si operatiuni de schimb valutar la un curs limitat, care nu este
altceva decat un curs limitapana la care un client poate solicita efectuarea unei
operatiuni. De exemplu, intelesul termenului limitat este urmatorul:
-

in cazul unui ordin de vanzare: vindeti cu cel putin

in cazul unui ordin de cumparare: cumparati cu cel mult

In cazul ordinelor la curs limitat, clientii bancilor trebuie sa specifice pentru ce

perioada de timp sunt valabile aceste ordine (adica numarul de zile).
Operatiunile de vanzare-cumparare de valute sunt efectuate de banci atat in contul
lor, pentru mentinerea sau constituirea unei anumite structuri a propriilor depozite
in valuta, cat si in contul clientilor persoane juridice.
Vanzarea de valuta de catre persoanele juridice este astfel, practic, nelimitata,
acestea fiind doar obligate sa faca dovada provenientei legale a valutei detinute.
Cumpararea de valuta se poate realiza doar pentru operatiuni comerciale si
necomerciale, pe baza unor documente comerciale sau financiare (acreditive*),
ordine de plata, cambii), care atesta obligatia unei plati in strainatate.
Atat vanzarea, cat si cumpararea de valuta se efectueaza in baza unui ordin dat de
clientul persoana juridica, pe formulare tipizate, puse la dispozitie de banca.
Bancile satisfac in primul rand, ordinele de cumparare in limita ordinelor de vanzare
existente. In situatia in care cererea de valuta este mai mare decat cea oferita la nivelul
unei banci, aceasta poate apela fie la alte banci pentru a cumpara valuta necesara, fie,
in ultima instanta, poate apela la Banca Nationala a Romaniei.