Iaşi, 2007

Cuprins

Cap I. Primii paşi ai României spre zona euro.......................................2

I.1. Criteriile de convergenţă nominală…………………………….2
I.2. Criteriile de convergenţă reală…………………………………4

Cap. II. Evoluţia factorilor determinanţi pentru aderarea României la

zona euro………………………………………………………………….5
II.1. Evoluţia ratei inflaţiei în România…………………………….6
II.2. Evoluţia ratei dobanzii în România…………………………....9
II.3 Evoluţia deficitului bugetar în România…………………...….10
II.4. Evoluţia datoriei publice în România……………………...….11
II.5. Evoluţia cursului de schimb în România…………………...…12
II.6. Denominarea leului- un alt pas spre adoptarea monedei unice
europene……………………………………………………………..……14

Cap III. Cum îndeplineşte România criteriile de

convergenţă reală………………………………………………………..15
Concluzii…………………..………………………………………..……18
Bibliografie……………………………………………………………....22

Cap I. Primii paşi ai României spre zona euro

Începând cu 1 ianuarie 2007, România a devenit membru al Uniunii Europene.

Sarbatorit cu fast în toate marile orase ale tarii, acest moment a marcat si intrarea în linie
dreapta în cursa pentru euro.
Aderarea la Uniunea Europeană reprezintă un catalizator al progresului si un
instrument pentru ca România să elimine decalajele care o despart în prezent de nivelul
Uniunii Europene, atât în plan economic cât şi al instituţiilor şi performanţei de ansamblu
a societăţii. Aderarea la UE a reprezentat un însemnat pas înainte, si totuşi procesul de
reducere a decalajelor continuă. Aderarea la zona euro va reprezenta un al doilea pas de
mare importanţă în acest proces. Conform reglementărilor actuale, adoptarea euro nu
poate fi realizată mai curând de doi ani de la data intrării în UE, dar este probabil ca
îndeplinirea condiţiilor care să facă posibilă intarea în acest proces nu se va realiza din
primul an după aderarea la UE.1

I.1. Criteriile de convergenţă nominală

1
www.bnr.ro

2
 Moneda unică este concepută să stimuleze realizarea pieţei unice europene
deschisă celor 370 de milioane de consumatori, pe care circulă liber bunurile, capitalurile
şi persoanele. Adoptarea monedei are misunea să impulsioneze dezvoltarea schimburilor
economice internaţionale în interiorul UE şi în raporturile cu alte state. Folosirea acestei
monede suprima unele costuri legate de tranzacţiile în devize, îmbunătăţeşte fluiditatea şi
transparenţa tranzacţiilor comerciale.
Utilizarea monedei euro în spaţiul european stimulează cadrul concurenţial între
statele membre. Preţurile mărfurilor şi serviciilor fiind exprimate într-o singură monedă,
se pot face comparaţii asupra nivelului şi eficienţei producţiei din diferite state, iar
cumpărătorii sunt avantajaţi.
Pentru trecerea la această etapă, nu există un calendar prestabilit, ci fiecare stat
progresează în ritmul propriu, intrarea facându-se nu automat, ci după evaluarea din
perspectiva îndeplinirii criteriilor de convergentă.

Criteriile de convergenţă reprezintă testul economic de evaluare a stadiului de

pregătire a unei economii pentru a participa la etapa a treia a Uniunii Economice şi
Monetare. Aceste criterii au fost stabilite prin Tratatul de la Maastricht, ratificat de către
toate statele membre UE în 1993, şi se referă la:

• stabilitatea preţurilor: rata medie a inflaţiei (calculată prin indicele

armonizat al preţurilor de consum) pe ultimele 12 luni nu trebuie să depăşească
cu mai mult de 1,5% pe cea (respectiv, media aritmetică a ratelor inflaţiei) a
celor mai performante state membre în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor; în
plus, această evoluţie trebuie sa se dovedească a fi sustenabilă.

• finanţele publice: poziţia financiară a guvernului trebuie să fie

sustenabilă, aceasta fiind atinsă prin menţinerea unei poziţii bugetare fără
atingerea unui deficit considerat excesiv. În particular: (i) deficitul bugetar al
statului (planificat sau efectiv) nu trebuie sa depăşească 3% din PIB; dacă
această valoare este depăşită, deficitul bugetar trebuie să fie redus substanţial şi
continuu, către o valoare apropiată de cea de referinţă sau depăşirea valorii de
referinţă trebuie sa fie excepţională şi temporară: (ii) datoria publică nu trebuie
să depăşească 60% din PIB, iar dacă înregistrează valori mai mari trebuie sa se

3
 diminueze semnificativ şi să se apropie de valoarea de referinţă într-un ritm
satisfăcător.

• ratele dobânzii: rata medie nominală a dobânzii pe termen lung pe

ultimele 12 luni nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2% pe cea (respectiv,
media aritmetică a ratelor dobânzii pe termen lung) a celor mai performante state
membre în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor; rata dobânzii poate fi măsurată
pe baza titlurilor de stat pe termen lung sau pe baza altor valori mobiliare
comparabile.

• stabilitatea cursului de schimb: cursul de schimb trebuie să se menţină

în intervalul dintre marjele de fluctuaţie din cadrul mecanismului cursului de
schimb (SME II), pe o perioadă de cel puţin doi ani, fără tensiuni severe, în
special fără a se proceda din proprie iniţiativă la devalorizarea monedei naţionale
faţă de euro. Noul mecanism al cursului de schimb (SME II) a înlocuit Sistemul
Monetar European în ianuarie 1999 şi are drept scop fixarea monedelor statelor
membre care nu fac parte din zona euro la euro prin stabilirea, de comun acord, a
unui curs central, fix dar ajustabil, faţă de euro şi a unei benzi standard de
fluctuaţie de +/-15 puncte procentuale. O bandă mai îngustă de fluctuaţie poate fi
stabilită, de comun acord, pe măsură ce se înregistrează progrese în ceea ce
priveşte convergenţa.2

Pe lângă aceste criterii de bază se urmăreşte independenţa bancilor centrale

naţionale faţă de guverne si se interzice finanţarea monetară a deficitului bugetar.

După cum se observă criteriile de convergenţă sunt orientate pe două laturi

importante:

• cea monetară, vizând direct stabilitatea preţurilor ( rata inflaţiei, rata

dobânzii, stabilitatea cursului valutar, independenţa băncilor centrale şi interzicerea
finanţării monetare a deficitului bugetar);

• cea a finanţelor publice, reflectată în restricţiile privind deficitul bugetar si

datoria publică.3

2
www.bnr.ro
3
TURLIUC, Vasile, COCRIS, Vasile, BOARIU, Angela, STOICA, Ovidiu, DORNESCU, Valeriu,
CHIRLESAN, Dan, Moneda şi credit, Editua Economică, Bucureşti , 2005, pag.111

4
 I.2. Criteriile de convergenţă reală

Convergenţa reală se referă la reducerea decalajului dintre veniturile pe locuitor

care este condiţionată de câştiguri imporatnte de productivitate şi de convergenţă
preţurilor relative.4

Tratatul de la Maastricht nu face referire la criteriile de convergenţă reală care să

asigure un grad înalt de similitudine şi de coeziune structurilor economiilor ţărilor
candidate. Probabil că omisiunea iniţială se datorează faptului că, până la începutul anilor
’90, Uniunea Europeană a fost un club al ţărilor bogate ( cu una sau două excepţii), iar
structurile economice ale acestora erau, prin definiţie asemănătoare. In momentul în care
decidenţii vest- europeni au realizat importanţa pe care convergenţa reală o are pentru o
inserţie de succes a economiilor din centrul şi estul Europei, tratatele de asociere fuseseră
deja semnate şi o redeschidere a problematicii părea inoportună. In schimb, atât Comisia
Europeană, cât şi BCE au avertizat în ultimii ani, la început mai voalat, mai apoi din ce
în ce mai transparent asupra riscurilor unei adoptări precipitate a euro de către o ţară a
cărei convergenţă reală cu structurile vest-europene este insuficientă.

Cele mai imporante criterii de convergenţă reală privesc: gradul de deschidere a

economiei ( exprimat prin ponderea pe care suma exporturilor şi importurilor unei ţări o
are în PIB); ponderea comerţului bilateral cu ţările membre ale UE în totalul comerţului
exterior; structura economiei (exprimată prin ponderea pe care marile sectoare o au în
crearea PIB: agricultura, industria, serviciile) şi, criteriul cel mai sintetic, nivelul

4
DAIANU, Daniel, VRANCEANU, Radu, România şi Uniunea Europeană Editura Polirom,2002, pag.66

5
PIB/locuitor ( exprimat fie la cursul nominal, fie prin paritatea puterii de cumpărare
standard).5

Cap. II. Evoluţia factorilor determinanţi pentru

aderarea României la zona euro
România se diferenţiază de majoritatea ţărilor candidate la aderare la zona euro
prin faptul că nu are probleme în ceea ce priveşte deficitul bugetar şi datoria publică
totală, adică exact domeniile unde alte ţări trebuie să facă cele mai dureroase ajustări; în
schimb, nivelul inflaţiei şi al dobânzilor reprezintă încă un motiv de preocupare în ţara
noastră.

II.1. Evoluţia ratei inflaţiei în România

Conform criteriului de convergenţă (criteriul stabilităţii preţurilor), rata inflaţiei

nu trebuie să depăşească, cu un an inaintea examinării, cu mai mult de 1,5% nivelul
mediu al inflaţiei, inregistrat in cel mult trei state membre care au obţinut cele mai bune
performanţe in materia stabilităţii preţurilor, respectiv au rata inflaţiei calculată ca medie
a indicilor preţurilor de consum asupra unei baze comparabile, cea mai scăzută.
In anul 2005, rata anuală a inflaţiei a coborat în luna decembrie la 8,6%, cu 0,7
puncte procentuale sub nivelul atins în 2004; progresul a fost mult mai evident în cazul
indicatorului calculat ca medie anuală (-2,9 puncte procentuale, până la 9%), care s-a
plasat pentru prima oară pe un palier exprimat printr-o singură cifră. Elemente de
susţinere a acestei evoluţii au oferit:

5
www.bnr.ro

6
 • conduita prudentă a politicii monetare unde ansamblul condiţiilor
monetare s-a menţinut restrictiv, cu precădere prin aprecierea nominală a
monedei naţionale în raport cu euro (cu 6%, decembrie/decembrie) şi prin
măsurile de natură administrativă şi prudenţială adoptate în vederea
diminuării creşterii creditului în valută;
• conduita fiscală restrictivă adoptată în cea mai mare parte a anului
(concretizată într-un surplus bugetar de 1 la sută la finele lunii noiembrie);
• dezvoltarea unui mediu puternic concurenţial în sectorul de retail, cu efect
şi asupra competiţiei din sectorul productiv (stimulată suplimentar de
presiunea importurilor). Cu toate acestea, sub acţiunea conjugată a
şocurilor de natura ofertei şi a persistenţei excesului de cerere, rezultatul
obţinut la sfârşitul anului a depăşit marginal intervalul de ±1 puncte
procentuale care încadra ţinta de 7,5%.

Nivelul ratei inflaţiei înregistrat la sfârşitul anului 2006 (4,87%) s-a situat cu 3,7
puncte procentuale sub valoarea din decembrie 2005 şi fiind marginal inferior ţintei de
5%. Consolidarea procesului dezinflaţionist a fost reflectată şi de reducerea de la 9% în
anul 2005 la 6,56% a variaţiei medii a indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC)
– variabilă utilizată în formularea criteriului de la Maastricht referitor la inflaţie; evoluţia
a condus la restrângerea ecartului dintre rata IAPC pentru România şi media ratelor IAPC
corespunzătoare celor mai performante trei state membre UE în domeniul stabilităţii
preţurilor de la o valoare de 8,1 puncte procentuale în anul 2005 la 5,2 puncte procentuale
în anul 2006.
La reducerea ritmului anual de creştere a preţurilor de consum
(decembrie/decembrie) au contribuit un ansamblu de măsuri de politică macroeconomică,
factori structurali şi, nu în ultimul rând, influenţele conjuncturale. Astfel, un rol important
l-a avut creşterea restrictivităţii condiţiilor monetare în sens larg, ca rezultat conjugat al:
• implementării deciziilor de politică monetară şi a măsurilor cu caracter
administrativ şi prudenţial adoptate de către banca centrală .
• aprecierii nominale a leului faţă de moneda europeană (cu 7,2%). De asemenea,
dezinflaţia a fost sprijinită de menţinerea de fapt a unei politici fiscale prudente,

7
 cel puţin până la sfârşitul lunii octombrie. Ca atare, inflaţia de bază (excluzând
influenţa preţurilor administrate, a celor volatile, precum şi corectând impactul
accizelor la tutun şi alcool) a scăzut substanţial, rata sa anuală reducându-se de la
4,81% în decembrie 2005 la 3,04% în decembrie 2006.
Un impact favorabil în sensul reducerii ratei inflaţiei preturilor de consum a continuat
să exercite operarea de ajustări mai puţin ample ale preţurilor administrate (comparativ cu
anul anterior, ritmul anual de creştere a acestora a scăzut cu 4 puncte procentuale, până la
10,2%, rămânând însă sensibil superior mediei), pe fondul relativei atenuări a presiunilor
pe piaţa produselor energetice şi al întăririi monedei naţionale faţă de principalele valute,
precum şi dezvoltarea formelor moderne de comercializare a bunurilor de consum, pe de
o parte prin extinderea ofertei (inclusiv prin importuri), iar pe de altă parte prin politica
de preţuri promovată; în plus, concurenţa de pe segmentul comerţului cu amănuntul a
acţionat ca o constrângere şi asupra producătorilor autohtoni, în condiţiile gradului ridicat
de deschidere a economiei româneşti şi ale stabilităţii preţurilor externe.6
Conform Raportului de convergenţă al BCE, in decmebrie 2006, criteriul de
inflaţie a fost de 2,8%( o inflaţie medie a celor mai bune trei performere de 1,1%, la care
se adaugă 1,5 puncte procentuale).
In ceea ce priveşte anul 2007, rata inflaţiei a coborât de la 5,37% în luna martie la
4,56% la sfârşitul trimestrului II. În trimestrul III 2007, rata anuală a inflaţiei a depăşit
limita superioară a intervalului de variaţie de +/-1 punct procentual în jurul ţintei
interpolate, nivelul atins la sfârşitul perioadei (6,03%) fiind cu 2,23 puncte procentuale
mai ridicat decât cel consemnat în iunie 2007 şi cu 2,04 puncte procentuale mai mare
decât cifra de la sfârşitul lunii iulie.
Figura nr.1.

6
www.bnr.ro

8
 II.2. Evoluţia ratei dobanzii in România

Conform criteriului de convergenţă a dobanzilor, rata dobanzii nominale pe

termen lung (10 ani) la obligaţiunile de stat, in anul premergător evaluarii, să nu fie mai
mare cu cel mult 2% peste media dobanzilor inregistrată in cel mult trei state membre ce
prezintă rezultatele cele mai bune in ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor ( statele cu
inflatia cea mai scazută).
Începând din anul 2005 au fost organizate întâlniri periodice între Ministerul
Finanţelor Publice şi dealerii primari şi investitorii, pentru a discuta evoluţiile pieţei şi
aşteptările legate de aceasta, precum şi cerinţele investiţionale.

Figura nr.2. Evolutia ratei dobanzii in perioada 2004-2005

9
 În 2006, a fost publicat pentru prima dată un calendar al titlurilor de stat pe
întregul an. Conform planificării, s-a stabilit că pe parcursul anului vor fi emise
obligaţiuni de stat de 3,5 şi 10 ani şi titluri de stat cu scadenţa la 6 şi 12 luni. Dar, datorită
evoluţiei cheltuielilor şi excedentului constant ce s-a observat pe parcursul execuţiei
bugetului toate licitaţiile planificate au fost anulate. Practic, finanţarea din surse interne a
fost redusă la împrumutări pe termen scurt din lichidităţile disponibile în contul curent al
trezoreriei statului, provenind în special din excedentele înregistrate la bugetele locale şi
la alte bugete (bugetul asigurărilor sociale şi fondul de somaj). 7
Rata dobânzii la ultima emisiune de obligaţiuni guvernamentale pe termen de 10
ani (august 2005) a fost de 7,49%, iar la ultima emisiune obligaţiuni guvernamentale pe
termen de 5 ani (martie 2007), rata dobânzii a fost de 7,03%. Conform Raportului de
convergenţă al BCE, in decembrie 2006, criteriul de dobandă a fost de 6,2% (4,2% ale
celor ma bune trei performere, la care se adaugă 2 puncte procentuale).

II.3 Evoluţia deficitului bugetar in

România

7
www.mfinate.ro/ programul de convergenţă 2006-2009

10
 Conform criteriului situaţiei publice deficitul bugetar al bugetului consolidat să nu
fie excesiv, să nu depăşească 3% din PIB. Reducerea deficitului bugetar a contribuit la
temperarea inflaţiei în 2005, limitând în acelaşi timp deteriorarea suplimentară a
deficitului contului curent. Aspecte problematice au constituit însă, şi în acest an,
execuţia neuniformă a cheltuielilor bugetare (întregul deficit s-a acumulat practic în
ultima lună a anului), precum şi ponderea insuficientă a veniturilor şi cheltuielilor
bugetare în PIB (circa 30%).
Chiar dacă în 2006 a avut loc o relaxare a politicilor fiscale, reflectată într-o
creştere a deficitului bugetului general consolidat la 1,9% din PIB faţă de 0,8% din PIB
în anul 2005 (conform metodologiei FMI), aceasta s-a produs spre finele anului. După
primele zece luni, bugetul general consolidat înregistra un excedent de 2,04% din PIB,
ceea ce înseamnă că, de fapt, în perioada respectivă, politicile fiscale au ajutat la
consolidarea procesului dezinflaţionist.
Performanţa Romaniei este bună in materie de deficit bugetar, intrucat deficitul
din 2006 se incadrează confortabil in criteriul de la Maastrich, de 3%, performanţă
superioară faţă de cea a altor ţări care au intrat in UE in 2004.

II.4. Evoluţia datoriei publice in România

Rata datoriei publice pe care o are România este sub 20% din
PIB, mult mai redusă decât plafonul de 60% stabilit de Tratatul de la
Maastricht. La sfârşitul anului 2005, datoria guvernamentală, calculată după
metodologia UE (ESA95), a reprezentat 15,9% din PIB, din care datoria internă a fost de
3,2% şi datoria externă de 12,7%.

11
 Figura nr.3. Structura datoriei publice

Datoria guvernamentală defalcată pe tipuri de instrumente ne arată că, la sfârşitul

anului 2005, titlurile guvernamentale reprezentau 31,2% din totalul datoriei, restul fiind
împrumuturi. Referitor la scadenţa iniţială a datoriei guvernamentale, 6,4% este datorie
pe termen scurt, în timp ce 93,6% este datorie pe termen mediu şi lung, scadenţa medie
fiind de 5,6 ani. Trebuie menţionat în acelaşi timp, că datoria publică defalcată pe tipuri
de instrumente ne arată că 39,2% din totalul acesteia este datorie cu rata variabilă.
Datoria în moneda natională a reprezentat 19,1% din totalul datoriei în timp ce datoria în
euro s-a situat la 51,5% din totalul datoriei în valută.
În pofida creşterii deficitului bugetar, datoria publică a continuat să scadă,
ajungând în 2006 la 12,4% din PIB, faţă de 15,9% din PIB în anul precedent. Din punct
de vedere al criteriilor de la Maastricht referitoare la sustenabilitatea poziţiei fiscale, atât
ponderea în PIB a deficitului bugetar, cât şi cea a datoriei publice au fost net inferioare
limitelor existente (3% şi, respectiv, 60% din PIB). Obiectivul principal al
managementului datoriei guvernamentale îl reprezintă menţinerea în limite sustenabile a
nivelului acesteia şi asigurarea surselor necesare finanţării deficitelor bugetare şi a
resurselor de plată a serviciului datoriei la un cost cât mai redus şi un nivel al riscului

12
acceptabil.8

II.5. Evoluţia cursului de schimb in România

Participarea pentru cel puţin 2 ani la mecanismul SME II, în care moneda
naţională va trebui să manifeste un grad ridicat de stabilitate faţă de euro, este obligatorie
pentru adoptarea Euro.
Două decizii sunt de importanţă crucială pentru aderarea României la zona euro şi
anume momentul intrării în mecanismul SME II şi durata participării la acest mecanism.
Recomandările Comisiei Europene şi ale Băncii Centrale Europene sunt:
 Intrarea în mecanismul SME II să se facă după aderarea ţării respective la
Uniunea Europeană;
 Durata participării la SME II să nu depăşească, de regulă, perioada obligatorie a
celor 2 ani, ceea ce presupune ca ţara respectivă să fie relativ bine pregătită în
momentul intrării în SME II;
 Criteriile de convergenţă nominală să fie îndeplinite într-o manieră sustenabilă.

Cursul de schimb al monedei nationale fata de euro trebuie sa se încadreze în

intervalul de variaţie de +/-15%, fără tensiuni majore pentru o perioadă de doi ani
înaintea momentului examinarii.
In România, în perioada 2005-2006, aprecierea/deprecierea zilnică maximă a
cursului de schimb leu/euro faţă de media celor doi ani a fost de +10.0/-6.1%.
Insă, cel de al cincilea criteriu de convergenţă nominală, privind stabilitatea
cursului de schimb, depinde in mod critic de indeplinirea criteriului privind rata inflaţiei.
De cand inflaţia a fost adusă la valori cu o singură cifră, cursul de schimb a inceput să
manifeste un grad de stabilitate compatibil cu indeplinirea acestui criteriu. Trebuie
precizat că relaţia dintre rata inflaţiei şi cursul de schimb este biunivocă, in sensul că ele
se potenţează reciproc.

8
www.mfinate.ro/ programul de convergenta 2006-2009

13
 Cu alte cuvinte, cursul de schimb mai stabil nu este numai un rezultat al unei rate
mai scăzute a inflaţiei ci, la randul său, printr-o depreciere nominală mai mică (sau- ceea
ce este acelaşi lucru- printr-o apreciere reală mai mare) poate conduce la o scădere a ratei
inflaţiei. Aşadar, o concluzie foarte importantă este aceea că o apreciere in termeni reali a
cursului de schimb potenţează procesul dezinflaţionist. Insă această apreciere reală nu
poate fi impusă in mod arbitrar, fără respectarea “regulii de aur” conform căreia creşterea
productivităţii muncii (privită ca factor de stimulare a competitivităţii externe) trebuie să
fie in fiecare an mai mare sau cel puţin egală cu suma dintre aprecierea in termeni reali a
monedei naţionale şi creşterea in termeni reali a salariului mediu (văzute ca factori
inhibanţi ai competitivităţii externe).
Se poate aprecia că tinind cont de necesitatea implementării unor reforme
structurale suplimentare care să ducă la cresterea capacităţii şi flexibilităţii economiei
româneşti de a face faţă şocurilor asimetrice, România nu va putea adera la mecanismul
ratei de schimb doi (SME II) mai devreme de 2012. Aderarea la mecanismul ratelor de
schimb 2, prevăzută pentru anul 2012, va reprezenta o etapă importantă pe calea
convergenţei.

II.6. Denominarea leului- un alt pas spre adoptarea

monedei unice europene

Denominarea reprezintă acţiunea de reducere a valorii nominale a insemnelor

monetare. Motivele pentru care a fost necesar acest pas sunt:
• denominarea marchează un ciclu inflaţionist şi intrarea intr-o perioadă de
stabilitate. Dacă nu s-ar fi trecut la denominare, Banca Natională a Romaniei
ar fi fost nevoită să facă multe emisiuni de bani mari şi chiar să emită o noua
bancnotă, respectiv bancnota de 5.000.000 lei;
• o alta motivaţie ar fi aceea a exprimării preţurilor la niveluri normale
uzuale in Europa. In Romania, leul avea o paritate exprimată “cu cinci cifre”,

14
 situaţie care nu s-a mai intalnit in alt stat vest- european. Astfel denominarea
se concretizează ca fiind ultimul pas tehnic pentru introducerea monedei unice
euro, prevăzută pentru perioada 2012-2014;
• un alt motiv il constituie simplificarea trecerii ulterioare la moneda unică
europeană. Asistăm in prezent la internaţinalizarea relaţiilor economice,
monetare şi financiare, la globalizarea lor, la extinderea economiei de piată şi
la utilizarea monedei in plan zonal. Este mai uşor de utilizat un schimb la o
paritate de 4:1 decat 40.000:1.
• denominarea este utilă pentru a reduce nivelul indicatorilor valorici la
parametri mai uşor inteligibili.
Dimensiunile noilor bancnote au fost satbilite tinandu-se cont de faptul că, după
integrare , ţara noastră va trece la moneda unică europeană. Aceasta va constitui un
avantaj cert, deoarece costurile adaptării ulterioare a ATM-urilor vor fi mai reduse.9
Denominarea a fost necesară, fiind considerată o etapă intermediară a trecerii la
moneda unică europeană. Pană la trecerea la euro estimată pentru intervalul 2012-2014
este timp indelungat, iar lucrul cu cupiuri valorice mari prezintă incoveniente. Tăierea a
patru zerouri din valoarea nominală a insemnelor monetare are şi un efect psihologic
deosebit, constatat şi in experienţa altor state care au efectuat denominarea.
Inainte ca euro să devină şi moneda naţinală romanească, leul mai are de străbătut
anumite etape care au mai multă importanţă simbolică, decat una economică. Prima
etapă, respectiv denominarea leului, este o operaţiune cu valoare tehnică, din care
“nimeni nu caştigă şi nimeni nu pierde substanţa economică”. Această etapă a dus la
simplificarea evidenţelor economice, iar trecerea la euro se va realiza cu mai multă
uşurinţă deoarece raportul intre leu şi euro va fi de 1:4 in loc de 1:40.000. Costurile pe
care le-au presupus denominarea sunt compensate cu cele privind producerea cheltuielilor
de transport, manipulare şi utilizare a bancnotelor şi monedelor. Următoare etapă va fi
trecerea la un leu cu adevărat puternic, reflectarea unei economii in plină dezvoltare, iar a
treia etapă va fi trecerea la moneda unică europeană, care va consfinţi integrarea deplină
a ţării noastre in structurile Uniunii Europene.10
9
STEFURA, Gabriel, Romania şi problemele integrării europene, Editura Universităţii ‘Al.I.Cuza’, Iaşi,
2007, pag. 203-204
10
www.bnr.ro/R20031126guv

15
 Cap III. Cum indeplineşte România criteriile de
convergenţă reală

Principalele criterii de convergenţă reală sunt următoarele:

– nivelul PIB/locuitor, atât în termeni nominali, cât şi la paritatea puterii de
cumpărare;
– structura pe sectoare a economiei;
– gradul de deschidere a economiei;
– ponderea comerţului cu UE în totalul comerţului exterior.

Figura nr.4 Figura.nr.5

16
 Figura nr.6 Figura nr.7

Romania are un grad mediu de deschidere a economiei, de 76.7% in 2006. Din

acest punct de vedere, economia romanească este mult mai puţin deschisă decat
economiile Cehiei, Slovaciei sau Ungariei, pentru care comerţul exterior joacă un rol
mult mai important, similar celui din ţările BENELUX. Totuşi, Romania are un grad de

17
deschidere a economiei mai mare decat al Poloniei, ceea ce era de aşteptat, avand in
vedere corelaţia inversă care există intre deschiderea economiei şi mărimea pieţei interne.
Se poate aprecia că in anii următori ponderile exporturilor şi importurilor in PIB vor
continua să crească, iar Romania va deveni o economie foarte deschisă, similară ţarilor de
marime mijlocie şi mică din UE.
In ceea ce priveşte ponderea comerţului cu Uniunea Europeană in totalul
comerţului exterior, Romania se plasează bine, asemănător ţărilor care au aderat in 2004,
avand ȋn ultimii 3 ani o pondere de aproape 65%. Conform acestui indicator, ţara noastră
se plasează in imediata apropiere a Cehiei, Poloniei sau Ungariei. Totuşi, aceste cifre
agregate nu sunt semnificative in privinţa structurii comerţului cu ţările UE. In timp ce
comerţul exterior al Ungariei se bazează foarte mult pe autovehicule, bunuri
electrocasnice şi tehnică de calcul (comerţ intraindustrial), cel al Romaniei se bazează
mult pe produse cu grad redus de prelucrare (confecţii, mobilier, produse metalurgice).
Acest handicap de structură nu va putea fi depăşit decat printr-un prces susţinut de
atragere a investiţiilor străine in domenii cu valoare adăugată mare.
Dacă in materie de deschidere a economiei, Romania indeplineşte oarecum
criteriile de convergenţă reală, nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte criterii. De
exemplu, in structura sectorială a PIB, agricultura continuă să joace un rol mult prea mare
(circa 12-14%), similar Bulgariei, dar de trei, patru ori mai mari decat in cazul ţărilor
central-europene. Mai mult decat atat, ponderea populaţiei ocupate in agricultură este in
Romania de 25%, de cateva ori mai ridicată decat in celelalte ţări central-europene. De
asemenea, se constată o relativă subdezvoltare a serviciilor, care contribuie cu mai puţin
de 50% din PIB in cazul Romaniei, rezultat net inferior tuturor celorlalte ţări din zonă.
Poate fi semnalat faptul că, din punct de vedere al clasificării localităţilor,
Bulgaria, Estonia şi chiar Republica Cehă apar ca ţări “mai rurale” decat Romania. Dar in
cazul acestor ţări caracterul rural nu inseamnă exclusiv agricol, ci inseamnă implicare in
sfera serviciilor şi in industrie. Numai in Romania caracterul rural a rămas sinonim cu
agricol, iar ultimul termen a ajuns să fie sinonim cu agricultura de subzistenţă. Este
evident că, avand o asemenea structură a economiei, Romania va avea dificultăţi majore
in adoptarea euro.

18
 In fine, ultimul criteriu de convergenţă reală il reprezintă nivelul PIB/locuitor.
Exprimat la cursul de schimb nominal, nivelul acestuia, a fost de peste 4500 euro in 2006.
Un indicator mai relevant ȋl constituie ȋnsă PIB/locuitor exprimat prin paritatea puterii de
cumpărare standard.
O forţare a ritmului de creştere economică, spre 7-8 % pe an, este problematică:
ea nu pare sustenabilă pe termen lung, riscand să ducă la o supraincălzire a economiei şi
la perioade de recesiune, alimentand modelul stop-and-go; in plus, ea este de natură a
alimenta fie inlaţia, fie deficitul de cont current, fie o combinaţie a celor două. Deci o
forţare excesivă a ritmului de creştere a PIB nu este de natură a ne apropia de realizarea
obiectivului pe termen lung. In schimb, se pune problema scurtării orizontului de timp
prin adăugarea la diferenţialul de creştere economică a unui anumit nivel de apreciere
reală. Pană la momentul intrării in mecanismul SME II, această apreciere reală poate fi de
3-4% anual (condiţionată de “regula de aur” a corelaţiei cu productivitatea muncii). Chiar
şi dupa adoptarea euro, Romania poate inregistra o apreciere in termeni reali a
PIB/locuitor printr-o inflaţie marginal mai mare decat inflaţia celorlalte ţări membre ale
zonei euro, in procesul de apropiere dintre PIB in preţuri curente şi PIB exprimat in
paritatea puterii de cumpărare. In aceasta situaţie, Romania ar ajunge la nivelul mediu
estimat pentru acel moment al PIB pe locuitor din UE, in jurul anului 2044.
Aprecierea in termini reali este benefică atat din perspectiva criteriilor de
convergentă nominală (deoarece contribuie la reducerea ratei inflaţiei), cat şi din
perspectiva criteriilor de convergenţă reală (intrucat ajută la scurtarea timpului necesar
egalizării nivelurilor PIB/locuitor). In aceste condiţii, se pune problema găsirii unor
modalităţi de stimulare a exporturilor, altele decat deprecierea competitivă a monedei
naţionale. Competitivitatea sporită nu trebuie să se mai bazeze exclusiv pe costul scăzut,
ci şi pe alţi factori, precum: inovaţia incorporată in produs, livrarea la timp, produse
specifice pentru clienţi specifici, crearea unor reţele de distribuţie proprii, asigurarea de
service şi de perioade de garanţie etc.11

Concluzii
11
www.bnr.ro/ Mugur Isareascu, Drumul catre euro

19
 Conform Tratatului de la Maastricht, ţările care aderă la Uniunea Europeană devin
state membre cu derogare temporară în ceea ce priveşte adoptarea monedei comune.
Aceasta înseamnă că la un moment dat, ulterior aderării, noile state membre vor intra în
SME II, iar apoi, condiţionat de îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală, vor
adopta moneda euro, care oferă conţinut deplin integrării în Uniunea Economică şi
Monetară. Deşi după aderarea la Uniunea Europeană, politicile monetară şi de curs de
schimb ale fiecărui stat devin obiectul interesului comun, este în acelaşi timp evident că
opţiunile de strategie monetară şi valutară după aderarea la UE constituie, în principal, o
responsabilitate şi o prerogativă a statului membru respectiv.
Pentru economia românească, intrarea în zona euro reprezintă un obiectiv
strategic extrem de important, al cărui calendar de realizare a fost elaborat luându-se în
considerare beneficiile şi costurile pe care acest proces le antrenează. Prima ediţie a
Programului de convergenţă, definitivată şi publicată în ianuarie 2007 – după ce în lunile
anterioare proiectul acestuia a fost supus dezbaterii publice –, are pentru România o
importanţă deosebită, fiind primul document care evaluează posibilităţile de dezvoltare
economică în condiţiile promovării politicilor de realizare a convergenţei nominale şi
reale.
Ţinând cont de necesitatea implementării unor reforme structurale care să
conducă la creşterea capacităţii economiei româneşti de a face faţă şocurilor asimetrice,
în Programul de convergenţă se apreciază că România nu va putea adera la SME II mai
devreme de anul 2012. În condiţiile intrării în SME II în anul 2012 şi ale minimizării
duratei de participare la acest mecanism, adoptarea euro ar putea avea loc la orizontul
anului 2014.

În ceea ce priveşte stadiul îndeplinirii criteriilor de convergenţă nominală,

economia românească nu are probleme din perspectiva sustenabilităţii finanţelor publice,
ponderile în PIB ale datoriei publice şi deficitului bugetar fiind în anii 2005-2006 net
inferioare pragurilor stabilite prin Tratatul de la Maastricht.

20
 Performanţa României în materie de inflaţie s-a îmbunătăţit considerabil în
perioada 2000-2006, rata medie anuală a inflaţiei înregistrată în anul 2006 fiind însă cu
3,76 puncte procentuale superioară nivelului de referinţă al criteriului. În anul 2006 nu au
avut loc emisiuni de titluri de stat pe termen de 10 ani, iar rata dobânzii la titlurile de stat
cu această scadenţă emise în august 2005 a fost de 7,49% (faţă de nivelul de referinţă de
6,2%); pentru îndeplinirea criteriului specific, se impun formarea unei pieţe interne de
capitaluri pe termen lung şi convergenţa ratelor dobânzii. În ceea ce priveşte cursul de
schimb al leului faţă de euro, în perioada 2005-2006 s-a înregistrat o marjă de variaţie de

21
+10/-6,1% faţă de media intervalului de doi ani avut în vedere. Evoluţia se încadrează în
intervalul- standard de fluctuaţie al SME II, dar nu şi în banda asimetrică de +15/-2,25%
care ar putea fi utilizată la evaluarea îndeplinirii fără tensiuni severe a criteriului de
stabilitate a cursului de schimb.12
Există anumiţi factori care pot optimiza intrarea în zona euro. Indeplinirea
criteriilor convergenţei nominale joacă un rol principal, dar foarte importanţi sunt acei
factori care fac posibilă o performanţă solidă în cadrul uniunii monetare. Aceştia includ
flexibilitatea în pieţele de produse/servicii şi în pieţele pentru factori de producţie,
consolidarea reformelor sistemelor de pensii şi asigurări sociale şi o politică fiscală
concentrată asupra mobilităţii factorilor de producţie în cadrul condiţiilor de piaţă unice,
inclusiv migraţia forţei de muncă.
Pentru a atinge criteriile de convergenţă reală şi nominală este necesară
continuarea eforturilor pentru a obţine:
- consolidarea decelerării inflatiei ,
- formarea pieţei interne de capitaluri pe termen lung şi convergenţa ratelor de
dobândă cu cele stabilite prin Tratat. Este necesară dezvoltarea pieţei titlurilor de stat, pe
fondul finalizării liberalizării contului de capital ;
- stabilitatea relativă a cursului leului pe piaţă. Un grad de stabilitate mai ridicat al
cursului de schimb poate fi atins prin creşterea credibilităţii procesului de convergenţă şi
prin stabilizarea anticipaţiilor privind cursul de schimb pe termen lung. 13
Perioada dintre mementul aderării la UE şi momentul intrării ȋn mecanismul
SME II va trebui folosită cu ȋnţelepciune pentru restructurare economică de profunzime
şi pentru realizarea unor programe de investiţii de natură să reducă, ȋn cel mai scurt timp,
decalajul care ne desparte de standardele actuale ale Uniunii Europene.14

Bibliografie
12
www.bnr.ro/R2006
13
www.guv.ro
14
www.bnr.ro/ Mugur Isărescu, Drumul catre euro

22
 1. DAIANU, Daniel, VRANCEANU, Radu, România şi Uniunea
Europeană, Editura Polirom,2002
2. STEFURA, Gabriel, Romania şi problemele integrării europene,
Editura Universităţii “Al.I.Cuza”, Iaşi, 2007
3. TURLIUC, Vasile, COCRIS, Vasile, BOARIU, Angela, STOICA,
Ovidiu, DORNESCU, Valeriu, CHIRLESAN, Dan, Moneda şi credit, Editua
Economică, Bucureşti , 2005
4. www.bnr.ro
5. www.guv.ro
6. www.insse.ro
7. www.mfinate.ro/ Programul de convergenţă 2006-2009

23