Proiect la disciplina „Politici economice comparate”

CONDIŢII DE ADERARE A ROMÂNIEI

LA ZONA EURO
 CUPRINS

Lista tabelelor .................................................................................................................................... 2

Introducere ........................................................................................................................................ 3
1.Condiţii pentru aderare la zona euro .............................................................................................. 4
1.1 Criterii de convergenţă ............................................................................................................ 4
1.2 Analiza criteriilor de convergenţă nominală ........................................................................... 5
1.3 Analiza criteriilor de convergenţă reală ................................................................................ 10
2. Evaluarea stadiului de convergenţă ........................................................................................... 14
3. Procesul de pregătire a României pentru trecerea la euro ........................................................... 15
4. Avantajele adoptării monedei euro ............................................................................................ 17
4.1 Beneficiile utilizării monedei euro pentru populaţie ............................................................. 17
4.2 Beneficiile utilizarii monedei euro pentru companii ............................................................. 17
4.3 Beneficiile ce decurg din utilizarea monedei euro pentru ţările membre U.E. .................... 17
Concluzii ......................................................................................................................................... 18
Bibliografie...................................................................................................................................... 19

Lista tabelelor
Tabel 1.1: Rata dobânzii pe termen lung (%) .................................................................................... 5
Tabel 2.1: Datoria publică (milioane de euro) .................................................................................. 6
Tabel 3.1: Ponderea datoriei publice în PIB (%) .............................................................................. 6
Tabel 4.1: Rata de schimb (%) .......................................................................................................... 7
Tabel 5.1: Rata de schimb (moneda natională=1 euro) ..................................................................... 7
Tabel 6.1: Rata inflaţiei (%) .............................................................................................................. 8
Tabel 7.1: Deficitul bugetar (milioane euro) ..................................................................................... 8
Tabel 8.1: Ponderea deficitului bugetar în PIB (%) .......................................................................... 9
Tabel 9.1: PIB/ loc (Euro pe cap de locuitor) ................................................................................. 10
Tabel 10.1: Creşterea PIB/ loc (%) ................................................................................................. 10
Tabel 11.1: PIB (milioane de euro) ................................................................................................. 11
Tabel 12.1: Gradul de deschidere (%) ............................................................................................. 11
Tabel 13.1: Ratele anuale de creştere a producţiei industriale (fără construcţii) (%) ..................... 11
Tabel 14.1: Ratele anuale de creştere a producţiei în construcţii (%) ............................................. 12
Tabel 15.1: Producţia agricolă (milioane euro) ............................................................................... 12
Tabel 16.1: Producţia animală (milioane euro) ............................................................................... 13
Tabel 17.1: Export de bunuri şi servicii (preţuri curente, milioane de euro) .................................. 13
Tabel 18.1: Importul de bunuri si servicii (milioane de euro) ........................................................ 13

2
 CONDIŢIILE DE ADERARE A ROMÂNIEI LA ZONA EURO

Introducere
O etapă importantă în evoluţia procesului integraţionist o constituie semnarea Tratatuluide la
Maastricht, cunoscut şi sub denumirea de Tratatul asupra Uniunii Europene.Tratatul, semnat la 7
februarie 1992 la Maastricht şi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 se plasează dincolo de obiectivul
economic iniţial al Comunităţii (realizarea unei pieţe comune).
Tratatul de la Maastricht a constituit o nouă etapă în procesul de creare al unei uniuni
europene, cuprinzând o serie de măsuri decisive în vederea integrării europene, continue şi
ireversibile. Practic, acest Tratat a înlocuit Tratatul Comunităţii Europene şi a pus bazele
unei Uniuni Europene, bazată pe comunitatea economică şi întregită prin noi forme de cooperare.
Decizia de a crea o monedă unică la 1 ianuarie 1999 sub egida Băncii Centrale Europene, reprezintă
obiectivul final al integrării economice şi monetare pe piaţa unică.
Tratatul de la Maastricht prevede crearea Uniunii Economice şi Monetare în trei etape:
 prima etapă – până la 31 decembrie 1993 – liberalizarea circulaţiei capitalurilor;
 etapa a doua – începând de la 1 ianuarie 1994 – o mai largă coordonare a politicilor
economice, în scopul de a reduce inflaţia, rata dobânzilor şi fluctuaţiile schimburilor valutare,
precum şi de a limita deficitele şi datoria publică a statelor. Aceste criterii trebuie să asigure
convergenţa economiilor statelor membre necesară trecerii la moneda unică. Trecerea este
pregătită de Institutul Monetar European.
 etapa a treia – crearea unei monede unice la 1 ianuarie 1999 şi înfiinţarea Băncii Centrale
Europene.
Conform Tratatului, moneda unică europeană urmează să fie introdusă cel mai devreme la 1 ianuarie
1997 şi cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o ţară să participe la Uniunea Monetară trebuie să
îndeplinească anumite criterii economice (criteriile de convergenţă), prin care trebuie asigurată
stabilitatea monezii unice.
Uniunea Europeană se extinde pe măsură ce ţările candidate îndeplinesc condiţiile de aderare şi aderă
la Uniune – acest proces este cunoscut sub numele de extindere. În mod similar, zona euro se extinde pe
măsură ce statele membre care nu fac parte din zona euro îndeplinesc condiţiile de aderare şi adoptă
moneda euro.
Zona euro cuprinde acele state membre UE care au adoptat moneda unică. Zona euro nu este însă
statică – conform Tratatului, toate statele membre UE trebuie să adere la zona euro imediat ce
îndeplinesc condiţiile necesare, cu excepţia Danemarcei şi a Regatului Unit, care au negociat o „clauză
de neparticipare” care le permite să rămână în afara zonei euro.
Euro este moneda unică adoptată până în prezent de 19 din cele 28 state membre ale Uniunii
Europene, Lituania fiind ţara care s-a alăturat cel mai recent (din 1 ianuarie 2015) grupului zonei euro.
Drept urmare, guvernele celor şapte state comunitare - Bulgaria, Cehia, Croaţia, Ungaria, Polonia,
România şi Suedia - care nu au adoptat moneda euro sunt obligate să elaboreze periodic programe de
convergenţă care să vizeze aderarea la Zona Euro în timp real. Evident, aceste programe naţionale de
convergenţă sunt supervizate de Comisia Europeană (CE) şi de Banca Centrală Europeană (BCE),
instituţii care elaborează în fiecare an rapoarte de convergenţă şi decid în ultimă instanţă configuraţia
Zonei Euro.
Indreptându-ne atenţia către cele 5 state ce au aparţinut fostului bloc comunist şi nu au aderat încă la
moneda unică: România, Bulgaria, Cehia, Ungaria şi Polonia, vom constata faptul că acestea au adoptat
o atitudine de expectativă cu privire la data exactă a adoptării monedei euro. Dacă până acum, toţi îşi
doreau să adopte moneda unică pentru a se bucura de beneficiile pe care aceasta le aducea şi care provin
în special din eliminarea riscului valutar, o dată cu perioada de criză financiară, au ieşit la iveală şi
părţile negative, limitele generate de adoptarea monedei unice. Astfel, au apărut noi costuri ocazionate
3
de criza datoriilor suverane şi instituirea mecanismelor de rezoluţie, pe de o parte, iar pe de altă parte
avem exemplul Greciei, care din cauza faptului că s-a grăbit în a adopta moneda unică, cu prima ocazie
a intrat în criză. Nu este de omis nici faptul că alte state membre ale Zonei Euro în perioada de criză s-au
împrumutat mai scump decât România sau Republica Cehă.

1.Condiţii pentru aderare la zona euro

1.1 Criterii de convergenţă
Conform Tratatului de la Maastricht, pentru ca o ţară să participe la Uniunea Monetară trebuie să
îndeplinească anumite criterii economice (criteriile de convergenţă), prin care trebuie asigurată
stabilitatea monezii unice.
Criteriile de convergenţă asigură faptul că un stat membru este pregătit să adopte moneda euro şi că
aderarea sa la zona euro nu va cauza riscuri economice pentru statul membru respectiv sau pentru zona
euro în ansamblu. Momentul adoptării monedei euro de către fiecare stat rămâne la latitudinea acestuia.
Astfel, prin realizarea convergenţei nominale s-a urmărit îndeplinirea criteriilor monetare şi fiscale
stabilite prin Tratatul de la Maastricht:
A. Criteriile monetare:
 Stabilitatea preţurilor – inflaţia nu trebuie să depăşească mai mult de 1,5 puncte procentuale
media ratelor de inflaţie a primelor 3 state membre UE cu cele mai stabile preţuri.1
 Stabilitatea cursului de schimb – trebuie respectate limitele normale de fluctuaţie prevăzute de
ERM II (Exchange Rate Mechanism), respectiv ± 15% timp de cel puţin 2 ani înainte de adoptarea
monedei euro, fără devalorizarea monedei naţionale.2
 Ca şi în cazul stabilităţii preţurilor, îndeplinirea acestui criteriu este esenţială deoarece probează
capacitatea fiecărei ţări de a face faţă şocurilor interne şi externe, fără a utiliza devalorizarea propriei
monede ca mijloc de ajustare. În plus, regulile Uniunii Monetare nu permit ca o ţară să acceadă la
aceasta cu moneda devalorizată, întrucât ar echivala cu avantaje din punct de vedere al competitivităţii.3
 Convergenţa ratelor de dobândă pe termen lung – valoarea ratelor de dobândă nu trebuie să
depăşească cu mai mult de 2 puncte procentuale media ratelor de dobândă din cele mai performante 3
ţări în domeniul stabilităţii preţurilor. 4
B. Criteriile fiscale:
 Deficitul bugetar – poate să fie maximum 3% din PIB.
 Datoria publică – poate să fie de cel mult 60% din PIB. Prin urmare, îndeplinirea acestor condiţii
permite unei ţări membre Uniunii Europene să facă un pas spre ERM II, unde pe parcursul a minim 2 ani
trebuie să dovedească că îndeplineşte criteriile într-o manieră sustenabilă, adică într-o manieră de durată,
iar după aceasta i se permite intrarea în Zona Euro.
Pe lângă criteriile de convergenţă nominală, care presupun un proces durabil şi sustenabil, Tratatul de
la Maastricht stipulează şi un set de criterii de convergenţă reală, dar care nu reprezintă o condiţie de
accedere la Zona Euro. Aceste criterii fac referire la:
 Gradul de deschidere al economiei, exprimat prin ponderea exporturilor şi importurilor în PIB;
 Ponderea comerţului realizat cu ţările membre ale Uniunii Europene în total comerţ exterior al
unei ţări;

1
„Tratatul de la Maastricht”, art. 140, alineatul 1, prima liniuță -
http://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/escb/html/convergence-criteria.ro.html#price
2
„Tratatul de la Maastricht”, art. 140, alineatul 1, a treia liniuță -
http://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/escb/html/convergence-criteria.ro.html#price
3
http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/adoption/index_ro.htm
4
„Tratatul de la Maastricht”, art. 140, alineatul 1, prima liniuță -
http://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/escb/html/convergence-criteria.ro.html#price
4
  Structura economiei, respectiv ponderea pe care o au sectoarele cele mai importante în crearea
PIB;
 Nivelul PIB/locuitor.
O altă cerinţă este continuarea procesului de preluare şi transpunere în legislaţia naţională a
reglementărilor comunitare (convergenţa juridică). Mai exact, convergenţa juridică cere ca legislaţia
naţională, în special cea referitoare la Banca Centrală Naţională şi la emisiile monetare, să fie
compatibilă cu dispoziţiile Tratatului.
În ceea ce priveşte obiectivele urmărite prin introducerea monedei unice, trebuie amintit faptul că se
doreşte ca economiile statelor membre să fie sustenabile (durabile) pentru a asigura stabilitate la nivelul
întregii comunităţi. Astfel, obiectivele propuse au vizat în principal:
 Diminuarea volatilităţi cursurilor de schimb, astfel încât resursele financiare să fie alocate într-o
manieră cât mai eficientă la nivelul Uniunii Europene;
 Scăderea inflaţiei şi a ratelor de dobândă;
 Consolidarea stabilităţii monetare internaţionale;
 Reducerea costurilor de tranzacţionare generate de conversia monedelor naţionale.
Progresele înregistrate de statele membre în îndeplinirea obligaţiilor pentru realizarea Uniunii
Economice şi Monetare sunt analizate de către Comisia Europeană şi BCE, în cadrul unui raport de
convergenţă. Rapoartele de convergenţă verifică dacă statele membre îndeplinesc condiţiile necesare
pentru a adopta moneda unică. Conform Tratatului CE, Comisia şi Banca Centrală Europeană trebuie să
prezinte Consiliului aceste rapoarte cel puţin o dată la doi ani sau la cererea unui stat membru care ar
dori să adere la zona euro.

1.2 Analiza criteriilor de convergenţă nominală

Tabel 1.1: Rata dobânzii pe termen lung (%)

Ţara 2010 2011 2012 2013 2014

România 7,34 7,29 6,68 5,41 4,49
Bulgaria 6,01 5,36 4,50 3,47 3,35
Rep. Cehă 3,88 3,71 2,78 2,11 1,58
Polonia 5,78 5,96 5,00 4,03 3,52
Ungaria 7,28 7,64 7,89 5,92 4,81
Valoare de ≤ 2 p.p. peste 3,4% (media celor mai performante 3 state membre
referinţă U.E. din perspectiva stabilităţii preţurilor, respectiv Letonia (3,3%), Irlanda
(3,5%) şi Portugalia (3,5%). )

Sursa: Eurostat

În România, în perioada analizată, rata dobânzii pe termen lung s-a redus cu 2.85%, în timp ce în
Bulgaria indicatorul a înregistrat o scădere de 2.66%, cu 0.2% mai puţin decât în România, iar în Cehia,
rata dobânzii pe termen lung a scăzut cu 2.3%, valoarea înregistrată în 2014 fiind de aproape 3 ori mai
mică decât valoarea înregistrată în România şi de 2 ori mai mică decât cea înregistrată în Bulgaria, în
acelaşi an.
După o creştere de 0.18% în 2011 faţă de anul precedent, rata dobânzii pe termen lung în Polonia a
scăzut în următorii ani cu 2.44% faţă de nivelul înregistrat în 2011.
În Ungaria, în perioada 2010-2012, indicatorul a crescut cu 0.61%, iar în următorii ani a scăzut,
ajungând în 2014 la valoarea de 4.81%, cu 3.08% mai mică faţă de anul 2012. Totuşi, valoarea
înregistrată în 2014 este cea mai ridicată comparativ cu statele analizate.
OBSERVAŢIE:
5
 Criteriul de convergenţă al ratelor dobânzilor presupune că în cursul unei perioade de un an înaintea
examinării, un stat membru a avut o rată a dobânzii nominală medie pe termen lung care nu poate depăşi cu mai
mult de 2 puncte procentuale pe aceea a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în
domeniul stabilităţii preţurilor. Rata dobânzii pe termen lung este calculată ca medie aritmetică a dobânzilor pe
parcursul ultimelor 12 luni.

Tabel 2.1: Datoria publică (milioane de euro)

Ţara 2010 2011 2012 2013 2014
România 37451,2 44688,3 50128,6 54 170,0 59 273.0
Bulgaria 5856,1 6284,2 7356,6 7 532,0 11 535,0
Rep. Cehă 60193,8 62298,5 71804,5 67 155,6 65 668,9
Polonia 193863,1 191048,0 215735,1 223047,2 202 907,9
Ungaria 78426,9 72225,7 76681,7 77 687,3 77 689,6
Sursa: Eurostat

În România, se înregistrează o creştere semnificativă a datoriei publice de 58.27% în perioada 2010-

2014, în timp ce în Bulgaria datoria publică creşte cu 96.97% în aceeaşi perioadă.
În Ungaria, după ce datoria publică scade cu 7.91% în 2011, aceasta urmează un trend crescător în
următorii ani, însă valoarea înregistrată în 2014 este mai mică decât cea din 2010.
În perioada 2010-2013 în Polonia, datoria publică creşte cu 15.05%, iar în 2014, aceasta scade cu
9.03% faţă de anul precedent.
După ce datoria publică creşte cu 19.29% în perioada 2010-2012, în Republica Cehă, în 2014, aceasta
scade cu 8.54% faţă de valoarea înregistrată în 2012.

Tabel 3.1: Ponderea datoriei publice în PIB (%)

Ţara 2010 2011 2012 2013 2014

România 29,9 34,2 37,3 38,0 39,8
Bulgaria 15,9 15,7 18,0 18,3 27,6
Rep. Cehă 38,2 39,9 44,6 45,0 42,6
Polonia 53,6 54,8 54,4 55,7 50,1
Ungaria 80,9 81,0 78,5 77,3 76,9
Valoare de < 60%
referinţă
Sursa: Eurostat

În România, se înregistrează o creştere a datoriei publice de 9,9% în perioada 2010-2014, dar

valoarea înregistrată în 2014 nu depăşeşte valoarea de referinţă de 60% din PIB.
În Bulgaria, datoria publică a crescut cu 11,7% în aceeaşi perioadă. Totuşi, ponderea datoriei publice
în PIB este cea mai scăzută comparativ cu celelalte state.
După ce ponderea datoriei publice în PIB creşte cu 6,8% în perioada 2010-2013 în Republica Cehă,
în 2014, aceasta scade cu 2,4% faţă de anul precedent.
În Polonia, ponderea datoriei publice în PIB a înregistrat o uşoară fluctuaţie (la început, de creştere,
apoi de scădere uşoară, din nou de creştere şi iarăşi de scădere), înregistrând un declin total de 3,5% în
perioada 2010-2014.
Dintre cele 5 ţări analizate, doar Ungaria depăşeşte valoarea de referinţă de 60% din PIB. În perioada
2010-2014, se remarcă faptul că ponderea datoriei publice în PIB s-a diminuat cu 4 puncte procentuale.
OBSERVAŢIE:
6
 În conformitate cu Pactul de Stabilitate şi Creştere (PSC), statele care vor să treacă la moneda euro
s-au angajat că datoria publică nu va trece de 60% din PIB . În cazul în care acestea nu respectă această
limită, se declanşează aşa-numita procedură aplicabilă deficitelor bugetare.

Tabel 4.1: Rata de schimb (%)

Ţara 2010 2011 2012 2013 2014
România 113,91 107,15 101,53 101,23 100,66
Bulgaria 134,31 139,47 141,07 152,68 153,31
Rep. Cehă 117,96 121,40 117,69 114,27 108,50
Polonia 104,13 101,62 98,04 98,46 96,15
Ungaria 94,19 94,37 91,09 89,54 88,06
Sursa: Eurostat

În perioada 2010-2014, rata de schimb a scăzut cu 13,25% în România, în timp ce în Bulgaria aceasta
a crescut cu 19%.
În Polonia, rata de schimb a înregistrat o uşoară fluctuaţie (la început, de scădere, apoi de creştere
modestă şi din nou de scădere), înregistrând un declin total de 7.98%.
În Cehia, deşi în 2011, rata de schimb a crescut cu 3.44% faţă de anul precedent, în perioada 2010-
2014, acest indicator a înregistrat o scădere de 9.46%. O evoluţie asemănătoare se înregistrează şi în
Ungaria: în 2011, rata de schimb s-a majorat cu 0.18%, iar în anii următori s-a redus cu 6.31% faţă de
anul 2011.
OBSERVAŢIE:
Toate statele care vor să treacă la moneda unică europeană trebuie să urmărească „respectarea
marjelor normale de fluctuaţie prevăzute de mecanismul cursului de schimb al Sistemului Monetar
European, timp de cel puţin doi ani, fără devalorizarea monedei în raport cu moneda euro”, adică statul
membru nu a devalorizat din proprie iniţiativă cursul de schimb central bilateral al monedei sale în raport cu euro.

Tabel 5.1: Rata de schimb (moneda natională=1 euro)

Ţara Moneda 2010 2011 2012 2013 2014

naţională
România Leu 4,2122 4,2391 4,4593 4,4190 4,4437
Bulgaria Leva 1,9558 1,9558 1,9558 1,9558 1,9558
Rep. Cehă Coroana 25,284 24,590 25,149 25,980 27,536
Polonia Zlot 3,9947 4,1206 4,1847 4,1975 4,1843
Ungaria Forint 275,48 279,37 289,25 296,87 308,71
Sursa: Eurostat
În 2014, se remarcă un curs de 4.4437 lei/euro în creştere fata de cotaţia de 4.2122 lei/euro din 2010. Se
observă în 2013 o depreciere a monedei unice europene în raport cu leul.
În Bulgaria, referinţa euro se menţine la 1.9558 leva/euro în perioada 2010-2014.
În perioada analizata,euro s-a apreciat în raport cu coroana cu peste 2 coroane, doar în 2011 se observă
deprecierea euro în raport cu coroana.
În perioada 2010-2013, referinţa euro a urcat de la 3.9947 zloţi/euro la 4.1975 zloţi/euro, urmând ca în 2014
zlotul să se aprecieze în raport cu euro.
În aceeaşi perioadă, forintul s-a depreciat în raport cu euro.

7
Tabel 6.1: Rata inflaţiei (%)
Ţara 2010 2011 2012 2013 2014
România 6,1 5,8 3,4 3,2 1,4
Bulgaria 3,0 3,4 2,4 0,4 1,6
Rep. Cehă 1,2 2,1 3,5 1,4 0,4
Polonia 2,7 3,9 3,7 0,8 0,6
Ungaria 4,7 3,9 5,7 1,7 1,0
Valoare de ≤ 1,5 p.p. peste 0,3% (media celor mai performante 3 state membre
referinţă U.E.,respectiv Letonia (0,1%), Portugalia (0,3%) şi Irlanda (0,3%).)
Sursa: Eurostat

În perioada 2010-2014, rata inflaţiei a înregistrat o scădere de 4.7% în România. Totuşi, în 2014 valoarea ratei
inflaţiei este cea mai ridicată în România, comparativ cu celelalte state analizate, dar sub valoarea de referinţă.
În Ungaria, rata inflaţiei a înregistrat o uşoară fluctuaţie (la început, de scădere, apoi de creştere modestă şi din
nou de scădere), înregistrând un declin total de 4.7%. Rata inflaţiei a ajuns în anul 2014 sub valoarea de
referinţă.
În Bulgaria, deşi în 2011, rata inflaţiei a crescut cu 0.4% faţă de anul precedent, în perioada 2010-2014, acest
indicator a înregistrat un declin total de 4.6%. O evoluţie asemănătoare se înregistrează şi în Polonia: în 2011, rata
inflaţiei s-a majorat cu 1.2%, iar în anii următori s-a redus cu 3.8% faţă de 2011.
În Cehia, după o creştere continuă înregistrată în perioada 2010-2012 a ratei inflaţiei, respectiv cu 2.3%, în
anii următori, indicatorul a scăzut cu 3.1 % faţă de 2012.
Se remarcă faptul că în toate cele 5 ţări analizate, rata inflaţiei este sub valoarea de referinţă de 1.7%
în 2014.
OBSERVAŢIE:
Rata inflaţiei este determinată pe baza variaţiei înregistrate de cea mai recentă medie anuală
disponibilă a Indicelui Armonizat al Preţurilor de Consum (IAPC) faţă de media anuală anterioară. Este
de precizat că există preocupări faţă de sustenabilitatea procesului de convergenţă a inflaţiei pe termen
lung în mai multe ţări, deoarece odată cu accelerarea procesului de redresare economică se estimează că
inflaţia va creşte din nou.

Tabel 7.1: Deficitul bugetar (milioane euro)

Ţara 2010 2011 2012 2013 2014
România -8.700,3 -7.215,5 -4.216,4 -3.133,5 -2.074,5
Bulgaria -1.190,3 - 812,8 - 259,9 - 327,3 -2.464,6
Rep. Cehă -6.902,3 -4.479,3 -6.362,6 -1.962,0 -3.012,6
Polonia -27.228,6 -18.442,7 -14.363,5 -15.859,9 -13.566,7
Ungaria -4.442,2 -5.505,5 -2.289,7 -2.520,3 -2.630,8
Sursa: Eurostat

În perioada 2010-2014, se remarcă diminuarea deficitului bugetar cu 76.16% în România şi cu

50.17% în Polonia.
În Bulgaria, după o scădere continuă înregistrată în perioada 2010-2012 a deficitului bugetar, 8nis
ă8ive cu 78.16%, în anii următori, indicatorul a crescut semnificativ, nivelul înregistrat în 2014 fiind cu
848.29% faţă de 2012.
În Ungaria, deficitul bugetar a înregistrat o uşoară fluctuaţie (la început, de creştere, apoi de scădere
şi din nou de creştere). După ce în 2011,indicatorul a crescut cu 23.94% faţă de anul anterior, în 2012,
acesta s-a redus semnificativ, urmând ca în următorii 8nis ă înregistreze o creştere de aproximativ 15%.
8
 O evoluţie asemănătoare Ungariei a înregistrat şi Cehia, în sensul că nivelul deficitului bugetar a
fluctuat destul de mult. Se remarcă o diminuare importantă în 2013, atunci când scade cu 69.16% faţă de
anul anterior, urmând ca în 2014 să crească din nou cu 53.55%.
Cel mai mare deficit bugetar în anul 2014 l-a avut Polonia (-13 566,7 milioane euro), iar cel mai mic
l-a avut România (-2 074,5 milioane euro).

Tabel 8.1: Ponderea deficitului bugetar în PIB (%)

Ţara 2010 2011 2012 2013 2014
România -6,9 -5,4 -3,2 -2,2 -1,4
Bulgaria -3,2 -2,0 -0,6 -0,8 -5,8
Rep. Cehă -4,4 -2,7 -4,0 -1,3 -1,9
Polonia -7,5 -4,9 -3,7 -4,0 -3,3
Ungaria -4,5 -5,5 -2,3 -2,5 -2,5
Valoare de -3.0%
referinţă
Sursa: Eurostat

În perioada 2009 – 2011, România a înregistrat cele mai mari deficite bugetare ca urmare a consecinţelor
crizei economico‐financiare şi a politicii fiscale pro‐ciclice din anii de dinaintea crizei, ceea ce a generat
riscuri importante pentru creşterea şi stabilitatea economică.
Implementarea măsurilor de consolidare fiscală au vizat reducerea deficitului bugetar şi îmbunătăţirea
situaţiei finanţelor publice. În perioada 2012‐2014, prin politica bugetară caracterizată de un management
prudent al cheltuielilor publice şi de îmbunătăţire semnificativă a managementului datoriei publice, s‐au
înregistrat progrese importante în vederea reducerii riscurilor. Astfel că România a avut în 2014 cel mai
mic deficit bugetar din cele 5 ţări analizate, cu 5,5% mai mic în 2014 faţă de nivelul înregistrat în 2010.
În Bulgaria deficitul bugetar ca pondere din PIB a fluctuat destul de mult, ajungând în anul 2014 la
valoarea de -5,8% din PIB (cu 2,8% peste valoarea de referinţă de -3,0%), cea mai mare valoare din cele
5 ţări analizate, în timp ce în Polonia a scăzut constant, ajungând în 2014 la -3,3% din PIB (totuşi peste
valoarea de referinţă de -3,0%).
Ponderea deficitului bugetar în PIB variază între -4,4% si -1.3% în Cehia, nivelul înregistrat în 2014
fiind cu 2,5% mai mic decât in 2010 şi sub valoarea de referinţă de -3,0% din PIB.
În Ungaria, după ce în 2011, indicatorul a crescut cu 1% faţă de anul anterior, în următorii ani a
înregistrat o scădere de aproximativ 3%.
OBSERVAŢIE:
În majoritatea ţărilor, deficitul bugetar a devenit un fenomen obişnuit, pe fundalul amplificării
cheltuielilor publice. Majorarea deficitelor bugetare contribuie la accentuarea dezechilibrelor în
economie. Pe termen scurt, deficitul bugetar duce la scădera ofertei de fonduri pe piaţă, ceea ce
determină creşterea ratelor dobânzilor. În acest context, volumul de investiţii scade, conducând la
scăderea volumului activităţilor economice şi implicit a numărului de locuri de muncă şi a consumului.

9
1.3 Analiza criteriilor de convergenţă reală

Tabel 9.1: PIB/ loc (Euro pe cap de locuitor)

Ţara 2010 2011 2012 2013 2014

România 6 300 6 400 6 400 6 700 6 900
Bulgaria 5 000 5 200 5 300 5 400 5 500
Rep. Cehă 14 900 15 200 15 000 15 000 15 200
Polonia 9 400 9 900 10 000 10 100 10 500
Ungaria 9 800 10 000 9 900 10 100 10 300
UE28 24 200 25 600 24 900 26 500 27 300
Sursa: Eurostat

În perioada 2010-2014, PIB-ul/loc în România a crescut cu 9.52%, în Bulgaria cu 10%, iar în Polonia
cu 11.7%, cu 2.18 puncte procentuale mai mult decat în România şi cu 1.7 puncte procentuale mai mult
faţă de Bulgaria.
În Cehia, în aceeaşi perioadă, PIB-ul/loc a crescut cu 2.01%. Totuşi, valorile PIB-ului/loc sunt cele
mai ridicate în Cehia, în comparaţie cu celelalte state.
În aceeaşi perioadă, în Ungaria, PIB-ul/loc a crescut cu 5.1% (doar în anul 2012, indicatorul a scăzut
cu 1 punct procentual faţă de 2011), cu mult sub valorile înregistrate în celelate ţări analizate.
În UE28, PIB-ul/loc a crescut cu 12.8%. Doar în 2012 se observă o diminuare a PIB/loc cu 2.73%
faţă de anul precedent.
Se remarcă faptul că PIB-ul pe cap de locuitor în România şi Bulgaria înregistrează cele mai scăzute
valori în comparaţie cu media Uniunii Europene.

Tabel 10.1: Creşterea PIB/ loc (%)

Ţara 2010 2011 2012 2013 2014
România -0,8 1,1 0,6 3,4 2,8
Bulgaria 0,7 2,0 0,5 1,1 1,7
Rep. Cehă 2,3 2,0 -0,8 -0,7 2,0
Polonia 3,7 4,8 1,8 1,7 3,4
Ungaria 0,8 1,8 -1,5 1,5 3,6
U.E.28 2,1 1,7 -0,5 0,0 1,3
Sursa: Eurostat

În România, PIB/loc a fluctuat destul de mult în cei 5 ani, dar în anul 2014 a crescut cu 3,6% faţă de
anul 2010. În Bulgaria, PIB-ul a fluctuat mai puţin, ajungând în anul 2014 pe 1,0% creştere.
În Cehia, PIB a scăzut în perioada 2010-2013 cu 3%, iar în următorul an a crescut, astfel că nivelul
PIB/loc în anul 2014 a scăzut faţă de anul 2010 doar cu 0,3%.
În Polonia, nivelul PIB/loc a scăzut de la 4,8% în 2011 până la 3,4% în anul 2014.
În Ungaria, cea mai mică valoare a PIB/loc a fost în anul 2012 (-1,5%), ajungând în anul 2014 la
3,6%.
În UE28, ritmul PIB-ul/loc se află în descreştere în perioada 2010-2012, urmând ca în următorii ani
să crească uşor, ajungând în anul 2014 la 1.3%.

10
Tabel 11.1: PIB (milioane de euro)
Ţara 2010 2011 2012 2013 2014
România 118 196,0 124 327,7 131 478,0 131 578,9 142 245,1
Bulgaria 34 932,8 36 052,4 38 504,9 39 927,0 39 940,3
Rep. Cehă 142 197,0 149 932,0 155 486,0 152 925,6 149 491,1
Polonia 310 681,4 354 616,1 370 850,6 381 479,7 389 695,1
Ungaria 91 415,4 96 243,0 98 920,6 96 968,3 97 948,0
Sursa: Eurostat

PIB a crescut cu 20.35% în România în perioada 2010-2014, cu 14.33% în Bulgaria, cu 25.43% în

Polonia şi cu 7.17% în Ungaria.
În Rep. Cehă, PIB a crescut cu 9.35% în perioada 2010-2012, nivelul înregistrat în 2014 fiind cu
3.85% mai mic decât nivelul din 2012.
Cea mai mare creştere a PIB, raportându-ne la cei 5 ani, a fost în Republica Cehă, iar cea mai mică
creştere a fost în Ungaria.

Tabel 12.1: Gradul de deschidere (%)

Ţara 2010 2011 2012 2013 2014
România 62.3 72.12 80.36 81.07 81.4
Bulgaria 99.29 115.30 131.54 135.36 141.17
Rep. Cehă 118.67 134.8 146.53 155.87 156.14
Polonia 76.88 83.97 89.50 91.41 91.83
Ungaria 149.19 162.50 171.35 170.37 174.34
Sursa: Eurostat

În perioada 2010-2014, gradul de deschidere a economiei româneşti a crescut cu 19.1%.

În Bulgaria, indicatorul a crescut cu 41.88%, în Cehia cu 37.47%, iar în Polonia cu 14.95%.
În Ungaria, gradul de deschidere a economiei a înregistrat o uşoară fluctuaţie (la început, de creştere,
apoi de scădere şi din nou de creştere), înregistrând o majorare de 25.15% în perioada analizată.

Tabel 13.1: Ratele anuale de creştere a producţiei industriale (fără construcţii) (%)

Ţara 2010 2011 2012 2013

România 3,8 7,8 2,4 7,8
Bulgaria 2,0 5,9 -0,2 0,0
Rep. Cehă 8,2 5,9 -0,8 0,2
Polonia 11,7 6,8 1,4 2,4
Ungaria 10,3 5,6 -1,4 1,5
U.E. 28 6,8 3,1 -2,2 -0,4
Sursa: Eurostat

În România, producţia industrială a fluctuat destul de mult în zonele analizate în perioada 2010-2013.
Astfel că în România producţia industrială a înregistrat o creştere de 4 puncte procentuale.
În Bulgaria, după o creştere de 3.9% în 2011, producţia industrială a scăzut drastic în 2012.
Producţia industrială a urmat un trend descrescator în Polonia (a scăzut cu 9%), dar în 2014 a crescut
cu 1% faţă de anul anterior.
11
 Producţia industrială a scăzut în Ungaria în perioada 2010-2012 cu 11.7%, iar în următorul an a
crescut, astfel că nivelul producţiei industriale în anul 2014 a scăzut faţă de anul 2010 cu 8.8%.
De asemenea în UE28 a înregistrat o scădere de 7.2 puncte procentuale în perioada 2010-2013.

Tabel 14.1: Ratele anuale de creştere a producţiei în construcţii (%)

Ţara 2010 2011 2012 2013
România -13,3 + 2,9 +1,2 - 0,5
Bulgaria -14,6 -12,9 -0,5 - 5,2
Rep. Cehă - 7,6 - 3,6 -7,4 - 6,8
Polonia + 4,4 +15,3 -5,1 -10,1
Ungaria -10,4 - 8,0 -6,7 + 8,5
U.E. 28 - 4,2 - 1,2 -5,2 - 2,3
Sursa: Eurostat

După o scădere semnificativă înregistrată în 2010, producţia în construcţii în România a început să

crească uşor în urmatorii ani.
Producţia în construcţii a urmat un trend descrescator în Bulgaria, Cehia si UE28. Spre deosebire de
acestea, producţia în construcţii în Ungaria a crescut cu 8.5% în 2014, după o scădere continuă în anii
precedenţi.
În Polonia, producţia în construcţii scade începând cu 2012, după ce în 2011 înregistrase o creştere de
15.3%.

Tabel 15.1: Producţia agricolă (milioane euro)

Ţara 2010 2011 2012 2013 2014

România 10 311 12 781 9 008 12 185 10 938
Bulgaria 2 118 2 505 2 626 2 621 2 485
Rep. Cehă 2 250 2 854 2 849 2 924 2 815
Polonia 8 782 11 140 11 290 11 405 10 842
Ungaria 3 473 4 673 4 335 4 575 4 548
U.E. 28 189 685 207 825 210 979 212 084 201 814
Sursa: Eurostat
După o scădere semnificativă înregistrată în 2012 ( cu 29.52% mai puţin decât nivelul din 2011),
producţia agricolă în România a crescut în 2013 cu 35.26% faţă de anul precedent, iar în 2014 a scăzut
din nou cu 10.23%.
În Bulgaria, după o creştere continuă înregistrată în perioada 2010-2012, producţia agricolă a început
să scadă usor în urmatorii ani, ajungând în 2014 la valoarea de 2485 milioane euro, în creştere cu
17.33% faţă de 2010.
În perioada 2010-2013, producţia agricolă a urmat un trend crescator în Polonia (a crescut cu
29.87%), dar în 2014 a scăzut cu 4.93% faţă de anul anterior.
În perioada analizată, producţia agricolă a crescut în Ungaria cu 30.95%, iar în Cehia cu 25.11%, desi
pe parcursul celor 5 ani, producţia agricolă a fluctuat putin.
În UE28, după o creştere continuă înregistrată în perioada 2010-2013 de 11.8%, în 2014 aceasta a
scăzut cu 4.84% faţa de nivelul înregistrat in 2013.

12
 Tabel 16.1: Producţia animală (milioane euro)
Ţara 2010 2011 2012 2013 2014
România 3 592 3 889 3 993 3 908 3 888
Bulgaria 1 037 1 179 1 145 1 091 1 050
Rep. Cehă 2 250 2 854 2 849 2 924 2 815
Polonia 9 115 9 956 10 497 10 967 11 260
Ungaria 2 110 2 434 2 546 2 576 2 605
U.E. 28 140 928 155 394 163 094 167 536 167 878
Sursa: Eurostat
În România, producţia animală a crescut în perioada 2010-2012 cu 11.16%, iar apoi a început să
scadă, ajungând în 2014 la valoarea de 3888 milioane euro, în creştere cu 8.24% faţă de 2010.
După o crestere de 13.69% înregistrată în 2011, producţia animală a început să scadă în Bulgaria,
astfl ca în perioada 2011-2014 a înregistrat un declin de 10.94%.
În Cehia, producţia animală înregistrează o uşoară fluctuaţie (la început de creştere, apoi de scădere,
din nou de creştere şi iar de scădere). Valoarea din 2014 este în creştere cu 25.11% faţă de 2010.
Producţia animală în Polonia, Ungaria si UE28 a urmat un trend crescător în perioada analizată, astfel
ca aceasta a crescut cu 23.53% în Polonia, cu 23.46% în Ungaria şi cu 19.12% în UE28.

Tabel 17.1: Export de bunuri şi servicii (preţuri curente, milioane de euro)

Ţara 2010 2011 2012 2013 2014

România 32 958,2 40 941,4 49 117,5 50 018,8 57 338,2
Bulgaria 15 797,3 20 271,9 25 521,1 26 439,5 28 073,9
Rep. Cehă 87 253,0 103 480,3 117 150,8 123 155,9 121 257,5
Polonia 118 248,2 145 617,9 162 634,3 173 960,1 182 712,1
Ungaria 70 086,9 80 818,0 87 840,7 85 930,8 89 079,4
Sursa: Eurostat

Exportul de bunuri şi servicii a crescut cu 73.97% în România în perioada 2010-2014, cu 77.71% în

Bulgaria, cu 54.52% în Polonia şi cu 27.09% în Ungaria.
În Rep. Cehă, exportul de bunuri şi servicii a crescut cu 41.15% în perioada 2010-2013, nivelul
înregistrat în 2014 fiind cu 1.54% mai mic decât nivelul din 2013.

Tabel 18.1: Importul de bunuri si servicii (milioane de euro)

Ţara 2009 2010 2011 2012 2013
România 40 676,1 48 724,8 56 537,9 56 659,0 58 457,2
Bulgaria 18 886,1 21 299,0 25 129,6 27 605,2 28 311,9
Rep. Cehă 81 490,3 98 634,6 110 690,9 115 211,5 112 165,7
Polonia 120 623,0 152 150,1 169 282,1 174 767,4 175 151,6
Ungaria 66 294,3 75 574,1 81 658,3 79 279,1 81 684,5
Sursa: Eurostat

Importul de bunuri şi servicii a crescut cu 43.71% în România în perioada 2010-2014, cu 49.90% în

Bulgaria, cu 45.21% în Polonia şi cu 23.21% în Ungaria.
În Rep. Cehă, importul de bunuri şi servicii a crescut cu 41.38% în perioada 2010-2013, nivelul
înregistrat în 2014 fiind cu 2.64% mai mic decât nivelul din 2013.

13
 2. Evaluarea stadiului de convergenţă
Pentru evaluarea stadiului de convergenţă economică în statele membre ale UE care intenţionează să
adopte moneda euro, BCE utilizează un cadru comun de analiză.
La baza acestui cadru comun, care a fost aplicat într-o manieră consecventă în toate rapoartele
Institutului Monetar European (IME) şi în toate ediţiile Raportului de convergenţă al BCE se află, în
primul rând, prevederile Tratatului şi modul de aplicare a acestora de către BCE cu privire la evoluţia
preţurilor, a soldurilor bugetare şi a indicatorilor de îndatorare, precum şi la cea a cursurilor de schimb şi
a ratelor dobânzilor pe termen lung, alături de alţi factori relevanţi pentru integrarea şi convergenţa
economică. În al doilea rând, cadrul se bazează şi pe o serie de indicatori economici consideraţi utili
pentru analiza aprofundată a sustenabilităţii procesului de convergenţă. Este important să se aibă în
vedere toţi aceşti factori pentru evaluarea statului membru în cauză, astfel încât să se asigure
desfăşurarea fără obstacole majore a procesului de integrare a acestuia în zona euro.
Banca Centrală Europeană utilizează o serie de principii directoare pentru aplicarea criteriilor de
convergenţă, fiecare criteriu fiind interpretat şi aplicat cu stricteţe. Conform acestui principiu, obiectivul
principal al criteriilor constă în garantarea faptului că numai statele membre în care condiţiile economice
sunt favorabile menţinerii stabilităţii preţurilor şi unităţii zonei euro pot face parte din aceasta. În al
doilea rând, criteriile de convergenţă alcătuiesc un ansamblu coerent şi integrat, şi, prin urmare, trebuie
întrunite cumulativ; Tratatul nu sugerează stabilirea unei ierarhii a criteriilor, acestea deţinând poziţii
egale ca importanţă. În al treilea rând, criteriile de convergenţă trebuie îndeplinite pe baza datelor
efective. În al patrulea rând, modalitatea de aplicare a criteriilor de convergenţă trebuie să fie
consecventă, transparentă şi simplă. Totodată, din perspectiva alinierii la criteriile de convergenţă,
sustenabilitatea reprezintă un factor esenţial, întrucât procesul de convergenţă trebuie realizat într-o
manieră durabilă, şi nu doar la un moment dat în timp. Din acest motiv, analizele de ţară acordă o
atenţie deosebită aspectelor legate de caracterul sustenabil al convergenţei. În acest sens, evoluţiile
economice din ţările respective sunt analizate retrospectiv, fiind luat în considerare, în principiu, ultimul
deceniu. Acest tip de analiză permite stabilirea mai corectă a gradului în care realizările actuale sunt
determinate de ajustări structurale reale, ceea ce ar trebui să conducă la o evaluare mai exactă a
caracterului sustenabil al convergenţei economice. De asemenea, în măsura în care se impune, se adoptă
o abordare anticipativă. În acest context, o atenţie deosebită este acordată faptului că sustenabilitatea
evoluţiilor economice favorabile este strâns condiţionată de aplicarea unor măsuri de politică adecvate şi
durabile, ca răspuns la provocările prezente şi viitoare. Un rol esenţial pentru sprijinirea creşterii
sustenabile a activităţii economice pe termen mediu şi lung este, de asemenea, atribuit existenţei unei
guvernanţe robuste şi a unor instituţii solide. În ansamblu, este evidenţiat faptul că asigurarea unei
convergenţe economice sustenabile depinde de soliditatea poziţiei de pornire a ţării respective, de
existenţa unor instituţii solide şi de caracterul oportun al politicilor implementate în urma adoptării euro.
Cadrul comun este aplicat individual statelor membre analizate. Analizele de ţară, care evaluează
performanţele înregistrate de fiecare dintre statele membre, trebuie luate în considerare separat, în
conformitate cu dispoziţiile articolului 140 din Tratat.

14
 3. Procesul de pregătire a României pentru trecerea la euro

Adoptarea euro constituie un pas crucial pentru economia unui stat membru, deoarece puterea de
decizie în domeniul monetar este transferată Băncii Centrale Europene, care acţionează în mod
independent prin intermediul unei politici monetare unice pentru întreaga zonă euro.
Calitatea de membru al Uniunii Europene, calitate pe care România a dobândit-o prin intrarea în
vigoare a Tratatului de aderare de la 1 ianuarie 2007, presupune pentru fiecare dintre state drepturi dar şi
obligaţii. Înainte ca un stat membru să poată adopta moneda euro, acesta trebuie să îndeplinească
anumite criterii economice şi juridice. Criteriile de convergenţă economică au rolul de a garanta că
economia unui stat membru este suficient de bine pregătită pentru adoptarea monedei unice şi că se
poate integra cu uşurinţă în regimul monetar al zonei euro. Convergenţa juridică cere ca legislaţia
naţională, în special cea referitoare la Banca Centrală Naţională şi la emisiile monetare, să fie
compatibilă cu dispoziţiile Tratatului.
Înlocuirea unei monede naţionale cu moneda euro este o operaţiune complexă, care necesită
numeroase pregătiri de ordin practic - de exemplu trebuie să se ofere garanţii că moneda naţională este
retrasă rapid, că preţurile mărfurilor sunt corect convertite şi prezentate şi că populaţia este bine
informată. Toate aceste pregătiri se bazează pe un anumit „scenariu de trecere la moneda unică” ,
adoptat de statul candidat la zona euro. O experienţă semnificativă s-a câştigat odată cu lansarea
monedei euro, experienţă de care beneficiază astăzi ţările candidate la zona euro. Comisia Europeană, în
mod special, oferă ajutor considerabil şi consiliere ţărilor candidate la zona euro.
Iniţializarea unui proces de adoptare a monedei unice a avut loc o dată cu semnarea Tratatului de
aderare a României la Uniunea Europeană, această construcţie integraţionistă cuprinzând în mod
obligatoriu şi apartenenţa la Uniunea Monetară şi Economică. Aderarea României la Uniunea Europeană
presupune adoptarea monedei unice într-un orizont de timp ce depinde de gradul de integrare economică
cu zona euro. În cuprinsul Programului de Convergenţă 2015-2018 este precizat faptul că angajamentul
României de adoptare a monedei euro va deveni un obiectiv realizabil şi necesar la data de 1 ianuarie
2019, angajamentul asumat reprezentând un reper important pentru promovarea reformelor, atât a celor
bugetare, cât şi a celor structurale, necesare pentru sporirea competitivităţii economiei. În acest sens,
aderarea României la Pactul Euro Plus asigură adoptarea de măsuri menite să conducă la creştera
competitivităţii şi evitarea dezechilibrelor macroeconomice.
Din punct de vedere administrativ, similar acţiunilor celorlalte noi state membre, autorităţile din
România au instituit organisme de coordonare a procesului de adoptare a monedei unice.
Începând din luna mai 2011, coordonarea la nivel naţional a pregătirilor pentru adoptarea euro se
realizează de către Comitetul interministerial pentru trecerea la euro, condus de Primul-Ministru, şi din
care mai fac parte guvernatorul BNR, ministrul Finanţelor Publice, miniştri şi conducători ai altor
instituţii guvernamentale, reprezentanţi ai asociaţiilor patronale şi sindicale. Începând din februarie
2010, în cadrul BNR funcţionează Comitetul de pregătire a trecerii la euro, care reprezintă un cadru
formalizat de dezbatere a problematicilor legate de convergenţa nominală şi reală, respectiv de suport al
deciziilor băncii centrale în procesul de aderare la Uniunea Economică şi Monetară. Din luna octombrie
2010, acest comitet are ca invitaţi permanenţi reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice. Până în
prezent, în cadrul Comitetului de pregătire a trecerii la euro au fost analizate o serie de documente
referitoare la:
a. experienţa altor ţări în pregătirea trecerii la euro;
b. stadiul pregătirii României pentru adoptarea euro (studii privind cursul de schimb de echilibru,
indicatori de aliniere structurală a României la zona euro);
c. mecanisme şi concepte noi dezvoltate la nivelul Uniunii Europene după criza financiară (note
privind Semestrul European, demararea funcţionării Comitetului European pentru Risc Sistemic, Pactul
Euro Plus);

15
 d. contribuţii ale BNR la documentele programatice ale Guvernului român (Programul de
Convergenţă, Programul Naţional de Reformă).
e. Stabilirea coordonatelor procesului de adoptare a euro necesită o evaluare bine fundamentată, iar
asumarea publică a procesului de adoptare a monedei euro trebuie să beneficieze de consens naţional,
neinfluenţată de diferenţe doctrinare sau de ciclul electoral, astfel încât să se materializeze într-o
coordonare a politicilor economice şi strategice.
Adoptarea euro începe să devină un obiectiv naţional, preşedintele Klaus Iohannis dând startul
consultărilor pe această temă, pentru realizarea unui consens politic naţional şi adoptarea unei strategii
naţionale şi a unui calendar riguros de măsuri economice, monetare, legislative şi instituţionale, pentru
integrarea în zona euro.
Astfel, s-a decis înfiinţarea unui comitet de coordonare a procesului de adoptare a monedei comune,
care să asigure proiectarea, coordonarea şi monitorizarea etapelor şi responsabilităţilor implicate pentru
atingerea acestui obiectiv.
Adoptarea euro rămâne singurul obiectiv care poate aduce repere clare pentru realizarea reformelor
necesare pentru modernizarea economiei României, după punctarea altor două borne importante:
aderarea la NATO în 2004 şi integrarea în UE în 2007.
Trecerea la euro a fost până acum o ţintă mişcătoare. Iniţial, obiectivul a fost 2014. Ulterior, s-a
profilat momentul ianuarie 2015 pentru trecerea efectivă la moneda unică europeană. Apoi, a fost o
perioadă „fără ţintă“,iar acum obiectivul anunţat de Guvern este 1 ianuarie 2019, moment la care vor fi
trecut deja două decenii de când euro a fost cotat pentru prima oară la Bucureşti, în 1999, la un curs de
13.000 de lei vechi (echivalentul a 1,3 lei în prezent).
Criza financiară şi economică internaţională a schimbat multe din paradigmele adoptării euro, iar a
gândi numai în termeni de inflaţie, deficit bugetar, datorie publică, diferenţial de dobânzi sau
volatilitatea cursului pare insuficient. Turbulenţele care au zguduit economiile emergente în anii de criză
au lăsat loc pentru dezbateri aprinse privind oportunitatea adoptării mai rapide a euro de către membrii
Uniunii care nu au făcut deocamdată acest pas. Extinderea crizei datoriilor în Grecia, Irlanda, Portugalia
sau Spania, ţări mai puţin competitive, a subliniat lipsa de imunitate a apartenenţei la zona euro pentru
ţările care nu sunt pregătite şi necesitatea unor reforme structurale profunde. Iar atenţia s-a orientat în
ultimii ani pe convergenţa reală, pe nivelul de trai.
România îndeplineşte acum criteriile de convergenţă nominală, însă una dintre cele mai importante
probleme legate de adoptarea euro este PIB-ul pe cap de locuitor în România, aflat la jumătate din
media Uniunii Europene.
Toate ţările care au aderat la UE sunt obligate prin tratat să adopte euro, dar trebuie mai întâi să
îndeplinească mai multe criterii, astfel încât termenul este flexibil.

16
 4. Avantajele adoptării monedei euro

Moneda Euro a fost lansată la data de 1 ianuarie 1999, fiind utilizată ca „monedă scripturală”,
respectiv denominarea instrumentelor de plată şi a transferurilor bancare, dar şi pentru efectuarea de
plăţi electronice, în timp ce monedele naţionale erau utilizate pentru efectuarea plăţilor în numerar. Mai
târziu, în 2002 au fost introduse în circulaţie bancnotele şi monedele euro.
Simbolul monedei euro a fost inspirat din litera grecească epsilon (€), totodată şi prima literă a
cuvântului „Europa”, iar cele două linii care îl străbat reprezintă stabilitatea monedei unice.
Înlocuind monedele naţionale, moneda euro a eliminat riscurile generate de variaţiile de curs, dar şi
costurile de tranzacţionare, astfel în cele ce urmează vor fi expuse principalele avantaje ce decurg din
utilizarea monedei euro, pentru populaţie, companii cât şi pentru economiile ţărilor membre:

4.1 Beneficiile utilizării monedei euro pentru populaţie

 Preţuri mai stabile – moneda euro a determinat un nivel mai scăzut al inflaţiei şi o oarecare
stabilitate a preţurilor. Astfel nivelul redus al inflaţiei a condus la conservarea puterii de cumpărare şi
totodată a nivelului economiilor populaţiei;
 O piaţă mai competitivă – astfel populaţia are posibilitatea de a compara preţurile bunurilor din
zona euro şi prin urmare să achiziţioneze acele bunuri care au preţurile cele mai scăzute. În acest fel este
stimulată concurenţa între producători/comercianţi, preţurile bunurilor/serviciilor fiind menţinute la un
nivel scăzut;
 Dobânzi mai mici la creditele contractate – având în vedere faptul că nivelul ratei inflaţiei este
scăzut, costurile aferente împrumuturilor bancare contractate vor fi mai puţin împovărătoare pentru
populaţie, mai ales ţinând cont de faptul că riscul valutar este eliminat de la început;
 Mai multe locuri de muncă – fiind eliminat riscul de schimb valutar, companiile sunt stimulate să
investească în ţările din zona Euro, creându-se astfel noi locuri de muncă pentru populaţia din ţările
respective.

4.2 Beneficiile utilizarii monedei euro pentru companii

 Oportunităţi mai mari de investiţii – Având în vedere rata inflaţiei mai scăzută în zona Euro şi
implicit a ratelor de dobândă la credite este redusă, incertitudinea în mediul economic facilitează astfel
investiţiile. Prin urmare va creşte cantitatea de bunuri şi servicii distribuite pe piaţă, dar şi o
productivitate mai mare, fiind antrenată astfel creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă;
 Stimularea comerţului în zona Euro – înainte de introducerea monedei euro, comerţul implica mai
multe monede naţionale ce aveau cursuri fluctuante. Pentru a reduce riscul tranzacţionării companiile
vindeau la preţuri mai ridicate în străinătate, descurajând astfel comerţul. În present, în ţările care au
adoptat moneda euro acest risc a dispărut, astfel că preţurile ofertei de bunuri şi servicii sunt mai
scăzute. „De asemenea şi companiile din ţările din afara zonei euro sunt interesate să deruleze tranzacţii
comerciale cu ţările din zona Euro deoarece beneficiază de o piaţă mare în care se utilizează o singură
monedă”;
 O mai bună integrare a pieţelor financiare – prin eliminarea riscului valutar şi prin armonizarea
reglementărilor pieţelor financiare a fost facilitată o mai bună circulaţie a capitalurilor, deci o eficienţă
crescută a plasării fondurilor. „În plus, dimensionarea pieţei financiare din zona euro atrage mai multe
fonduri pentru investiţii, permiţându-le investitorilor să-şi disperseze riscurile într-o măsură mult mai
mare.”

4.3 Beneficiile ce decurg din utilizarea monedei euro pentru ţările membre U.E.
 Împrumuturi guvernamentale mai ieftine – dat fiind nivelul scăzut al ratei inflaţiei împrumuturile
guvernamentale sunt mai ieftine, nefiind afectate de deprecierea masei monetare. Astfel, plata unor
17
dobânzi mai scăzute la datoria publică deblochează banii pe care guvernele îi pot folosi pentru serviciile
publice sau pentru reducerea impozitelor, cu efecte benefice asupra contribuabililor;
 Stabilitatea şi creşterea economică – ţinând cont de faptul că statele din zona Euro trebuie să
respecte criteriile de la Maastricht, respectiv să nu înregistreze un deficit bugetar mai mare de 3% din
PIB şi nici o datorie publică ce depăşeşte 60% din PIB este determinată astfel stabilitatea şi creşterea
economică în Zona Euro;
 Activ de rezervă – datorită stabilităţii şi încrederii generate, moneda euro este atractivă pentru
statele din afara Zonei Euro, ca activ de rezervă.

Concluzii
Experienţa ultimilor ani a determinat modificarea semnificativă a abordării procesului trecerii la euro.
S-a observat că accentul cade nu atât pe îndeplinirea criteriilor nominale, cât pe elementele ce
condiţionează succesul economic în interiorul Zonei Euro.
În perioada premergătoare crizei, predomina ideea conform căreia îndeplinirea criteriilor nominale
era suficientă pentru a demonstra eligibilitatea/compatibilitatea cu zona euro şi dupa intrarea în zona
euro, mecanismele pieţei vor contribui la optimizarea creşterii economice a noului stat membru al Zonei
Euro. În timpul crizei, a devenit evident faptul că îndeplinirea criteriilor de la Maastricht nu garantează
succesul economic al statului în cauză în interiorul zonei euro. Astfel, asigurarea unui grad relativ ridicat
de convergenţă durabilă înainte de adoptarea monedei unice, şi nu doar îndeplinirea criteriilor de la
Maastricht, este esenţială pentru participarea cu succes la zona euro.
Prin urmare, îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală este o condiţie necesară, dar nu şi
suficientă şi înainte de a lua o decizie clară în sensul aderării la Zona Euro, trebuie foarte bine analizate
beneficiile în paralel cu dezavantajele create şi mai întâi de toate trebuie asigurată o stabilitate
economică de durată. Acum rezolvarea problemelor economice interne înainte de aderarea la Zona Euro
este o condiţie esenţială pentru succesul procesului de extindere a Zonei Euro, doar astfel noile state
membre pot crea beneficii atât pentru ele însăşi cât şi pentru ansamblul Uniunii Monetare.

18
Bibliografie
1. Epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Europa_in_figures_-
_Eurostat_yearbook;
2. http://europa.eu;
3. http://www.bnr.ro/Trecerea-la-euro-1251.aspx
4. http://www.fin.ase.ro/ABC/fisiere/ABC2_2014/lucrari/2.5.Anca%20Ghitu_PAPER.pdf
5. http://www.activenews.ro/economie/Aderarea-Romaniei-la-Zona-Euro-Un-costisitor-exercitiu-
de-imagine-115903
6. http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/la-opt-ani-dupa-integrarea-in-ue-romania-da-startul-unei-noi-
strategii-nationale-pentru-adoptarea-euro-14356458
7. http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/adoption/convergence_reports/index_ro.htm
8. http://www.bnr.ro/Procesul-de-pregatire-pentru-adoptarea-monedei-unice-europene-8012.aspx
9. http://ec.europa.eu/economy_finance/euro/adoption/index_ro.htm

19