CUPRINS:

1. Convergenţa și Uniunea Economică şi Monetară

Expresie a consensului economic dintre statele membre ale Uniunii

Europene, euro a devenit factorul decisiv al integrării europene. Obiectivele întroducerii
monedei unice, precum și avantajele derivate, izvorăsc din dorința europeană de a
constitui Uniunea Economică și Monetară.
 Uniunea Economică și Monetară este considerată o uniune politico-
monetară. Introducerea monedei unice reprezintă o decizie politică luată la nivelul
Uniunii Europene și e condiționat de îndeplinirea unor criterii politice și economice1.
Zona euro a fost instituită în anul 1999 ca o zonă monetară ce cuprindea
iniţial 11 state dintre cele 15 state membre ale UE de la acea dată şi număra peste 300 de
milioane de locuitori. În anul 1999, responsabilitatea politicii monetare a fost transferată
Eurosistemului, condus de o instituţie supranaţională — BCE. Totuşi, responsabilitatea
politicilor economice a rămas în competenţa statelor participante la zona euro.
În acest context, erau necesare eforturi susţinute de convergenţă din partea
fiecărui stat membru în vederea creării unui mediu prielnic pentru stabilitatea preţurilor în
Europa. Politicile economice naţionale au contribuit la realizarea unor condiţii economice
similare în întreaga zonă euro. Introducerea fără perturbări a monedei euro a fost posibilă
datorită convergenţei unor caracteristici economice fundamentale ale ţărilor vizate spre
cele mai bune valori de referinţă.
Procesul de convergenţă a economiilor din zona euro va continua, de
exemplu, prin diminuarea diferenţialelor de inflaţie dintre ţări. Aceasta va facilita
obiectivul politicii monetare, care este menţinerea unui nivel stabil al preţurilor în zona
euro, contribuind astfel la realizarea unei creşteri neinflaţioniste. Privind în perspectivă,
statele membre UE care vor adopta euro în viitor, trebuie să asigure convergenţa
propriilor economii cu economia zonei euro2.

2. Criteriile de convergenţă

În vederea asigurării unei convergenţe sustenabile, Tratatul de instituire a

Comunităţii Europene (Tratatul CE) stabileşte criteriile care trebuie respectate de fiecare
stat membru UE înainte de participarea la cea de-a treia etapă a Uniunii Economice şi
Monetare (UEM).

1
Ileana Pascal, Ștefan Deaconu, Codru Vrabie, Niculae Fabian, Uniunea Economică și Monetară, Uniunea
Europenă și Centre for Legal Resources, București, 2002, p. 13.
2
www.ecb.europa.eu

2
 1) Statul membru nu trebuie să facă obiectul unei decizii a Consiliului privind
existenţa unui deficit bugetar excesiv;
2) Trebuie să existe o stabilitate durabilă a preţurilor şi o rată medie a inflaţiei, în
cursul unei perioade de un an înaintea examinării, care nu poate depăşi cu mai
mult de 1,5% rata inflaţiei a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai
bune rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor;
3) Rata nominală a dobânzii pe termen lung nu trebuie să depăşească cu mai mult de
2% pe aceea a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune
rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor;
4) Limitele normale de fluctuaţie prevăzute de mecanismul cursului de schimb
trebuie respectate, fără ca acesta din urmă să cunoască tensiuni grave cel puţin pe
parcursul ultimilor doi ani dinaintea examinării;
5) Fiecare stat membru trebuie să se asigure că legislaţia naţională, inclusiv statutul
propriei bănci centrale naţionale (BCN), este compatibilă atât cu articolele 108 şi
109 din tratat, cât şi cu Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale
(Statutul SEBC). Această obligaţie care se aplică statelor membre cu derogare
este de asemenea denumită “convergenţă juridică”3.
Criteriile de convergenţă au ca scop realizarea unor evoluţii economice
armonioase în cadrul UEM, care să nu provoace tensiuni între statele membre UE.
De asemenea, trebuie reamintit faptul că este necesară continuarea respectării criteriilor
referitoare la deficitul public şi datoria publică chiar şi după începerea celei de-a treia
etape a UEM (1 ianuarie 1999). În acest sens, a fost adoptat Pactul de creştere şi
stabilitate în cadrul Consiliului European reunit la Amsterdam în luna iunie 19974.
3. Avantajele euro

Apariția euro pe plan internațional este menită să servească la adâncirea

cooperării pe baza apropierii și convergenței în politicile valutare ale principalilor
parteneri mondiali. Utilizarea monedei euro la nivelul Uniunii Europene are o serie de
avantaje în plan econmic și financiar:

3
www.ecb.europa.eu
4
http://www.ecb.int

3
1. Stabilitatea schimburilor. Existența euro ca monedă unică europeană conduce la
evitarea necesității de schimbare a banilor și a cheltuielilor care însoțesc acest
procedeu, cum ar fi: comisionul bancar, costul cu plata angajaților în gestionarea
valutei, etc. Cu o monedă unică nu vor mai exista situații de schimb riscând să
blocheze comerțul intra-european, cu toate că prețurile interne pot evolua, după
ritmuri diferite ale fiecărei țări, în așa fel încât puterea de cumpărare a euro să
varieze de la o țară la alta. Stabilitatea puterii de cumpărare este un avantaj
important deoarece conduce în principiu la o creștere a comerțului internațional,
moneda unică putând conduce la o integrare și mai puternică a piețelor și la o
încurajere a comerțului.
2. Eliminarea riscului valutar. Moneda unică contribuie și la eliminarea riscului
valutar, atacurile speculative care constrâng o țară să ridice dobânzile pentru a-și
păstra moneda națională, fiind eliminate. O dobândă ridicată are un cost deloc de
neglijat pentru economii: mai puține investiții, o rată a șomajului mai ridicată, o
creștere economică mai lentă.
3. Eliminarea costurilor de convertibilitate. Acest lucru se realizează prin
eliminarea costurilor de comision și de tranzacție pentru persoanele fizice și
juridice care întreprind acte și fapte de comerț.
4. Monedă internațională. Euro va fi o monedă internațională importantă, bazată
pe existența zonei euro, pe utilizarea acesteia ca monedă de facturare, de operare
în euro pe piața financiar-bancară, pe stabilitatea și credibilitatea euro.
Implementarea euro ca monedă unică consolidată prin convergența situațiilor
macroeconomice și în contextul unei discipline economice și financiare
monitorizate de SEBC, asigură omogenitatea disciplinară ratelor de schimb pe
termen scurt, garantând lansarea euro și la nivel internațional.
5. Reducerea ratei dobânzilor. Moneda unică permite o reducere a dobanzii în
Europa, precum și o mișcare de capital care decurge de aici. Cu o monedă unică
devalorizarea va fi practic imposibilă și prima de risc va dispărea. O altă
consecință va fi aceea de stimulare a plasamentelor în diferite categorii de titluri
în euro, acestea fiind privite la fel ca plasamentul în exterior.

4
 6. Factor de stabilitate a prețurilor. Moneda unică elimină costurile provocate de
inflație, având rolul de a consolida cursul valutar.
7. Facilitatea de cumpărare a prețurilor. Firmele și persoanele fizice pot mai ușor
să compare prețurile în diferite țări europene atunci când acestea sunt exprimate în
euro, fără a mai calcula convertibilitatea. Un alt avantaj al utilizării euro este și
simplificarea activității administrative a firmelor care vor opera în contabilitate cu
aceeași monedă5.

4. Studiu de caz : Stadiul de pregătire al Estoniei și României în vederea

adoptării monedei euro
Raportul de convergenţă pentru anul 2010 CE evaluează progresele
înregistrate în direcţia convergenţei în ţările care au derogare de la aderarea la zona euro.
Evaluarea are loc pe fondul crizei financiare globale, care a afectat perspectivele
convergenţei nominale. Cele nouă state membre ale UE care fac obiectul raportului sunt:
Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România şi
Suedia.
Conform tratatului, Comisia elaborează un raport asupra acestui subiect o
dată la 2 ani. În ceea ce priveşte Regatul Unit şi Danemarca, acestea beneficiază de o
clauză de neparticipare.
Criteriile pentru adoptarea monedei euro constau în patru condiţii
economice de stabilitate referitoare la situaţia finanţelor publice, stabilitatea preţurilor,
stabilitatea ratei de schimb şi convergenţa ratei dobânzilor pe termen lung, care trebuie
respectate în mod sustenabil. De asemenea, legislaţia naţională în domeniul afacerilor
monetare trebuie să respecte dispoziţiile Tratatului UE.
Datorită extremei economice în care se află la moment cele două țări, am
prezentat gradul de pregătire pentru aderarea la moneda unică al Estoniei și României,
după cum a fost evaluat de Comisia Europeană.
a. Aderarea Estoniei la moneda euro

5
Ibidem, p. 17-19.

5
 Conform raportul de convergenţă 2010 al Comisiei, prin care evaluează
stadiul de pregătire al statelor membre ale UE din afara zonei euro în vederea adoptării
monedei unice, Estonia îndeplineşte criteriile pentru adoptarea monedei euro, ca urmare a
eforturilor ferme şi eficiente întreprinse de guvernul şi poporul estonian. Consiliul
miniştrilor de finanţe din UE (ECOFIN) va lua decizia finală privind adoptarea monedei
euro în Estonia în iulie, după avizul Parlamentului şi după ce şefii de stat şi de guvern
din UE vor dezbate acest subiect în cadrul summitului din luna iunie.
Analizând situația Estoniei se poate observa nivelul înalt de convergenţă
economică durabilă pe care l-a atins şi faptul că este pregătită să adopte moneda euro la 1
ianuarie 2011. Acest lucru este posibil datorită angajamentului Estoniei, de durată, în
adoptarea de politici prudente.
Evaluarea gradului de pregătire al Estoniei de către Comisia Europenă, în vederea
adoptării monedei euro

Inflaţia

Rata medie a inflaţiei în Estonia în cele 12 luni care au precedat luna

martie 2010 a fost de -0,7%, cu mult sub valoarea de referinţă de 1,0% pentru
respectiva lună şi este probabil să se menţină sub valoarea de referinţă în perioada
următoare. Având în vedere distanţa faţă de valoarea de referinţă, pieţele relativ
flexibile şi politicile prudente, performanţa Estoniei în materie de preţuri este
considerată ca fiind sustenabilă. Cu toate acestea, Estonia va trebui să vegheze în
continuare la menţinerea unui nivel redus al inflaţiei, în principal prin păstrarea unei
orientări ambiţioase în materie de politici fiscale şi prin garantarea faptului că cererea
internă respectă în continuare principiile economice fundamentale.

Finanţele publice

Estonia nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existenţa unui

deficit excesiv. Deficitul şi datoria publică se încadrează în limite acceptabile pentru
evaluarea convergenţei: deficitul atingea 1,7% din PIB în 2009, în ciuda unei scăderi

6
fără precedent, de 15%, a PIB-ului nominal. Se preconizează că deficitul se va ridica la
2 % în 2010 şi în 2011 conform previziunilor Comisiei din primăvară. Datoria publică
se ridica la 7,2% din PIB în 2009, nivel care se află cu mult sub limitele stabilite la
Maastricht şi va rămâne sub acestea, chiar dacă se preconizează că datoria publică va
continua să crească până în 2013.

Ratele dobânzii

Criteriul legat de rata dobânzii pe termen lung nu se aplică direct

Estoniei, dat fiind că nu sunt disponibile nici obligaţiuni guvernamentale de referinţă pe
termen lung, nici alte titluri de valoare relevante, în vederea evaluării durabilităţii
convergenţei, aşa cum se reflectă aceasta în ratele dobânzii pe termen lung.

Absenţa respectivelor obligaţiuni reflectă un nivel foarte scăzut al datoriei

publice brute, care reflectă la rândul său excedentele bugetare din 2002-2007. În timp
ce percepţiile privind riscurile la adresa pieţei financiare din Estonia au crescut în
momentul punctului culminant al crizei, evoluţia acestora în timpul perioadei de
referinţă, precum şi evaluarea mai generală a durabilităţii convergenţei, ţinând seama de
politicile Estoniei în continuare prudente, sprijină o evaluare pozitivă în ceea ce priveşte
îndeplinirea de către Estonia a criteriului privind rata dobânzii pe termen lung.

Rata de schimb

În ceea ce priveşte criteriul ratei de schimb, Estonia participă la ERM II

din 28 iunie 2004. În perioada de doi ani care se încheie la 23 aprilie 2010, coroana
estoniană nu a făcut obiectul unor tensiuni puternice şi de când coroana participă la
mecanism, nu a existat nicio deviaţie de la rata centrală a ERM II.

Legislaţia în domeniul monetar

Estonia are o legislație monetară care este compatibilă cu legislaţia UE.

7
 Pe baza acestei evaluări şi a raportului separat de convergenţă al Băncii
Centrale Europene, Comisia propune ca Estonia să adopte moneda euro în anul 20116.

b. Aderarea României la moneda euro

Evaluarea gradului de pregătire al României de către Comisia Europenă, în
vederea adoptării monedei euro

Inflația
În România, inflaţia medie pe 12 luni a fost devansată valoarea de referinţă de la aderarea
la UE din 2007. Rata medie a inflaţiei în România până în martie 2010 a fost de 5,0%, cu
mult peste valoarea de referinţă de 1,0%, şi este probabil să rămână cu mult deasupra
valorii de referinţă în lunile următoare. Astfel, România nu îndeplineşte criteriul referitor
la stabilitatea preţurilor.
Finanţele publice

În prezent, România este supusă unei proceduri de deficit excesiv, având

ca termen anul 2012 să aducă balanţa negativă a cheltuielilor publice sub limita de 3%
din PIB. Deficitul bugetar a fost de 5,4% din PIB în 2008, urmat de o înrăutăţire până la
8,3% din PIB în 2009. Potrivit prognozei de primăvară a CE, bazată pe presupunerea unei
continuări a politicilor, deficitul va ajunge la 8% din PIB în 2010 şi 7,4% în anul următor,
iar datoria statului va creşte de la 30,5% din PIB în 2010, la 35,8% în 2011. Aşadar,statul
român nu îndeplineşte nici criteriul privind poziţia bugetară.
Rata de schimb

Referitor la moneda naţională, CE notează în Raport faptul că leul

românesc nu participă la ERM II. România utilizează un regim flotant al cursului de
schimb. După o tendinţă de apreciere între sfârşitul anului 2004 şi jumătatea anului 2007,
începutul turbulenţelor pe pieţele financiare mondiale în a doua jumătate a anului 2007 a
condus la o depreciere semnificativă a cursului de schimb al leului. Datorită crizei
financiare care a creat dezechilibre şi la nivel macroeconomic, leul s-a depreciat tot mai
mult faţă de euro (cu 12,9%), înregistrând o stabilitate în cursul anului 2009 şi la
începutul anului 2010. România nu îndeplineşte nici criteriul ratei de schimb.

6
http://ec.europa.eu/ Raportul de convergenţă 2010

8
 Ratele dobânzii

Ratele medii ale dobânzilor pe termen lung în România au fost peste

valoarea de referinţă încă de la aderarea la UE. Rata medie a dobânzii pe termen lung în
România, în perioada martie 2009 - martie 2010 a fost de 9,4%, peste valoarea de
referinţă de 6,0% din UE. România nu îndeplineşte nici criteriul referitor la convergenţa
ratelor dobânzii pe termen lung.
Legislația în domeniul monetar
Raportul de convergenţă CE notează faptul că legislaţia ţării noastre, mai
ales Legea privind statutul Băncii Naţionale Române (BNR) nu este compatibilă în
totalitate cu articolele 130 si 131 din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene, nici cu
prevederile statutului Sistemului European al Băncilor Centrale/Banca Centrală
Europeană. Incompatibilităţile privesc integrarea BNR în sistemul băncilor centrale
europene la momentul adoptării euro, independenţa Băncii Naţionale Române, precum şi
interzicerea acordării de împrumuturi instituţiilor financiare7.
Autorităţile române au anunţat ca ţintă oficială pentru adoptarea monedei
comunitare anul 2015.

Concluzie:

Euro este o monedă internațională puternică. Datorită angajamentelor

statelor membre din zona euro, a modului ferm și vizibil în care BCE gestionează politica
monetară, a dimensiunii și ponderii zonei euro, în ansamblul său, euro a devenit o
monedă atractivă la nivel mondial, precum dolarul american sau yenul japonez8.

Bibliografie:

7
http://ec.europa.eu/ Raportul de convergenţă 2010.
8
O Europă, o monedă. Drumul către Euro, Uniunea Euopeană, 2007, p. 17.

9
 1. Ileana Pascal, Ștefan Deaconu, Codru Vrabie, Niculae Fabian, Uniunea
Economică și Monetară, Uniunea Europenă și Centre for Legal Resources,
București, 2002;

2. Europă, o monedă. Drumul către Euro, Uniunea Euopeană, 2007;

Internet:
1. http://ec.europa.eu/ Raportul de convergenţă 2010;

2. www.ecb.europa.eu;

3. http://www.ecb.int

10