Sunteți pe pagina 1din 6

Adoptarea monedei euro de către România... în 2014 (?

APOSTOAIE CONSTANTIN MARIUS


Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

The date when the Euro will be adopted cannot be estimated preciosly, given the
multiple variables that must be considered when taking this decision. In July 2006, the
Governer of the National Bank of Romania, stated that Romania has to catch up with the EU
member countries. He also mentioned that Romania could enter the Exchange Rate Mechanism
II (ERM II) between 2010 and 2012, in order to stabilize the exchange rate. In 2008, on the
occasion of the session „The Strategy to Adopt the Euro and the World Financial Crisis”,
Mugur Isărescu reasserted his statement from 2006, angaging that the Romanian authorities
had established that one strategic objective at political-economical level is to meet all
requirements that would inable the adoption of the Euro as national currency in 2014. Is this
ambitious objective achievable? The answer to this question is, at present, speculated by many
economic analysts and debated extensively in specialized magazines.
***
Potrivit calendarului de adoptare a monedei unice europene, ţara noastră va trece la
euro în intervalul 2012-2014. Însă, pentru a adopta moneda unică europeană, un stat trebuie să
întrunească o serie de criterii economice, pentru a nu destabiliza economia europeană şi pentru
a nu afecta paritatea euro cu alte monede internaţionale. Aceste condiţii sunt specificate în
Tratatul privind înfiinţarea Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare la 1
noiembrie 1993).
Tratatul de la Maastricht a conceput adoptarea monedei europene ca pe o cale fără
întoarcere, întrucât nu prevede nici posibilitatea ca un stat membru al Uniunii Europene şi
Monetare să se retragă şi nici pe aceea ca o ţară care a adoptat moneda unică să fie exclusă din
uniune. S-a hotărât ca aderarea ţărilor membre ale Uniunii Europene la Uniunea Monetară
Europeană să se facă gradual, pe măsură ce sunt îndeplinite o serie de criterii de convergenţă
nominală, scopul acestor condiţii fiind acela de a asigura stabilizarea economică pe termen
lung şi un nivel suficient de înalt de convergenţă a economiilor din zona de circulaţie a
monedei unice, premise ale unei bune funcţionări ale uniunii monetare.
În ceea ce priveşte aderarea României la UEM, Banca Naţională a României consideră
ca trebuie parcurse două etape1:
1. O etapă ce se desfăşoară din 2007 până în 2010 şi în care trebuie să fie atinse
următoarele trei obiective: consolidarea inflaţiei scăzute; formarea pieţei interne de capitaluri
pe termen lung şi convergenţa ratelor de dobândă; stabilitatea relativă a cursului leului pe piaţă
(în condiţii de convertibilitate deplină) în jurul nivelului de echilibru pe termen lung;
2. O etapă necesară îndeplinirii criteriilor de convergenţă nominală şi realizării unor
progrese semnificative în procesul de convergenţă reală, marcată de: aderarea la mecanismul
ERM II, în anul 2012 şi trecerea la euro în anul 2014, după o perioadă de participare la
mecanismul ERM II redusă, pe cât posibil, la durata minimă obligatorie de 2 ani.
Analizând etapele introducerii monedei unice europene în Slovenia pe cazul
României, schematic, acestea ar putea fi redate astfel:

Figura nr. 1 Etapele adoptării monedei euro în România


etapa pre-aderării etapa de după accederea la UE etapa participării la ERM II etapa adoptării
2007 2012 2014 monedei euro
                                                            
1
Mugur Isărescu, Implicaţiile globalizării pentru economia românească, Bucureşti, 15 martie, 2007, pag. 34-35.
În ceea ce priveşte convergenţa reală, nu sunt impuse nici un fel de reguli şi nu se fac
referiri în nici un document generator de efecte juridice al Băncii Centrale Europene (BCE) sau
al Comisiei Europene, însă aceasta trebuie privită cu cel puţin la fel de multă atenţie ca şi
criteriile de convergenţă nominală, astfel încât economia ţării noastre să poată ţine pasul, în
momentul trecerii la moneda unică, cu ritmul economiilor dezvoltate europene. Tratatul de la
Maastricht menţionează indirect faptul că este necesară coeziunea economică şi socială pentru
a elimina disparităţile dintre ţări şi regiuni.
Însă, criteriile ce vizează convergenţa nominală sunt obligatorii şi explicite din două
motive: pe de o parte, pentru a putea participa la o uniune monetară este esenţială, în primul
rând, armonizarea politicilor monetare ale ţărilor membre, la care se adaugă respectarea
disciplinei bugetare; pe de altă parte, convergenţa nominală poate fi realizată într-un interval de
timp mult mai scurt decât e necesar pentru convergenţa reală, care este un proces de lungă
durată, mai ales pentru fostele ţări cu economie planificată. Totuşi, o foarte mare importanţă
prezintă faptul că criteriile de convergenţă nominală trebuie îndeplinite într-o manieră
sustenabilă, care să permită respectarea lor pe termen mediu şi lung şi nu atingerea unui anumit
nivel la un moment dat.
Privind în perspectivă, procesul de convergenţă reală şi nominală a economiei
României se va realiza într-un ritm care depinde, în bună măsură, de coerenţa generală a
politicilor economice implementate de autorităţi, motiv pentru care, consider că este indicat ca
liniile directoare ale programelor economice să fie respectate cu stricteţe, dincolo de orizontul
scurt al unui ciclu electoral.
Guvernatorul Mugur Isărescu este de părere că România, care a aderat la Uniunea
Europeană în ianuarie 2007, ar putea îndeplini criteriile de la Maastricht mai devreme decât s-a
estimat iniţial, dar doreşte a se evita adoptarea monedei euro înaintea realizării unui „minim
necesar” de convergenţă reală. Deşi adoptarea monedei unice pare o decizie simplă, este în fapt
una complicată, prin ea urmărindu-se atingerea unui echilibru între „a fi ambiţioşi şi a fi
realişti”, şi prevenirea unei evoluţii similare celei din Ungaria, unde banca centrală a fost
nevoită să amâne de două ori termenul fixat pentru trecerea la euro.

Etapa de după accederea României la Uniunea Europeană


Adoptarea de către România a monedei euro la momentul propus (2014) prin
Programul de convergenţă, pe care ţara noastră l-a înaintat Comisiei Europene la începutul
anului 2007, depinde de îndeplinirea concomitentă a criteriilor de convergenţă nominală şi a
criteriilor de convergenţă juridică. Dintre criteriile de convergenţă nominală, România continuă
să îndeplinească criteriul privind sustenabilitatea poziţiei fiscale (care se referă la ponderea
deficitului fiscal şi a datoriei publice în PIB), în timp ce evaluarea criteriului referitor la
stabilitatea cursului de schimb nu poate fi realizată cu acurateţe, atât timp cât leul nu participă
la Mecanismul Cursului de Schimb II (ERM II). Criteriile de convergenţă nominală necesare a
fi îndeplinite sunt analizate în continuare:
A. Criteriul stabilităţii preţurilor – se referă la faptul că un stat membru trebuie să
aibă o stabilitate durabilă a preţurilor şi o rată medie a inflaţiei, în decursul unei perioade de un
an înaintea examinării, care să nu depăşească cu mai mult de 1,5% rata inflaţiei acelor state
membre (cel mult trei) care prezintă cele mai bune rezultate în materia stabilităţii preţurilor.
În România, începând din anul 2000, dezinflaţia a fost continuă, rata medie a inflaţiei
ajungând de la 45,7% la 6,56% în 2006. În 2007, rata medie anuală a inflaţiei măsurată prin
indicele preţurilor de consum (IPC) s-a situat la nivelul de 4,84%; conform indicelui armonizat
al preţurilor de consum (IAPC), utilizat de Comisia Europeană şi de Banca Centrală
Europeană, rata inflaţiei a fost de 4,9%, în condiţiile în care nivelul de referinţă a fost de 2,8%.
Dacă în primul semestru al anului 2007 s-a înregistrat un trend descendent al inflaţiei, în
semestrul al doilea are loc o inversarea a trendului. Aceasta se poate explica prin deficitul de
produse agroalimentare înregistrat pe plan mondial, atingerea unor noi recorduri ale preţului
petrolului, dar şi prin criza de pe piaţa creditelor ipotecare din SUA (criza subprime), care a
modificat percepţia investitorilor asupra riscurilor, conducând la ieşiri de pe pieţele de capital.
Conform studiilor efectuate de BNR, rata anuală a inflaţiei se plasează la sfârşitul
anului 2008 la nivelul de 6,6%, cu 2,8 puncte procentuale peste cel prognozat pentru anul în
curs. În ceea ce priveşte nivelul prognozat al inflaţiei pentru anul 2009 (de 3,5%), situaţia este
revizuită, plasând noul nivel cu 0,7 puncte procentuale peste cel conceput iniţial2.
Figura nr. 2 Previziuni privind evoluţia inflaţiei

Sursa: INS, BNR


Privind în perspectivă situaţia României, sunt de părere că va avea loc o inflamare a
inflaţiei pe tot parcursul anului 2008, urmând ca această tendinţă de creştere să se mai
tempereze, pentru ca în anul 2009 să aibă loc o scădere a ritmului de creştere al preţurilor
(probabil între 4,8% şi 5,1%).

B. Criteriul de convergenţă a dobânzilor – se referă la faptul că un stat membru


trebuie să aibă o dobândă medie nominală pe termen lung care să nu depăşească cu mai mult de
2% media ratelor dobânzii pe termen lung la acele state membre (cel mult trei) care prezintă
cele mai bune rezultate în materia stabilităţii preţurilor.
În România, nivelul mediu al ratelor dobânzilor la obligaţiunile de stat pe termen lung
s-a situat, în 2007, la 7,1% pe an, cu puţin peste valoarea de referinţă de 6,5%. Totuşi, având în
vedere nivelul redus al lichidităţii pe piaţa obligaţiunilor de stat pe termen lung din România,
este greu de formulat o concluzie cu privire la stadiul îndeplinirii acestui criteriu, motiv pentru
care consider că, în anul 2008, piaţa obligaţiunilor va oferi randamente anuale asemănătoare cu
cele din anul 2007, respectiv de 7,1%.

C. Criteriul stabilităţii cursului de schimb – se referă la faptul că, în cadrul unui stat
membru, cursul de schimb al monedei naţionale faţă de euro trebuie să se încadreze în
intervalul de fluctuaţie al ERM II (+/-15%), fără tensiuni majore pentru o perioadă de doi ani
înaintea momentului examinării.
Deocamdată, moneda naţională a României nu participă la Mecanismul Cursului de
Schimb II (ERM II), anticipându-se că intrarea nu va avea loc mai devreme de anul 2012. Ca
atare, nu a fost încă definită o paritate centrală în raport cu care să poată fi apreciată încadrarea
fluctuaţiilor cursului de schimb într-o bandă de ±15%.
Conform Raportului de convergenţă publicat în mai 2008 de Banca Centrală
Europeană, în care se analizează pentru prima dată evoluţia economiei României, fluctuaţiile
cursului RON/EUR s-au încadrat între 10,8% (apreciere) şi 9,6% (depreciere), valoarea de
referinţă utilizată fiind media lunii aprilie 2006. S-a considerat că leul a fost tranzacţionat în
condiţiile unui regim flexibil de curs de schimb3.
                                                            
2
Banca Naţională a României, Raport asupra inflaţiei, Anul IV, Nr. 13, august 2008, pag. 40-41
3
 Banca Centrală Europeană, Raport de convergenţă, mai 2008, pag. 52. 
D. Criteriul situaţiei finanţelor publice – se referă la respectarea disciplinei
bugetare, astfel încât să fie evitate deficitele publice excesive. Se examinează dacă disciplina
bugetară a fost respectată, pe baza următoarelor două criterii:
a) dacă raportul între deficitul public planificat sau cel efectiv şi PIB, exprimat în
preţurile pieţei, depăşeşte valoarea de referinţă de 3%, mai puţin în cazul în care: acest raport
nu a fost diminuat în mod substanţial şi constant atingând un nivel apropiat de valoarea de
referinţă, sau depăşirea valorii de referinţă nu a fost decât excepţională şi temporară, iar
raportul rămâne apropiat de valoarea de referinţă;
Criteriul deficitului bugetar este respectat de România încă din anul 2001. Cu toate
acestea, în anul 2007, deficitul bugetar măsurat conform standardelor europene (SEC 1995) a
cunoscut o creştere până la 2,5% din PIB, faţă de 2,2% din PIB în 2006. Totuşi, conform
Programului de convergenţă, guvernul îşi propune o scădere a deficitului bugetar până în 2011,
obiectivul fiind atingerea unui nivel de 0,9% din PIB al deficitului structural (rezultat prin
eliminarea influenţei factorilor ciclici).
b) dacă raportul între datoria publică şi PIB, exprimat în preţurile pieţei, depăşeşte
valoarea de referinţă de 60%, mai puţin atunci când raportul scade suficient pentru a considera
că se apropie de valoarea de referinţă într-un ritm satisfăcător.
În ceea ce priveşte ponderea datoriei publice în PIB, nivelul de 13% înregistrat în 2007
se situează confortabil sub valoarea de referinţă de 60% din PIB, stabilită prin criteriile de la
Maastricht. Chiar dacă o proporţie însemnată din datoria publică totală este denominată în
valută (circa 65,6% în anul 2007), nivelul general scăzut îi diminuează senzitivitatea la riscul
valutar4.
O poziţionare curentă a economiei româneşti în raport cu îndeplinirea criteriilor de
convergenţă nominală este prezentată succint în tabelul următor:
Criteriile de la Maastricht (Indicatori de convergenţă nominală) u.m. %
Indicatori de convergenţă Criteriile de la Maastricht România
nominală 2006 2007 2008
Rata inflaţiei (IAPC) <1,5 pp peste media celor mai
6,6 4,9 5,9**
(procente, medie anuală) performanţi 3 membri UE (3,2%*)
Deficitul bugetului consolidat
sub 3% 2,2 2,5 2,9
(procente din PIB)
Datoria publică
sub 60% 12,4 13,0 13,6
(procente din PIB)
Cursul de schimb (RON/EUR)
(apreciere/depreciere procentuală +/- 15% 2,6 5,4 - 10,3
max. faţă de media pe 2 ani)
Ratele dobânzilor pe termen lung <2 pp peste media celor mai
7,2 7,1 7,1**
(procente pe an) performanţi 3 membri UE (6,4%*)
*) Nivel de referinţă.
**) Variaţii procentuale medii. Datele pentru anul 2008 se referă la perioada aprilie 2007 - martie 2008
Sursa: EUROSTAT şi BCE, Raportul de convergenţă, mai 2008

În vederea intrării în cea de-a doua etapă (în ERM II), se are în vedere şi îndeplinirea
unor criterii de convergenţă reală, care, deşi nu sunt menţionate expres în Tratatul de la
Maastricht, au un conţinut predictiv ridicat privind succesul acestui demers. Îndeplinirea
criteriilor de convergenţă reală asigură un grad înalt de coeziune a economiilor ţărilor membre
ale unei uniuni monetare. Principalele criterii avute în vedere sunt: nivelul real al PIB/locuitor,
structura sectorială şi gradul de deschidere a economiei, respectiv ponderea comerţului cu UE
în total comerţ exterior.

                                                            
4
Banca Naţională a României, Raport anual 2007, pag. 15.
Figura nr. 3 Evoluţia PIB pe locuitor Figura nr. 4 Ponderea sectoarelor economice în PIB

   
Sursa: EUROSTAT, INS, BNR Sursa: INS, BNR
În ultimii ani, evoluţia PIB/locuitor exprimată conform standardului puterii de
cumpărare a înregistrat o creştere susţinută, apropiindu-se de 40% din media  UE-15. În ceea
ce priveşte structura sectoarelor economice în România, se poate observa că, în perioada
analizată, are loc o creştere a ponderii serviciilor şi construcţiilor în PIB, pe fundalul unei
scăderi a ponderii industriei şi agriculturii.
Figura nr. 5 Gradul de deschidere al economiei Figura nr. 6 Ponderea comerţului cu UE în
totalul comerţului exterior

   
Sursa: INS, BNR Sursa: INS, BNR
Aceste evoluţii au loc pe fundalul unei convergenţe a structurii sectoriale a economiei şi
al menţinerii unui grad ridicat de deschidere a economiei, în jurul valorii de 75%. De
asemenea, UE reprezintă principalul partener comercial al României, ponderea asociată fiind
de aproximativ 65% din totalul comerţului exterior.

Etapa participării României la ERM II


Criteriile de aderare la zona euro sunt considerate ca reprezentând o constrângere
suplimentară pentru conduita de politică monetară a noilor state membre UE, deoarece este
imperios necesar ca îndeplinirea criteriilor de la Maastricht să se realizeze fără a se pune în
pericol convergenţa reală. Din acest motiv consider o provocare pentru România cerinţa de a
participa la ERM II pe o perioadă de cel puţin doi. Această afirmaţie este susţinută şi de faptul
că, din punct de vedere al fundamentelor economice scoase în evidenţă de teoria zonelor
monetare optime, este în interesul tuturor ţărilor care aderă la UE să intre în zona euro cât mai
rapid posibil, deoarece sunt prea mici, prea deschise şi prea vulnerabile atacurilor speculative
asupra monedelor naţionale.
Ţinând seama de riscurile implicate, intrarea în ERM II trebuie pregătită minuţios,
participarea la acest mecanism fiind obligatorie. Se are, astfel, în vedere o perioadă de ajustare
dintre momentul aderării la UE (2007) şi cel al începerii participării la ERM II (2012), perioadă
considerată necesară unei implementări fezabile a monedei unice. Sunt astfel vizate:
consolidarea pieţei financiare interne pe termen lung; stabilitatea relativă a cursului de schimb;
finalizarea celei mai mari părţi a reformelor structurale şi flexibilizarea în continuare a pieţei
forţei de muncă; atingerea unor rate sustenabile ale inflaţiei compatibile cu criteriul specific de
la Maastricht; sincronizarea în continuare a ciclului de afaceri al economiei naţionale cu cel al
zonei euro şi menţinerea progresului înregistrat în convergenţa reală;
Această perioadă nu trebuie considerată o „pauză”, care poate avea ca rezultat relaxarea
prematură a politicilor macroeconomice. În acest context, adoptarea monedei unice de către
ţara noastră înainte de a fi fost realizată o minimă convergenţă economică reală ar fi riscantă şi
potenţial contraproductivă. Astfel, la data îndeplinirii criteriilor nominale trebuie să existe şi un
substanţial progres în ceea ce priveşte convergenţa reală.

Etapa adoptării monedei euro


După ce, atât Comisia Europeană, cât şi BCE vor confirma îndeplinirea criteriilor de
convergenţă de către România, Consiliul UE va adopta o decizie potrivit căreia România se
poate alătura zonei euro (la 1 ianuarie 2014), moment din care se abrogă derogarea cu privire la
statutul României în calitate de ţară membră a UE. La propunerea Comisiei Europene şi după
consultarea BCE, Consiliul UE va adopta un curs de schimb fix şi irevocabil dintre LEU şi
EURO. Odată cu trecerea la euro, Banca Naţională a României va face parte din Eurosistem,
transferând acestuia responsabilitatea adoptării politicii monetare.
***
În concluzie, pe baza previziunilor actuale, putem, oare, confirma cu certitudine
adoptarea monedei euro în 2014? Este acest obiectiv ambiţios realizabil pentru România?
Există sceptici care susţin că România va rata adoptarea monedei euro în 2014, aceştia fiind de
părere că nu se va realiza acea convergenţă reală minimă, devansând astfel trecerea la ERM II,
şi prin aceasta, trecerea la euro. Totodată, neîndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală ar
putea constitui un impediment; într-un raport elaborat de Agenţia de Rating Fitch se susţine
faptul că Romania va adopta moneda unică europeană în 2015, întârziere motivată prin
creşterea inflaţiei şi a deficitelor bugetare. De asemenea, actuala criză financiară cu care se
confruntă Statele Unite, şi nu numai, ar putea afecta adoptarea monedei euro de către România.
Din punctul meu de vedere, în momentul de faţă este crucială reducerea inflaţiei; situarea
acesteia la niveluri sustenabile, împreună cu un control mai riguros asupra cererii agregate, vor
crea condiţiile favorabile îndeplinirii convergenţei nominale. Iar, în ceea ce priveşte criza, este
încă prematură o evaluare a gradului de impact pe care îl va avea asupra României, mai ales că
normele BNR în privinţa creditării au fost severe şi băncile româneşti s-au ferit de produsele
„toxice” de creditare. Totuşi, cu eforturi ridicate din partea autorităţilor române de menţinere a
unei politici bugetare strânse şi de continuare a reformei, luând în calcul turbulenţele de pe
pieţele internaţionale, consider că România ar putea adopta moneda euro de la 1 ianuarie 2014.

Bibliografie:
9 Banca Centrală Europeană, Raport de convergenţă, mai 2008;
9 Banca Naţională a României, Raport anual 2007;
9 Banca Naţională a României, Raport asupra inflaţiei, Anul IV, Nr. 13, august 2008;
9 Mugur Isărescu, Probleme ale convergenţei reale în drumul spre euro, Bucureşti,
3 octombrie 2008;
9 Mugur Isărescu, Implicaţiile globalizării pentru economia românească, Bucureşti,
15 martie 2007;
9 Mugur Isărescu, România – trecerea la euro, Bucureşti, 17 mai 2007;
9 Mugur Isărescu, Probleme ale politicii monetare într-o ţară emergentă. Cazul României,
Publicaţiile Academiei Regale de Ştiinţe Economice şi Financiare, Barcelona, februarie 2008;
9 Comunicat de presă al Băncii Centrale Europene, 7 mai 2008;
9 Guvernul României, Programul de convergenţă 2006-2009, Bucureşti, ianuarie 2007.