DESPRE BUGETUL UNIUNII EUROPENE SI BUGETUL ROMANIEI PARTE

INTEGRANTA A BUGETULUI UE ( STUDIU DE CAZ PE INSTITUTIE PUBLICA

PRIMARIA ORASULUI MIZIL)

FRONE RALUCA MARINELA

MASTER SPE
AN I, gr I
 2010

1
Înţelegerea procesului bugetar şi a politicilor fiscale la nivelul Uniunii Europene precum şi a
statelor membre, utilizarea informaţiilor financiare cu privire la veniturile şi cheltuielile
bugetare pot duce la o reglare mai eficace şi eficienta a sistemului, conducând astfel la
realizarea indicatorilor de performanţă. Bugetul Uniunii Europene este actul care autorizează
în fiecare an finanţarea ansamblului activităţilor şi intervenţiilor comunitare, este
„instrumentul care prezintă şi autorizează în avans prognozele veniturilor şi cheltuielilor
comunitare anuale"2.
Scopul bugetului Uniunii Europene îl reprezintă înzestrarea Comunităţilor cu resursele
financiare necesare desfăşurării activităţiilor proprii.
În funcţie de buget pot fii observate în fiecare an priorităţile şi orientările politice comunitare.
În prezent, în bugetul Uniunii Europene se pot regăsi toate politicile Uniunii: cheltuielile
politicii agricole comune, politica de dezvoltare regională, cheltuieli de cercetare, educaţie,
formare, acţiuni de cooperare internaţională aşsadar un domeniu larg de activităţi sunt finan-
ţate în statele membre, cum ar fi de exemplu agricultură, infrastructura (construct
ţia de drumuri, poduri şi căi ferate), educaţie, cultură, şomaj si politici sociale, politici de
protecţie a mediului, protecţia consumatorului şi cercetarea. Sunt de asemenea în curs cateva
iniţiative pentru a oferii cetăţenilor Uniunii Europene o zonă de libertate, securitate şi justiţie
fară graniţe interne. O parte din bugetul Uninunii este de asemenea cheltuit pentru finanţarea
dezvoltarii economice in diferite părti ale globului şi pentru ajutoare umanitare pentru ţările
non-europene afectate de dezastre naturale si situaţii de criză.
Planul anual de cheltuieli este negociat între Parlamentul European şi Consiliul Miniştrilor pe
baza unei propuneri a Comisiei Europene.
Bugetul acopera cheltuielile tuturor institutiilor uniunii. Acesta stabileste veniturile si
cheltuielile pentru istitutiile uniunii, decide activitatile care urmeaza sa fie finantate si impune
sumele si personalul maxim necesar pentru acestea. El de asemenea citeaza actele de

1
Proces bugetar si fiscalitate Europeana, M.Costache, suport de curs, S.N.S.P.A.,Bucuresti, p.4.
2
Art. 1, Regulamentul financiar din 21 decembrie 1977, aplicabil bugetului general al Comunităţilor
Europene, Jurnal Oficial L 356, 31. 12. 1977

2
autorizare pentru fiecare actiune, înainte sa poata fi puse în aplicare aproape toate activitatile
necesita o asemenea lege comunitara - un act autorizator sau o baza legala – propusa de
Comisia Eureopeana si aprobata de Parlamentul European si Consiliul de Ministri impreuna
in cele mai multe cazuri.
Cheltuielile Uniunii sunt limitate de tratate. Nu se permite ca bugetul uniunii sa aiba deficit,
ceea ce înseamna ce venitul trebuie sa depaseasca toate costurile diferitelor activitati. Acest
venit vine din trei surse principale: taxe vamale, o serie de taxe pe valoarea adaugata (TVA)
cu valori diferite in fiecare stat membru, si o contributie suplimentara a statelor membre
bazata pe marimea produsului intern brut (PIB).
Suma de bani care poate fi disponibila uniunii e limitata prin întelegeri intre statele membre si
parlamente. Aceasta limita superiora se situeaza momentan la 1.24 % din PIB-ul uniunii
pentru cheltuieli facute din bugetul uniunii. În comparatie 45 % din PIB-ul uniunii se duce
spre dezvoltare locala, regionala si nationala în statele membre.
Cheltuielile uniunii sunt limitate înca odata printr-un acord multi-anual semnat între membri
parlamentului european, Consiliul Ministrilor si Comisia Europeana. Acest acord contine un
plan financiar.

3
Banii contribuabililor sunt folosiţi de către Uniune pentru finanţarea activităţilor pe
care toate statele membre şi parlamentele le-au convenit în tratate. O sumă mică –
aproximativ 1% din bogăţia naţională a Uniunii, echivalentă cu aproximativ 235 de euro pe
cap de locuitor – ajunge la bugetul anual al UE şi este apoi cheltuită în principal pentru
cetăţenii şi comunităţile Uniunii.
Au urmat luni de negocieri (între cele sase state) care s-au concretizat cu adoptarea
Tratatului CECO la 18 aprilie 1951, intrat în vigoare la 25 iulie 1952 (durata sa de valabilitate
fiind de 50 de ani).
. Evoluţii ulterioare
Ca urmare a unei activităţi politico – diplomatice, sub impulsul Franţei şi Germaniei, s-au
realizat procese importante în direcţia unificării europene, care s-au concretizat prin adoptarea
la 25 martie 1957 a Tratatului de la Roma, care cuprinde de fapt 2 tratate :
1. EURATOMUL – prevede reglementarea în comun a producţiei materiei nucleare,
exploatarea în comun a mijloacelor de care dispun statele membre, un schimb de informaţii şi
un sistem comun de brevete şi invenţii;

3
Proces bugetar si fiscalitate Europeana, M.Costache, suport de curs, S.N.S.P.A.,Bucuresti, p.8.

3
. Tratatul privind Economia Europeană (CEE) – prevede reglementarea următoarelor 4
libertăţi :
- libertatea de circulaţie a mărfurilor;
- libertatea de circulaţie a persoanelor;
- libertatea de circulaţie a capitalurilor;
- libertatea de circulaţie a serviciilor.
Nu toate activităţile intrau sub incidenţa acestor acorduri.
Obiectivul Tratatului de la Roma (prevăzut a fi îndeplinit într-un termen de 12 ani de la
semnarea tratatului) a constat în realizarea unui spaţiu economic lărgit în care întreprinderile
din cele6 state puteau opera în condiţii de concurenţă loială şi reală. Reuşita implementării
Tratatului a demonstrat că obiectivele fundamentale, respectiv diminuarea tuturor obstacolelor
vamale şi crearea unei Uniuni vamale a fost finalizată cu un an mai devreme.
În anul 1960 la Stockholm are loc o Convenţie privind înfiinţarea Asociaţiei Europene a
Liberului Schimb – AELS.
În 1973 au aderat la Comunitate : Anglia, Irlanda şi Danemarca. Grecia a semnat Tratatul în
1979, iar Spania şi Portugalia în 1985. Austria, Suedia şi Finlanda au devenit membre ale
Uniunii la 1 ianuarie 1995.
S-au semnat acorduri de cooperare cu ţări nemembre, cel mai important fiind Acordul de la
Lome din 1989 cu 68 de state di Africa.
În 1986 a fost încheiat Actul Unic European care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1988. El şi-a
propus să accelereze realizarea pieţei unice definite ca „un spaţiu fără frontiere interioare în
care libera circulaţie a persoanelor, serviciilor şi capitalurilor” se va realiza conform
dispoziţiilor din „prezentul tratat”.
Prin Tratatul de la Maastricht (1992) se modifică Tratatul de la Roma, Actul Unic European şi
se realizează Uniunea Europeană.
Din 31 decembrie 1993 a fost realizată liberalizarea financiară, iar din 1 ianuarie 1994 a fost
creat Institutul Monetar European de la Frankfurt care a prefigurat apariţia Băncii Centrale
Europene.
Fostul ECU a fost înlocuit cu EURO care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999.

Bugetul UE reprezintă ansamblul resurselor financiare de care acesta dispune anual pentru
îndeplinirea de către comunitate a obiectivelor stabilite în prezent prin Tratatul de la
Amsterdam (TUE + TCE). Bugetul comunitar este limitat în valoare absolută, el
reprezentând astăzi un procent de 1,27% din produsul naţional brut (PNB) total al celor 15

4
ţări membre. La nivelul anului 1999 bugetul UE se ridica la aproape 90 miliarde Euro.
Sistemul de finanţare a bugetului Comunităţilor Europene, bazat pe contribuţii naţionale, a
fost înlocuit progresiv printr-un sistem de resurse proprii format din :
• prelevări agricole (sume obţinute din schimburile agricole cu terţe ţări);
• taxe vamale prelevate în cadrul schimburilor cu state din exteriorul CE,
pa baza tarifului vamal comun;
• retete provenind din taxa pe valoarea adăugată (TVA) percepută în
statele membre (fiecare stat membru contribuie cu 1,4 din TVA);
• o contribuţie din PNB al fiecărui stat membru.
- Resursele proprii ale UR sunt percepute de către statele membre şi pus la
dispoziţia Comisiei Europene, ea fiind cea care execută bugetul comunitar.
Fondul European pentru Dezvoltare (FED) = 3%.Rolul şi responsabilităţile instituţiilor
europene în elaborarea şi implementarea bugetului Uniunii Europene
În principiu, Consiliul şi Parlamentul hotărăsc, împreună şi în fiecare an, bugetul
european. Pentru a evita crize bugetare asemănătoare cu cele din anii 1988, 1993 şi 1999,
Consiliul şi Parlamentul lucrează, începând cu anul 2000, plecând de la propunerea Comisiei,
într-un cadru financiar multianual (CFM), care poartă şi denumirea de „Perspectivă
financiară”, şi care nu este inclus în Tratate. Acest cadru, care acoperă mai mulţi ani bugetari,
stabileşte un buget total şi un plafon maxim pentru cheltuielile din fiecare domeniu.
- De aceea, fiecare buget anual trebuie să respecte limitele fixate în perspectiva
financiară. Cu toate acestea, acordul a lăsat o marjă şi flexibilitate în cazul unor
situaţii neaşteptate – în principal în domeniul finanţării politicii externe.
Comisia Europeană, în calitate de executiv al Uniunii Europene, este responsabilă cu
implementarea unei părţi mari din buget, dar şi cu redactarea unei propuneri de buget în
fiecare an.
Procedura comunitară pentru stabilirea bugetului anual al Uniunii Europene_joacă un rol
important în elaborarea şi aprobarea bugetului anual Uniunii Europene:
- Comisia Europeană care pregăteşte propunerea de buget;
- Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European, cărora le revine sarcina adoptării
bugetului propus de către Comisie
Ca în toate statele membre, procesul bugetar al Uniunii Europene cuprinde mai multe
etape: elaborarea bugetului; adoptarea; execuţia; controlul execuţiei; descărcarea de gestiune.

5
Comisia, Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri) au roluri şi puteri
diferite în adoptarea bugetului.
Mai întâi, aceste trei instituţii încheie un acord obligatoriu pentru garantarea
disciplinei bugetare, a planificării pe termen lung şi pentru îmbunătăţirea cooperării în
legătură cu bugetele anuale. Acest „acord interinstituţional” cuprinde cadrul financiar
multianual, care stabileşte limitele anuale superioare (cunoscute sub numele de „plafoane”)
pentru fiecare linie bugetară. Bugetele anuale trebuie să respecte aceste plafoane.
Cele mai recente cadre financiare acoperă perioadele de şapte ani, din 2000 până în
2006 şi din 2007 până în 2013.
Procedura bugetară, aşa cum este stabilită în tratatele Uniunii Europene, durează de la
1 septembrie până la 31 decembrie. În practică, ea începe mult mai devreme. De exemplu,
pregătirile pentru bugetul anului 2009 au început înainte de sfârşitul lui 2007.
Există două tipuri de cheltuieli bugetare: cheltuieli obligatorii şi cheltuieli
neobligatorii. Cheltuielile obligatorii acoperă toate cheltuielile care rezultă din acorduri
internaţionale şi din tratatele Uniunii Europene. Cheltuieli obligatorii sunt de natură nelimitată
şi s-au dovedit a fi foarte greu de controlat. Ele pot fi definite ca acelea pentru care "existenţa
şi suma (fie o cifră sau un mecanism precis de determinare a unei cifre) cheltuielilor au fost
prevăzute în Tratatele institutive, în legislaţia derivată, în convenţii internaţionale şi în tratate
sau contracte cu terţe părţi"4.
Pentru cheltuielile obligatorii, este determinată mai întâi politica pentru care vor fi
alocate fonduri urmând ca Uniunea Europeană să cheltuiască atât cât va fi necesar pentru a
îndeplini obligaţii respective. Pentru cheltuielile neobligatorii însă, există un control mult mai
direct asupra sumelor totale disponibile. Uniunea decide asupra sumei totale care va fi alocată
unei politici anume şi apoi hotărăşte cum să angajeze acea sumă între diferitele necesităţi ale
politicii.
Deşi distincţia dintre cheltuielile obligatorii şi cele neobligatorii poate părea arbitrară,
ea este o problemă extrem de importantă în relaţia dintre instituţii.
Acestea se datorează faptului că, asupra cheltuielilor obligatorii, controlul îl are Consiliul, pe
când cele neobligatorii sunt controlate de Parlament. Iniţial, Consiliul hotăra asupra întregului
buget nefiind făcută distincţia dintre cheltuielile obligatorii şi cele neobligatorii .

4
Strasser Daniel, The Finances of Europe, 7-th edition, Luxemburg, OOPEC, 1992, pag. 176.

6
Bugetul este un instrument de evaluare, previzionare, măsurare care stabilesc rapoarte de
echilibru între venituri şi cheltuieli.
Termenul de buget provine din punct de vedere etimologic din englezescul „budget” care
înseamnă sau mai bine zis ,semnifică punga în care erau aduse la parlament actele,
documentele, registrele, evidenţele în care erau consemnate situaţia, veniturile, cheltuielile,
sarcinile şi obligaţiile statului.
Din punct de vedere istoric, bugetul a fost întocmit pentru prima dată în Anglia în 1215.
5
Bugetul apare ca expresie a unui act de voinţă şi certitudine pentru măsurarea adecvată a
deciziilor luate de responsabili. Conceptul de buget semnifică totodată echilibrul stabil dintre
utilizatori şi resurse, gestiunea contabilă a actelor de prevedere , elaborare, cuantificare,
definire şi măsurare de obiective.
Bugetul decurge din necesitatea de a stabili în cifre prestabilite planul de acţiune al unei
administraţii, plan ce are drept scop estimarea , prevederea, şi coordonarea ce fixează venituri
şi cheltuieli pentru atingerea scopurilor legal ocrotite prin autorităţi administrative, precum şi
prin voinţa şi responsabilitatea instituţiei titulare de buget.
Bugetul este clasificat în irmătorele categorii:
1. Bugetul centralizat al statului

2. Bugetul autorităţilor şi serviciilor publice

3. Bugetul fondurilor speciale de asigurări

4. Bugetul întreprinderilor publice

5. Bugetul instituţiilor

6. Bugetul unităţilor administrativ teritoriale-locale.

Fiecare buget dintre cele prezentate mai sus are o individualitatea aparte . Pentru stat şi şi
autorităţile publice bugetul reprezintă un act politic ce rezultă din îndeplinirea programului de
guvernare.

5
Norme privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, editura Lumina Lex, Bucureşti
2006,p460.

7
Procedura bugetară în România:
În procedura bugetară trebuie urmăriţi următorii paşi, pentru a se desfăşura:
 Reflectarea cheltuielilor şi a veniturilor bugetare

 Elaborarea proiectelor de buget

 Aprobarea proiectelor de buget

 Votarea /promulgării legii bugetare anuale

 Execuţia bugetului

 Rectificarea bugetară

 Încheierea execuţiei bugetare

 Controlul execuţiei bugetare.

Pentru a se putea înţelege mai bine etapele si rolul procesului bugetar am imserat in cele ce
uemează un studiu de caz efectuat pe o instituţie publică din România , pe o primărie şi
anume primăria oraşului Mizil , unde am încercat îmbinarea studiului de caz cu teoria.

6
Procesul bugetului local sub aspectul conţinutului , reprezintă ansamblul acţiunilor şi
măsurilor întreprinse de autorităţile locale cu scopul concretizării politicii financiare aplicate
de autorităţile guvernamentale.
Fiecare comună, oraş, municipiu, judeţ, întocmesc un buget local potrivit legii. Între aceste
bugete nu există relaţii de subordonare , fiecare buget fiind autonom faţă de celălalt.
Bugetele locale sunt bugetele unităţii administrativ teritoriale care au personalitate juridică.
Instituţiile publice cu atribuţii în realizarea procesului bugetar local cuprind autorităţile
administrativ teritoriale, instituţii publice şi servicii publice de interes local, au personalitate
juridică indiferent de modul de finanţare al acestora.
Caracteristicile procesului bugetar local:
• Decizional, ce constă în alocarea unor resurse limitate în raport cu nevoile societăţii
de bunuri şi servicii publice.

• Democratic, pe parcursul derulării etapelor procesului bugetar se manifestă atât

6
Greceanu Cocoş, Greceanu Virginia, contabilitatea instituţiilor publice comentată ,actualizată şi
simplificată,editura Tribuna Economică, Bucureşti 2006, p 345.

8
 atributele statului de drept între care cel al separaţiei puterilor în stat, cât şi
posibilitatea impunerii intereselor economico-sociale ale diferitelor grupuri de
cetăţeni care deţin majoritatea politică de decizie;

• Preponderent politic – deoarece opţiunea pentru un anumit tip de politică

economică, în general, de politică financiară şi monetară, în special, toate reflectate
în conţinutul bugetului, reprezintă un act de decizie politică al forţelor majoritare.

• Continuitate – etapele sunt stabilite prin lege, în baza principiilor anualităţii şi

publicităţii, cu precizarea termenelor concrete de derulare şi finalizare.

Etapele procesului bugetar local:

1.Elaborarea proiectului de buget în cadrul Primăriei Mizil

Elaborarea proiectelor bugetelor locale se bazează pe proiectele de bugete proprii ale

autorităţii administrative, ale instituţiilor şi serviciilor publice din subordine. Ordonatorii
principali de credite ai bugetelor locale, propun programele specifice activităţii desfăşurate
pentru a fi bugetizate (cuprinse în buget).

Din documentarea efectuată la Primăria oraşului Mizil, am constat că elaborarea bugetului nu

reprezintă numai un document financiar, ci este etapa în care se determină legătura dintre
mobilizarea fondurilor şi atingerea scopurilor şi obiectivelor prupuse de către autorităţile
administraţiei publice locale.În această etapă sunt evaluate serviciile publice oferite
comunităţii, se analizează şi se previzionează posibile schimbări, atât în domeniul resurselor
financiare cât şi al serviciilor ce trebuiesc oferite, se stabilesc priorităţile şi se planifică
veniturile posibili a se încasa şi cheltuielile ce pot fi finanţate în exerciţiul bugetar
respectiv.Potrivit principiului autonomiei locale, prevăzut de7 Legea administraţiei publice
locale nr. 215 / 2001, Primăria Mizil are dreptul la resurse proprii pe care le gestionează,
potrivit atribuţiilor ce le revin. Aceste resurse financiare trebuie să fie proporţionate cu
competenţele şi cu responsabilităţile cei revin.

7
Legea administraţiei publice locale nr 215/2001,art 23.

9
Programele analizate de către ordonatorii principali de credite se aprobă ca anexe la bugetul
local. Legea finanţelor publice nr. 189 / 1998 stabileşte procedurile ce se efectuează în
vederea examinării şi adoptării bugetelor locale şi calendarul acestora.
Termenul final pentru elaborarea şi depunerea proiectelor de bugete de către
ordonatorii principali de credite la direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlul
financiar de stat este 20 iulie, urmând ca acestea să transmită proiectele bugetelor locale pe
ansamblul judeţului.

Fazele bugetului local şi organele competente să le realizeze

Ordonatorii
FUNDAMENTARE ŞI
principali de
ELABORARE
credite

Consiliul
APROBARE
Local

Ordonatorii de
EXECUŢIE
credite

Ordonatorii de
credite ÎNCHEIEREA
EXECUŢIEI

Ordonatori, audit,
cetăţeni, alte CONTROL
organe abilitate

Consiliul 10
APROBAREA EXECUŢIEI
Local
2. Aprobarea bugetului local în cadrul Primăriei Mizil

În cadrul Primăriei Mizil la stabilirea raportului de specialitate în conformitate cu prevederile

art 37,38 şi 39 din legea 273/2006 privind finanţele publice locale şi ale legii nr.388/2007 –
legea bugetului de stat pe anul 2008 şi ale legii nr.387/2007 ,OUG . nr 6/2007 şi OG. NR 10 /
2007 s-a iniţiat proiectul de hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe
anul 2007 ,bugetul împrumuturilor interne , veniturile şi cheltuielile evidenţiate în afara
bugetului, bugetul instituţiilor finanţate din venituri proprii şi subvenţii pe anul 2008.

Obiectul îl constituie stabilirea volumului veniturilor şi a structurii acestora pe capitole şi

subcapitole , al cheltuielilor pe destinaţii şi ordonatori de credite la autoritatea Primăria
oraşului Mizil , potrivit clasificaţiei bugetare emise de Ministerul Finanţelor.

Sinteza bugetului local pe anul 2008 va fii astfel detaliată la venituri pe captiole şi subcapitole
, iar la cheltuieli pe capitole , subcapitole , articole ce vor fii prezentate în anexe.

Organul împuternicit de lege să aprobe proiectul de buget este consiliul local.

Caracterul preponderent politic şi democratic şi de larg impact economico-social al
ansamblului deciziilor de politică financiară, reflectate în proiectul de buget, determină, în
mod obiectiv, ca aprobarea prevederilor bugetare să o facă forul deliberativ, în care sunt
reprezentate interesele tuturor cetăţenilor.

Proiectul de buget prezentat consiliului local, judeţean sau consiliului general al municipiului
Bucureşti, parcurge următoarele etape:
• prezentarea de către primar, preşedinte al consiliului judeţean sau primarului
municipiului Bucureşti a raportului pe marginea proiectului de buget în plenul
consiliului;

• examinarea de către comisii structurate, de obicei pe domenii, cum ar fi: învăţământ,

sănătate, cultură, asistenţă socială, servicii şi dezvoltare publică şi locuinţe, acţiuni
economice (agricultură, transporturi);

11
 • analiza contestaţiilor primite;

• aprobarea sau respingerea amendamentelor aduse proiectului de buget de comisiile

respective;

• adoptarea prin hotărâre a proiectului de buget votat mai întâi pe capitole, subcapitole,
articole şi anexe.

Veniturile şi cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează pe trimestre, în

funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioadele în care se efectuaează
cheltuielile.
Proiectele bugetelor locale se prezintă spre aprobare consiliilor locale, judeţene şi Consiliului
General al Municipiului Bucureşti, după caz, în termen de maximum 30 de zile de la intrarea
în vigoare a legii bugetului de stat.
Structura şi regimul veniturilor bugetare pentru a se forma s-a avut în vedere constatarea şi
evaluarea materiei impozabile şi a bazei de impozitare în funcţie de care s-au calaculat
impozitele şi taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate şi a veniturilor obţinute din
acestea ,în scopul evaluării corecte a veniturilor.
După provenienţa bugetară , veniturile bugetului local în cadrul Primăriei Mizil sunt
constituite din:
• venituri proprii în sumă total de 14.369 mii RON, provenite din cote şi sume defálcate
din impozitul pe venit, impozit pe proprietate, taxe pe servicii specifice, etc., din care
suma de 1015 mii RON, cote defálcate din impozitul pe venit , alocate de Consiliul
Judeţean Prahova pentru echilibrarea bugetelor locale.
De altfel veniturile Primăriei Mizil se împart în două categorii:
- venituri bugetare din care fac parte veniturile fiscale şi veniturile nefiscale;
- venituri proprii provenite din chirii, concesionări, venituri din accesarea de fonduri
europene, fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană.
Structura şi regimul cheltuielilor bugetare în cadrul Primăriei Mizil sunt următoarele:
• fundamentarea , dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetelor locale s-a făcut
pe ordonaori de credite , pe destinaţii, respectiv pe acţiuni, activităţi, programe,
proiecte, obiective, în concordanţă cu atribuţiile şi priorităţile stabilite de autorităţile
administraţiei publice locale în vederea funcţionării lor şi în interesul colectivităţii
locale.la fundamentarea creditelor bugetare s-a ţinut seama de veniturile bugetului
local , necesarul de cheltuieli fiind superior posibilităţilor de finanţare existente . în

12
 acest sens s-a procedat la diminuarea cheltuielilor de personal cu súmele reprezentând
acordarea sporului de stres şi suprasolicitudine neuropsihică , reducerea cheltuielilor
cu bunuri şi servicii, reducerea cheltuielilor cu asistenţa socială,ce constau în tichete
cadou acordate cadrelor didactice din cadrul insituţiilor publice de învăţământ , prin
limitarea acordării de tichete cadou de la nivelul a 7 evenimente pe an la 2 evenimente
pe an şi cuprinderea în credite bugetare numai a cheltuielilor de investiţii pentru
proiecte a căror finanţare participă şi autoritatea locală conform hotărârilor
Consiliului Local Mizil, precum şi acele cheltuieli de investiţii de care autoritatea
locală are deja încheiate angajamente.
Pentru a evidenţia mai bine acestea voi începe prin a enunţa faptul că ,cheltuielile de personal
sunt fundaméntate prin bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, pe baza căruia , la începutul
fiecărui exerciţiu finaciar se întocmesc deschiderile de credite şi dispoziţiile bugetare privind
repartizarea acestor credite prin care se alimentează conturile de disponibil deschise la
trezorerie sau la bănci . Documentele astfel întocmite sunt supuse vizei de control financiar
preventiv propriu şi delegat , şi aprobării ordonatorului de credite , după care se înregistrează
în contabilitate, prin debitarea contului 940”credite bugetare aprobate” .
Astfel se propune spre aprobare şi analizare proiectul de buget pe anul 2008 conform
următoarelor anexe:
Anexa nr 1- situaţie privind veniturile bugetului local pe anul 2008
Anexa nr 2-situaţie privind cheltuielile bugetului local pe anul 2008
Anexa nr 3-lista cheltuielilor de investiţii pe anul 2008
Anexa nr 4- bugetul împrumuturilor interne pe anul 2008, ce cuprinde utilizarea unui
împrumut la BCR.Ploieşti în suma de 5.825.158 euro, adică 18.116.241 lei pentru obiective
de investiţii de interés public.
Anexa nr5-bugetul instituţiilor finanţate parţial din venituri proprii pe anul 2008, pentru
Serviciul de Gospodărie Comunală şi Serviciul de Energie Termică Mizil.
Anexa nr 6 –bugetul activităţilor finanţate integral din venituri proprii pe anul 2008
Anexa nr 7-bugetul veniturilor şi cheltuielilor evidenţiate în afara bugetului local pe anul
2008, cuprinzând utlizarea fondului de rulment pentru acoperirea golurilor de casă şi pentru
investiţii,precum şi pentru constituirea unor fonduri în cotă de 15% pentru acordarea de
stimulente.
Pe parcursul exerciţiului bugetar, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, după caz, pot aproba rectificarea bugetelor locale, în termen de 30 de

13
zile de la intrarea în vigoare a rectificării bugetului de stat, precum şi ca urmare a unor
propuneri fundamentale ale ordonatorilor principali de credit.
Proiectul bugetului local se publică în presa locală sau se afişează la sediul primăriei,
după care, în termen de 15 zile, este supus aprobării consiliului local, judeţean şi Consiliului
General al Municipiului Bucureşti. Proiectul bugetului local este însoţit de raportul
primarului, al preşedintelui consiliului judeţean sau al primarului general al municipiului
Bucureşti, după caz, precum şi de contestaţiile depuse de locuitori, în termen de 15 zile de la
data publicării sau afişării proiectului

3.Execuţia bugetului local

După adoptare, hotărârea de aprobare a bugetului local se publică în presa locală sau se
afişează la sediul primăriei, moment în care bugetul devine operaţional, trecându-se la
8
execuţia acestuia, care se realizează pe durata anului bugetar. Execuţia bugetului constă
în încasarea şi efectuarea cheltuielilor aprobate. Acest proces, deosebit de amplu şi de
complex, antrenează participarea unui număr mare de operatori bugetari şi anume: aparatul
fiscal, instituţiile publice de subordonare locală cu toate structurile.Responsabilitatea execuţiei
bugetare revine primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, care prin instituţiile sale
componente trebuie să-şi dovedească capacitatea de administrare atât a procesului de
colectare la un nivel cât mai ridicat al veniturilor, cât şi a procesului de utilizare a alocaţiilor
bugetare.

Prevederile bugetare privind veniturile reprezintă limite minime de realizat, cu excepţia

veniturilor din împrumuturi, care constituie limite maxime de atins. La rândul lor, cheltuielile
bugetare aprobate prin lege reprezintă limite maxime, ce nu pot fi depăşite, instituţiile publice,
care execută bugetul fiind obligate să respecte întocmai destinaţiile stabilite pentru fiecare
alocaţie bugetară.
Încasarea veniturilor cuvenite bugetului, respectiv efectuarea plăţilor de la buget se efectuează
printr-o instituţie specializată aflată în subordinea Ministerului Finanţelor respectiv trezoreria
statului.

8
Normele metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice,editura Lumina Lex,
Bucureşti 2006, p457.

14
Legea privind finanţele publice locale interzice instituţiilor publice locale să efectueze
operaţiunile de încasări şi plăţi prin băncile comerciale. Unele cheltuieli publice se derulează
şi prin sistemul băncilor comerciale, pe bază de convenţii privind prestarea de servicii
încheiate între acestea şi Ministerul Finanţelor.În execuţie, existând multiple particularităţi de
conţinut şi instituţionale, execuţia veniturilor bugetare este un proces distinct de execuţia
cheltuielilor bugetare.

4.Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli

Respectarea destinaţiei şi a cuantumului aprobat pentru fiecare categorie de cheltuieli
bugetare impune, în execuţie, parcurgerea unor faze procedurale succesive pentru fiecare
alocaţie bugetară, şi anume: angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata.
Angajarea cheltuielilor din creditele bugetare prevăzute în buget se aprobă de ordonatorul de
credite şi se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv intern, care
atestă respectarea dispoziţiilor legale, încadrarea în creditele bugetare aprobate şi destinaţia
acestora.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt preşedinţii consiliilor judeţene,
primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii celorlalte unităţi administrativ-
teritoriale.
Conducătorii instituţiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridică din subordinea
fiecărui consiliu local, judeţean şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti sunt, după
caz, ordonatori de credite secundari sau terţiari.
Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi a utiliza creditele bugetare numai în limita
prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli legate de activitatea instituţiilor sau
serviciilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
9
Angajarea reprezintă decizia care generează obligaţia unei instituţii bugetare de a plăti
o sumă către furnizorii diferitelor bunuri şi servicii. Instrumentul juridic în care sunt
materializate aceste obligaţii poate fi:contractul, hotărârea consiliului local (judeţean), decizia
primarului (preşedintelui), hotărârea judecătorească, prevederile unor legi nou apărute.
Legea permite ordonatorilor de credite de a delega dreptul de a aproba folosirea creditelor
bugetare unor persoane din subordine, cărora li se stabilesc în mod precis acţiunile şi
activităţile asupra cărora pot decide.

9
Cosmina Pitulice,Mariana Gălăvan, Contabilitatea instituţiilor publice din România, editura Contaplus, 2007,
pag 180.

15
Prin conţinutul şi consecinţele sale, angajarea reprezintă faza cea mai importantă a execuţiei
cheltuielilor bugetare, de care depinde încadrarea în limitele creditelor aprobate în buget. În
perioada imediat următoare Ministerul Finanţelor va elabora norme metodologice privind
evidenţa şi raportarea angajamentelor efectuate dun credite bugetare.
Lichidarea reprezintă faza în care instituţia publică constată şi recepţionează furnizarea
bunurilor şi / sau serviciilor contractate (angajate anterior), fază în care are loc, în funcţie de
cantitatea şi calitatea bunurilor livrate, serviciilor prestate şi lucrărilor executate stabilirea
sumei datorate furnizorilor.
Ordonanţarea constituie actul de emitere, din partea unei instituţii publice, a unui ordin de
plată a unei sume din alocaţia bugetară în favoarea unui terţ.
Plata reprezintă achitarea efectivă de către instituţia publică a sumei datorate către
furnizori sau creditori.
Operaţiunile specifice celor trei faze, respectiv angajarea, lichidarea şi ordonanţarea se
efectuează în cadrul instituţiei publice, în timp ce plata se realizează prin trezoreria statului.
Este faza ce se urmăreşte în contabilitatea execuţiei bugetului local.
Nici o cheltuială bugetară nu poate fi efectuată dacă nu există credite deschise potrivit
bugetului aprobat.
10
Finanţarea cheltuielilor din bugetele locale se asigură prin deschideri de credite prin
trezoreria statului, de către ordonatorii principali ai acestora, în limita creditelor bugetare
aprobate prin bugetele locale şi potrivit destinaţiei stabilite în raport cu gradul de folosire a
sumelor puse la dispoziţie anterior şi cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează
cheltuielile respective.Efectuarea cheltuielilor se face numai pe bază de documente
justificative, care să confirme angajamentele contractuale sau din convenţii, primirea
bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, plata salariilor şi a obligaţiilor
ce decurg din acestea etc.

5.Încheierea execuţiei bugetului local

Concretizarea modului de gestionare a bugetului se efectuează prin întocmirea, la

finele anului bugetar a contului de execuţie bugetară. Aceasta reflectă finalitatea operaţiunilor
de executare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare şi conduce la determinarea rezultatului
execuţiei bugetare, care poate fi favorabil (excedent) sau nefavorabil (deficit).

10
Legea 500/2002 din 11/07/2002 privind finanţele publice , publicată în Monitorul Oficial,Partea I, nr 597 din
13 august 2003, art4.

16
 În cazul realizării de excedent, legea prevede că după efectuarea regularizărilor în
limita transferurilor din bugetul de stat acesta să se utilizeze astfel:
 rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata do bânzilor şi
comisioanelor aferente;

 constituirea fondului de rulment care se poate utiliza cu aprobarea consiliului

local (judeţean) pentru:

 acoperirea unor goluri temporare de casă provenite din decalaje între veniturile
şi cheltuielile anului curent;

 finanţarea unor investiţii sau dezvoltarea serviciilor publice locale în interesul

colectivităţii;

 acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la finele exerciţiului

bugetar.

Exerciţiul bugetar este anual şi coincide cu anul calendaristic. Execuţia bugetară se încheie la
data de 31 decembrie a fiecărui an.Conturile anuale de execuţie ale bugetelor locale se
prezintă în structura următoare:

Cheltuieli Venituri
Credite bugetare aprobate iniţial Prevederi bugetare aprobate iniţial
Credite definitive Prevederi bugetare definitive
Plăţi efectuate Încasări realizate

La determinarea rezultatului exerciţiului se iau în considerare numai operaţiunile de

încasări ale veniturilor ,şi plăţi în contul cheltuielilor realizate în anul bugetar respectiv,
indiferent de exerciţiul la care se referă. În acest caz, orice venit neîncasat şi orice cheltuială
neefectuată până la data de 31 decembrie se vor încasa sau efectua, după caz, în contul
bugetului local pe anul următor. Această metodă de gestiune este determinată de metoda
adoptată de autorităţile guvernamentale în construirea bugetului, respectiv metoda de evidenţă
bugetară.
Studiu de caz
Din documentarea efectuată la Primăria Oraşului Mizil, judeţul Prahova, am constat că
execuţia bugetară a cheltuielilor este etapa cea mai importantă în procesul bugetar, având în
vedere că reprezintă transpunerea în plan concret a previziunilor realizate în prima fază

17
bugetară, asigurându-se astfel finaţarea activităţilor primariei şi funcţionarea instituţiilor
publice la nivel local.
Procesul bugetar se desfăşoară potrivit Legii 500/2002 privind finanţele publice, ale
Ordonanţei nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea 108/2004 şi a legilor bugetare anuale.
Procesul bugetar se desfăşoară în etape succesive de elaborare, aprobare, executare,
control şi raportare ale bugetului care se încheie cu aprobarea contului anual de execuţie a
acestuia.
Execuţia cheltuielilor bugetare constă în derularea efectivă a cheltuielilor prin
angajarea şi efectuarea cheltuielilor planificate.
- Sunt respectate principiile în execuţia bugetară şi anume:
- sumele aprobate la partea de cheltuieli (credite bugetare) reprezintă limite maxime
care nu pot fi depaşite;

- alocaţiile pentru cheltuieli de personal, nu pot fi majorate prin virări de credite

bugetare;

- creditele aprobate pentru un capitol pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol numai
cu aprobarea Consiliului Local;

- aprobarea deschiderii de credite se face în limita creditelor bugetare şi potrivit

destinaţiilor stabilite şi cu respectarea dispoziţiilor legale;

- execuţia bugetară se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor care au

calitatea de ordonator de credite, de atribuţiile persoanelor care au calitatea de
contabil;

- cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajare, lichidare, ordonaţare şi plată.

Cheltuielile în buget au fost fundamentate ţinând cont de prevederile art. 5 din

Ordonanţa 45/2003, care prevede că dimensiunea şi repartizarea cheltuielilor se efectuează în
concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei publice locale dar şi cu
priorităţile stabilite de acestea.
În cazul fundamentării cheltuielilor, Primăria a avut în vedere:
• baza legală a cheltuielilor;

• destinaţia cheltuielilor;

• analiza preţurilor şi tarifelor;

18
 • analiza serviciilor oferite din punct de vedere calitativ şi cantitativ;

• previziunea asupra schimbării ce vor interveni;

• elementele specifice de calcul (ex. număr personal, număr asistaţi, număr elevi,
beneficiari ai venitului minim garantat, salarii de bază etc.).

Cheltuielile bugetare pe anul 2008 au fost grupate pe baza clasificaţiei bugetare, aprobate prin
Ordinul Ministerului de Finanţe ,şi sunt structurate pe părţi, capitole, subcapitole, titluri,
articole precum şi alineate şi paragrafe după caz.
Numărul de salariaţi şi fondul de salarii au fost aprobate distinct prin anexă la buget.
Cheltuielile de capital au fost cuprinse la fiecare capitol bugetar în conformitate cu creditele
de angajament şi duratele de realizare a investiţiilor.
Cheltuielile publice locale conform O.U.G. 45/2003 se grupează în buget conform clasificaţiei
funcţionale în părţi, capitole, subcapitole şi conform clasificaţiei economice în cheltuieli
curente şi de capital. La fel ca şi în cazul veniturilor, şi în cazul fundamentării cheltuielilor,
Primăria a avut în vedere baza legală a cheltuielilor, destinaţia cheltuielilor, analiza preţurilor
şi tarifelor, analiza serviciilor oferite din punct de vedere cantitativ şi calitativ.

Ponderea cheltuielilor în bugetul local după clasificaţia funcţională

Autorităţi publice executive

Învăţământ

Cultură

Asistenţă socială

Servicii şi dezvoltare publică

Salubritate

Combustibil şi energie

Transporturi şi comunicaţii

Alte activităţi

19
Se observă că ponderea cea mai mare o au cheltuielile cu învăţământul (44,56%), ca urmare a
descentralizării această activitate este finanţată din bugetul local, după care urmează
cheltuielile cu asistenţa socială (13,61%), cu autorităţile publice executive (10,60%),
combustibil şi energie (8,57%), transporturi şi comunicaţii (6,63%), cultură (5,52%) , servicii
şi dezvoltare publică (5,16%), alte activităţi (3,61%), salubritate (1,74%)

Ponderea cheltuielilor în bugetul local după clasificaţia economică

Cheltuieli de personal

Cheltuieli materiale si servicii

Subventii si transferuri

Cheltuieli de capital

Alte cheltuieli

Se observa ca cheltuielile de personal au avut ponderea cea mai ridicată în totalul

cheltuielilor de 47,79% şi anume salariile din învăţământul preuniversitar de stat, după care
cheltuielile materiale 17,07%, subvenţiile şi transferurile 15,93%, cheltuielile de capital
9,80%, alte cheltuieli cu ajutoarele sociale şi bursele 9,40%.

Lista obiectivelor de investiţii pe anul 2008 a Primăriei Mizil

Obiectivele de investiţii şi celelalte cheltuieli asimilate investiţiilor au fost cuprinse în
programul de investiţii anual, anexă la buget.
Prin hotărârea Consiliului Local numărul 26 din data de 4.03.2008, ordonatorul principal de
credite ,primarul , a probat lista obiectivelor de investiţii la dat de 11..03.2008, cu finanţare
parţială sau integrală cu numarull 6683 pentru oraşul Mizil.

20
Lista cheltuielilor de investiţii cuprinde atât cheltuielile de investiţii pentru oraşul Mizil cât şi
cheltuieli de investiţii şi finanţare pentru comunele ce intră în circumscripţia oraşului.
Dintre obiectivele de investiţii aprobate pe anul 2008 , reabilitarea şi modernizarea străzilor
urbane din oraşul Mizil reprezintă o mare importanţă , deoarece investiţia este făcută pentru
locuitorii oraşului Mizil.
Această investiţie prevede reabilitarea a cinci străzi urbane ale oraşului,valoarea estimată fără
TVA este de 4.861.360 Ron
Despre programul anual al achiziţiilor publice putem spune că procedurile de atribuire în
cadrul Primăriei oraşului Mizil sunt licitaţia deschisă şi cererea de oferte prin acorduri
cadru,deci se fac prin înţelegeri scrise intervenite între Primărie şi unul sau mai mulţi
operatori economici.
Execuţia de casă se efectuează prin Trezoreria Mizil, evidenţiindu-se în conturi distincte
veniturile bugetare încasate pe structura clasificaţiei bugetare, efectuarea plaţilor în limita
creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate.
Operaţiunile de închidere ce privesc veniturile şi cheltuielile bugetului local şi bugetele
proprii ale instituţiilor şi serviciilor publice pe anul 2008 s-au efectuat în conformitate cu
prevederile normelor metodologice din 18 decembrie 2008, privind încheierea execuţiei
bugetare a anului 2008, aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice şi a Normelor
metodologice privind închiderea conturilor contabile, întocmirea şi depunerea situaţiilor
financiare ale instituţiilor publice la 31 decembrie 2008.

21
 Bibliografie
„Proces bugetar si fiscalitate europeana”, Maria Costache, SNSPA, Bucuresti.
Regulamentul financiar din 21 decembrie 1977, aplicabil bugetului general al Comunităţilor
Europene, Jurnal Oficial L 356, 31. 12. 1977.
Strasser Daniel, The Finances of Europe, 7-th edition, Luxemburg, OOPEC, 1992.
Norme privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, editura Lumina
Lex, Bucureşti.
Greceanu Cocoş, Greceanu Virginia, contabilitatea instituţiilor publice comentată ,actualizată
şi simplificată,editura Tribuna Economică, Bucureşti 2006.
Emil Moroianu, Drept internaţional comunitar, Edit. Academia Brancuşi, Tg. Jiu, 2005.
Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Edit. ACTAMI, Bucureşti, 2001.

22