FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

BUGETUL UNIUNII EUROPENE

Prof coordonator: Prof. dr. Bostan Ionel

Nume student:
Specializarea MAE, anul I

2018

1
 INTRODUCERE

Bugetul UE reprezintă ansamblul resurselor financiare de care acesta dispune anual

pentru îndeplinirea de către instituţiile comunitare a obiectivelor, activităţilor şi intervenţiilor
comunitare stabilite în prezent prin Tratatul de la Amsterdam (TUE + TCE). În funcţie de
acesta pot fi observate în fiecare an priorităţile şi orientările politice comunitare.
Bugetul este un instrument important pe care UE îl poate folosi în realizarea
obiectivelor politice actuale, în generarea de schimbări şi în maximizarea impactului pe
termen lung al acţiunilor comunitare.
Bugetul UE a reflectat etapele esenţiale ale integrării europene. Evoluţii precum piaţa
unică, extinderea, dezvoltarea unei viziuni globale asupra Europei, au necesitat, de fiecare
dată, schimbarea configuraţiei cheltuielilor Uniunii Europene. Anul 2008 a deschis o nouă
etapă în această evoluţie având în vedere că, pentru prima dată, politicile care urmăresc în
special creşterea economică şi locurile de muncă au absorbit cea mai mare parte a bugetului
UE.
Profilul cheltuielilor Uniunii Europene s-a schimbat în mod considerabil de-a lungul
timpului: în mod tradiţional, cea mai mare parte a bugetului UE a fost concentrată pe un
număr relativ mic de domenii politice. Totuşi, atât în cadrul, cât şi în afara acestor domenii,
priorităţile în materie de cheltuieli şi obiectivele politice urmărite au evoluat. Reforma
bugetului se loveşte mereu de un conservatorism intrinsec. În ciuda faptului că reforma
reprezintă o provocare pe plan politic, a existat posibilitatea producerii de schimbări şi
reorientări semnificative, deşi răspunsul a venit uneori cu întârziere.
Regulamentul financiar al acestor comunităţii precizează că bugetul lor este “actul
care prevede şi autorizează în prealabil, în fiecare an, cheltuielile şi veniturile comunităţilor” .
Pentru acoperirea (asigurarea) bugetului UE, astfel statele membre sunt dispuse să
transefere o parte din atributele naţionale în materie de percepere a impozitelor şi taxelor,
după cum ponderea unei categorii de cheltuieli sau alteia în totalul bugetului UE care poate fi
considerată o dimensiune a intervenţiei UE asupra economiilor şi politicilor naţionale.

2
 VENITURILE BUGETARE

Spre deosebire de alte organizaţii internaţionale ale căror resurse se bazează, în marea
lor majoritate, pe contribuţiile (cotizaţiile) statelor membre, UE are un sistem propriu de
venituri. La acest sistem s-a ajuns cu dificultate, întrucât deciziile cu privire la categoriile de
venituri ale UE şi la mărimea acestora sunt în primul rând politice, având un impact direct
asupra plăţii din resursele naţionale pe care statele membre acceptă fie să le transfere
jurisidicţia naţională în cea a UE, fie să le cedeze UE. Astfel de decizii politice influenţează
relaţiile dintre cetăţeni şi firmele contribuabile, pe de o parte şi statele membre şi UE , pe de
altă parte, şi sunt adoptate de către Consililiu UE, pe baza votului unanim.
Principalele momente în construcţia sistemului de venituri al UE sunt: anul 1951 –
instituirea taxei aspura producţiei de cărbune şi oţel al statelor membre ale Comunităţii
Economice a Cărbunelui şi Oţelului; anul 1957 – stabilirea contribuţiilor directe pentru statele
din Comunitatea Europeană; anul 1971 - constituirea veniturilor proprii ale UE.

Sistemul actual de venituri

Bugetul UE cuprinde patru categorii de venituri:

1. veniturile proprii tradiţionale;
2. parte din taxa pe valoare adăugată (TVA ) din statele membre;
3. cota din produsul naţional brut (PNB) al statelor membre;
4. alte venituri.
Primele trei venituri sunt cunoscute ca „venituri proprii” ale UE, care au la bază PNB
al statelor membre şi pentru care Consiliul Europei hotărâşte plafonul maxim (ca procent din
PNB) admis ca venit al UE.

CHELTUIELI BUGETARE

Cheltuielile înscrise în bugetul UE reprezintă în cifre a priorităţilor şi politicilor UE.

Din acest punct de vedere, aproape 80% din cheltuielile bugetului UE pa anul 2001 sunt
pentru realizarea obiectvelor a două politici: politica agicolă comună şi politica de
convergenţă economică şi socială (operaţiunile structurale).

3
 Este de subliniat că multe dintre politicile UE sunt de natura regelementării în anumite
domenii şi nu necesită cheltuielile în sine, cu excepţia celor de administrare a aplicării unor
reguli stabilite . În acest sens, în bugetul UE nu se regăsesc, de exemplu, cheltuieli de apărare,
ordine publică, asigurări sociale referitoare la statele membre.
În bugetul UE, cheltuielile sunt grupate pe opt secţiuni, corespunzător instituţiilor
create prin Tratat pentru punerea în aplicarea politicile UE: Parlamentul European; Consiliul
UE; Comisia Economică şi Social; Comitetul Regiunilor; Ombudsman. Toate instituţiile, cu
execepţia Comisiei Europene, au numai cheltuieli administrative. Comisia Europeană are atât
cheltuieli administrative, cît şi cheltuieli operaţionale aferente programelor şi acţiunilor pentru
realizarea politicilor.
În procesul de luare a deciziilor cu privire la cheltuielile bugetului UE, se foloseşte
gruparea cheltuielilor pe programele şi acţiunile UE prin a căror aplicare se realizează
obiectivele şi politicile UE. Principalele categorii de cheltuieli sunt: agricultura; operaţiuni
structurale; politici interne; acţiuni externe; administraţie; ajutor pentru aderare; rezereve.
Cheltuielile repartizate pentru agricultură deţin cea mai mare pondere în bugetul UE. În
deceniul trecut, deşi cheltuielile în sumă absolută au crescut, ponderea acestora în totalul
celtuielilor UE a fost în scădere.

PROCESUL BUGETAR

Elaborarea şi adoptarea bugetului

Ca în toate statele membre, procesul bugetar al UE cuprinde mai multe etape:

elaborarea bugetului; adoptarea; execuţia; controlul execuţiei; descărcarea de gestiune.
Până la 1 iulie al fiecărui an, Comisia Europeană elaborează proiectul preliminar al
bugetului UE, pe baza estimării cheltuielilor, făcută de către fiecare instituţie a UE. Consiliul
trebuie să ia o decizie cu privire la proiectul preliminar al bugetului până la 5 Octombrie. Din
acest moment, proiectul pereliminar devine proiect de buget. În acest scop,Consiliul are
consultări cu Parlamentul European asupra cheltuielilor obligatorii care derivă direct din
Tratat şi actele normative adoptate pe baza Tratatului.
Tratatul de constituire a CEE, modificat prin Tratatul de la Amsterdam (art. 268-280 ),
este cel care reglementează procedurile de alcătuire şi adoptare a bugetului. Astfel, Comisia
Europeană trebuie să elaboreze un draft de proiect bugetar, pornind de la estimări ale nevoilor

4
economice şi priorităţilor politice ale Uniunii pentru anul care urmează. Acest document este
prezentat Consiliului Uniunii, care îl adoptă după eventualele amendamente, devenind astfel
un proiect de buget. Acest proiect este transmis Parlamentului European. Puterile acestuia din
urmă asupra bugetului depind de natura cheltuielilor: pentru cheltuielile obligatorii (aprox.
40% din total), parlamentul poate doar propune modificări, iar stabilirea nivelului final al
fondurilor alocate pentru acest domeniu revine Consiliului; pentru celelalte cheltuieli,
neobligatorii, Parlamentul poate modifica proiectul de buget. Trebuie observat însă faptul că
parlamentului îi revine rolul cel mai important, devenind astfel "autoritatea bugetară" a
Uniunii.
În termen de 45 de zile, Parlamentul examinează proiectul de buget şi sunt posibile trei
situaţii:
 Parlamentul nu iniţiază nici o acţiune, iar bugetul se consideră aprobat;
 Parlamentul aprobă bugetul;
 Parlamentul decide să aducă modificări.

În termen de 15 zile, consiliul examinează propunerile făcute de către Parlament. În

cazul cheltuielilor neobligatorii, Consiliul este împuternicit să facă modificări iar textul
modificat este trimis înapoi la Parlament.
În final, Parlamentul are dreptul să modifice cheltuielile neobligatorii cu votul
majorităţii absolute a membrilor săi şi a trei-cincimi din voturile exprimate. Bugetul poate fi
respins cu votul majorităţii absolute a membrilor săi şi a trei-cincimi din voturile exprimate.
Pentru ca elaborarea şi adoptarea bugetului UE să decurgă în bune condiţii, a fost
instituţionalizată concertarea cu privire la priorităţile bugetului prin trialogul dintre Parlament,
Consiliu şi Comisie, concretizat în acorduri interinstiţuţional, precum şi prin şedinţe de lucru
comune, cu participarea persoanelor responsabile de buget din cele trei instituţii, urmate de
concilieri între Parlament şi Consiliu, la care sunt de faţă şi reprezentaţi ai Comisiei.
.

Execuţia bugetului

Pentru partea de venituri, statele membre sunt chemate să transfere veniturile care le revin la
bugetul UE, începând cu 1 ianuarie. Execuţia părţii de cheltuieli impune existenţa bazei
legale, adică o cheltuială înscrisă în buget poate fi efectuată numai dacă a fost adoptată o
prevedere legală din care decurge obligaţia de cheltuială pentru UE. Excepţie de la această

5
reglă, în sensul că anumite cheltuielil pot fi efectuate numai pe baza înscrierii lor în buget,
există pentru sume nesemnificative în patru cazuri expres definite:
- scheme pilot de natură experimentală;
- acţiuni preliminare pentru pregătirea unei propuneri legislative;
- acţiuni iniţiative de comisie în realizarea unor atribuţii , cum sunt studii şi opinii
privind politica socială etc;
- acţiuni ale fiecărei instituţii, în cadrul autonomiei sale administrative.
Comisia şi celelalte instituţii ale UE poartă deplina responsabilitate pentru execuţia
părţii din buget care le revine. În practică, ofiţerii de autorizare, ofiţerii de contabilitate şi
controlorii financiari sunt persoanele care execută bugetul. Această delegare internă de
competenţe urmăreşte evitarea conflictului de interese şi a abuzului de putere.
Ofiţerul de autorizare are puterea de a da autorizarea pentru efectuarea cheltuielii.
Ofiţerii de contabilitate efectuează plăţile fiind singuri împuterniciţi să mânuiască banii şi alte
active. Controlorii financiari realizează monitorizarea execuţiei şi a auditului, în fapt a
legalităţii operaţiunilor. Controlorii financiari au o anumită independenţă, în sensul că, în
anumite cazuri, pot iniţia acţiuni la Curtea de Justiţie.
Europeană, răspunderea pentru modul cum sunt folosite resursele UE .

CONCLUZII

In fiecare an, bugetul UE este hotarat in mod democratic de catre Consiliu si

Parlament, este controlat cu grija de catre serviciile Comisiei si de catre Curtea de Conturi
Europeana si este supus supravegherii Parlamentului European in cadrul procedurii de
descarcare anuala.
Bugetul Uniunii concretizeaza eforturile noastre de a accede la un nivel de dezvoltare
occidental, eforturi care nu ar putea fi sustinute din bugetul national. In final, intreaga
activitate a Uniunii europene este sustinuta prin bugetul acesteia, fara de care Uniunea nu si-ar
putea indeplini obiectivele

6
 BIBLIOGRAFIE

1. M. St. Minea, ELEMENTE DE DREPT FINANCIAR

INTERNAŢIONAL, Ed. „Accent”, Cluj-Napoca, 2001;
2. M. St. Minea, C.F. Costaş, DREPTUL FINANŢELOR PUBLICE,
vol.I – Drept financiar, Ed. „Sfera juridică”, Cluj-Napoca, 2006;
3. Roxana-Daniela Păun, DREPT MONETAR EUROPEAN, Editura
Fundaţiei României de Mâine, Bucureşti, 2006.
4. Nicolae D. Popescu, FINANŢE PUBLICE, Ed. Economică,
Bucureşti, 2005
5. Cristina Oneţ, DREPTUL FINANŢELOR PUBLICE, Ed. Lumina
Lex, 2005
6. Şerban Radu, „Bugetul Uniunii Europene sub povara extinderii” în
TRIBUNA ECONOMICĂ v. 15, nr. 7, 2004

7
8