UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA”SIBIU

FACULTATEA DE DREPT ”SIMION BĂRNUȚIU”

SPECIALIZAREA:ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ EUROPEANĂ
ANUL -1-

REFERAT LA DISCIPLINA:
FISCALITATEA IN U.E.

TITLUL REFERATULUI
FISCALITATEA ÎN OLANDA

PROFESOR:
CONF.UNIV.DR.CRISTINA ONEȚ

MASTERAND:

ANUL universitar 2018-2019

1
1.Notiuni generale ale fiscalitatii.
Dupa cum stim fiscalitatea este un sistem de strangere,colectare a impozitelor,taxelor si
contributiilor de catre autoritatile de stat,provenite de la persoanele juridice si persoanele
fizice.Totalitatea acestor impozite si taxe alimenteaza bugetele publice.
Fiscalitatea moderna a inceput in Romania prin promulgarea legilor din anul 1921 si
1923,legi reformatoare in domeniul fiscalitatii.Impozitul catre stat este o sarcina cu caracter
obligatoriu,datorat de toate persoanele fizice si juridice care realizeaza un venit sau care detin
un anumit gen de avere.In legislatia actuala a mai multor state,pe langa taxe si impozite sunt
reglementate si alte categorii numite contributii si taxe parafiscale.
Contributiile reprezinta sumele incasate de diferite intreprinderi sau institutii publice sau
private de la personae fizice si juridice,pentru avantaje reale sau potentiale de care acestea
beneficiaza.Prin intermediul acestor contributii sunt stabilite forme de participare partiale a
persoanelor fizice si juridice la acoperirea unor cheltuieli efectuate de catre stat,in finantarea
unor actiuni sau obiective de care beneficiaza aceste categori de persoane fizice si juridice.
Taxele parafiscale sunt taxe speciale,instituite de catre colectivitatile locale,atunci cand
se organizeaza servicii la nivel local.Destinatia acestor taxe fiind exclusive finantarii serviciilor
pentru a caror infiintare sau functionare au fost instituite.Taxele parafiscale se regasesc si in
alte tari in Europa.
Impozitul este o contributie baneasca ,obligatorie,in sensul ca toate persoanele fizice
si juridice sunt datoare sa participe la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii.
Impozitele se clasifica in impozite in natura(aceasta forma se gasea in trecut,cand
impozitele imbracau forma prestatiilor in natura) si impozite in bani.
Impozitele in bani reprezinta forma de actualitate in statele cu o economie
dezvoltata.Acestea se clasifica in impozite directe si indirecte.
Din cele directe amintim:
a)Impozite directe reale:
-impozitul financiar,
-impozitul pe cladiri,
-impozitul pentru activitati industriale,
-impozitul pe activitati comerciale si profesii liberale,
-impozitul pe avere.
b) Impozite directe personale:
-impozitul pe succesiuni,
-impozitul pe donatii,
-impozitul pe obiecte de consum.

2
Din cele indirecte amintim:
a)Taxe de consumatie accize:
-pe obiecte de lux,
-pe alte bunuri,
-impozite pe cifra de afaceri.
b)Monopoluri fiscale:
-asupra productiei,
-asupra vanzarii,
-asupra productiei si vanzarii,
-de import.
c)Taxe vamale:
-de import,
-de tranzit.

2.Amortizarea fiscala europeana.

O data cu afirmarea monedei unice,apropierea fiscalitatilor tarilor membre ale Uniunii
Europene este o chestiune care a dobandit o mare importanta in dezbaterile lor.Sunt multe state
care cred ca finalizarea pietei unice,mai ales dupa introducerea Euro,impune un proces de
armonizare fiscal,dar este dificil sa accepti diferentele care exista intre regiunile fiscale ale
tarilor membere.O piata interioara cere o limitare a diferentelor costurilor de productie si de
rentabilizare a capitalurilor investite,o eliminare a disparitatilor si a discriminarilor de orice
natura,fara sa aiba o influenta asupra liberei circulatii a persoanelor,a marfurilor si a
capitalurilor.Marea Britanie are o viziune diferita despre aceasta crezand ca liberul joc al
fortelor pietei va aduce o situatie echilibrata.Pentru apropierea legislatiilor fiscale in domeniul
taxelor,organismele comunitare s-au concentrat pana acum asupra cifrei de afaceri,drepturilor
de accize si altor impozite indirecte.Acestea au acordat un loc restrans armonizarii impozitelor
directe,grabindu-se sa elimine fenomenele de dubla impozitare.
Prin stabilirea unei piete comune,a unei Uniuni economice si monetare si punerea in
aplicare de politici si actiuni comune,comunitatea are drept misiune de a promova o dezvoltare
armonioasa a activitatilor economice in cadrul ansamblului format de tarile membere un nivel
ridicat de locuri de munca si protectie sociala,egalitate intre barbati si femei,ridicarea nivelului
si calitatii vietii,coeziune sociala si economica si solidaritate intre statele membere.
Libera circulatie a marfurilor,cere uniune vamala si eliminarea restrictiilor intre statele
membere.Rezulta,astfel,interdictia intre statele membere a drepturilor la vama ,la import si
export sau a oricaror taxe cu efect echivalent si adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile
lor cu celelalte state.Libera circulatie a persoanelor ,serviciilor si a capitalurilor impune
incetarea discriminarii bazata pe nationalitatea muncitorilor ,interdictia restrictiilor la libera
stabilire si libera prestare de servicii in interiorul Comunitatii ca si desfintarea restrictiilor in
miscarea de capital in masura necesara unei bune functionari si a pietei comune.

3
 Amortizarea in materie de taxe pe cifra de afaceri este opera cea mai importanta a
Comunitatii in domeniul fiscal.Exista o mare diversitate intre statele membere in legatura cu
structura impozitelor pe comun.Unele state,ca Franta,aplicau un sistem T.V.A in timp ce altele
cunosteau un sistem de taxe in cascada sau de taxa unica.Aceasta situatie nu era compatibila
cu obiectul Comunitatii si cu necesitatile de functionare a pietei comune.S-au incercat diferite
modalitati pentru a remedia situatia adoptandu-se doua Directive, obiectul lor fiind
armonizarea structurii regiunilor de taxe pe cifra de afaceri,ceea ce impunea statelor membere
adoptarea unui sistem comun de T.V.A.

3.FISCALITATEA ÎN OLANDA

Tara semnatara a Tratatului de infintare a Comunitatii Europene, Olanda se remarca

printr-o economie deschisa, desi de scara mica.In creionarea trasaturilor principale ale
sistemului fiscal olandez ni se pare oportun sa pornim de la unele aspecte interesante ale
evolutiei presiunii fiscale din aceasta tara. Mai apoi vom analiza principalele impozite si taxe
olandeze, dar si reformele fiscale mai recente din aceasta tara. La inceputul anilor '90, Olanda
inregistra una din cele mai mari presiuni fiscale din Uniunea Europeana, dar in ultimii ani
aceasta tendinta a fost inversata. Cum cifrele sunt reprezentative oferim exemplul anului 2000
cand procentul olandez al acestui indicator a fost de 40,0% in timp ce media Uniunii Europene
a inregistrat valoarea de 41,1%, deci Olanda s-a situat sub media comunitara . Din anul 2001
si pana in anul 2005 (inclusiv) Olanda prezinta constant valori ale presiunii fiscale situate sub
procentul de 40%. O caracteristica a sistemului fiscal olandez a reprezentat-o intotdeauna
ponderea mare a contributiilor de asigurari sociale (mai ales a celor suportate de angajati).
Olanda realiza la nivelul anului 2005 un procent de circa 37% din veniturile totale pe
baza contributiilor sociale. in ultimii ani se remarca insa o revizuire substantiala a programelor
privind securitatea sociala. Graziano Abrate316 aprecia acest lucru ca fiind o reclasificare a
modelului olandez, de ia modelul clasic al tarilor de pe Rhin spre un sistem cu mai multe
trasaturi tipice modelului anglo-saxon". Olanda a acordat in anii '70 si '80 o importanta
deosebita impozitarii directe. Din acest motiv ponderea covarsitoare a resurselor fiscale in
aceasta perioada provenea din acest tip de impozite. Aceasta tara se caracteriza de asemenea
printr-o presiune ridicata asupra muncii. in prezent, conceptia olandeza cunoaste o alta
orientare. Impozitele indirecte au devenit principala sursa de venituri bugetare, iar
supraimpozitarea muncii a fost treptat inlocuita printr-o scadere o presiunii fiscale in acest
domeniu. Acesta a fost unul din obiectivele de referinta ale reformei fiscale olandeze din anii
'90, dar si in prezent se pastreaza aceasta tendinta de reducere a sarcini fiscale asupra muncii.
Este evident ca aceasta directie de reducere a unor resurse fiscale a trebuit compensata prin
procurarea veniturilor necesare din alte tipuri de impozite. in acest context, impozitele pe
consum au crescut. O particularitate a sistemului fiscal olandez este reprezentata de importanta
acordata impozitelor ecologice, precum si atentia cu care sunt tratate probleme de poluare si de
reglare a traficului rutier. Probabil principala diferenta dintre Olanda si alte tari europene este
legata de impozitarea capitalului. Cota de impunere implicita este cu 5(cinci) procente mai
mica decat media impozitarii la nivel de corporatii si este una dintre cele mai scazute din
Uniune. Aceste date confirma puterea Olandei de a atrage afaceri. in plus, noul sitem de
impunere a activitatilor financiare are mai multe efecte in ceea ce priveste neutralitatea
alegerilor de investitii. Urmeaza o scurta prezentare a structurii fiscale olandeze din perspectiva
principalelor impozite. Pentru inceput se prezinta impozitele directe, iar, din randul acestora,

4
impozitele suportate de persoanele fizice. Istoricul acestui impozit poate fi redat prin prisma
evolutiei reglementarilor legale: in anul 1964 se sileste baza legala a acestui impozit prin Legea
impozitului pe venit. in decembrie 1998, aceasta lege este abrogata si inlocuita prin Legea din
17 decembrie 1998 impreuna cu Regementarea Ministeriala din 16 decembrie 1998. Anul 2001
aduce o revizuire totala a impozitarii veniturilor persoanelor fizice prin intermediul noului
Document Fiscal pe Venit. in anul 2001, cotele de impunere s-au redus si s-au produs mai
multe modificari ale bazei de impozitare. Beneficiarul resurselor colectate din acest impozit
este, la fel ca in majoritatea statelor din Uniunea Europeana, statul. Platitor sunt toti indivizii
cu domiciliul pe teritoriul olandez, dar si nerezidentii care realizeaza venituri din diverse surse
olandeze (precizate prin lege). Baza de impozitare este compusa din trei categorii, care in
Olanda poarta denumirea de cutii/casete":
a)venitul impozabil pentru munca si casa: acestea constau din profiturile afacerilor, la
care se adauga un numar de adaugiri si deduceri, plus venitul net provenit din munca, anumite
plati periodice, obligatii casnice si personale, care se regasesc in restituirile acordate prin lege.
Cota de impunere este progresiva, existand patru transe. Primele doua transe cuprind impozite
si contributii sociale (pentru prima transa situata sub 14.870 euro, cota de impunere este de
32,35%, pentru a doua transa cuprinsa intre 14.870 euro si 27.009 euro, cota este de 37,6%).
Ultimele doua transe se refera doar la impozite, iar cotele sunt de 42% (pentru venituri situate
intre 27.009 euro si 46.309 euro) si 52% pentru veniturile ce depasesc 46.309 euro. Modul de
calcul nu este insa chiar atat de simplist (la o prima privire chiar parand extrem de complicat),
sistemul olandez cunoscand numeroase alte elemente: o rate medii ' calculate la jumatatea
fiecarei transe (exemplificare: pentru tansa 1 - rata medie este de 32,35%, pentru transa 2 -
33,9%, pentru transa 3 - 36,6%, pentru transa 4 - nu este specificata o cota medie); un credit
fiscal de 920 euro pentru angajati (prevazute pentru prima transa de venituri); un credit fiscal
de 920 euro pentru cei care se autoangajeaza (adica pentru Intreprinzatorii particulari) (pentru
transa intai de venituri); se tine cont de asemenea de deducerea sotului si de numarul de copii
aflati in intretinere (de exemplu: pentru prima transa se deduc cheltuielile pentru fiecare copil
cu varsta de pana la 13 ani in limita de 8.800 euro, pentru tansa doi se acorda credite
suplimentare pentru copii sub 27 ani care locuiesc in casa parinteasca,pentru tansa trei, alte
credite sunt acordate conditionat de statutul partenerului (sotului-sotiei) sau la angajarea
acestuia); o cota de 12 procente din profiturile angajatilor cuprinsi la transa nr. 3 de venituri
poate fi dedusa si adaugata la rezerva pentru pensionare.
Categoria numarul doi se refera la venitul impozabil provenit din dobanzi substantiale.
Acestea se refera la dividende si castiguri de capital atunci cand platitorul de impozite detine
singur sau impreuna cu partenerul(a) ei (lui), direct sau indirect, cel putin 5 procente din
capitalul unei societati comerciale. Precizare: detinatorul de impozite se presupune a avea o
dobanda substantiala intr-o societate daca detine cel putin 5 procente din aceasta. Cota de
impunere este de 30 procente.
Categoria a treia vizeaza veniturile impozabile provenite din economisire si investitii,
respectiv economii din depozite bancare, actiuni si obligatiuni, pe baza presupunerii ca
platitorul de impozite prezinta o cota a investitiei de peste patru procente. Cota de impunere
este de 30 procente. Se observa ca impunerea olandeza a venitului personal tine cont de
circumstantele personale. Ca o particularitate a sistemului, trebuie mentionat ca statutul de
partener ofera o serie de anvantaje,in primul rand facilitati legate de afaceri. De exemplu, atunci
cand sotul(ia) il asista pe celalalt in afaceri, legea prevede o deducere a venitului (deducerea
sotului asistent), a carei cantitate depinde de masura in care antreprenorul este asistat (venitul
castigat de sot asistandu-l pe celalalt in afacerea lui/ei este atribuit sotului care conduce
afacerea, doar daca sotii nu solicita altfel, venitul ridicandu-se la cel putin 5,000.

5
 Impozitul pe venit prezinta in Olanda doua impozite importante, care sunt impozitul pe
salarii si impozitul pe dividende. Impozitul pe salarii este reglementat de Actul privind
impozitul pe salarii din anul 1990, modificat prin Reglementarea Ministeriala din 16 decembrie
1998. Se colecteaza de catre angajatori prin retinerea din salariile platite sau din alte beneficii
acordate salariatilor. Trebuie atrasa atentia ca in Olanda multe persoane fizice platesc doar
acest impozit, nefiind supuse altor impozite pe diferite tipuri de venituri.
Pentru persoanele cu venituri ridicate sau cu numeroase deductibilitati fiscale, impozitul pe
salarii serveste ca un nivel avansat de impozitare, fiind o rezultanta substantiala pentru
calcularea restituirilor si pentru a seta impozitului pe venitul global.
Impozitul pe dividende cunoaste ca baza legala Legea impozitului pe dividende din anul
1965 si Legea din 17 decembrie 1998. Cota de impunere este de 25% exceptand angajamentele
pentru evitarea dublei impuneri. in majoritatea tratatelor incheiate de Olanda este silita o cota
de 14% pentru impunerea dividendelor obtinute de societatile straine. Totusi, exista si tratate
in care, pe baza de reciprocitate, cota de impunere se situeaza intre 0 si 10%. Impozitele pe
dividende se colecteaza prin deducere la sursa de catre societatea platitoare de dividende.
Impozitul suportat de societatile comerciale este al doilea impozit direct asupra caruia ne
oprim in cercetarea intreprinsa asupra sistemului fiscal olandez. Reglementat prin Legea
impozitarii societatilor din anul 1969, modificata de Legea din 17 decembrie 1998 si Legea din
1 ianuarie 2002, acest impozit procura resurse integral pentru stat. Cota de impunere este
ridicata ajungand pana la 34,5% (se aplica o cota de 29% pentru veniturile de pana la 22.689
euro, si o cota de 34,5% pentru veniturile de peste 22.689 euro) si se aplica tuturor societatilor
silite in Olanda (societati rezidente), dar si celor nesilite pe teritoriul olandez, dar care
realizeaza venituri in aceasta tara (societatilor nerezidente). Baza de impozitare este
reprezentata de profitul impozabil silit ca diferenta intre veniturile realizate si cheltuielile
asociate cu operatiunile unei afaceri. O trasatura importanta a impozitului pe profitul
societatilor olandeze este scutirea de la participatie, aplicabila atat pentru detinerea de actiuni
nationale sau straine si care asigura ca impozitul corporational este aplicat doar o singura data
asupra profitului obtinut de un grup. Acest lucru semnifica faptul ca o societate care primeste
dividende nu trebuie sa plateasca impozitul corporational asupra acestor dividende din moment
ce societatea comerciala care distribuie dividendele a platit deja acest impozit Principalele
trasaturi ale acestei scheme sunt urmatoarele : toate castigurile din detinerea de actiuni sunt
scutite, costurile asociate cu detinerea de actuni fiind nedeductibile, pierderile provenite din
lichidarea companiei fiind deductibile doar in anumite conditii. O detinere de actiuni se
considera a exista in cazul in care platitorul de impozite detine cel putin 5 procente din actiuni
dintr-o filiala.In anumite conditii, o companie mama ar putea forma o unitate fiscala cu una sau
mai multe filiale. Din motive legate de impozitarea corporationala, acest lucru inseamna ca
filialele se presupune ca au fost absorbite de compania mama si drept rezultat, pierderile
companiilor apartinand unitatii pot fi compensate prin profiturile altei companii. Acest tip de
consolidare poate aparea doar daca compania mama detine 100 procente din actiunile filialei
sale. O alta trasatura speciala vizeaza societatiile de investitii carora li s-ar putea solicita sa
plateasca impozit corporational de 0 procente. Scopul acestui sistem este de a asigura un
tratament egal pentru persoanele care investesc in acest tip de investitii si persoanele care
investesc direct. O institutie de investitii nu se califica pentru scutirea de la participatie.In
privinta impozitarii profiturilor societatilor, este de subliniat ca se acorda o atentie deosebita
faptului ca fiscalitatea olandeza incurajeaza investitiile pe teritoriul sau, asigurandu-se
dezvoltarea afacerilor din zona. Departamentul Fiscal Olandez a recunoscut intotdeauna ca
sistemul fiscal nu ar trebui sa impiedice expansiunea internationala a afacerilor, iar studiile

6
internationale recente au confirmat ca Olanda este o locatie importanta de investitii.
Impozitarea indirecta olandeza cuprinde, ca toate statele Uniunii Europene, taxa pe valoarea
adaugata si accizele, precum si alte impozite indirecte (minore insa ca importanta). Taxa pe
valoarea adaugata a fost reglementata initial prin Legea privind TVA din anul 1968. Acest
cadru legal a cunoscut numeroase modificari: amintim Legea din 17 iunie 1998, dar si
reglementarile recente introduse dupa 1 ianuarie 2001. Beneficiarul acestui impozit este statul
olandez, iar cotele de impunere sunt urmatoarele:
» o cota standard de 17,5% (modificata din 1 ianuarie 2001 de la 19%);
» o cota redusa de 6% pentru bunurile considerate necesitati (cum sunt de exemplu
alimentele si medicamentele );
» o cota de 0% bunurilor exportate de un antreprenor catre tarile care nu sunt membre ale
Uniunii Europene. TVA-ul este impus la fiecare etapa a lantului de productie si de distributie
a bunurilor si serviciilor. Persoanele impozabile sunt persoanele care conduc o afacere, precum
si cei care conduc afaceri independente, incluzand persoane fizice, organisme corporationale,
asociatii si parteneriate. Fiecare persoana impozabila este responsabila pentru TVA asupra
cifrei sale de afaceri (impozitul pe productie), pentru care TVA aplicat pe cheltuieli si pe
investitii (impozitul la intrare) poate fi dedus.In Olanda exista 4 activitatii impozabile :
1. furnizarea de bunuri in Olanda, interpretata in sensul cel mai larg (bunuri sunt toate
obiectele fizice, dar includ si electricitatea, incalzirea, racirea);
2. furnizarea de servicii in Olanda;
3. achizitia de bunuri de catre un antreprenor sau organism legal in decursul afacerilor sale;
4. importul de bunuri;
Sistemul legislational landez prevede si numeroase scutiri de la plata taxei pe valoarea
adaugate. Scutirile se aplica pentru tranzactiile cum ar fi transferul sau inchirierea de
proprietate imobiliara (cu anumite exceptii), anumite furnizari de servicii bancare, de servicii
ale societatilor de asigurari, servicii postale si servicii medicale, precum si activitatile
organizatiilor de tineret, cluburilor sportive, institutiilor non-profit de natura sociala si
culturala, (in majoritate) educatia si literatura.
Accizele din Olanda se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
» legislatia privind accizele din aceasta tara este integral in concordanta cu Directivele
Consiliului Uniunii Europene referitoare la armonizarea accizelor pe piata interna a Uniunii
Europene;
» sistemul de accize olandez a intrat in vigoare in data de 1 ianuarie 1993;
» respectand legislatia comunitara, impozitele indirecte asupra produselor altele decat
petrolul, tutunul si alcoolul sunt admisibile doar daca nu dau nastere unor formalitati la
granita in cadrul activitatii de comert intre Statele Membre.
» impozitele pe consum asupra bauturilor fara alcool si produsele cu tutun pentru scopuri
precum oprirea fumatului, inca exista in Olanda.
» accizele olandeze sunt silite asupra uleiurilor minerale, produselor din tutun, vinuri, bere,
alcooluri etilice; aceasta acciza se regaseste in pretul produsului in cauza si se calculeaza si
se varsa de catre manufacturieri si producatorii produselor supuse accizarii; dintre tipurile de
accize amintite mai sus, cea mai importanta prin prisma contributiei sala la colectarea
resurselor cuvenite bugetului statului (accizele sunt venituri ale statului olandez) este acciza

7
pentru produsele petroliere - aceasta reprezinta circa 70% din resursele totale provenite din
acest tip de impozit si circa 6% din totalul veniturilor fiscale din Olanda.
O alta particularitate a sistemului olandez vizeaza importanta impozitelor ecologiste, cu
care guvernarea si-a crescut veniturile fiscale cu 10 procente. Nivelul impozitelor aplicate
pentru poluare (numeroase taxe speciale referitare la poluarea apei, debarasarea de deseuri,
canalizare) este cel mai mare din UE. Mai multe impozite, din Olanda sunt aplicate in scopuri
ecologiste, asa cum au fost amendate ultima data prin legea din 14 decembrie 2000 referitoare
la impozitele ecologiste. Impozitul pe combustibil este apiicat asupra produselor petroliere
(impreuna cu accizele), carbune si gaze naturale. Alte impozite sunt aplicate asupra extragerii
de apa freatica proaspata, pe furnizarea apei potabile. Impozitul regulator pe energie este
aplicat asupra consumului de gaze naturale, electricitate si produse petroliere cand sunt
folosite drept inlocuitori ai gazului de catre utilizatorii casnici sau silimentele comerciale. Ca
pondere in PIB, impozitele ecologice olandeze reprezinta circa 3,5 pana la 4 procente. Dintre
acestea impozitele ecologice prezinta procentul cel mai ridicat de 1,7 pana la 2 procente,
urmate de impozitele pe transport cu o minima de 1,3 procente si o maxima de 1,5 procente
si de impozitele pe poluare sau alte resurse cu numai 0,4-0,5% aceste cifre se refera la
intervalul de timp situat intre anii 1995 si 2002. Alte precizari privind impozitul pe veniturile
de capital: Olanda prezinta un sistem clasic de impozitare in care dividendele sunt impozitate
de doua ori, atat la nivel corporational cat si la nivel personal. La nivel personal, impozitul
pe dividende este colectat ca o taxa in avans a impozitului pe venitul personal. Asa cum s-a
observat anterior legea face diferenta intre dividende si castigurile de capital obtinute atunci
cand platitorul de impozite detine o parte importanta intr-o societate si alte venituri
financiare. in primul caz, dividendele si castigurile de capital provenite din vanzarea de
actiuni sunt impozitate cu o rata proportionala de 25 procente a impozitului pe venit. in cazul
pierderilor de capital, 25 procente din aceste pierderi, ar putea fi compensate de impozit, care
in alte conditii ar reprezenta o datorie. In al doilea caz, impozitarea venitului din economii si
investitii se bazeaza pe presupunerea ca oamenii vor avea niste venituri impozabil de 4
procente din capitalul lor net. Aceasta reprezinta principala modificare introdusa de reforma
asupra impozitului venit din ianuarie 2001. Nivelul actual de venit (de exemplu, dobanzi,
dividende, castiguri si pierderi de capital) nu este deloc relevant. Capitalul net este considerat
a fi capitalul mediu net in timpul anului calendaristic (se obtine calculand media capitalulului
obtinut intre 1 ianuarie si 31 decembrie). Doar capitalul disponibil din economii si investitii
este luat in considerare. De aceea capitalul investit in societatea proprie a unei persoane sau
intr-un procent considerabil nu se considera, (exemple de active impozitate sunt: conturile
bancare si cele de economii, a doua casa, depozite si alte actiuni, politele de asigurari de
ajutor care nu au legatura cu o locuinta ocupata de proprietar).
Impozitele locale in Olanda reprezinta un procent extrem de scazut ca pondere in PIB,
de doar 1,4% (in perioda 1995-2003). Acest lucru inseamna ca doar o mica parte din totalul
resurselor fiscale se fac venituri la bugetele locale. Doua sunt impozitele locale mai
importante: impozitele pe proprietate si impozitele pentru utilizarea de bunuri, sau asupra
permisiuni de a folosi bunuri sau sa se indeplineasca unele activitati. Dintre acestea,
impozitele pe proprietate aduc bugetelor locale aproximati60% din totalul resurselor
financiare de care dispun. Municipalitatile colecteaza acest impozit si pot sili cotele de
impunere care se aplica la valoarea de piata a proprietatii. Impozitele de utilizare procura
doar un procent de circa 0,5 % din produsul intern brut si se refera la impozite pentru folosirea
drumurilor si a parcarilor. Evolutia sistemului fiscal olandez este redata prin cercetarea
intreprinsa asupra reformelor fiscale din aceasta tara. Pentru a intelege caracteristicile
esentiale ale reformelor fiscale creionam pe scurt mediul economic in general. Dupa
recesiunea din anul 1993, economia Olandei inregistreaza o crestere constanta, performantele

8
sale fiind remarcabile: produsul intern brut s-a majorat cu cel putin 3 (trei) procente in fiecare
an, incepand din anul 1995, maximul fiind atins in anul 1998 cand s-a majorat cu 4,3%. in
anul 2000 aceasta tendinta crescatoare a continuat (cu alte 3,5%) datorata cresterii
consumului privat si exporturilor.
Principalul motor al cresterii economice olandeze a fost reprezentat de consumul privat,
alimentat in primul rand din cresterea rapida a ocuparii locurilor de munca. Somajul a avut o
evolutie descrescatoare constanta in paralel cu cresterea ocuparii locurilor de munca in medie
cu 2,5 procente pe an pentru perioada 1995-2000. Consumul privat a mai fost incurajat de
reducerea presiunii fiscale introdusa prin reformele fiscale, dar acest lucru s-a realizat in
acelasi timp cu cresterea productivitatii muncii. Tendinta economica pozitiva s-a regasit si in
cresterea incasarilor bugetare. in acest context, reducerea presiunii fiscale nu a trebuit sa fie
compensata cu o reducere a cheltuielilor bugetare. in acest context, reforma fiscala intrata in
vigoare din 1 ianuarie 2001 a putut reduce presiunea fiscala asupra veniturilor persoanelor
fizice si a putut reduce contributiile la asigurarile sociale fara a fi compensata, decat in parte,
de cresterea impozitelor indirecte, precum TVA si taxele ecologiste. La inceputul descrierii
reformelor fiscale olandeze din ultimii ani, este importanta sublinierea ca reducerile fiscale
introduse de aceste reforme au fost, fara indoilala, permise de un mediu economic favorabil.
La inceputul anilor '90, modelul olandez cunoscut sub denumirea de modelul Polder" a
urmat modelul tarilor de pe Rhin (conform acestui model, participantii in procesul economic
incearca sa obtina o armonie a intereselor urmand o dezvoltare economica sustinuta, sila si
continua si un nivel ridicat de ocupare a locurilor de munca). Dupa anii '90. modelul olandez
tinde sa capete trasaturile distinctive ale modelului anglo-saxon. (de exemplu, reducerea
sarcinii fiscale, politica de a stopa asortarea fiecarei cresteri a platilor cu o crestere egala a
beneficiilor sociale minime, descentralizarea acordurilor de imprumuturi colective,
privatizarea asigurarilor de sanatate si reducerea beneficiilor pentru handicapati). Obiectivul
reformei din anii '90 este in mod cert de a creste rata de activitate a populatiei, reducand
beneficiile si restrangand criteriile de eligibilitate. in acest sens mai exista o reducere a
contributiilor pentru siguranta sociala pentru muncitorii peste 65 de ani. Privatizarea
asigurarii de boala a contribuit la o reducere insemnata a problemei absenteismului de boala.
Stimularea oportunitatilor de angajare si reducerea sarcinii fiscale asupra muncii au fost in
mod clar urmarite in Olanda in ultimii 10 ani, nu doar printr-o reducere a contributiilor pentru
siguranta sociala. Din 1993, impozitarea directa a fost in mod progresiv inlocuita cu
impozitarea indirecta. Ratele fiscale asupra venitului personal au fost reduse. Cu noul
Document Fiscal al Venitului introdus in ianuarie 2001, rata de top este in prezent de 52
procente, fata de anterioarele 60 procente; rata intermediara s-a diminuat de la 50 procente la
42 procente; rata mai mica de la 33.9 % la 32.25%. Nivelul impozitarii este foarte scazut, in
special daca se considera ca la transa mai scazuta doar 2.85 procente sunt formate din
impozite (inainte de reforma a fost de 4.5 procente), in timp ce restul sunt reprezentate de
contributiile sociale. Cu noile rate fiscale, transversale de la un venit mare la unul foarte
scazut, venitul net dupa cresterea impozitului cu 2,1 procente pana la 9,7 procente. in plus,
reforma a introdus un credit fiscal pentru ocuparea locurilor de munca pentru angajati si
pentru intreprinzatorii particulari de pana la 920, iar nivelul minim al venitului scutit a fost
marit. Sarcina fiscala a fost partial tranferata spre consum, cu o crestere a ratei standard de
TVA de la 17,5 procente la 19 procente, si cu o relevanta ascendenta progresia impozitelor
ecologice. Olanda este in mod clar consacrata promovarii unei dezvoltarii economice
sustinute si este una dintre cele mai avansate tari in ceea ce priveste promovarea unor
asemenea politici in Uniunea Europeana.

9
 O particularitate a sistemului fiscal vizeaza impozitarea activitatilor financiare care sunt
impozitate conform regulilor impozitului pe venitul personal. Tratamentul fiscal al
profiturilor din dobanzi substantiale de afaceri s-a modificat in mod dramatic, intrat in
vigoare de la 1 ianuarie 1997. De la aceasta data nu doar castigurile de capital din actiunile
apartinand unui procentaj substantial sunt caracterizate drept profituri din dobanzi
substantiale din afaceri (castiguri sau vanzare), dar si venitul regulat cum ar fi venitul din
dividende. Rata fiscala a fost marita de la 20 la 25 procente, cu scopul de a contraataca
fenomenul de corporatii detinute de membrii sai, fixata pentru a evita ratele fiscale mari
pentru venitul personal. (De fapt, afacerile au fost extrem de favorizate fata de detinerea de
proprietati, deoarece profiturile actuale erau impozitate cu rata fiscala corporationala de 35
procente, in timp ce profiturile distribuite au suportat un impozit de 20 procente, in locul ratei
fiscale progresive pe venit). in plus o plata fictiva a fost impusa managerilor -detinatori de
actiuni care ar putea sa le transforme venitul din munca in venit din capital fara limite.
Conform Documentului Fiscal al Venitului din 2001, acest sistem a fost lasat intact.
(Propunerile originale au inclus o crestere a ratei fiscale pentru interese substantial in afaceri
la 30 procente, dar in final rata fiscala a fost mentinuta la 25 procente). Cea mai importanta
modificare vizeaza impozitul aplicat venitului din economii si investitii. Sub legislatia
anterioara, venitul real primit intr-un an, cum ar fi venitul din chirii, dividende si actiuni,
dobanzi pentru conturile de economii au fost impozitate cu rate progresive, castigurile din
capital nefiind impozitate. in shimb, din ianuarie 2001, un rezultat estimat fix de 4 procente
este calculat in fiecare an pentru valoarea activelor detinute. Acest venit este impozitat cu o
rata fixa de 30 procente. Este clar ca, daca venitul efectiv depaseste rezultatul estimat de 4
procente, excedentul nu este impozitat deloc. Ca o consecinta, in Documentul pe Venitul
Corporational, a fost implementata la 20 procente o suprasarcina a impozitului corporational
asupra anumitor dividende excesive distribuite in perioada 2001-2005. O alta trasatura
importanta a noului sistem fiscal vizeaza proprietatea imobiliara olandeza detinuta de entitati
straine,castigurile de capital vor fi supuse impozitarii.
Cea mai controversata problema pare a fi reprezentata de competitia fiscala dintre
companii si corporatii, indeosebi evitarea unei competitii daunatoare. Olanda s-a angajat intr-
un dialog benefic cu alte state membre care a rezultat in ajustarea practicilor sale conform cu
standardele OECD aceptate international. Reforma fiscala din 2001 ar putea avea un impact
asupra pozitiei fiscale a Olandei in companiile straine,inainte companiile straine care
detineau proprietati imobiliare olandeze care nu reprezentau activele unei afaceri au fost
impozitate doar asupra venitului derivat din proprietatea imobiliara, in timp ce castigurile de
capital realizate nu erau impozitate. in prezent, proprietatea imobiliara detinuta de companiile
straine se presupune ca face parte din afacerea olandeza, si astfel este supusa atat impozitului
pe venit cat si impozitarii castigurilor de capital in Olanda. Totusi, cea mai fundamentala
modificare din noul Document Fiscal al Venitului este reprezentata probabil de impozitarea
venitului din economii si investitii in special din perspectiva internationala, impozitarea
rezultatului estimat ai unei investitii este oarecum curioasa, fiind un unicat in lumea
industrializata. În Olanda s-a sustinut adesea ca acest lucru reprezinta un regres pentru tara,in
ceea ce priveste impozitarea catre un sistem familiar secolului 10. Pe de alta parte, desi
Olanda nu are un impozit pentru castigurile de capital, unele masuri specifice sugereaza ca
mai multe active au fost disponibilizate, conducand in mod efectila o partiala introducere a
unui impozit pe castigurile de capital. Cu toate acestea, baza fiscala redusa distorsioneaza
alegerile economice si dauneaza eforturilor de coordonare a impozitelor pe venitul din capital
in Uniunea Europeana. Politica fiscala actuala din Olanda este in mod sigur in concordanta
cu sugestiile de indepartare a sarcinii fiscale de la munca. Aceasta politica a fost urmata,
reducand contributiile sociale si crescand impozitele indirecte cum ar fi TVA-ui si impozitele

10
ecologiste, si este consacrata reducerii presiunii fiscale si favorizeaza noi oportunitati de
munca. Principalul subiect al reformarii sigurantei sociale este inca deschis, precum si
problemele politice majore ramase care vizeaza ratele mici de participare pentru muncitorii
batrani si pentru muncitorii cu abilitati greu vandabile. Primitorii de beneficii par inca sa aiba
un acces catre munca extrem de limitat si acest lucru se reflecta in cota ridicata a somajului
pe termen lung din totalul somajului.
Olanda ocupa in cadrul clasificarii statelor europene dupa indicatorul presiunii fiscale
globale un loc situat mai degraba in categoria celor cu povara fiscala ridicata, respective locul
18. Presiunea fiscala olandeza multianuala pentru perioada 1990-2005 este de 41,4% fiind
superioara aceleiasi medii realizate pentru EU de doar 40,6%.

Concluzii
Dupa cum observam fiecare tara are un impozit pe societati diferit.Fiecare tara aplica
reguli interne de impozitare.Guvernele nationale si nu Uniunea Europeana sunt cele care
decid asupra impozitelor pe care trebuie sa le plateasca cetatenii. Rolul UE este de a se asigura
ca reglementarile fiscale nationale respecta obiectivele generale ale Uniunii privind crearea
de locuri de munca si ca aceste reglementari nu aduc avantaje neloiale intreprinderilor dintr-
o tara fata de concurentii acestora din alta tara.Politica fiscala comunitara sustine principiul
pietei unice si a liberei circulatii a capitalurilor.Guvernele percep impozitele pentru a-si
finanta cheltuielile.Prioritatile in materie de cheltuieli variaza de la un stat membru la altul,iar
UE nu intervine cu conditia ca acestea sa se mentina in limite,iar cand datoriile devin prea
mari,cresterea economica a celorlalte tari din Uniune poate fi pusa in pericol.Totusi,cu
conditia sa manifeste prudenta in ceea ce priveste politica economica,statele membere dispun
de multa libertate in a hotari cum sa isi cheltuiasca banii si ce impozite sa aplice pentru a-si
finanata cheltuielile.Asadar,guvernele noastre sunt cele care stabilesc cuantumul impozitului
pe profitul societatilor si pe venit, profit si castiguri din capital.Interventia UE se limiteaza la
a monitoriza aceste decizii pentru a evalua daca sunt corecte in raport cu totalitatea statelor
membere.

11
 BIBLIOGRAFIE:

1.Danciu Adrian,Fiscalitatea,Materialul ajutator pentru referat

2.Dan Drosu Saguna,Dan Sova,Drept fiscal,Ed.C.H.Beck,Bucuresti 2006
3.Augustin Fuera,Drept comunitar al afacerilor.Ed.UniversulJuridic,Bucuresti2006
4.www.uniuneaeuropeana.ro
5.http:/europa.eu

12