Sunteți pe pagina 1din 16

Introducere

Impozitarea este esențială pentru suveranitatea națională. Veniturile obținute prin impozitare
le permit guvernelor să existe și să funcționeze în mod eficient. În plus, legislația fiscală reflectă
alegerile fundamentale pe care le fac țările Ue în domenii bugetare importante, precum educația,
sănătatea și pensiile. Această legislație influențează consumul și economiile private și stabilește
un cadru financiar privind activitățile comerciale și aspectele de mediu. Din acest motiv,
competența de a colecta impozite și de a stabili ratele de impozitare le revine guvernelor naționale.

In primul rând, fiscalitatea trebuie să fie echitabilă. Chiar și la nivel național, acest obiectiv este
uneori greu de atins. el devine o adevărată provocare în contextul activităților transfrontaliere.
Legislația fiscală nu ar trebui să confere avantaje neloiale întreprinderilor dintr-o țară în
detrimentul concurenților din altă țară. De asemenea, legislația fiscală a unei țări nu ar trebui să le
permită cetățenilor să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale în alt stat membru. Iată de ce țările
din Uniunea europeană au convenit asupra mai multor norme care să abordeze aceste aspecte.

Tot mai multe companii și persoane fizice își desfășoară activitatea în mai multe țări; din acest
motiv le este, teoretic, ușor să utilizeze diverse mijloace legale pe care le au la dispoziție pentru a
plăti impozitul cel mai mic („fraudă fiscală”) sau pentru a nu plăti impozite deloc („evaziune
fiscală”). Nicio țară nu poate rezolva aceste probleme pe cont propriu. De aceea, în ultimii ani,
țările din UE au cooperat mai îndeaproape pentru a aborda problema fraudei fiscale și a evaziunii
fiscale și pentru a asigura echitatea sistemelor de impozitare.

Piața internă a Uniunii europene, cunoscută și sub denumirea de piața unică, le permite
cetățenilor și întreprinderilor să circule și să își desfășoare activitatea în mod liber, pe teritoriul
celor 28 de state membre. Cu toate acestea, coexistența unor sisteme fiscale diferite încă le
îngreunează viața persoanelor și companiilor care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier.
În unele cazuri, legislația fiscală poate aplica un tratament discriminatoriu contribuabililor străini
sau veniturilor din străinătate. aici intervin normele Uniunii europene.

În alte cazuri, persoanele și întreprinderile se pot confrunta cu taxe și obligații legate de


conformare în fiecare dintre țările implicate, ceea ce poate conduce, per total, la un nivel ridicat de
impozitare. această problemă nu poate fi abordată în temeiul legislației actuale a Uniunii. Iată de
ce țările Ue trebuie să coopereze îndeaproape. Un acord privind simplificarea anumitor norme
fiscale și eliminarea deficiențelor ar putea contribui la asigurarea liberei circulații a bunurilor,
serviciilor și capitalurilor în UE.

Deciziile politice luate de o țară pot afecta țările vecine, atât în mod pozitiv, cât și negativ. De
aceea, țările din UE au convenit să coopereze în procesul de elaborare
a planurilor lor naționale bugetare și economice. obiectivul general este acela de a pune finanțele
publice pe baze mai solide, de a promova o mai bună guvernanță și disciplină economică și de a
face reformele structurale necesare în vederea stimulării competitivității. această activitate include,
de asemenea, evaluarea modului în care politica fiscală poate contribui la atingerea acestor
obiective.
Guvernele naționale sunt, în general, libere să își conceapă legislația fiscală în funcție de
prioritățile lor naționale. totuși, procedând astfel, ele trebuie să țină cont de anumite principii
fundamentale, cum ar fi nediscriminarea și respectul față de libera circulație în cadrul pieței
interne. Ue a stabilit proceduri de cooperare și un cadru juridic pentru garantarea impozitării
corecte și eficiente a activităților transfrontaliere derulate în UE.

UE aplică impozite?

Nu, UE nu aplică impozite. Acest lucru se realizează exclusiv la nivelul fiecărei țări. Bugetul UE
este finanțat aproape integral din „resurse proprii”. Acestea include contribuții directe din partea
fiecărei țări, taxe vamale și un procent foarte mic din veniturile naționale obținute din TVA. Țările
UE decid împreună cu privire la tipul de „resurse proprii” și la cuantumurile lor maxime.

Legislatia
Legislația fiscală este în principal elaborată de fiecare țară din Ue la nivel național. Comisia
europeană poate prezenta propuneri privind legislația fiscală, în cazul în
care consideră că o astfel de acțiune este necesară pentru ca piața internă să funcționeze în mod
corespunzător. De asemenea, poate să formuleze recomandări și să emită orientări de politică în
domenii specifice. Comisia europeană se asigură, de fiecare dată, că:

• acțiunea la nivelul Ue ar duce la obținerea unui rezultat mai bun decât acțiunea individuală a
țărilor UE (principiul subsidiarității);
• inițiativa propusă nu depășește ceea ce este necesar pentru a rezolva problema identificată
(principiul „proporționalității”).

Orice inițiativă legislativă a Uniunii europene în domeniul fiscal trebuie aprobată în unanimitate
de către toate statele membre înainte de a intra în vigoare. astfel se garantează că sunt luate în
considerare interesele fiecărei țări din UE.

Distincție între impozitarea directă și cea indirectă

Impozitele directe vizează o persoană, o întreprindere, o entitate sau o proprietate. printre


acestea se numără, de exemplu, impozitul pe venit și impozitul pe profit.
Impozitele indirecte, în schimb, au ca obiect tranzacțiile, de exemplu taxa pe valoare adăugată
(TVA) pentru vânzările de bunuri și servicii și accizele la alcool și tutun.
Legislația în domeniul impozitării directe se limitează la alinierea legislațiilor țărilor UE pentru a
le aduce în concordanță unele cu altele (apropierea legislațiilor). Acest lucru poate fi realizat numai
în măsura în care este necesar pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne a Uniunii europene
și pentru a aborda provocările transfrontaliere comune, cum ar fi evaziunea fiscală.
Legislația în domeniul impozitelor indirecte poate implica armonizarea legislațiilor naționale.
Dacă normele fiscale referitoare la bunuri și servicii diferă prea mult, concurența dintre
întreprinderi poate fi denaturată, ceea ce îngreunează comercializarea produselor în afara
granițelor naționale.

Armonizarea fiscala intre membrele UE

Armonizarea impozitelor si taxelor din fiecare tara membra UE pp. sa orienteze sisteme fiscal
diferite si sa le alinieze in concordanta cu politica economica, sociala, financiara si fiscala
europeana. Aceasta, deoarece diferentele existente intre sistemele fiscale ale diferitelor tari pot
afecta fluxurile comerciale, de servicii, miscarile de capital, migrarea fortei de munca, decizia
unei societati comerciale de a-si stabili rezidenta.

Practic afacerile interstatale trebuie sa se desfasoare in conditiile unei neutralitatii fiscale,


neutralitate care se poate obtine prin respectarea urmatoarelor 2 criterii:

a) comertul international bazat pe impozitarea la destinatie;


b) rezidenta in situatia impozitarii pentru taxele vamale;

Astfel, impozitele indirecte sunt percepute pentru marfurile comercializate fie in raport
deprincipiul originii - impozitele si taxele sunt percepute la stadiul de productie, veniturile obtinute
ramanand in tara producatoare, fie in raport de principiul impozitarii la destinatie, care este si cel
mai uzitat, impozitele sunt percepute de la consumatorul care plateste pretul.

Armonizarea sistemelor fiscale se poate realiza pe2 cai: dpdv. al egalizarii si pe criterial
diferentelor.

Armonizarea dpdv. al egalizarii pp. standardizarea bazei impozitului, a taxei si a ratei impozitului
cu sau fara unificarea sistemelor fiscale sub o autoritate publica fiscal.

Practic aceasta metoda consta in selectarea si implementarea unui grup de impozite, taxe si rate c
are sa faciliteze realizarea obiectivelor de integrare economica.

Armonizarea pe criteriul diversitatii fiscale pp.ca in fiecare tara sistemul fiscal sa functioneze ca
un instrument pentru atingerea obiectivelor macroeconomice. Implementarea principiilor
armonizarii se realizeaza fie prin metoda administrative, fie prin cea a reglarii de c
atre piata. Conform definitiei Uniunii Europene prin armonizare fiscala se intelege acel proces prin
care sistemele fiscaleale tarilor 8 membre sunt structurate in asa fel incat productia si circulatia
marfurilor si serviciilor intre membrii Uniunii sa nu mai fie influentate de discrepante de ordin
fiscal.
Exista insa, inca, discrepante intre tarile membreatat dpdv. al sarcinilor fiscale cat si dpdv al
veniturilor din impozite si taxe. Armonizarea fiscala este multidimensionala influentand intreaga
sfera de cuprindere a sistemelor fiscale: reglementarea impozitelor si taxelor, distribuirea
veniturilor, nivelul cheltuielilor publice echilibrarea bugetului de stat si a bugetelor locale, a
balantei de plati, stabilitatea si cresterea economica.

Politica fiscala

Politica fiscala a unui stat cuprinde totalitatea masurilor legislative adoptate de catre acesta in
legatura cu perceperea si incasare impozitelor si taxelor avand ca scop buna functionare a
proceselor economice si a relatiilor sociale .
Obiectivele politicii fiscale sunt:

a) definirea sistemului de impozite si taxe;


b) stabilirea nivelului fiscalitatii;
c) colectarea si incasarea la termen si in cuantumul stabilit a veniturilor destinate bugetelor
de stat;
d) prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

Politica fiscala se realizeaza prin intermediul unor instrumente fiscale si este indreptata spre :

a) cresterea anumitor ramuri sau subramuri ale economiei: a anumitor industrii, a


agriculturii, a productiei sau a consumului;
b) stimularea investitiilor in anumite domenii;
c) cresterea calitatii produselor si a competitivitatii acestora la export (dpdv al calitatii si al
pretului);
d) protejarea mediului inconjurator,
e) stimularea IMM,etc.
f) realizarea unor obiective de politica sociala prin inlesniri fiscale (scutiri sau reduceri);
g) diminuarea consumului produselor cu efecte daunatoare asupra sanatatii;
h) stimularea sau limitarea unor relatii comercialecu alte tari.

Toate masurile care constituie politica fiscala a unui stat se iau in stransa legatura cu obiectivele
politicii monetare si valutare, orice decizie luata in domeniul fiscal avand consecinte asupra
componentelor celorlaltor politici.
Impozitarea

UE nu are un rol direct în colectarea impozitelor sau în stabilirea cotelor de impozitare. Valoarea
impozitului pe care îl plătiți se stabilește la nivelul statelor membre, nu la nivel european.

Rolul UE este să monitorizeze normele naționale în materie de impozitare, pentru a se asigura că


sunt în concordanță cu anumite obiective ale politicilor europene, precum:

 promovarea creșterii economice și a creării de locuri de muncă


 asigurarea liberei circulații a bunurilor, serviciilor și capitalurilor pe teritoriul UE (pe piața
unică)
 garantarea faptului că întreprinderile dintr-o țară nu dispun de un avantaj neloial față de
concurenții din alt stat
 combaterea discriminării consumatorilor, a lucrătorilor sau a întreprinderilor din alte țări
ale UE.

În plus, deciziile UE în domeniul impozitării trebuie să fie aprobate în mod unanim de guvernele
statelor membre. Astfel se garantează că sunt luate în considerare interesele fiecărei țări din UE.

TVA și accize

În cazul anumitor impozite, cum ar fi TVA-ul sau accizele la petrol, tutun și alcool, cele 28 de
state membre trebuie să accepte să își alinieze normele și cotele minime, pentru a evita
denaturarea concurenței pe teritoriul UE.

Impozitul pe profit și impozitul pe venit

În cazul altor taxe, cum ar fi impozitul pe profit și impozitul pe venit, principalul rol al UE este
să garanteze respectarea principiilor nediscriminării și liberei circulații pe piața unică. Este
nevoie tot mai mult de o abordare coordonată la nivelul UE pentru a ajuta statele membre să
respecte aceste principii și să facă față provocărilor comune, cum ar fi combaterea evaziunii
fiscale.

Veniturile din impozite

UE nu se pronunță nici cu privire la modul în care statele membre decid să cheltuiască veniturile
obținute din impozitare. Însă, având în vedere creșterea interdependenței dintre economiile UE,
țările care cheltuiesc prea mult și acumulează datorii prea mari ar putea periclita creșterea
economică în țările vecine și ar putea chiar submina stabilitatea zonei euro.

Pentru a minimiza acest risc, țările UE încearcă să își coordoneze îndeaproape politicile
economice, parțial pe baza recomandărilor Comisiei. O parte din aceste recomandări se referă la
politicile fiscale naționale, urmărind să le facă mai echitabile, mai eficiente și mai favorabile
creșterii.
Impozitul pe piața unică

Înlăturarea barierelor fiscale

Impozitarea întreprinderilor și a persoanelor fizice intră în responsabilitatea statelor membre.


Totuși, în conformitate cu normele europene, acestea nu ar trebui să pună bariere în calea
mobilității în Europa. Persoanele care se stabilesc în altă țară din UE sau societățile care
investesc la nivel transfrontalier pot fi nevoite să plătească impozite în cel puțin două țări sau se
pot confrunta cu proceduri administrative complicate.

Majoritatea țărilor UE au încheiat tratate menite să elimine dubla impunere, dar acestea nu pot
acoperi toate impozitele sau toate situațiile transfrontaliere. Uneori, s-ar putea chiar să nu fie
aplicate în mod eficient în practică. De aceea, Comisia acționează pe mai multe căi pentru a
rezolva aceste probleme. Ele merg de la a propune soluții coordonate guvernelor până la
introducerea unor acțiuni în justiție, dacă este vorba despre discriminare sau încălcarea legislației
UE.

Impozitarea standardizată a bunurilor și serviciilor

Pe piața europeană unică, bunurile și serviciile pot fi comercializate liber, în afara granițelor
naționale. Pentru a le ușura viața întreprinderilor și pentru a evita denaturarea concurenței dintre
ele, țările UE au convenit să își alinieze normele în materie de impozitare a bunurilor și
serviciilor.

Prin urmare, s-au fixat cote minime pentru TVA și accize și s-au elaborat norme privind
aplicarea acestora. Dacă doresc, guvernele sunt libere să aplice cote mai mari.

Comisia lucrează în prezent la reforma sistemului de TVA al UE, astfel încât colectarea de
venituri la bugetele naționale să se realizeze într-un mod mai simplu, mai eficient și mai puțin
vulnerabil la fraudă.

O impozitare corectă la nivel transfrontalier

Evaziunea și frauda fiscală

Legislația fiscală a unei țări nu ar trebui să permită sustragerea de la plata impozitelor în alt stat
membru. Având în vedere natura transfrontalieră a evaziunii și fraudei fiscale, o acțiune la
nivelul UE este esențială.

În ultimii ani, s-au înregistrat progrese semnificative. UE are acum un plan de acțiune și a
elaborat sau este pe cale să elaboreze mai multe inițiative - de exemplu, norme privind schimbul
de informații între țările UE și un mecanism de reacție rapidă pentru combaterea fraudei în
materie de TVA.

UE acordă o atenție specială și impozitării echitabile a întreprinderilor. Lacunele existente la


nivelul sistemelor fiscale le permit întreprinderilor să se implice în „planificarea fiscală
agresivă”, pentru a plăti impozite cât mai mici. Coordonarea strânsă și schimbul de informații
între administrațiile fiscale își propun să împiedice acest lucru.

Guvernele statelor membre trebuie să se asigure, de asemenea, că regimurile fiscale aplicate


întreprinderilor sunt deschise și corecte și concepute în așa fel încât să nu atragă în mod
incorect firmele, în detrimentul altor țări din UE, sau să erodeze baza de impozitare a acestora
din urmă. În acest scop, ele au semnat un cod de conduită prin care se angajează să nu apeleze la
astfel de practici.

Taxa pe tranzacțiile financiare

Unsprezece țări ale UE sunt în curs de elaborare a unui sistem comun de taxare a tranzacțiilor
financiare, ca modalitate de a garanta că sectorul financiar contribuie în mod echitabil la
costurile recesiunii pe care, în mare parte, a și provocat-o (și în urma căreia a primit sume
substanțiale sub formă de ajutor de stat).

Aceste planuri sunt concepute pentru a genera venituri semnificative, în ciuda marii mobilități
internaționale a tranzacțiilor financiare.

În Semestrul 1 din 2019 sunt aşteptate progrese relevante în reglementările


fiscale

Trei proiecte fundamentale de reglementare fiscală în Uniunea Europeană ar trebui să înregistreze


progrese relevante în prima jumătate a anului viitor, când România va deţine Preşedinţia
Consiliului UE, potrivit experţilor de la EY România.

„Primul semestru al anului 2019 va avea o agendă încărcată din punctul de vedere al
reglementărilor fiscale. Sunt trei teme în care sunt aşteptate progrese relevante, astfel încât
directivele în cauză să fie finalizate sau să se apropie de finalizare”, a declarat Alex Milcev,
liderul departamentului de asistență fiscală și juridică al EY România.

Cele trei teme fiscale care vor fi pe agenda fiscală a preşedinţiei române a Consiliului UE sunt:

 Impozitarea comerţului digital;


 Reformarea sistemului TVA în UE;
 Schimbarea sistemului de impozitare a profitului.

1. Impozitarea comerţului digital

Se va introduce o nouă abordare, prin conceptul de „prezenţă virtuală impozabilă”, care va


reduce semnificaţia fiscală a sediului permanent.
„Urmează să se stabilească regulile de impozitare a comerţului digital în funcţie de volumul de
activitate.” (…) În principiu, reglementarea va fi avantajoasă pentru România, ca și pentru UE în
general în relația cu SUA”, spune Alex Milcev (FOTO).

Totuși, avantajele scad când vine vorba de platformele digitale românești de vânzări (ale
unor firme cu sediul permanent în România), care se extind în țări cu populație
românească ca Spania sau Italia.

Comisia Europeană (CE) a prezentat, în martie, două propuneri legislative distincte care au
scopul de a asigura „o legătură reală între locul în care sunt realizate profiturile digitale și locul
în care sunt impozitate”.

2. Reformarea sistemului TVA în UE

Sunt așteptate și progresele în reglementarea spațiunului unic european privind TVA, prin
introducerea sistemului TVA final sau definitiv în locul celui „intermediar” din prezent.

„Statele membre vor fi libere în continuare să stabilească propriile cote procentuale de TVA,
dar modul de calcul va fi unul unitar în toată Uniunea”, spune Alex Milcev.

Consiliul pentru Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN) a dezbătut încă din octombrie marți
o propunere a Comisiei Europene privind normele pentru un sistem de TVA definitiv, pentru ca
acesta să devină mai simplu, rezistent la fraudă și favorabil întreprinderilor.

Totodată, cotele reduse sau zero de TVA se vor putea aplica tuturor produselor, (exceptând
combustibilii, serviciile financiare, armele, alcoolul sau ţigările.

În schimb, va trebui ca statele membre UE să menţină în continuare o medie ponderată a TVA de


cel puţin 12% şi să aplice o cotă redusă doar pentru un număr limitat de produse.

3. Baza consolidată de impozitare a profitului

Autoritățile europene au declanșat deja o campanie aprofundată de reformare a impozitării


profitului.

Această reformă se va limita, deocamdată, doar prin stabilirea unei baze comune de impozitare
pentru multinaționale, având în vedere opoziția puternică a unor state membre puternice față de o
eventuală redistribuire a profitului propriu zis, potrivit expertului citat.

La nivel instituțional european, „există cerințe clare de realizare a unor progrese în reglementările
pe cele trei teme”, (…) chiar dacă nu sunt și termene precise. Progresele pot fi vizibile sau nu, și
în funcție de asta se va evalua eficacitea României la cârma Consiliului UE.
Sistemul ”TVA definitiv”: Noile norme UE pentru creşterea rezistenţei la
fraudă

Consiliul pentru Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN) a dezbătut marți o propunere a


Comisiei Europene privind normele pentru „un sistem de TVA definitiv, pentru ca acesta să
devină mai simplu, rezistent la fraudă și favorabil întreprinderilor”, potrivit unui comunicat al
ECOFIN.

Pachetul Sistemului de TVA definitiv dezbătut de ECOFIN conține mai multe noutăţi tehnice, în
ideea aplicării celor patru principii în baza cărora să funcționeze în viitor ”o zonă unică
europeană” în materia taxei pe valoare adăugată. Cele patru principii au fost prezentate de
comisarul european Pierre Moscovici săptămâna trecută.

Primii paşi de reformare a sistemului de TVA european definitiv sunt:

 introducerea noţiunii de „Persoană impozabilă certificată” – o categorie de companii


demne de încredere care vor beneficia de reguli mult mai simple și mai puțin
consumatoare de timp. Aceste reguli mai simple se referă la:
o simplificarea şi armonizarea regulilor privind constituirea stocurilor în scopul
vânzării, în ţări unde companiile nu sunt reprezentate (call-off arrangements);
o recunoaşterea codului de identificare TVA al clientului pentru exceptarea de
TVA la livrările de bunuri intracomuniare;
o simplificarea regulilor de asigurare a certitudinii legale privind tranzacţiile în
lanţ;

De asemenea, directiva TVA va fi amendată pentru a include introducerea principiilor de


bază privind :

 taxarea în ţara membră a UE de destinaţie, răspunderea plăţii fiind a furnizorului, cu


excepţia cazului în care clientul este persoană impozabilă certificată;
 One Stop Shop: companiile care vând bunuri peste granițe să își onoreze obligațiile în
materie de TVA în sistemul ”One Stop Shop”. Comercianții vor putea face declarații și
plăți utilizând un singur portal online în limba lor proprie și în conformitate cu aceleași
reguli și template-uri administrative ca și în țara lor;

Vor fi amendate şi:

 Regulamentul UE nr 282/2011 pentru a simplifica prevederile privind transportul


intracomunitar în scopul exceptării de TVA, măsură de asemenea rezervată persoanelor
impozabile certificate;
 Regulamentul TVA privind cooperarea administrativă, pentru includerea persoanelor
impozabile certitficate în sistemul electronic de schimb de informaţii VIES. Sistemul va
permite ţărilor membre şi operatorilor să verifice rapid dacă un operator deţine statutul de
persoană impozabilă certificată.
Comisia Europeană (CE) va adopta în 2018 o propunere de directivă şi măsurile tehnice de
aplicare a modificărilor, pe baza cărora vor avea loc dezvoltării IT pentru buna funbcționare a
noului sistem până în 2022.

Totodată, CE va adopta până în noiembrie 2017 o propunere privind consolidarea


instrumentelor administrative de luptă împotriva fraudelor:

 întărirea capacității de analiză rapidă a riscului cu informațiile Eurofisc;


 acțiuni ale organismelor de aplicare a legii la nivelul UE (Europol OLAF și EPPO);
 măsuri de combatere a lacunelor privind importurile, prin facilitarea accesului sistematic
la informațiile relevante de către autoritățile fiscale și vamale.

Până la sfârșitul anului, CE va supune Consiliului UE și Parlamentului European două


rapoarte privind:

 procedurile de înregistrare a persoanelor impozabile și de determinare și colectare a


TVA, ca și privind modalitățile sistemelor de control și rezultatele acestora;
 asistența reciprocă a țărilor membre privind recuperarea taxelor în general și a TVA în
special, care nu sunt plătite voluntar.

Concluzii

Modernizarea sistemului TVA și adaptarea acestuia la provocările reprezentate de lupta


împotriva fraudei „este esențială pentru viitorul pieței noastre unice.

Reforma sistemului actual de TVA ar trebui să contribuie la dezvoltarea pieței unice digitale și să
completeze agenda stabilită de Comisie pentru un sistem fiscal mai echitabil și mai eficient în
UE”, spune documentul Comisiei Europene (CE) dezbătut marți de ECOFIN.

CE consideră că „este urgent să progresăm pe calea spre un sistem de TVA la nivelul UE, care să
stimuleze crearea de locuri de muncă, creșterea economică, investițiile și competitivitatea și este
apt pentru o economie din ce în ce mai digitală”.

Reforma TVA: Comisia Europeană pregătește un mecanism de reducere sau


chiar eliminare a taxei

Statele membre ale Uniunii Europene vor putea reduce sau chiar elimina TVA la o largă serie de
produse, în virtutea unui proiect de directivă al Comisiei Europene, care are ca scop
reformarea mecanismului centralizat de stabilire a taxei în UE.
Comisia Europeană va prezenta joi o propunere de reglementare care elimina interdicția de a
scuti de TVA o largă varietate de produse, interdicție căreia s-au opus mai multe țări, potrivit
Reuters.

Cotele reduse sau zero de TVA se vor putea aplica tuturor produselor, exceptând pe cele
precizate în mod expres, precum combustibilii, serviciile financiare, armele, alcoolul sau
ţigările.

În schimb, va trebui ca statele membre UE să menţină în continuare o medie ponderată a


TVA de cel puţin 12% şi să aplice o cotă redusă doar pentru un număr limitat de produse.

În prezent, statele membre au de ales între două cote de TVA: cel puțin 5% sau 15% pentru
bunurile de vânzare. Excepția a fost acceptată pentru țările care au avut cote mai mici dinainte ca
această regulă să se adopte în anii ‘90.

Comisia propune acum ca statele să aibă în plus la dispoziție o cotă variabilă „între 0 și
5%”, care va permite, de fapt, scutirea de TVA la anumite produse. De propunere nu va mai
putea beneficia însă Marea Britanie, care a criticat sistemul actual, pentru că produsele de igienă
pentru femei nu puteau beneficia de un TVA mai mic de 5%.

Dacă noile propuneri vor fi adoptate, nu vor putea fi aplicate înainte de 2022, când Marea
Britanie nu va mai fi parte a UE.

Cerinţa de a menţine în continuare o medie ponderată a TVA de cel puţin 12% este menită să
împiedice statele membre să coboare cât mai mult cotele de TVA, pentru a atrage consumatori
străini, sau să câştige simpatia alegătorilor prin măsuri care ar putea afecta veniturile la buget.

În plus, cota redusă de TVA trebuie aplicată doar bunurilor vândute consumatorilor şi nu
produselor intermediare pe care companiile le tranzacţionează între ele, pentru a realiza produse
finale destinate consumului final.

Propunerea Executivului comunitar poate să sufere modificări şi depinde de aprobarea statelor


membre şi a Parlamentului European înainte de a deveni lege.

Comisia Europeană: Detaliile privind impozitarea veniturilor giganților


digitali

Comisia Europeană (CE) a prezentat, miercuri, două propuneri legislative distincte, dintre
care una constă în impozitarea veniturilor companiilor, atunci când depășesc pragul de 750
de milioane de euro la nivel mondial și de 50 de milioane de euro la nivelul UE.
„Dacă impozitul se va aplica la o cotă de 3 %, se estimează că statele membre ar putea
obține venituri anuale de 5 miliarde de euro”, potrivit unui comunicat al CE, care dă astfel
indiciul principal al nivelului de impozitare pe care și-l dorește.

Ţinta principală a reglementării este formară din giganţii digitali precum Google, Facebook,
Apple, Amazon, Uber, Airbnb şi alte circa 100 de companii, şi este de natură să sporească
tensiunile transatlantice, în condiţiile în care SUA a ameninţat cu taxarea suplimentară a unor
produse europene.

Impozitarea veniturilor este descrisă ca o soluţie „intermediară”, până când se va


implementa o soluție pe termen lung, preferată de Comisie, prezentată ca „Propunerea ”1,
care „urmărește să facă o reformă a normelor în materie de impozit pe profit, astfel încât
profiturile să fie înregistrate și impozitate acolo unde companiile au o interacțiune semnificativă
cu utilizatorii prin canalele digitale”.

Propunerea legislativă 1

Va permite statelor membre să impoziteze profiturile generate pe teritoriile lor, „chiar și în


cazul în care o companie nu are o prezență fizică acolo. Noile norme vor garanta o contribuție
la finanțele publice din partea companiilor online egală cu cea a companiilor tradiționale cu
prezență fizică”.

Se introduc noţiunile „prezență digitală” impozabilă şi de sediu permanent virtual într-un stat
membru.

„Se va considera că o platformă digitală are o „prezență digitală” impozabilă sau un sediu
permanent virtual într-un stat membru, dacă îndeplinește unul dintre următoarele criterii:

– veniturile anuale ale companiei într-un stat membru depășesc pragul de 7 milioane de euro;

– compania are peste 100 000 de utilizatori într-un stat membru într-un an fiscal;

– într-un an fiscal, se încheie peste 3 000 de contracte comerciale de servicii digitale între
compania respectivă și utilizatorii comerciali”, potrivit comunicatului CE.

Se va schimba și modul în care sunt repartizate profiturile către statele membre, „astfel
încât să se reflecte mai bine felul în care companiile pot crea valoare online: de exemplu, în
funcție de locul în care se află utilizatorul în momentul consumului”.

Măsura are scopul de a asigura „o legătură reală între locul în care sunt realizate
profiturile digitale și locul în care sunt impozitate”.

CE intenţionează să includă măsura „în sfera bazei fiscale consolidate comune a societăților
(CCCTB) – inițiativa propusă deja de Comisie pentru repartizarea profiturilor marilor grupuri
multinaționale într-un mod care să reflecte mai bine locul unde se creează valoarea”.
Propunerea 2

Reglementarea privind impozit indirect, intermediar, care:

 „ar urma să se aplice veniturilor obținute din anumite activități digitale care nu intră deloc sub
incidența actualului cadru fiscal” și
 „se va aplica doar cu titlu provizoriu, până la finalizarea reformei globale și până la integrarea
deplină a unor mecanisme care să reducă posibilitatea dublei impuneri.

Impozitul „se va aplica veniturilor obținute din activități în cazul cărora utilizatorii joacă un rol
major în crearea de valoare și care sunt cel mai greu de reglementat prin normele fiscale actuale,
cum ar fi veniturile obținute din:

 – vânzarea de spațiu publicitar online;


 – activități de intermediere digitală care permit utilizatorilor să interacționeze cu alți utilizatori și
care pot mijloci vânzarea de bunuri și servicii între aceștia;
 – vânzarea de date generate pe baza informațiilor furnizate de utilizatori.

Veniturile fiscale vor fi colectate de statele membre în care sunt situați utilizatorii și se vor
aplica numai companiilor cu venituri totale anuale de 750 de milioane de euro la nivel mondial și
de 50 de milioane de euro la nivelul UE. În acest mod se poate asigura că întreprinderile mai
mici nou înființate și în curs de extindere rămân scutite de această sarcină”, spune comunicatul
citat.

„Acest impozit intermediar garantează că activitățile care în prezent nu sunt impozitate


efectiv vor începe să genereze venituri imediate pentru statele membre. Astfel, se va putea
evita luarea unor măsuri unilaterale de impozitare a activităților digitale în anumite state
membre, situație care ar putea conduce altfel la o mare diversitate de soluții naționale în
prejudiciul pieței unice”, spune CE.

Planul UE de armonizare fiscală poate avea efecte negative asupra României.


Bucureștiul – total nepregătit

Autorităţile europene întreprind demersuri tot mai decisive de armonizare fiscală a celor
27 de sisteme rămase în UE, dar noile măsuri pot avea efecte negative asupra economiei și
societății românești, care ar putea fi prinse nepregătite.

Mai ales propunerea de directivă privind baza comună consolidată de impozitare a profiturilor
(CCCTB – recent aprobată de Parlamentul European) ar putea avea un impact negativ,
din perpectiva algoritmului de calcul, potrivit experţilor consultaţi de cursdeguvernare.ro.
Problema autorităților române este cu atât mai mare cu cât doar 50 dintre cei mai mari 500 de
exportatori din România sunt companii cu capital privat românesc. Ceea ce demonstrează cât de
dependentă este economia românească de firmele cu capital străin, potrivit PIAROM.

Baza de impozitare a multinaţionalelor

„Adoptarea bazei comune consolidate de impozitare a profiturilor (CCCTB) va duce la o


schimbare fundamentală a regulilor de impozitare a profiturilor companiilor. (…) Discuția
a ajuns și la noi, dar într-o formă diluată și, din păcate, neadaptată la realitățile
românești”, ne spune Alin Chitu, director servicii fiscale la Deloitte România.

Deși, în teorie, propunerea CCCTB „reprezintă o armonizare a regulilor, astfel încât să fie
eliminate lacunele și diferențe de tratament între legislațiile naționale, care permit companiilor să
le folosească pentru a obține o povară fiscală mai redusă, în practică e destul de posibil ca
unele state, în special cele cu economii mai mici, să fie afectate negativ”, adaugă expertul
citat.

România ar putea suferi în mod similar cu cel relevat de unul dintre puţinle studii de impact
făcute în ţările UE (Slovacia), răspunde Ramona Jurubiţă (FOTO), Deputy Senior Partner şi şefa
departamentului Tax & Legal la KPMG, la întrebările cursdeguvernare.ro.

„Nu există un studiu empiric de nivel academic care să-şi fi propus să afle impactul bugetar al
acestei noi revoluţii fiscale. Cercetătorii din Slovacia, care s-au încumetat la o asemenea
încercare, în 2013, pe date din economia slovacă din 2009 şi 2010, au avut supriza să constate
că impactul fiscal ar fi negativ în ţara lor. Semnificativ negativ, cu o potenţială scădere de
aproape 30% a veniturilor din impozitul pe profit”, spune expertul KPMG.

Motivul? „Formula de alocare proporționala a bazei impozabile comune utilizează ca factor și


cuantumul salariilor plătite în țara respectivă, iar salariile din Slovacia erau semnficativ mai mici
decât cele din alte ţări).

„România este în aceeaşi situatie, deci la ce ne putem aştepta în mod rezonabil? Un impact
pozitiv l-ar putea avea, în cazul României, o creştere a certitudinii impunerii, însă doar fiindcă
nu s-ar mai schimba regulile cu viteza şi frecvenţa cu care se shimbă acum, aceasta fiind
principala problemă cu fiscalitatea din România identificată de mediul de afaceri”, explică
Ramona Jurubiţă .

Rată de impozit stabilită la Bucureşti, pe o cotă de profit brut decisă la Bruxelles

Parlamentul European a aprobat, săptămâna trecută, propunerea de directivă a Comisiei


Europene prin care se stabileşte modul în care se calculează baza de impozitare CCCTB a
profiturilor companiilor care operează în mai multe ţări membre.

Baza de impozitare se va consolida la nivelul grupului de companii, iar fiecare jurisdicţie


fiscală va aplica propria rată de impozit pe profit asupra unei părţi a bazei de impozitare,
în funcţie de volumul activităţii grupului în ţara respectivă, măsurată prin proporţiile vânzărilor,
activelor şi costurilor cu forţa de muncă ale entităţilor din ţara respectivă.

Astfel, fiecare ţară ar urma să beneficieze prin taxare de o parte din profitul consolidat al
unei companii mutinaţionale, după o formulă uniformă în toată Uniunea.

„Ceea ce se defalcă prin mecanismul formulei de alocare proporţională nu este impozitul, ci baza
impozabilă. Cota de impozit aplicabilă şi alocarea propriu-zisă rămân în jurisdicţia naţionala, aşa
cum este şi cazul cu TVA acum”, explică Ramona Jurubiţă, de la KPMG.

„Propunerea are deja o istorie, a fost inițiată în 2011, respinsă, a suferit transformări și a revenit
pe agendă în 2016. Acum observăm o accelerare a procesului legislativ care vine într-un context
mai larg, alături de propunerile Comisiei Europene și ale OECD de a taxa economia digitală”,
aminteşte Alin Chiţu (FOTO), de la Deloitte România.

Există o preocupare „clară și tot mai fermă a autorităților europene, dar mai ales a statelor
membre vechi de a găsi soluții pentru a impozita profiturile pe alte reguli decât cele
actuale. Explicația este că fiscalitatea are câteva zeci de ani vechime, iar economia s-a schimbat,
au apărut modele noi de business datorită tehnologiei”, spune expertul citat.

Pârghia stimulentelor fiscale, slăbită

Principala cauză pentru care va suferi România, ca și alte țări cu economii mai mici este tocmai
aceea că, „va avea loc o alocare pe anumite criterii către bugetele statelor naționale” și, „în
același timp, dreptul restrâns și în prezent al statelor de a oferi stimulente și facilități fiscale va
dispărea”, spune Alin Chițu.

Rata impozitului pe profit va rămâne o prerogativă națională, dar marja de aplicare va fi


tot mai limitată de constrângerile comunitare.

„Trebuie avut în vedere că, inclusiv într-o uniune, există o competiție fiscală de atragere a
investițiilor, așa că România ar trebui să examineze atât beneficiile, cât și dezavantajele
implementării CCCTB și să le pună în balanță pentru a se asigura că în pozițiile pe care le
exprimă îmbină interesul propriu cu al comunității europene”, spune expertul citat.

Problema este că, la întrebarea „cum va fi România afectată? nu avem răspunsuri cantitative, ci
doar aprecieri rezonabile”, constată Ramona Jurubiță.

Astfel că „o analiză a autorităților ar fi cu atât mai necesară cu cât, dincolo de principii și


asocierea noilor reguli cu tema evitării taxelor, nu există un studiu de impact european care să
arate efectele de la țară la țară”, remarcă Alin Chițu.
ANAF stimulat prin constrângeri

În plus, se deschide calea recursului la instanţa comunitară (CJUE) „pentru a corecta potențiale
interpretări eronate ale legislației comunitare în materia impozitului pe profit de catre autoritatile
fiscale românești” – ceea ce ar fi partea bună a constrângerilor, potrivit Ramonei Jurubiță.

„În prezent, așa funcționează cadrul de aplicare al legislației privind TVA. Extinderea cadrului
de aplicare și în materia impozitului pe profit promite să aducă un plus de rigoare, claritate și
stabilitatea din partea autorităților fiscale române în relatia cu contribuabilul”, spune Ramona
Jurubiță.

Iar Comisia Europeană (CE) se grăbește și vrea ca nopul sistem să între în vigoare peste
doi ani, în 2020.

Dacă într-o strategie anterioară „CE propunea o abordare în 2 pași (într-o primă fază să se
armonizeze determinarea bazei impozabile, iar într-o a doua, să devină obligatorie consolidarea
la nivel european, Parlamentul European, iată, s-a decis să revoluționeze impozitarea profiturilor
tuturor companiilor multinaționale active în UE într-un orizont de timp foarte apropiat”, spune
expertul citat.

Iniţial, măsura viza doar marile grupuri multinaţionale, cu venituri de peste 750 de
milioane de euro anual. Acum va fi vizat orice grup de intreprinderi, în maximum 7 ani de
la data implementarii directivelor.

CE are, de-acum, și sprijinul Parlamentului European, mai râmânând să obțină și aprobarea


Consiliului European, unde guvernele țărilor membre vor avea un cuvânt geru de spus.