FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI DREPT

Armonizarea impozitelor indirecte în Uniunea Europeană

Disciplina:

Fiscalitate comparată

Materandă: Kis Noémi

Program de studii: Contabilitate și
Audit

TÂRGU MUREŞ

1
Cuprins
Introducere..................................................................................................................................................3
Partea teoretică...........................................................................................................................................4
Armonizarea fiscală.................................................................................................................................4
Taxa pe valoarea adăugată......................................................................................................................5
Acquis-ul comunitar cu privire la TVA.................................................................................................7
Analiza nivelului de armonizare al TVA în UE......................................................................................9
Studiu de caz..............................................................................................................................................11
Concluzii.....................................................................................................................................................16
Bibliografie.................................................................................................................................................17

2
 Introducere

Cercetarea și punerea în aplicare a armonizării fiscale pot contribui la stabilitatea

economică, la sustenabilitatea fiscală și la condiții sociale și economice mai echitabile. UE și alte
regiuni utilizează armonizarea fiscală ca un instrument important pentru a promova integrarea
economică și dezvoltarea durabilă.
Scopul tezei mele a fost de a răspunde la întrebări precum: cum sunt armonizate
impozitele indirecte în Uniunea Europeană? Ce state membre au cele mai mari și care cele mai
mici rate? Cum se situează țara noastră, România? Ce procent din PIB reprezintă TVA-ul?
În primul rând, este prezentat contextul teoretic, iar apoi am scris studiul de caz pentru a
răspunde la aceste întrebări.
Pentru întocmirea acestui proiect, am folosit legi actualizate, rapoarte anuale și
literatură de specialitate, pe care le prezint în secțiunea Bibliografie.

3
 Partea teoretică
Armonizarea fiscală

Piața economică comună creată de Uniunea Europeană a impus limitarea și echilibrarea

comerțului intern și extern de mărfuri și a taxelor vamale, în cadrul unor măsuri adecvate.
Astfel, a luat naștere politica comercială comună față de țările terțe. Pe lângă libera circulație a
capitalurilor, s-a pus accentul pe libera circulație a bunurilor, serviciilor și persoanelor. Tratatul
de la Maastricht a enumerat printre cele mai importante obiective ale Uniunii Europene
realizarea progresului economic și social prin instituirea unui comerț fără frontiere și a unei
uniuni economice și monetare cu o monedă unică.
În consecință, statele membre ale Uniunii Eurpene și Comunitatea au mandatul de a dezvolta o
piață economică armonizată și deschisă care să asigure libera circulație a unităților economice.
Pentru a evita concurența neloială între statele membre, Tratatul privind Uniunea Europeană
conține dispoziții privind impozitarea bunurilor, bazate pe Acordul General Privind Tarifele
Vamale și Comerțul.
Acest lucru înseamnă că niciun stat membru al UE nu poate impune un impozit intern
pentru aceleași produse ca cel pe care îl aplică produselor fabricate pe propriul teritoriu, fie că
este vorba de un impozit direct sau indirect. În plus, produsele exportate dintr-un stat membru
al UE în altul nu au dreptul la rambursarea unui impozit intern mai mare decât impozitul direct
sau indirect care le este aplicat.
Pentru ca piața internă să se dezvolte și să funcționeze în mod eficient, este esențial ca
țările UE să își armonizeze legislația în domeniile învecinate. Aceasta include taxele pe vânzări,
accizele și alte taxe indirecte. În acest scop, Tratatul de la Maastricht a împuternicit Consiliul
European să emită directive care vizează apropierea actelor cu putere de lege și a actelor
administrative ale statelor membre care sunt direct legate de instituirea sau funcționarea pieței
comune. Aceste decizii sunt luate de Consiliul Eurpean la propunerea Comisiei și necesită
unanimitate, după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social.
Reformele fiscale în majoritatea statelor membre au diferit ca întindere și prefunzime,
oscilând intre implementarea politicilor fiscale proprii prin majorarea sau reducerea sarcinilor
fiscale și procesul de implementare a unor elemente de politică fiscală europeană, în acord cu
impunerile sau recomandările UE, cu implicații multiple atât la nivelul contribuabililor cât și al
decidenților publici. Practica a demonstrat că procesele de integrare economică europeană, au
determinat externalizarea în interiorul uniunii, a unor probleme specifice fiecărui stat, inclusiv a
celor de natura fiscală, al căror impact poate avea efecte și asupra altor țări membre, sau pot să
aducă atingere celor doi factori decisivi: garantarea libertăților comunitare și protejarea pieței.

4
 Taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) a fost introdusă pentru prima dată în anul 1970 în
Comunitatea Economică Europeană. Acestă taxă a înlocuit mai multe taxe existente la acea
vreme care erau aplicate asupra producției și consumului, taxe care adesea îngreunau
schimburile comerciale între statele membre. Unul dintre principiile majore ale TVA este acela
că rata standard a taxei nu ar trebui să fie mai mică de 15%, în timp ce taxele reduse nu ar trebui
să fie mai mici de 5%.
Principiul de bază al TVA este cel al taxării consumului, ceea ce înseamnă că taxa este percepută
asupra bunurilor livrate și serviciilor prestate în statul în care acestea sunt consumate. De
asemenea, TVA se aplică și asupra importurilor.
Potrivit legislației, TVA-ul are mai multe principii:

 Universalitatea - taxa pe valoare adăugată se aplică pentru toate operațiunile (realizate

de persoane juridice sau fizice) care implică plăți, cu excepția unor cazuri speciale (de
exemplu, în unele tranzacții intracomunitare);
 Unicitatea - taxa pe valoare adăugată este egală cu taxa rezultată din aplicarea cotei de
impozitare asupra valorii finale;
 Transparența - taxa pe valoare adăugată datorată statului de către o companie se referă
la valoarea adăugată produsului/serviciului vândut;
 Teritorialitatea - taxa pe valoare adăugată depinde de origine (dacă este vorba despre
un produs local sau nu) și destinația consumului (dacă se vinde în țară sau în afara ei);
 Fracționalitatea - taxa pe valoare adăugată se percepe la fiecare etapă prin care trece un
produs, până ajunge la cumpărătorul final. Astfel, statul poate obține venituri în mod
treptat, fără a fi nevoie să aștepte vânzarea finală;
 Deductibilitatea - taxa pe valoare adăugată datorată statului reprezintă diferența dintre
TVA colectată și TVA plătită prin cumpărături.

În anii anterioare, în urma unui bilanț care a evaluat eficiența sistemului TVA, s-au luat
următoarele măsuri:

 S-a eliminat obligația statelor membre de a cere operatorilor care efectuează tranzacții
între statele membre să desemneze un reprezentant fiscal pentru operațiunile lor din
alte state membre decât cel în care sunt stabiliți.
 Toți contribuabilii, fie ei rezidenți sau nerezidenți, au câștigat dreptul de a depune
declarații de TVA sub formă electronică începând cu 1 ianuarie 2003.
 S-a pus bazele juridice pentru facturarea electronică și stocarea electronică a facturilor.
 Cota redusă de TVA și domeniul de aplicare au fost uniformizate în toate statele
membre.

5
 Contribuabilii sunt persoanele care desfășoară în mod independent una dintre
următoarele activități economice: producție, comerț, prestare de servicii, activități extractive și
agricole, sau exercită profesii liberale. De asemenea, sunt considerați contribuabili cei care se
implică în vânzarea unui imobil sau a unui teren. Baza de impozitare variează în funcție de tipu
tranzacțiilor cu bunuri sau servicii.
Ca regula generală, exigibilitatea ia naștere la livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.
Exagibilitatea este un element deosebit de important al taxei pe valoare adăgugată, în funcțiiIe
de care se determină momentul în care ia naștere pe de-o parte obligația agentului economic de
a plăti taxa, iar pe de altă parte, dreptul organelor fiscale de a pretinde, la o anumită dată, plata
taxei datorată bugetului de stat. Faptul generator este folosit în practică pentru determinarea
regimului aplicabil în caz de schimbare a legislației.
Exagibilitatea este dreptul organelor fiscale de a pretinde plătitorului, la o anumită dată,
plata taxei datorată bugetului de stat.
Conform Codului Fiscal, faptul generator al taxei pe valoare adăugată reprezintă faptul
prin care sunt realizate condițiile legale, necesare pentru exigibilitatea TVA-ului. Taxa pe
valoarea adăugată devine exigibilă autnci când autoritata fiscală devine îndreptățită, în baza
legii, la un moment dat, să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii, chiar dacă plata
acesteia este stabilită prin lege la o altădată.1
Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) este acordat în mod uniform
tuturor contribuabililor în statele membre ale Uniunii Europene atunci când bunurile și serviciile
sunt achiziționate pentru scopuri comerciale și sunt legate de operațiunile lor economice care
dau naștere la acest drept de deducere. Acest drept de deducere se aplică și în cazul
operțiunilor scutite de TVA, dar care totuși conferă acest drept de deducere.
În afară de cota standard, există 3 tipuri de cote speciale2:
a) cota zero: atunci când se aplică cotă zero, consumatorul este scutit de plata TVA-ului,
însă compania dumneavoastră păstrează dreptul de a deduce TVA-ul achitat pentru
achizițiile direct legate de acea vânzare.
b) cota foarte redusă: sunt taxe cu o valoare mai mică de 5%, se aplică pentru o selecție
limitată de produse și servicii în unele țări din Uniunea Europeană
c) cota de tip “parking“: sunt utilizate de anumite țări din Uniunea Europeană pentru a
reglementa furnizările de bunuri și servicii care nu sunt enumerate în Anexa III. a
Directivei privind TVA. Aceste țări au permisiunea de a aplica cote reduse în loc de cota
standard, cu condiția ca aceste cote reduse să nu fie mai mici de 12%.

1
C. Șerbănescu/D. Ștefan/D. Vasilescu/A. Nica, Finanțe Contabilitate, Editura Economică, București, 1995, pag. 47-
58
2
https://europa.eu/youreurope/business/taxation/vat/vat-rules-rates/index_ro.htm

6
 În cadrul legislației europene, sunt prevăzute și regimuri speciale referitoare la TVA pentru
următoarele categorii: societățile mici, agrucultorii, tranzacțiile cu bunuri la mâna a doua
(bunuri second-hand), operele de artă, artichitățile, aurul și agențiile de turism.
S-a creat o posibiltate pentru societățăle comerciale care nu au sediu socieal într-un anumit stat
membru al Uniunii Europene, dar desfășoară activități acolo, să solicite un număr de înregistrare
TVA. Acest luctu le permite să depună declarații fiscale și să plătească TVA direct statului
membru în care își desfășoară activitatea, fără a mai fi nevoie de un reprezentant fiscal. De
asemenea, a fost introdus sistemul VIES (Vat Information Exchange System), cunoscut ca
Sistemul de schimb al informațiilor în domeniul TVA. Acest sistem permite verificarea numărului
de identificare TVA de către părțile implicate, cum ar fi societățile comerciale și autoritățile
fiscale.
La nivelul Uniunii Europene dispozițiile care reglementează introducerea sistemului
comun prvind TVA în Uniunea Europeană se regăsesc în Directiva 2006/112/CE a Consiliului din
28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu modificările
ulterioare.
O propunee în domeniul amonizării legislației a constat în introducere unui nou sistem
numit “Ghișeul unic“. Prin acest system, o societate poate depune o singură declarație fiscală
pentru toate operațiunile care sunt supuse impozitării TVA, indiferent de statul în care aceste
operațiuni au fost realizate. Acest system simplifică procedurile fiscal pentru societăți și
contribuie la armonizarea legislației în Uniunea Europeană.
TVA intracomunitară nu se aplică următoarele teritorii terțe: Insula Heligoland, teritoriul
Büsingen, Ceuta, Melilla, Livigno, Campione d’Italia și apele italiene ale Lacului Lugano (teritorii
care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii), Muntele Athos, Insulele Canare, teritoriile
franceze de peste mări, Indulele Aland și Insulele anglo-normande (teritorii care fac parte din
teritoriul vamal al Uniunii). Conform Tratatului, TVA nu se aplică nici în Gibraltar sau în acea
parte din teritoriul Ciprului care nu se află sub controlul efectiv al guvernului Republicii Cipru.
Aceste regiuni sunt considerate teritorii terțe. Deoarece Principatul Monaco, Insula Man și
zonele Akrotiri și Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit nu sunt considerate țări terțe,
TVA se aplică pe aceste teritorii.

Acquis-ul comunitar cu privire la TVA

Diferențele dintre sistemele fiscale interne din statele membre ale Uniunii Europene au
constituit parțial sau chiar total, motivul care a împiedicat instalarea unei piețe comune încă de
la începuturile Uniunii Europene. Deși conform articolului 93 din Tratatul CE, Consiliului i se cere
să adopte măsuri pentru armonizarea “impozitelor pe cifra de afaceri, a accizelor și a altor taxe
indirecte “ acolo unde aceasta este “necesară pentru a asigura instituirea și funcționarea pieței

7
interne“, evoluția procesului de armonizare fiscal a avut un ritm lent deoarece, înainte de toate,
politica fiscal este un element important al suveranității statelor iar măsurile comunitare în
acest sens nu puteau trece peste suveranitatea națională. Acest lucru a fost, de-a lungul
timpului, consemnat și discutat întens în cadrul întâlnirilor de la nivelul statelor member.
Primul pas în armonizarea legislației statelor member pentru eliminarea diferențelor
dintre sistemele lor fiscal în materie de impozite indirecte s-a materializat în anul 1967 prin
adoptarea de către Consiliu a două directive, și anume Directiva I (67/227/CEE) privind
impozitele pe cifra de afaceri și înlocuirea sistemelor naționale cu sistemul comun al TVA și
Directiva II (67/228/CEE) despre armonizarea legislației statelor member în privința taxelor pe
cifra de afaceri – Structura și procedurile de aplicare a sistemului comun al TVA, natura
operațiunilor supuse TVA, baza impozabilă, cotele, deducerile și obligațiile contribuabililor.
În anul 1977, prin Directiva a șasea, Directiva 77/388/CE, (principalul izvor de drept în
domeniul TVA, se pun bazele armonizării taxei pe valoarea adăugată în statele member,
legislație care a fost modificată ulterior. Directiva se aplică pe teriotiul țărilor ce fac parte din
comunitate (principiul teritorialității) și cuprinde reglementări privind: persoanele impozabile,
tranzacțiile impozabile, tranzacțiile impozabile, ca și excepțiile și scutirile (atât pentru mărfuri,
cât și pentru servicii), locul operațiunilor impozabile, cotele standard de impozitare, deducerile
și modul de calculare a acestora, persoanele responsabile de plata TVA.
Apariția TVA la nivelul comunității europene a contribuit la: asigurarea neutralității în raport de
structura circuitelor de producție și distribuție; eliminarea efectului cumulativ; stimularea
investițiilor societății europene (datorită deductibilității immediate a impozitului care a “lovit“
investițiile).
Al doilea pas important privind armonizarea fiscal indirectă în 1985 odată cu Cartea Albă
a Comisiei privind piața unică inaintată Consiliului invocând suprimarea tuturor barierelor
economice din calea schimburilor intracomunitare și, în special, eliminarea până în anul 1992 a
barierelor fiscal existente.
Introducerea pieței comune, la 1 ianuarie 1993, a avut ca effect modificarea directive a VI-a, prin
suplimentarea acesteia cu Directiva 91/680/CEE privind abolirea frontierelor fiscal. Conform
noilor reglementări (Directiva 92/77/CEE privind aproximarea cotelor de TVA), statele membre
aplică o cotă standard de TVA de minim 15%, (Directiva 99/49/CE) și au posibiltatea de a aplica
maxim două cote reduse (de minim 5%) pentru anumite mărfuri sau servicii de natură social sau
cultură. Aceeași directive autorizează statele membre să fixeze, pe timp limitat, cote zero sau
sub 5% pentru anumite produse. Limitarea, ca durată, este reglementată de Directiva
200/04/CE.
Aplicarea taxei pe valoarea adăugată unor mărfuri speciale, cum ar fi antichitățile sau
anumite articole de colecție este reglementată de Directiva 94/5/CE, iar Directiva 98/80/CE
stabilește regulile de vânzare a monezilor de aur ce nu sunt de interes numismatic. Ultimele
reglementări pentru serviciile de radio și televiziune și cele de telecomunicații se regăsesc în

8
Directivele 99/59/CE și 2002/38/CE. Apariția comerțului electronic (e-commerce) a condus la noi
reglementări în aplicarea taxei pe valoarea adăugată, reglementări ce sunt cuprinse în Directiva
2000/38/CE și 2002/792/CE privind cooperarea administrativă. Ultima reglementare în materie
este Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei
pe valoarea adăugată (cu modificările ulterioare).
De altfel, introducere TVA este și o cerință esențială a țărilor membre ale Uniunii Europene
deoarece aplicarea ei facilitează legăturile comerciale între statele membre.

Analiza nivelului de armonizare al TVA în UE

De la crearea Pieței Comune, au fost rezolvate multe neconcordanțe în domeniul fiscal

prin acțiunea coordonată la nivelul UE. În astfel de cazuri suveranitatea fiscal a fost limitatp.
Aceste situații sunt legate în principal de problemele transfrontaliere care reprezintă obstacole
pentru piața internă sau care generează evaziune fiscal ilicită sau licită. În pofida încercărlor
Comisiei Europene de a forța armonizarea fiscal, există o oarecare lipsă de sprijin din partea
majorității statelor membre. Acestea se datorează în mare parte consecințelor negative ale
armonizării în plan national și naturii imperfect a regimului de adoptare a deciziilor de politică
fiscal la nivelul UE. Atât crearea Pieței Comune cât și realizarea Uniunii Economice și Monetare
au generat noi initiative comunitare în domeniul fiscal. Înlaturarea restricțiilor din calea
mobilității capitalului a creat temeri conform cărora competiția fiscal va erode bazele fiscalității
naționale, cu efecte adverse pentru ocuparea forței de muncă și pentru protecția socială.
Politicile economice sunt sugerate și implementate atât la nivel national cât și European. Într-
adevăr, politica economică este în primul rând o responsabilitate națională, chiar dacă Tratatul
UE declară că aceasta ar trebui consider o chestiune de interes comun și coordonată de Consiliul
UE. Ultimele două extinderi ale UE au adâncit disparitățile fiscal din cadrul acesteia. În același
timp, adoptarea monedei unice în 16 state europene a fîcut necesarî apropierea cotelor de TVA
și crearea unor norme comune în domeniul impozitării întreprinderilor din cadrul unicii. Atunci
când euro a luat ființă, politica monetară a devenit responsabilitatea Băncii Centrale Europene
(BCE), instituție indepedentă, create în acest scop. Politica fiscal (privind atât veniturile cât și
cheltuielile publice) rămâne în mâinile fiecărui govern – în condițiile în care aceasta se angajează
să respecte regulile stabilite de comun acord privind finanțele publice, reguli cunoscute sub
denumirea de Pactul de Stabilitate și de Creștere. Guvernele își asumă de asemenea întreaga
responsabilitate pentru propriile politici strcturale (în domeniul muncii, pensiilor și piețelor de
capital), acceptând totuși coordonarea lor în vederea atingerii obiectivelor comune de
stabilitate, creștere și ocupare a forței de muncă.
Există diferențe mari în nivelurile de taxare pe teritoriul Uniunii. Aceste diferențe nu
reflect doar alegerile de politică social, cum ar fi furnizarea publică sau private de rservicii, de
exemplu, factori de limită de vârstă, sănătate, protecție împotriva riscurilor, dar și tehnice:

9
unele state membre oferă asistență social sau economică prin reduceri fiscal, mai degrabă decât
cheltuilelile direct guvernamentale, în timp ce transferurile sociale sunt scutate de impozite și
contribuții sociale în unele state membre, dar nu și în altele, oricare din aceste alegeri afectând
nivelul raportului fiscal în PIB.

10
 Studiu de caz

STATELE EMBLEM COTA STANDARD COTA REDUSĂ

MEMBRE Ă
201 202 202 202 202 2019 2020 2021 2022 2023
9 0 1 2 3
Belgia BE 21% 21% 21% 21% 21% 6% ; 6% ; 6% ; 6% ; 6% ;
12% 12% 12% 12% 12%
Bulgaria BG 20% 20% 20% 20% 20% 9% 9% 9% 9% 9%
Republica CZ 21% 21% 21% 21% 21% 10%; 10% ; 10% ; 10% ; 10% ;
Cehă 15% 15% 15% 15% 15%
Danemarc DK 25% 25% 25% 25% 25% - - - - -
a
Germania DE 19% 19% 19% 19% 19% 7% 7% 7% 7% 7%
Estonia EE 20% 20% 20% 20% 20% 9% 9% 9% 9% 9%
Irlanda IE 23% 23% 21% 23% 23% 9% ; 9% ; 9% ; 9% ; 9% ;
13,5 13,5 13,5 13,5 13,5
% % % % %
Grecia EL 24% 24% 24% 24% 24% 6% ; 6% ; 6% ; 6% ; 6% ;
13% 13% 13% 13% 13%
Spania ES 21% 21% 21% 21% 21% 10% 10% 10% 10% 10%
Franța FR 20% 20% 20% 20% 20% 5,5%; 5,5%; 5,5% ; 5,5% ; 5,5% ;
10% 10% 10% 10% 10%
Croația HR 25% 25% 25% 25% 25% 5% ; 5% ; 5% ; 5% ; 5% ;
13% 13% 13% 13% 13%
Italia IT 22% 22% 22% 22% 22% 5% ; 5% ; 5% ; 5% ; 5% ;
10% 10% 10% 10% 10%
Cipru CY 19% 19% 19% 19% 19% 5% ; 5% ; 5% ; 5% ; 5% ;
9% 9% 9% 9% 9%
Letonia LV 21% 21% 21% 21% 21% 5% ; 5% ; 5% ; 5% ; 5% ;
9% 9% 12% 12% 12%
Lituania LT 21% 21% 21% 21% 21% 5% ; 5% ; 5% ; 5% ; 5% ;
9% 9% 9% 9% 9%
Luxemburg LU 17% 17% 17% 17% 16% 8% 8% 8% 8% 7% ;
13%
Ungaria HU 27% 27% 27% 27% 27% 5% ; 5% ; 5% ; 5% ; 5% ;
18% 18% 18% 18% 18%
Malta MT 18% 18% 18% 18% 18% 5% ; 5% ; 5% ; 5% ; 5% ;
7% 7% 7% 7% 7%
Olanda NL 21% 21% 21% 21% 9% 9% 9% 9% 9%
Austria AT 20% 20% 20% 20% 20% 10%; 10% ; 10% ; 10% ; 10% ;
13% 13% 13% 13% 13%
Polonia PL 23% 23% 23% 23% 23% 5% ; 5% ; 5% ; 5% ; 5% ;
8% 8% 8% 8% 8%

11
 Portugalia PT 23% 23% 23% 23% 23% 6% ; 6% ; 6% ; 6% ; 6% ;
13% 13% 13% 13% 13%
România RO 19% 19% 19% 19% 19% 5% ; 5% ; 5% ; 5% ; 5% ;
9% 9% 9% 9% 9%
Slovenia SI 22% 22% 22% 22% 22% 5% ; 9,5% 5% ; 5% ; 5% ;
9,5% 9,5% 9,5% 9,5%
Slovacia SK 20% 20% 20% 20% 20% 10% 10% 10% 10% 10%
Finlanda FI 24% 24% 24% 24% 24% 10% ; 10% ; 10% ; 10% ; 10% ;
14% 14% 14% 14% 14%
Suedia SE 25% 25% 25% 25% 25% 6% ; 6% ; 6% ; 6% ; 6% ;
12% 12% 12% 12% 12%
Tabel nr.1.: Valorile clasificate de TVA între anii 2019 și 2023 în statele membre ale UE.
Sursă:
Tabelul următor prezintă TVA-urile pentru statele membre ale UE din 2019 până în prezent.
Pentru majoritatea țărilor, nu s-a înregistrat nicio schimbare în ceea ce privește
evenimentele din ultimii ani, care au avut un impact semnificativ asupra aproape tuturor
domeniilor economiei - epidemia de coronavirus din 2019 și conflictul militar ruso-ucrainean
care a urmat au avut un impact major la nivel mondial.
Rezultatele analizei mele:
 Danemarca nu are cota redusă
 Ungaria are cea mai mare cotă standard, de 27%, și, de asemenea, cea mai mare cotă
redusă (18%).
 Luxemburg are cea mai mică cotă standard, în prezent de 16%, dar în anii precedenți a
fost de 17%.
12.00%

10.00% 9.70%
9.30%
8.90%
8.10% 8%
8.00% 7.70% România
Ungaria
6.20% Bulgaria
6.00% Estonia
Slovenia
4.00% Polonia
Republica Cehă

2.00%

0.00%
Proporție din PIB

Grafic nr. 1. Ponderea TVA-ului în PIB în anul 2019

12
Sursa: grafic realizat de autor
Graficul nr. 1. de mai sus ilustrează strategia privind produsul intern brut pentru 2019 pentru
unele țări din UE. Dintre țările enumerate, Ungaria a avut cea mai mare TVA ca pondere în PIB,
de 9,7 %, în timp ce Slovenia a avut cea mai mică. România a ocupat o poziție de mijloc mai
puternică în acest domeniu, cu 7,7 %.

9.90%
9.40%
9.00%
8.70%
8.00%
7.60% 7.50%

6.10%

România Ungaria Bulgaria Estonia Letonia Polonia Slovenia Republica

Cehă

Grafic nr. 2. Ponderea TVA-ului în PIB în anul 2020

Sursa: grafic realizat de autor

În 2020, valoarea TVA în termeni de produs intern brut a crescut la niveluri mai ridicate în multe
țări din UE. După cum se compară în figura 13, România a avut cel mai mic TVA, de 6,1 %, în
timp ce Ungaria a avut, de asemenea, cel mai mare TVA, de 9,9 %. Cu toate acestea, acest lucru
a avut și dezavantajele sale, deoarece multe domenii ale economiei au fost în impas, astfel încât
producția nu a putut fi implementată în mod corespunzător.

13
 8.70% 8.60%

7.50%
7.20%
6.80%
6.40% 6.40%

Ungaria Bulgaria Germania România Slovenia Finlanda Polonia

Grafic nr. 3. Ponderea TVA-ului în PIB în anul 2021

Sursa: grafic realizat de autor

În anul 2021, în urma epidemiei, se vor înregistra și alte modificări în ceea ce privește ponderea
TVA ca procent din produsul intern brut, din cauza recesiunii economice, comparativ cu țările
din Uniunea Europeană. După cum se arată în figura 14, Ungaria este, de asemenea, pe primul
loc, cu 8,7%, urmată de Germania cu 8,6% și România cu 6,4%, la egalitate cu Finlanda.
9.40%

8.20%
7.60% 7.40%
7.10%

5.90%

România Lituania Olanda Bulgaria Ungaria Luxemburg

Grafic nr. 4. Ponderea TVA-ului în PIB în anul 2021

Sursa: grafic realizat de autor

14
 Anul 2022 este ilustrat în Graficul nr. 4, Ungaria domină, de asemenea, cu cea mai mare
valoare de 9,4%, în timp ce Luxemburg are cea mai mică valoare, de 5,9%. România se situează
din nou la mijlocul țărilor UE analizate în acest an.
Prima întrebare:
Ce înseamnă că Ungaria are cea mai mare cotă de TVA din Uniunea Europeană, de 27%?
 În cazul în care cotele de TVA sunt ridicate, există mai puține stimulente pentru
încercările de evitare a obligațiilor fiscale, deoarece activitățile ilegale cu cote de
impozitare semnificativ mai ridicate pot fi mai riscante. Dar este adevărat și contrariul:
din cauza TVA-ului ridicat, există încă persoane care intră pe piața neagră și comit
fraude.
 Veniturile provenite din cota ridicată de TVA din Ungaria sunt utilizate în fiecare an
pentru a finanța cheltuielile publice, pentru a echilibra bugetul și pentru a sprijini
programele bugetare. Ungaria se confruntă de ani de zile cu dificultăți economice grave
– cota ridicată de TVA contribuie la reducerea deficitului bugetar și la atingerea
obiectivelor.
În Ungaria, pe lângă cota standard de TVA de 27%, legea prevede o cotă redusă de TVA
de 5% și o cotă redusă de TVA de 18%. Exemple de produse care fac obiectul cotei de TVA de
5% sunt: produsele farmaceutice, produsele medicale, cărțile, revistele, carnea și produsele
lactate. O cotă redusă de TVA de 18% este, de asemenea, utilizată pentru anumite produse
lactate, în funcție de tipul acestora, și pentru servicii: evenimente muzicale și de dans.

De ce are Luxemburg cea mai mică cotă standard de TVA din Uniunea Eurpeană?
Luxemburg este o țară mică din Uniunea Europeană, cu o economie foarte dezvoltată și
cu venituri ridicate. Economia robustă a țării generează venituri semnificative din alte surse
decât TVA, cum ar fi impozitul pe venitul persoanelor fizice și impozitul pe profit. Acest lucru
permite guvernului să mențină cotele de TVA scăzute pentru a atrage întreprinderile și
consumatorii.

15
 Concluzii

Statele membre ale UE aplică cote diferite de TVA pentru diferite bunuri și servicii.
Organizarea armonizării acestor diferențe poate fi complexă și sensibilă din punct de vedere
politic, deoarece unele țări au cote de impozitare importante pentru economiile lor.
Armonizarea fiscală are efecte economice și nu toate statele membre sunt de acord că
armonizarea sistemelor fiscale ar fi benefică. Armonizarea ar putea duce, de asemenea, la
relocalizarea în paradisuri fiscale și la o deplasare a poverii fiscale. Armonizarea impozitelor
indirecte între statele membre ale UE este foarte slabă, fără norme, proceduri sau coerență
armonizate.

16
 Bibliografie

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2023.htm

https://www.statista.com/statistics/1175825/vat-tax-rates-in-europe/

https://taxfoundation.org/data/all/eu/european-union-value-added-tax-2020/

https://taxation-customs.ec.europa.eu/system/files/2021-06/vat_rates_en.pdf

https://taxfoundation.org/data/all/eu/value-added-tax-2022-vat-rates-in-europe/

https://www.eurofiscalis.com/en/vat-rates-in-eu/

Göndör Mihaela, Finanţe publice – note de curs pentru studenți, Ed. UMFST ”G.E.Palade” din Târgu
Mureș

http://ec.europa.eu

17