UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, ECONOMICE ȘI

ADMINISTRATIVE CRAIOVA
PROGRAM DE MASTER:
Administrație Publică și Management în Context European

REFERAT LA DISCIPLINA:
Politica financiar fiscală europeană
Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată al UE

Titular disciplină:
Prof. univ. dr. Bică Gheorghe

Masterand:
Bunget Marius Gabriel
ANUL I, IFR

CRAIOVA 2021

1
 CUPRINS

1. Introducere 3
1.1. Politica fiscalã europeanã. Reglementãrile existente 3
1.2. Taxa pe valoarea adăugată 3
2. Aspecte-cheie 4
3. DOCUMENTUL PRINCIPAL 9
Bibliografie 11

2
 Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată al UE

1. Introducere

1.1. Politica fiscalã europeanã. Reglementãrile existente

La nivelul UE politica fiscalã este supusă tratatului de înființare a Comunitãții

Europene, care în vedere următoarele:

- excluderea taxelor vamale între țãrile membre (Art. 3) și a celorlalte mãsuri

cu efect asemănător;

- asigurarea liberei concurențe în mijlocul pieței comune. Aici se încadrează se

în mod special impozitele indirecte (TVA și accizele).

Începând cu unirea Principatelor Române și după aceea, impozitele îmbrăcau

următoarea formă: impozit funciar, impozit pentru imobile, impozit pe salarii, impozit pentru
băuturi spirtoase, impozit industrial, impozit profesional, impozit succesoral, impozit pe lux și
pe cifra de afaceri, impozit pe automobile.1

1.2. Taxa pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, datorat bugetului de stat, un

impozit stabilit asupra consumului, care se regăsește în prețul final al produsului livrat sau
serviciului prestat și o cotă a taxei pe valoarea adăugată care este de 19%. Baza impozabilă
este prețul produsului sau tariful serviciului.

Politica fiscală are de satisfăcut o multitudine de cerințe fiscale, economice și sociale,

motiv pentru care cea mai bună alegere pentru o eficiență ridicată este îmbinarea armonioasă
a acestora. O politică fiscală orientată excesiv spre formarea resurselor financiare necesare

1
D.D.Șaguna – Drept financiar și fiscal, Editura Oscar Print, Bucureti , 1994.

3
statului ar putea crea probleme economice și sociale, întrucât impozitele și taxele foarte
ridicate conduc la împovărarea contribuabililor, la diminuarea consumurilor și a cererii, și
implicit ofImplicaiile politicii fiscale în domeniul economic pot fi legate de încercarea de a
impulsiona dezvoltarea anumitor ramuri sau de a stagna dezvoltarea acestora prin pârghii
fiscale.

Având în vedere tendința de globalizare și crearea pieței unice a Uniunii Europene,

statele membre, precum și statele aspirante la statutul de membru al Uniunii Europene sunt
nevoite să ducă politici fiscale similare. Ținând cont de faptul că și țara noastră este un stat
aspirant la statutul de membru al Uniunii Europene, este cu atât mai necesară analiza politicii
fiscale comunitare. Uniunea Europeană reunește numeroase state membre cu politici naționale
și sisteme fiscale proprii. Acestea sunt nevoite să-i remodeleze sistemele fiscale naționale
pentru a permite adoptarea unor decizii comune. În plan fiscal, obiectivul central al Uniunii
Europene este acela de a se asigura că politica fiscală a unui stat membru nu are efecte
negative asupra celorlalte membre. Totodată, din această perspectivă, politica fiscală trebuie
să asigure:

− prevenirea și eliminarea concurenței neloiale în cadrul pieței unice, alimentate de

regimurile fiscale ale diferiților membrii comunitari;

− prevenirea și eliminarea dublei impuneri;

− prevenirea și combaterea evaziunii fiscale;

− stoparea migrării bazelor de impozitare ca urmare a regimurilor fiscale mai

permisive ale altor țări membre ale Uniunii Europene.

Directiva 2006/112/CE – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată al UE

Rolul directivei reformează și abrogă textul celei de a șasea directive privind taxa pe

valoarea adăugată (TVA), pentru a clarifica legislația în vigoare a UE în materie de TVA.

2. ASPECTE-CHEIE

TVA se aplică tuturor operațiunilor efectuate în UE pentru plată de către o persoană

impozabilă, însemnând o persoană fizică sau juridică care furnizează bunuri și servicii în
cursul desfășurării activității lor. De asemenea, importurile efectuate de către orice persoană
sunt supuse la plata TVA.

4
 Operațiunile taxabile includ livrări de bunuri sau prestări de servicii în cadrul
UE, achiziții de bunuri între țările UE (bunuri furnizate și livrate sau transportate de o
companie dintr-o țară a UE către o companie din altă țară a UE) și importuri de bunuri din
afara UE în UE.

 Locul impozitării depinde de natura operațiunii, de tipul de produs furnizat și dacă este

implicat transportul:

 livrarea de bunuri – acolo unde sunt livrate bunurile;

 achiziția de bunuri între țările UE – acolo unde sunt livrate bunurile, adică țara
UE în care ajung mărfurile în final, după transportul dintr-o altă țară din UE;

 importurile de bunuri – de obicei, țara EU în care ajung acestea;

 prestarea de servicii - acolo unde serviciile sunt considerate a fi furnizate.

Acesta depinde nu numai de tipul de serviciu prestat, ci și de tipul de client
care este beneficiarul serviciului. Regula generală este că un serviciu este
impozitat la locul clientului, dacă este o afacere, sau la locul furnizorului, dacă
clientul este o persoană fizică. Pentru a garanta că serviciul este impozitat în
locul în care este folosit propriu-zis, există unele excepții de la aceste reguli
generale, cum ar fi:

 serviciile legate de bunuri imobile (bunuri imobiliare);

 transportul de pasageri;

 activitățile legate de cultură, sport, educație și divertisment;

 serviciile de restaurant.

 TVA se aplică atunci când bunurile sau serviciile sunt furnizate în funcție de natura
tranzacției. TVA se poate aplica la o achiziție de bunuri între țările UE în momentul în
care s-a încheiat livrarea de bunuri în țara UE în cauză. În cazul importurilor în UE,
TVA se aplică atunci când bunurile sunt introduse într-o țară a UE.

 Baza de impozitare pentru livrarea de bunuri și prestarea de servicii și pentru achiziția

de bunuri între țările UE include toate plățile către furnizor. În cazul bunurilor
importate, această bază reprezintă valoarea acestora în vamă. Drepturile, impozitele și

5
 alte taxe sunt incluse în baza de impozitare, dar TVA în sine, reducerile de preț și
rabaturile acordate clientului sunt excluse.

 Cota standard a TVA care trebuie aplicată de toate țările UE bunurilor și serviciilor

este de cel puțin 15 %. Țările UE pot aplica una sau două cote reduse, de cel
puțin 5 %, anumitor bunuri sau servicii prevăzute în anexa III la directivă. De
asemenea, în anumite condiții se aplică diverse excepții de la aceste reguli (cote mai
mici pentru alte bunuri sau servicii etc.).

 Directiva permite scutiri de TVA. Majoritatea acestora sunt scutiri fără drept de

deducere, de exemplu, îngrijire medicală, servicii sociale, servicii financiare și de
asigurări. Cu toate acestea, există și scutiri cu dreptul de deducere, de exemplu livrarea
de bunuri între țările UE sau exporturile de bunuri către o țară din afara UE.
Majoritatea scutirilor sunt obligatorii pentru țările UE, dar unele dintre ele sunt
opționale.

 O persoană impozabilă poate deduce suma de TVA plătită pentru bunurile sau

serviciile achiziționate utilizate pentru tranzacțiile impozitate în țara UE în care aceste
bunuri sau servicii sunt achiziționate. Această TVA impusă anterior poate fi dedusă
din TVA plătibilă pentru tranzacțiile taxate, cum ar fi livrările de bunuri sau prestările
de servicii interne. În general, nu există drept de deducere în cazul unei activități
economice scutite de TVA sau dacă persoana impozabilă aplică anumite regimuri
speciale. În anumite cazuri, deducerile pot fi limitate sau regularizate.

 Directiva prevede obligațiile persoanelor impozabile și ale anumitor persoane

neimpozabile. În general, orice persoană impozabilă care efectuează o livrare de
bunuri taxabilă sau o prestare de servicii taxabilă datorează TVA. Excepțiile includ
anumite operațiuni în cazul cărora clientul plătește TVA, de exemplu servicii furnizate
unei companii de către un furnizor din altă țară și operațiunile în cazul cărora țara din
UE poate alege să desemneze clientul pentru plata TVA, la anumite livrări cu risc de
fraudă.

 Directiva le permite țărilor UE să aplice derogări de la regulile privind TVA, de

exemplu, pentru a preveni anumite tipuri de evaziune fiscală. Există și regimuri
speciale de TVA menite să reducă birocrația, de exemplu, pentru întreprinderile mici
și pentru fermieri.

6
  În plus, directiva le permite țărilor UE care sunt cel mai grav afectate de fraudă în
materie de TVA să aplice temporar o inversare generalizată a răspunderii pentru plata
TVA. Acest lucru implică transferarea răspunderii pentru plata TVA de la furnizor la
client. Țările UE pot folosi această măsură numai pentru livrările de bunuri și servicii
din propria țară de peste 17 500 de euro per tranzacție, numai până
la 30 iunie 2022 și în condiții foarte stricte.

O serie de modificări au fost aduse Directivei 2006/112/CE, inclusiv unele modificări

din cauza pandemiei de COVID-19.

 Directiva (UE) 2020/284 modifică directiva, introducând anumite cerințe

pentru furnizorii de servicii de plată pentru a ține evidența plăților transfrontaliere
legate de comerțul electronic. Datele vor fi apoi puse la dispoziția autorităților fiscale
naționale în condiții stricte, inclusiv a celor legate de protecția datelor. Aceste cerințe
se aplică de la 1 ianuarie 2024.

 Directiva de modificare (UE) 2020/285 introduce reguli simplificate pentru a reduce

povara administrativă și costurile de conformitate pentru întreprinderile mici și pentru
a crea un mediu fiscal mai avantajos pentru a le ajuta să se dezvolte și să
tranzacționeze într-un mod mai eficient transfrontalier. Întreprinderile mici se vor
putea califica pentru reguli simplificate de conformitate cu privire la TVA în cazul în
care cifra lor de afaceri anuală rămâne sub un prag stabilit de țara UE în cauză, care nu
poate fi mai mare de 85 000 de euro. În anumite condiții, întreprinderile mici din alte
țări ale UE, care nu depășesc acest prag, vor putea, de asemenea, să beneficieze de
schema simplificată, dacă cifra lor de afaceri anuală totală în întreaga UE nu depășește
100 000 de euro. Aceste noi reguli se aplică de la 1 ianuarie 2025.

 Pachetul privind TVA pentru comerțul electronic  [Directivele (UE) 2017/2455 și

(UE) 2019/1995 de modificare a Directivei 2006/112/CE] a introdus noi simplificări
pentru companiile care efectuează vânzări transfrontaliere de bunuri sau servicii.
Aceasta se asigură că TVA-ul pentru astfel de livrări este plătit corect către țara UE a
clientului, în conformitate cu principiul impozitării din țara UE de destinație. Primele
măsuri au intrat în vigoare în 2015 și au acoperit doar serviciile de telecomunicații,
radiodifuziune și serviciile electronice (TBE). Întreprinderile care furnizează servicii
TBE de tip business-to-consumer (B2C) în UE acum pot să declare și să plătească
TVA într-un sistem simplificat (Mini-ghișeu unic - M1SS).

7
  Ca o consecință a epidemiei de COVID-19, Decizia (UE) 2020/1109 amână data
intrării în vigoare a celui de-al doilea pachet de la 1 ianuarie 2021 la 1 iulie 2021
pentru a permite țărilor și întreprinderilor din UE să aibă mai mult timp pentru a se
pregăti pentru noile reguli.

 Directiva (UE) 2020/1756 modifică Directiva 2006/112/CE, după retragerea Regatului

Unit (Regatul Unit) din UE, introducând numere de identificare în scopuri de TVA în
Irlanda de Nord cu un prefix specific pentru a face distincția între:

 persoane impozabile și persoane juridice neimpozabile ale căror tranzacții care

implică bunuri în Irlanda de Nord sunt supuse legislației UE privind TVA; și

 persoane care efectuează alte tranzacții pentru care sunt identificate în scopuri
de TVA în Regatul Unit.

 Directiva (UE) 2020/2020 modifică directiva pentru a asigura un acces mai accesibil

la aprovizionarea cu vaccinuri împotriva COVID-19 și dispozitive medicale de
diagnostic in vitro (truse de testare) ca răspuns la epidemia de COVID-19 din Europa.
De la 12 decembrie 2020 până la 31 decembrie 2022, aceasta permite țărilor UE să:

 scutească de TVA cu dreptul de a deduce furnizarea de vaccinuri contra

COVID-19 și de dispozitive medicale de diagnostic in vitro, precum și de
servicii strâns legate de aceste vaccinuri și dispozitive;

 aplice o rată redusă de TVA la dispozitivele medicale pentru diagnostic in

vitro COVID-19 și serviciile conexe, așa cum este deja cazul în ceea ce
privește vaccinurile.

Această directivă se aplică de la 1 ianuarie 2007, iar țările UE au avut obligația de a o

transpune în legislația proprie până la 1 ianuarie 2008.

8
 3. DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al

taxei pe valoarea adăugată 2.

Modificările succesive aduse Directivei 2006/112/CE au fost integrate în textul de

bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Directiva (UE) 2020/2020 a Consiliului din 7 decembrie 2020 de modificare a

Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește măsurile temporare privind taxa pe valoarea
adăugată aplicabilă vaccinurilor împotriva COVID-19 și dispozitivelor medicale pentru
diagnostic in vitro aferente, ca răspuns la pandemia de COVID-193 .

Directiva (UE) 2020/285 a Consiliului din 18 februarie 2020 de modificare a

Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce
privește regimul special pentru întreprinderile mici și a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 în
ceea ce privește cooperarea administrativă și schimbul de informații în scopul monitorizării
aplicării corecte a regimului special pentru întreprinderile mici 4.

Directiva (UE) 2020/284 a Consiliului din 18 februarie 2020 de modificare a

Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea anumitor cerințe pentru prestatorii de
servicii de plată 5.

Directiva (UE) 2019/1995 a Consiliului din 21 noiembrie 2019 de modificare a

Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește dispozițiile referitoare la vânzările de bunuri la
distanță și anumite livrări interne de bunuri 6.

A se vedea versiunea consolidată.

2
JO L 347, 11.12.2006, pp. 1-118;
3
JO L 419, 11.12.2020, pp. 1-4.
4
JO L 62, 2.3.2020, pp. 13-23;
5
JO L 62, 2.3.2020, pp. 7-12;
6
JO L 310, 2.12.2019, pp. 1-5;

9
 Directiva (UE) 2018/2057 a Consiliului din 20 decembrie 2018 de modificare a
Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce
privește aplicarea temporară a unui mecanism generalizat de taxare inversă în legătură cu
livrarea de bunuri și prestarea de servicii care depășesc un anumit prag7 .

Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind

cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată8 .

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2009/132/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 de stabilire a domeniului

de aplicare a articolului 143 literele (b) și (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește
scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri 9.

Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor

detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE,
către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare 10.

Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxa pe

valoare adăugată și de accize pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc din
țări terțe 11.

Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit

la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din țări terțe (versiune
codificată) 12.

7
JO L 329, 27.12.2018, pp. 3-7
8
JO L 268, 12.10.2010, pp. 1-18;
9
JO L 292, 10.11.2009, pp. 5-30;
10
JO L 44, 20.2.2008, pp. 23-28;
11
JO L 346, 29.12.2007, pp. 6-12;
12
JO L 286, 17.10.2006, pp. 15-18.

10
 BIBLIOGRAFIE

1. Șaguna Dan Drosu, Drept financiar și fiscal, Ed. All Beck, București, 2003;
2. TVA_si_D300_proiect_expert_contabil_docx;
3. Bombos S.G. : Taxa pe valoarea adaugată , Ed. Tribuna Economică, București;
4. Codul fiscal.

11