STUDIU DE CAZ.

PROGRAMUL „PLUS” AL POLIȚIEI METROPOLITANE

Sir Peter Imbert, comandantul poliției metropolitane, se pregătea în anul 1993 să predea postul
succesorului său. Problemele care preocupau poliția din Londra păreau a fi mai mari ca niciodată. În The
Times un ziarist scria că în legătură cu utilizarea resurselor financiare:
„A însemnat o obrăznicie acuzația adusă poliției metropolitane. De fapt, nici un grup de instituții
din sectorul public nu a fost bine văzut de către Home Secretary, de când Margaret Thatcher a venit la
putere în anul 1979.” (The Times, 23 May, 1990)
În timp ce Sir Peter își pregătea retragerea, a fost întrebat care din realizările sale le-ar pune pe
primul plan. Replica sa a fost: „Din păcate pe cea mai importantă n-am realizat-o încă. Intenționez să
aplic Plus Programm, care să transforme poliția metropolitană dintr-o forță, într-un serviciu public
adevărat.” (The Job, 23 January, 1993)
Programul „Plus” era un proiect foarte ambițios început încă din 1987, când Sir Peter a angajat o
echipă de consultanți să se ocupe de analiza activității poliției metropolitane ca un răspuns la scăderea
încrederii publicului în această instituție.
Concluziile rezultate conțin dovezi clare despre risipa resurselor cauzate de o structură
necorespunzătoare pentru exercitarea controlului managerial de către House of Commons Public Accounts
Select Committe.
Resursele financiare ale poliției metropolitane se constituiau din două surse: aproape jumătate din
cheltuielile nete erau finanțate de autoritățile locale, iar restul din alocațiile guvernamentale. Un sondaj
efectuat în 1988 arăta că 69% dintre londonezi (cu drept de vot) considerau că poliția lucrează bine sau
aproape bine. Dacă aceasta a reprezentat un mesaj bun sau rău pentru organizație, are mai puțină
importanță decât faptul că cifrele relevante pentru activitatea poliției metropolitane arătau o tendință de
diminuare a calității serviciilor. Astfel, procentul criminalității a crescut cu 30% în ultimii 6 ani, și doar
37% din cazurile efcetive au fost înregistrate de poliție.
În această perioadă s-a considerat că trebuie îmbunătățite și diversificate mijloacele de comunicare
și de asemenea, trebuie efectuate importante schimbări în structura managerială a poliției metropolitane.
Sir Peter Imbert era convins că, o schimbare trebuie făcută, de aceea i-a delegat lui Ch. Pollard
sarcina elaborării unui plan de acțiune coerent, din care să nu lipsească obiectivele urmărite.
Astfel, în octombrie 1988, în cadrul unei conferințe Sir Peter a reiterar faptul că: „Scopul poliției
metropolitane este să servească și să protejeze, iar în aprilie 1989 a fost publicată „Declarația Scopurilor
și Valorilor Comune ale Serviciului Poliției Metropolitane”.
Scopul Poliției Metropolitane era să aplice în mod corect și ferm legea, să prevină criminalitatea,
să-i urmărească și să-i aducă în fața justiției pe cei care încalcă legea, să păstreze „pacea Reginei”, să
protejeze și să ajute populația londoneză și să facă toate acestea cu integritate, bun simț și în mod rațional.
Reprezentanții poliției metropolitane afirmau:
„Trebuie să arătăm compasiune, să fim respectuoși și răbdători, să fim profesioniști în adevăratul
sens al cuvântului, să folosim forța numai dacă este necesară pentru a îndeplini sarcina noastră legală.
Trebuie să reducem temerile posibile și pe cît putem să reflectăm prioritățile cetățenilor în acțiunile
noastre”.
1
 Programul „Plus” a fost cel care a permis realizarea acestor obiective, respectiv o încercare de a
schimba filosofia și cultura poliției metropolitane ca instituție.
Componentele Programului „Plus” erau:
 adoptarea Declarației privind Scopurile și Valorile Comune;
 definirea structurii liniilor de intervenție;
 crearea unui sistem de recompense și sancțiuni;
 definirea unui sistem de indicatori de performanță;
 conceperea unui sistem corespunzător de comunicare în cadrul instituției și cu mediul
extern;
 perfecționarea managementului organizațional.
Copii ale acestui program au fost afișate în toate clădirile poliției și în toate birourile.
În iarna și primăvara anului 1990 au fost organizate la Hendon patru seminare pentru 600 experți,
dintre cei mai în vârstă polițiști. În cadrul acestor seminare s-au discutat posibilitățile pentru a face
organizația mai eficientă. Deschiderea de pe 3 septembrie 1990 a debutat sub titlul: „Lucrând împreună
pentru un serviciu public mai bun”.
La sfârșitul anului 1991 a început implementarea primei strategii care a cuprins următoarele
puncte:
1. Poliției metropolitană trebuie să rămână un serviciu transparent, în măsură să asigure o
atmosferă calmă în Londra.
2. Amplificarea consultării cu publicul prin reprezentanții săi, ceea ce înseamnă că trebuie să se
informeze și să răspundă dorințelor membrilor comunității engleze, să fie suficient de flexibili
în comportamentul față de client.
3. Preocuparea continuă pentru îmbunătățirea performanțelor în muncă.
4. Menținerea unor servicii specializate în cadrul poliției metropolitane.
5. Asigurarea calificării personalului, atât pentru conducere, cât și pentru realizarea sarcinilor.
6. Acordarea unor servicii de înaltă calitate tuturor consumatorilor, ca o recompensă pentru banii
plătiți.
Poliția metropolitană cuprindea aproape 28000 ofițeri de poliție, sprijiniți de peste 16000 de civili.
Deși avea cartierul general într-un bloc turn din centrul Londrei de unde era cunoscut în întreaga
lume ca Noul Scotland Yard, totuși, englezii au păstrat vechea titulatură de acum 150 de ani. Sir Peter era
comandantul, iar alături de el lucra un „senior” civil responsabil pentru finanțe și resurse umane. Această
diviziune există încă din 1820. Cartierul General cuprindea 11 departamente aflate sub conducerea
Comandantului asistent și 7 sub conducerea „seniorului”.

Principalele departamente erau: Operațiuni teritoriale; Operațiuni speciale, forțe speciale pentru
terorism, fraudă, jaf, criminalitate internațională, asigurarea protecției familiei regale; Protecție
manager; Personal, respectiv pregătirea, recrutarea, perfecționarea și antrenarea /dezvoltarea ofițerilor.

Dispunerea personalului pe niveluri ierarhice în poliția metropolitană era următoarea: comandant;

comandant adjunct; ajutorul comandantului adjunct; căpitan; detectiv Șef; detectiv; inspector Șef;
inspector; sergent; polițist.

2
 Ponderile elementelor de cost în bugetul poliției metropolitane în acea perioadă:
Patrule – 28%. Relațiile cu comunitatea – 1%. Echipament de protecție – 3%.
Ordinea publică – 2%. Pregătirea personalului – 4%. Echipamente – 23%.
Uniforme ofițeri – 4%. Plângeri și disciplină – 2%. Plata personalului civil – 9%.
Trafic – 6%. Rezolvarea plângerilor – 1%. Personal civil cu pregătire suplimentară – 2%.
Serviciul Civili-Detectivi – 13%. Tolal – 100%.

Lista priorităților pentru cetățenii londonezi (C.L.) și pentru poliția metropolitană (P.M.):
C.L. P.M. Alte priorități: C.L. P.M.
Promptitudine în caz de pericol 1 1
Descoperirea și arestarea infractorilor 2 2 Agresiuni sexuale asupra 1 3
femeilor
Investigarea crimelor 3 3 Furturi din locuințe 2 1
Patrularea zonelor pe jos 4 5 Șofatul în stare de ebrietate 3 6
Organizarea echipelor pentru crimele 5 7 Vandalisme și daune aduse 4 2
grave statului
Sprijinirea victimelor 6 9 Jaful pe stradă 5 4
Cunoașterea populației locale 7 4 Drogurile 6 5
Instruirea populației pentru prevenirea 8 8 Violență manifestată pe stradă 8 9
delicictelot
Patrularea zonelor cu automobilul 9 6 Parcarea în loc interzis 9 10
Supravegherea în apropierea școlilor 10 10 Atacuri între populații de rase 10 8
diferite
Cooperarea cu administrația publică 11 12 Petreceri gălăgioase 11 11
locală
Controlarea traficului 12 11 Poluare 7 7

SUBIECTE PENTRU DEZBATERE:

1. Identificați principalele deficiențe ale serviciilor publice prestate de Poliția Metropolitană.

2. Care sunt cauzele care au determinat inițierea programului „Plus”?
3. Descrieți etapele parcurse în implementarea programului „Plus”?
4. Care sunt anantajele aplicării programului „Plus”?
5. Explicați diferențele din lista priorităților pentru cetățenii londonezi și pentru poliția metropolitană.
6. Care sunt mecanismele și instituțiile care contribuie la responsabilizarea poliției în Republica
Moldova?
7. Care sunt beneficiile unui comportament responsabil pentru ofițerii de poliție și pentru instituția
polițienească?