UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” DIN

SUCEAVA FACULTATEA DE DREPT ŞI

ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE
PROGRAMUL DE STUDII : POLIŢIE LOCALĂ

APLICAȚIE

Coordonator ştiinţific:
Lect. dr. Petronela SCUTARIU
Student:
STREDIE Diana-Elena

Suceava 2018
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale

CAZUL UNITĂȚII ADMINISTRATIV TERITORIALE LYON

MANIFESTAREA AUTONOMIEI LOCALE

2
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale

Cuprins

I. Date de identificare............................................................................................4
II. Repere istorice.................................................................................................7
III. Elemente de organizare teritorială și funcțională.......................................9
III.1. Elemente de organizare teritorială și funcțională la nivel de stat...........9
III.2. Elemente de organizare teritorială și funcțională la nivelul unității
administrativ teritoriale Lyon...........................................................................11
IV. Condiții de manifestare a principiului autonomiei locale la nivel de
unitate administrativ teritorială (Lyon)...............................................................12
IV.1. Existența comunităților.............................................................................12
IV.2. Resursele materiale, umane și financiare................................................15
IV.3. Organele administrației publice locale..................................................18
Bibliografie.............................................................................................................21

3
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale

I. Date de identificare
Franța (Republica Franceză)
Franța (oficial Republica Franceză), este o republică constituțională unitară având
un regim semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de
Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea.
Dintre țările din vestul continentului, Franța metropolitană1 este țara care are cea mai
mare suprafată: aproximativ 552 000 km² (este de 18 ori mai mare decât Belgia și Olanda si de
două ori și ceva mai întinsă decât România), cu o densitate de aproximativ un locuitor pe hectar.
Pe de altă parte. este o țară mică în comparație cu Rusia, China, Statele Unite fiind, spre exemplu,
de 14 ori mai mică decât SUA, dar raportată la suprafata Europei, este statul situat imediat după
Germania și Anglia, reprezentând circa 11% din Europa (fără Rusia).
Harta Frantei poate fi asemănată cu un hexagon cu trei laturi formate de țărmuri maritime
si trei laturi de granițe continentale. Are ca vecini: în nord Belgia si Luxemburg, în nord-est
Germania, în est Italia, Elveția, Monaco, în sud-est Spania și Andora, în vest Oceanul Atlantic,
iar în sud Marea Mediterană.

Harta Franței

1
Franța metropolitană este un termen ce desemnează partea europeană a statului francez: teritoriul continental și
insulele apropiate din Oceanul Atlantic, Marea Mânecii și din Marea Mediterană, inclusiv Corsica. În
tratatele Uniunii Europene termenul juridic exact folosit este teritoriul european al Franței.
4
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale
Franța nu are numai teritoriul din interiorul Europei, ci și diverse departamente și teritorii
peste ocean, așa numitele DOM-TOM (territoires d’outre-mer). Republica numără 4
departamente peste mare (D.O.M): Guadalupe (cea mai mare insulă a Antilelor Franceze),
Martinica (insula a Antilelor Mici), Reunion ( veche insula la est de Madagascar) si Guyana (pe
coasta de N-E a Americii de Sud). Franța deține 2 colectivități teritoriale (Mayotte și Saint-Pierre,
Miquelon - arhipelag francez pe coasta sudică a Lumii Noi, în Oceanul Atlantic) și teritorii peste
mare (T.O.M): Polinezia Franceza (5 arhipelaguri regrupând 130 insule, insulițe și atoluri în estul
Australiei), Noua Caledonie (insulă a Melaneziei în Oceanul Pacific), Insulele Wallis și Futuna
(arhipelag al Polineziei, Oceania, teritoriile din Australia si Antarctica (Adelia, Insulele
Kerguelen, Crozet, Saint-Paul).

Harta fizică simplificată a Franței metropolitane

Franța nu are o stemă oficială, reprezentarea de mai jos aparținând unui sculptor, Jules-
Clément Chaplain. A fost utilizată în timpul celei de-a treia republici franceze, pentru ca apoi,
începând cu 1953, să fie acceptată (tolerată) ca reprezentare a stemei Republicii Franceze, la
propunerea lui Robert Louis. Celelalte simboluri asociate stemei Franței sunt libertatea,
personajul feminin Marianne, cocoșul galic, măslinul cu nume de Franța.
Drapelul național al Franței, cunoscut și sub numele de Tricolore (Tricolor), este format
din trei benzi verticale egale de culori albastru, alb și roșu (de la stânga la dreapta). A apărut
pentru prima dată în timpul Revoluției franceze și a fost o combinație de culori ale
stemei pariziene (roșu și albastru) și culoarea regală, alb. Culorile cele trei simbolizează după
cum urmează: albastrul-nobilitatea, albul-biserica și clerul și roșul-burghezia. Aceste trei
simboluri și noțiuni au fost ideile de bază ale regimului vechi al Franței și poate de aceea au fost
folosite pentru a desemna drapelul oficial al țării de unde provin cele mai multe sortimente de
brânzeturi.
Atunci când Tricolorul  a fost adoptat în mod formal în anul 1794, culorile sale
simbolizau valorile Revoluției Franceze: libertatea, egalitatea, frăția, democratia, secularismul și

5
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale
modernismul. În ziua de azi, motto-ul Franței a fost scurtat doar la “Liberté, Égalité, Fraternité”,
care se traduce prin sintagma “Libertate, Egalitate, Fraternitate”.
Ziua națională a Franței (în franceză La Fête Nationale) este sărbătorită în fiecare an
pe 14 iulie. În 1789, la această dată, revoluţionarii ocupau fortăreaţa Bastilia, cel mai detestat
simbol al absolutismului monarhic. 
Scris de către Claude Joseph Rouget de Lisle în aprilie 1792, ‘La Marseillaise’ a devenit
imnul Revoluţiei Franceze, 3 ani mai târziu, după ce a fost cântat de către voluntarii din Marseille
care intrau în Paris. Versurile sale patriotice amintesc de invazia Franţei de trupele străine din
Austria şi Prusia la acea vreme.

Stema Franței Drapelul Franței

Lyon
Lyon este un oraș în Franța situat la confluența fluviului Rhône cu râul Saône, la 460 km
spre sud-est de Paris și la 314 km spre nord de Marsilia. Este capitala departamentului Rhône și a
regiunii Ron-Alpi. 
Geografia Lyonului este marcată de confluența Ronului (Rhône) și Sonei (Saône) în
partea sudică a centrului istoric, formând un fel de peninsulă sau "presqu'île"; două mari coline,
una la vest și una la nord față de centrul istoric al orașului și o câmpie plană la est de malul
Rhonului. La vest este colina Fourvière, unde este ridicată catedrala Notre-Dame de Fourvière,
palatul episcopal, turnul metalic (un turn TV ce imită ultimul tronson al Turnului Eiffel și un
funicular).
La est de Rhône se află orașul modern unde locuiește majoritatea populației. În această
zonă se află centrul urban Part-Dieu care cuprinde fostul Credit Lyonnais Tower (singurul zgârie-
nori din centrul Franței), centrul comercial Part-Dieu și principala gară: Lyon Part-Dieu.
Franceza tradițională din zona Lyonului nu este cea literară, ci un dialect numit
"francoprovensal".

6
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale

Drapelul orașului Lyon Stema orașului Lyon

II. Repere istorice

Franța
Din preistorie până în perioada contemporană istoria Franței poate fi divizată în
numeroase perioade, cele mai multe în funcție de schimbările ce au avut loc, fie de regim politic,
fie de dinastie.
Prezența umană pe actualul teritoriu al Franței datează de încă acum 1.800.000 de ani.
De-a lungul timpului s-au dezvoltat o serie de culturi, printre cele mai cunoscute fiind cea de
la Lascaux, fiind datată la 15.000 ani î. Hr. Neoliticul apare cu 7000 ani î.Hr. iar la
începutul secolului al IX-lea î.Hr. în regiune apar galii, un trib de origine celtică.
Temelia actualului stat centralizat a fost pusă în epoca absolutismului. Din anul 1614,
adunarea generală nu a mai fost convocată, iar după 1635 toate reuniunile consiliului din orase
erau controlate de funcționarii regelui. În data de 14 iulie 1789 a avut loc asedierea Bastiliei de
către mulțimea pariziană și a avut ca efect abolirea drepturilor feudale, adoptarea declarației
privind drepturile omului, desființarea privilegiilor mănăstirilor, introducerea căsătoriei civile și
nationalizarea școlilor.
Dificultățile financiare, refuzul reformelor și nerăbdarea poporului au condus la Revoluția
Franceză (între 1789 și 1799). Acest episod naște, în primul rând, Declarația drepturilor omului și
ale cetățeanului și duce la promovarea idealurilor de libertate, egalitate și fraternitate. Monarhia
absolutistă a luat, astfel, sfârșit, fiind înlocuită de una parlamentară pe 3-14 septembrie 1789,
care, la rândul ei, a luat sfârșit pe 10 august 1792.
Prima Republică a luat ființă pe 21 septembrie 1792, prin editarea Constituției anului I,
având la conducere un guvern revoluționar. Pe 22 august 1795 Constituția celui de-al III-lea an a
instaurat Directoratul, înlocuit prin Constituția celui de-al VIII-lea an, 13 decembrie 1799 de
către Consulat. Pe 18 mai 1804, în cel de-al XII-lea an al republicii, a luat ființă Primul
Imperiu sub conducerea lui Napoleon I. Acesta, în urma campaniilor sale militare a reușit să
controleze cea mai mare parte din Europa, fiindu-i însă consumată de războaiele purtate cu Marea
Britanie, Prusia, Austria și Rusia. Episodul se încheie în anul 1815, odată cu revenirea pe tron
a Burbonilor.
Perioada de până în Primul Război Mondial este amintită de către francezi ca Belle
Epoque, o epocă de aur pentru totdeauna pierdută. Cu toate acestea, perioada este dominată de
turbulențe politice, cu militantismul clasei muncitoare, mișcări socialiste și Afacerea Dreyfus,
polarizând țara între Stânga și Dreapta antisemită 2. Noi inventii, precum electricitatea sau
2
Antisemitismul este o atitudine (politică, socială, religioasă, etc.) ostilă față de evrei pentru simplul fapt că sunt
evrei.
7
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale
vaccinurile contra bolilor infectioase periculoase, îmbunătățesc calitatea vieții la toate nivelurile
sociale.
Sfârșitul Primului Război Mondial lasă în urmă multe victime și numeroase pierderi
economice. După cel de al doilea război mondial intră în vigoare cea de a patra Republică
Franceză, fondată dealtfel după principiile celei de-a treia republici.
Din 1958, în perioada lui Charles de Gaulle, Constituția celei de-a cincea Republici
Franceze pune bazele unui sistem parlamentar stabil. Ulterior apar anumite modificări ce sporesc
puterea Președintelui, iar Republica este considerată a fi semi-prezidențială.
Azi Republica Franceză este recunoscuta ca fiind membră a Consiliului Europei, membră
fondatoare a Uniunii Europene, a zonei Euro, a spațiului Schengen, ONU și unul dintre cei 5
membrii ai Consiliului de Securitate ONU. Totodată, face parte și din Uniunea Latina,
Organizația Internațională a Francofoniei și din G83.

Lyon
Istoria Lyonului începe în perioada romanilor în primul secol înainte de Hristos. Romanii
au întemeiat așezarea numită Lugdunum (colina luminoasă după unii, iar după alții colina cu
ciori). Timp de trei secole așezarea a servit ca centru al celor trei Galii, din punct de vedere
politic, economic, militar și religios. După o vreme Lyonul cunoaște o perioadă decandentă,
biserica fiind cea care i-a oferit ocazia de a renaște începând cu secolul al XI-lea, ca Primat al
Galilor. Prosperitatea sa nu a încetat să se amplifice atingând apogeul în timpul Renașterii. De la
finalul secolului al XV-lea, apar marile târguri, apar bănci locale care îi atrag pe comercianții din
întreaga Europă. Apoi elita intelectuală și artistică se instalează la Lyon.
Din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, mătasea lyoneză începe să se facă cunoscută
peste tot în lume. Urbea se extinde și se dotează cu spitale, piețe noi și clădiri durabile. Revoluția
Franceză din 1789 încetinește dezvoltarea orașului, dar apariția mai târziu a Imperiului Francez
înseamnă un nou suflu în dezvoltarea orașului. În timpul celui de al doilea război mondial,
Lyonul devine capitala Rezistenței Franceze în fața ocupației germane. Apoi orașul a căpătat un
nou aspect odată cu crearea Europei Unite. Infrastructura urbană este una dintre cele mai
dezvoltate din Europa.
Orașul conservă un important patrimoniu cultural, de la vestigii din epoca romană până la
construcții din secolul XX. Partea cea mai valoroasă a orașului, și anume cartierul Vieux Lyon,
colina Fourvière, colina Croix-Rousse, cu o suprafață de 500 hectare, face parte din Patrimoniul
Cultural al Umanității al UNESCO, din 1998. Câteva nume poartă renumele orașului în toată
lumea: Antoine de St. Exupery, autorul "Micului Prinț", Frații Lumiere – inventatorii
cinematografului, Rabelais – autorul lui Gargantua și Pantagruel, Urbea medievală "Vieux-Lyon"
și bijuteriile sale arhitecturale (Hotel Bullioud, Paterin, Gadagne, Galeria Philibert Delorme,
Turnul Rozelor...), insolitele "traboules" – pasaje secrete din timpul Rezistenței, Catedrala de pe
Colina Fourviere, Catedrala St. Jean.

3
Grupul celor Opt (G8) reprezintă un forum internațional al guvernelor unor state dezvoltate din punct de vedere
economic, tehnologic și militar: Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit al Marii Britanii și al
Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii și Rusia. Împreună, acestea, deși cuprind aproximativ 14% din populația
lumii, însumează 60% din produsul intern brut la nivel mondial. De asemenea, ele totalizează aproximativ 72% din
cheltuielile militare din lume, iar patru din cele opt, adică Franța, Rusia, Marea Britanie și Statele Unite ale
Americii dețin peste 95% din armamentul nuclear al lumii. Principalul domeniu de activitate al grupului G8 este
economia mondială.

8
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale

III. Elemente de organizare teritorială și funcțională

III.1. Elemente de organizare teritorială și funcțională la nivel de stat
Fundamentele organizării politice și administrative actuale a Franței au fost fixate în 1958
prin constituția celei de a Cincea Republici. Conform primului articol, „Franța este o republică
indivizibilă, laică, democratică și socială” 4. Începând cu 2003, același articol afirmă în plus și că
„organizarea sa este descentralizată”.
Diviziunile teritoriale ale Franței corespund organizării instituționale și administrative ale
teritoriului statului francez.
Franța este divizată din punct de vedere adminisatrativ în 22 de regiuni, care se găsesc în
cadrul Franței metropolitane (21 situate în partea continentală plus Corsica). Aceste 22 de regiuni
se subdivid în 96 de departamente fiecare având asociat un cod ce îndeplinește o serie de funcții
administrative, spre exemplu primele cifre din codul poștal, parte a numerelor de înmatriculare,
etc. Patru dintre aceste departamente, departamentele de peste mări, sunt simultan regiuni de
peste mări dar sunt parte integrantă a Franței și a Uniunii Europene. Departamentele se subdivid
și ele în 323 de arondismente alcătuite din 1995 de cantoane si 36 529 de comune. Trei
comune, Paris, Lyon și Marsilia sunt subdivizate la rândul lor în 45 de arondismente municipale
(20 pentru Paris, 16 pentru Marsilia și 9 pentru Lyon).
Deoarece Franța este un stat unitar, nici una dintre aceste diviziuni nu posedă competențe
legislative. Franța posedă un regim politic original prin puterile largi de care dispun simultan
parlamentul și președintele, ceea ce a făcut ca specialiștii în drept constituțional să vorbească
despre un „regim parlamentar-prezidențial”, un „regim semiprezidențial”, sau chiar de un „regim
parlamentar bireprezentativ”.
Organizarea puterilor în Franța este definită prin constituția din 1958, cu modificările ei
ulterioare; rolul fiecărei instituții este, în același timp, definit atât prin practica aplicată începând
cu 1958, cât și prin textul Constituției.
Puterea legislativă aparține Parlamentului, format din două camere: Adunarea Națională și
Senatul. Adunarea Națională, camera inferioară a Parlamentului este formată din deputați aleși pe
cinci ani prin vot universal, direct, uninominal, în două tururi de scrutin
pe circumscripții împărțite în cadrul departamentelor. Adunarea Națională are ultimul cuvânt în
caz de dezacord prelungit cu Senatul pe baza adoptării unei legi. Acesta din urmă este format din
senatori aleși pentru șase ani de către marii electori (corp format, în principal, din aleșii locali) .
Puterea executivă aparține, în primul rând, președintelui republicii. ales pentru un mandat
de cinci ani, prin vot universal direct, majoritar, în două tururi de scrutin 5. Președintele este șeful
statului și conducătorul suprem al armatei, el promulgă legi și poate dizolva Adunarea Națională.
El numește primul ministru și, la propunerea acestuia, pe membrii guvernului.
Puterea judecătorească, la rândul ei, este separată în două ramuri, iar președintele dispune
de dreptul de grațiere. Ea este subdivizată între un ordin administrativ, a cărui instanță supremă
este Consiliul de Stat, și un ordin judiciar, a cărui instanță supremă este Curtea de Casație.
Dreptul francez, de tradiție romano-civilă, stipulează că orice acuzat, înainte de a fi condamnat,
este presupus nevinovat, și că un caz se poate rejudeca prin apel la cererea uneia dintre părți.
Conformitatea legilor cu Constituția, reglementarea scrutinurilor și, în sens larg, respectul
rolului instituțiilor statului, sunt controlate de Consiliul Constituțional.
În ceea ce privește unitățile teritoriale ale Franței, acestea sunt, în același timp,
circumscripții administrative în care statul intervine prin intermediul serviciilor sale
deconcentrate. Comunele sunt conduse de un consiliu municipal care alege un primar. Acesta din
4
Art. 1 din Constituția Republicii Franceze
5
Titlul II, Art. 6 din Constituția Republicii Franceze
9
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale
urmă joacă, în același timp, rolul de reprezentant al unității teritoriale, cât și pe cel de
reprezentant al statului în comună. Departamentele, înființate în timpul Revoluției Franceze, sunt
conduse de un Consiliu General, ai cărui membri sunt aleși din rândul cantoanelor, statul fiind
reprezentat la acest nivel de un prefect. În ce privește cele 22 de regiuni ale metropolei, ele sunt
conduse de un consiliu regional, iar statul este aici reprezentat de un prefect de regiune. La aceste
unități administrativ-teritoriale se adaugă alte diviziuni, cum ar fi cantonul, arondismentul sau,
mai recent, „țara”, dar ele nu sunt unități administrative, neavând administratori aleși.
Teritoriile franceze situate în afara Europei, care corespund fostelor colonii care au ales să
rămână franceze, sunt și ele supuse unor regimuri administrative diferite de la caz la caz.
Există 4 regiuni de peste mări (în franceză régions d'outre-mer): Guadelupa, Guiana
franceză, Martinica și Réunion. Din 2003 aceste regiuni au același statut ca și regiunile
metropolitane. Fiecare dintre ele este în același timp un departament de peste mări (franceză
département d'outre-mer). Fiecare regiune de peste mări este divizată similar Franței
metropolitane, existând: arondismente, cantoane, comune. Celelalte teritorii franceze de peste
mări, cu excepția colectivităților Saint-Barthélemy și Saint-Martin, nu fac parte din Uniunea
Europeană, deși locuitorii lor dispun de cetățenie comunitară. Este vorba despre cinci astfel de
colectivități de peste mări, cu statute foarte diverse: Polinezia Franceză, Saint-Barthélemy, Saint-
Martin, Saint-Pierre-et-Miquelon și Wallis și Futuna. Noua Caledonie este și ea o unitate
teritorială sui generis, cu autonomie foarte largă.
Conform INSEE6, la 1 ianuarie 2014, 66 milioane de oameni trăiau în Franța (cu excepția
comunităților de peste mări și Noii Caledonii), dintre care 63,7 de milioane în metropolă și 2,1
milioane în departamentele de peste mări (inclusiv Mayotte). Dacă sunt incluși și cei 600.000 de
locuitori din comunitățile de peste mări (Polinezia Franceză, Saint-Pierre-et-Miquelon, Wallis și
Futuna, Saint-Martin și Saint-Barthélemy) și din Noua Caledonie, populația întregului teritoriu
francez atinge 66,6 milioane de locuitori, adică circa 1% din populația mondială.
După o perioadă de slăbiciune în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea,
Franța a cunoscut o tranziție demografică rapidă, astfel că creșterea demografică a Franței a
devenit una dintre cele mai puternice din Europa, combinată cu o rată a natalității superioară
mediei europene (821.000 de nașteri, în 2009, față de 536.000 de decese) și un spor migratoriu
pozitiv (circa 71.000 de persoane în 2009). Drept rezultat, populația Franței a crescut cu 0,54% în
2009.
În graficul de mai jos poate fi observată evoluția populației Franței metropolitane
începând cu 1801 prin comparație cu populațiile germană și britanică.

6
Institut national de la statistique et des études économiques (abreviat INSEE) este responsabil pentru producerea și
analiza statisticii oficiale în Franța.
10
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale

III.2. Elemente de organizare teritorială și funcțională la nivelul unității

administrativ teritoriale Lyon
Orașul Lyon este administrat de un primar și un consiliu municipal ai cărui membri sunt
aleși prin vot universal (sufragiu direct) pentru un mandat de șase ani.
Consiliul municipal alege din rândul membrilor săi primarul, care se ocupă de pregătirea
și punerea în aplicare a deciziilor consiliului și care are propriile sale competențe importante.
Primarul este asistat de unul sau mai mulți deputați cărora primarul le poate delega anumite
sarcini.
În ceea ce privește organizarea în teritoriu, orașul Lyon este împărțit în nouă
arondismente municipale, care au fost create din 1852. Un arondisment este o subdiviziune
teritorială a principalelor comune franceze cu o populație mare. Legea PLM7, oferă celor trei mari
orașe din Franța, Paris, Lyon și Marsilia, o organizație administrativă particulară. În acest sens,
aceste trei orașe au fost dotate, pe lângă consiliu municipal, cu consilii de arondisment.
Consiliul municipal al Lyon-ului are 73 de membri și se reunește de 10 ori pe an. Este
condus de primarul orașului, Georges Képénékian (de profesie chirurg urologist), care se află în
funcție de la data de 17 iulie 2017.
Din cele 3 orașe implicate în legea PLM, Lyon este comuna cu cel mai mic număr de
arondismente (un total de 9), în timp ce Parisul conține 20 și Marsilia 16. Această diferență se
datorează în principal suprafeței mici a Lyonului (47,87 km²) prin comparație cu 240,62 km²
pentru Marsilia și 105,40 km² pentru Paris).

7
Legea PLM din 31 decembrie 1982 face referire la organizarea administrativă a comunelor Paris, Marseille și Lyon
(este denumită PLM sau PML după numele celor trei orașe vizate).
11
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale

Georges Képénékian

Organizația municipală a orașului este comparabilă cu cea a Parisului: în timpul alegerilor

municipale, fiecare arondisment își alege proprii consilieri (221 în total). Dintre aceștia, 73
formează Consiliul Local.
Orașul Lyon este grupat împreună cu alte 59 de municipalități ale aglomerației sale într-o
metropolă denumită "Lyon cel mare" (Grand Lyon), care înlocuiește comunitatea urbană din
Lyon, care a existat din 1969. Cu cei 1.310.082 de locuitori (în 2011), Lyon cel mare este cel mai
populat grup intercomunal din Franța.
Legea din 27 ianuarie 20148, care intră sub incidența Actului III al descentralizării 9,
creează metropola din Lyon. Spre deosebire de alte metropole, aceasta nu este o instituție publică
de cooperare intercomunală, ci o unitate teritorială în sine, care preia competențele Lyon-ului cel
mare și Consiliului General al Rhôn-ului pe teritoriul său. A intrat în vigoare la 1 ianuarie 2015.

IV. Condiții de manifestare a principiului autonomiei locale la

nivel de unitate administrativ teritorială (Lyon)
IV.1. Existența comunităților
Până în 1850, Lyon nu era prezent ca o diviziune urbană. Într-adevăr, arondismentele apar
doar din 1852, iar diferitele cartiere s-au dezvoltat treptat. La început arondismentele erau în
număr de 5, dar au continuat să se dezvolte progresiv până în 1964 pentru a atinge numărul actual
de 9. Arondismentele nu sunt egale în ceea ce privește suprafața lor, fapt ce poate fi explicat prin

8
Legea din 27 ianuarie 2014 pentru modernizarea acțiunilor publice teritoriale și afirmarea metropolelor, cunoscută
sub numele de "legea MAPAM" sau "Legea MAPTAM", vizează clarificarea competențelor autorităților locale prin
crearea de "conferințe teritoriale de acțiune publice "(CTAP), organe de consultare între comunități și prin
reorganizarea regimului juridic al celor mai integrate intercomunități franceze, metropolele.
9
Actul III al descentralizării este denumirea dată unei serii de reforme ale autorităților teritoriale franceze adoptate
începând cu 2013 sub președinția lui François Hollande.
12
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale
divergențele creației și existența subdiviziunilor cartierelor. Acestea din urmă se disting din punct
de vedere istoric și social.

Divizarea Lyon-ului în cele 9 arondismente

Cartierele orașului Lyon

13
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale
În tabelul de mai jos sunt reprezentate cele 9 arondismente și cartierele pe care le cuprind.

Lista arondismentelor orașului Lyon

Primul arondisment
Al 2-lea arondisment
Al 3-lea arondisment
Al 4-lea arondisment
Al 5-lea arondisment
Al 6-lea arondisment
Al 7-lea arondisment
Al 8-lea arondisment
Al 9-lea arondisment
Les Terreaux, pantele Croix-Rousse, cartierul
Opéra, Saint-Vincent, Chartreux
Les Cordeliers, Jacobins, Presqu'île, Ainay,
Bellecour, Perrache, Sainte-Blandine,
Confluence
Moncey, Part-Dieu, la Villette, Montchat,
Dauphiné, Guillotière-Nord, Grange Blanche,
Préfecture
La Croix-Rousse, Serin-Saint-Charles, le Clos
Jouve
le Vieux Lyon (Saint-Jean, Saint-Paul, Saint-
Georges), Saint-Just, Fourvière, Le Point-du-
Jour, Ménival, Champvert-Sud, Saint-Irénée
Les Brotteaux, Bellecombe, Tête d'or,
Masséna, Cité internationale
La Mouche, la Guillotière-Sud, Jean Macé,
Gerland, Saint-André
Monplaisir, le Bachut, Mermoz, Les États-
Unis, le Grand Trou, Moulin-à-Vent, Laënnec
Vaise, Industrie, Champvert-Nord, Gorge de
Loup, La Duchère, Rochecardon, Saint-
Rambert-l'Île-Barbe și Île Barbe

Pe baza statisticilor puse la dispoziția publicului larg s-a demonstrat că 50 de zone

dezavantajate sunt concentrate pe teritoriul Lyon-ului și al suburbiilor sale. Dintre aceste 50 de
zone sensibilizate, patru se clasează în categoria „zonelor urbane libere”, cel mai înalt nivel al
clasificării teritoriilor politicii orașului în Franța, zone în special dezavantajate, având în vedere
criteriile luate în considerare pentru determinarea zonelor de regenerare urbană . Pe de altă parte,
20 de zone sunt catalogate drept „zone urbane sensibile”, un nivel care regrupează teritoriile
caracterizate prin prezența complexelor mari sau a cartierelor degradate și a unui dezechilibru
accentuat între habitat și ocuparea forței de muncă.

IV.2. Resursele materiale, umane și financiare

Lyon se bucură de o politică de expansiune determinată de economia sa atractivă în
creștere. Aceasta atrage investitori din lumea afacerilor, dar și locuitori, al căror număr a început
să crească din nou începând din anii 1990. Lyon este unul dintre orașele care a înregistrat cea
mai rapidă creștere a populației din Franța și Europa. Pentru a răspunde acestei cereri și în special
pentru a îndeplini cerințele existente la nivel de comunitate, orașul Lyon are proiecte care
răspund mai multor teme: economia, mediul de viață, planificarea urbană, medicină sau sport.

Demografia
Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației desfășurate
în comună începând din 1793. Recensământul se bazează acum pe o colecție anuală de informații
14
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale
privind succesiv toate teritoriile comunității pe o perioadă de cinci ani. În cazul municipalităților
cu mai mult de 10.000 de locuitori, se efectuează anual recensăminte după o anchetă prin sondaj
dintr-un eșantion de adrese reprezentând 8% din locuințele lor, spre deosebire de alte
municipalități care au un recensământ real la cinci ani. În diagrama 10 de mai jos este reprezentată
evoluția demografică a Lyon-ului cu o estimare până în anul 2020.

Histograma evoluției demografice

Regiunea urbană Lyon nu corespunde unui concept statistic oficial la nivel national, ci
unei asociații de comunități care și-au încetat activitatea în 2015 și care au inclus, în plus față de
zona urbană din Lyon, teritoriile înconjurătoare precum Saint-Étienne și Bourg-en-Bresse.

Bugetul
Cu un total de 757 de milioane de euro, comparativ cu 765 de euro în 2017, bugetul
orașului Lyon în anul 2018 promite să fie rezultatul eforturilor de gestionare de lungă durată ale
comunității. Cu toate acestea, acest buget prevede o capacitate de investiție de doar 114 milioane
EUR, în conformitate cu obiectivele postate pentru actualul mandat.
Bugetul din 2018 este influențat de diverse evenimente majore care schimbă aspectul
balanței bugetare a orașului11:
 Sfârșitul reducerii drastice a granturilor de stat care permite orașului să recupereze
beneficiile unei anumite dinamici asupra veniturilor sale;
 Perspectiva, pentru prima dată, a unei contribuții contractuale, și nu mai impusă, a
autorităților locale la reducerea cheltuielilor publice și a deficitelor publice.
Contractul propus pare să permită un echilibru echitabil pentru fiecare comunitate între:
 pe de o parte, participarea necesară la efortul colectiv,
 iar pe de altă parte, luând în considerare eforturile deja făcute, situația financiară a
fiecăruia și dinamica teritorială care trebuie sprijinită.
10
https://fr.wikipedia.org/wiki/Lyon#Population_et_soci%C3%A9t%C3%A9 (accesat la 22.10.2018)
11
https://www.lyon.fr/ (accesat la 23.10.2018)
15
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale
Din aceste elemente rezultă o evoluție semnificativă a situației. În timp ce primele trei
bugete ale mandatului erau marcate de eforturi care, în esență, au neutralizat efectele foarfecă
semnificative induse de reducerea dotărilor, bugetul inițial pentru anul 2018 se caracterizează
printr-un management riguros al cheltuielilor permițând realizarea unei îmbunătățiri prognozate a
soldurilor financiare, în special a perspectivelor de economisire.
Orașul Lyon are preocuparea constantă de a obține cele mai bune condiții financiare
posibile pentru împrumuturile pe care le mobilizează. Începând cu 2014, s-a poziționat ca emitent
public pe piețele de capital. Lyon a implementat un program de emitere a obligațiunilor sau un
program EMTN (pentru Euro Medium Term Note).
În ambele domenii de activitate existente (public și privat), există mai mult de 250 de
grădinițe sau școli primare, aproximativ 50 de colegii (110 în departament) și aproximativ 50 de
licee, dintre care mai mult de douăzeci sunt private (57 licee în total departamentul) răspândite pe
teritoriul orașului. Lyon găzduiește, de asemenea, Campusul Școlar Internațional, o școală
internațională publică.
Aproximativ 155.500.158 de studenți frecventează cele trei universități publice și alte
instituții superioare din zona urbană Lyon (peste 73.000 de studenți în instituțiile din comuna
Lyon, diferențele de înscriere fiind justificate de prezența campusurilor din afara Lyonului din
comunele Bron, Ecully, Vaulx-en-Velin și Villeurbanne), ceea ce face din Lyon cel de-al doilea
oraș studențesc din Franța.
Acțiunile desfășurate de orașul Lyon sunt raportate prin deliberările disponibile online.
Lyon Citoyen, publicat lunar de către orașul Lyon, care informează de asemenea locuitorii cu
privire la proiectele și evenimentele care au loc în toată municipalitate.

16
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale

Clădirea principală a Universității Jean-Moulin Lyon 3

Universitatea Lumière Lyon 2

17
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale
IV.3. Organele administrației publice locale
Orașul Lyon este administrat de un primar și adjuncții acestuia (puterea executivă) și un
consiliu municipal (putere legislativă). În fiecare din cele 9 cartiere ale orașului se alege un
consiliu al comunei, condus de primarul comunei. Fiecare consiliu de circumscripție este ales
prin sufragiu universal direct, în același timp cu consiliul municipal. Alegerile locale au loc la
nivel de arondisment.
Consiliul municipal alege din rândul membrilor săi primarul Lyonului. Primarul este
responsabil cu pregătirea și punerea în aplicare a deciziilor consiliului și are propriile competențe
deosebit de importante (este șeful magistrat al orașului, care deține puterea poliției, printre altele).
Primarul este asistat de unul sau mai mulți adjuncți (maximum 21), cărora le pot fi delegate
anumite atribuții la cererea primarului și a consiliului municipal. Consiliul municipal al Lyonului
se întrunește de zece ori pe an și este prezidat de primarul orașului Lyon sau, în absența acestuia,
de primul său adjunct. Numărul consilierilor municipali este proporțional cu numărul locuitorilor
și, de obicei, de două ori mai mare decât numărul consilierilor de arondisment. Consilierii
municipali se bucură de locuri atât în consiliul municipal, cât și în cel de arondisment, lucru care
nu este valabil și pentru consilierii de arondisment.
În fiecare din cele 9 cartiere (arondismente) ale municipiului, există un consiliu de
circumscripție, condus de primarul arondismentului respectiv. Fiecare consiliu de arondisment
este ales prin sufragiu universal direct, simultan cu consiliul municipal. Conform articolului 1 din
Legea nr. 82-1169 din 31 decembrie 1982, consiliile de arondisment nu au personalitate juridică
și au competențe limitate în temeiul legii. Atât consilierii municipali, cât și cei de arondisment,
sunt prezenți pe aceleași liste. Locurile consilierilor municipali sunt alocate, potrivit rezultatelor,
candidaților plasați pe primele locuri.
Există câte o primărie în fiecare arondisment, pe lângă primăria orașului Lyon. Ele nu
sunt primării cu funcții complete (cu capacitate de exercițiu deplină) și, nu percep în special
impozite, ci distribuie creditele delegate de primăria centrală.
În ceea ce privește atribuțiile, consiliile de arondisment au trei tipuri de atribuții:
 Consiliul de arondisment este un organ consultativ (este necesar să fie consultat în trei
cazuri: în ceea ce privește rapoartele de prezentare și proiectele de deliberări ale
consiliului municipal, a căror executare se face cel puțin parțial în cartier; același lucru
este valabil și pentru planificarea urbană pentru Planul Urban Local; consiliul de
circumscripție emite un aviz cu privire la subvențiile acordate asociațiilor);
 Consiliul de arondisment are puterea de decizie în materie de echipament, dar punerea în
aplicare este supusă deciziei consiliului municipal;
 Consiliul de arondisment are autoritate de conducere. Ca atare, el are dreptul la informație
cu privire la "orice chestiune de interes pentru cartier" printr-o capacitate de punere sub
interogatoriu în cadrul consiliului municipal. De asemenea, împarte cu consiliul municipal
o putere de inventariere a echipamentului de proximitate. Executarea acestor atribuții este
asigurată de agenți și cu ajutorul mijloacelor materiale ale municipiului puse la dispoziție
de primarul comunei. Consiliul de arondisment își alocă resursele din dotările municipale
și din veniturile rezultate din exploatarea echipamentelor pe care le administrează.
De la intrarea în vigoare a legii din 2002 și stabilirea obligației pentru orașele cu mai mult
de 80 000 de locuitori, „consiliile de cartier” (în număr de 35 în Lyon) sunt create în zonele unde
locuitorii, asociațiile civice și comerciale își reprezintă cartierul. Avizul lor este solicitat pentru
amenajările referitoare la cartierul la nivelul căruia este constituit respectivul consiliu, în cazul
permiselor de construcție etc. Numărul „consilierilor de cartier” nu este limitat (avându-se
totuși în vedere o reprezentare rezonabilă pentru cartier) participarea fiind permisă oricui.

18
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale
L’hôtel de ville este denumirea pe care o poartă primăria orașului Lyon și constituie una
dintre cele mai vechi clădiri istorice ale Lyonului, situată între Place de Terreaux și Place de la
Comédie, în fața operei Nouvel.

Primăria orașului Lyon

Opera Nouvel din Lyon

19
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale
Poliția și justiția
Poliția municipală Lyon este una dintre cele mai mari forțe de poliție municipale din
Franța în ceea ce privește efectivul uman (327 de agenți, cu excepția cadrelor administrative) iar
raportul pe cap de locuitor (67 pentru 100 000 de locuitori) plasează orașul în plutonul de frunte
din clasamentul national.
Primăria consacră mai mult de 1,5 milioane de euro pe an firmelor private de Securitate.
În cele din urmă, Asociația Lyonise pentru Liniște și Mediere a fost creată în 2003 și este
rezultatul unui parteneriat cu orașul, metropola Lyon, SNCF (Societatea Națională a Căilor Ferate
Franceze), Kéolis Lyon și birourile HLM (locuințe moderne de închiriat) ale orașului. Această
asociație angajează în jur de 23 de persoane care intervin în special seara în arondismentul 9 , și
a fost prezidat din 2006 de șeful MICASEP (Misiunea pentru coordonarea acțiunilor de siguranță
și prevenire.

20
Stredie Diana-Elena Manifestarea autonomiei locale

Bibliografie

Acte normative:
1. Constituția Republicii Franceze
2. Legea din 27 ianuarie 2014 pentru modernizarea acțiunilor publice teritoriale și afirmarea
metropolelor
3. Legea PLM din 31 decembrie 1982

Surse web:
1. https://www.lyon.fr/
2. https://en.wikipedia.org/wiki/Lyon

21