ROMÂNIA

UNIVERSITATEA OVIDIUS – CONSTANŢA

Facultatea de Medicină Dentară
STAGIUL DE ODONTOTERAPIE RESTAURATOARE
Referat restaurări indirecte

Incrustaţii și fațete

Coordonator științific:
S.L. Dr. Leon Albertine Nume, prenume rezident
Medic Rezident Stomatologie Generală

2022
 CUPRINS

Introducere............................................................................................................................................2

CAPITOLUL I.....................................................................................................................................3

Obturația dentară..................................................................................................................................3

1.1. Tipuri de plombe (obturații dentare)......................................................................................3

1.2. Scopul obturațiilor dentare....................................................................................................4

CAPITOLUL II....................................................................................................................................5

Incrustaţii și fațete................................................................................................................................5

2.1. Restaurare dentară indirectă......................................................................................................5

2.2. Incrustația dentară, alternativă la plombă..................................................................................6

2.3. Clasificarea incrustațiilor...........................................................................................................7

2.4. Indicațiile incrustațiilor..............................................................................................................8

2.5. Contraindicatiile incrustațiilor...................................................................................................9

2.6. Fațetele din compozit...............................................................................................................10

2.7. Fațetele ceramice.....................................................................................................................11

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................14

1
 Introducere

Restaurarea este un termen folosit în stomatologie pentru a descrie repararea unei structuri
dentare dispărute sau deteriorate. Restaurantele sunt clasificate fie ca fiind directe sau indirecte.
Restaurările directe sunt reparații efectuate în interiorul gurii (umpluturi), în timp ce restaurările
indirecte sunt modelate în afara gurii și apoi aplicate fie pe dinte, fie pe structura dentară de sprijin
într-o procedură separată (exemple includ furnir și coroane). 
În trecut, dacă un pacient necesită o restaurare a dinților laterali mai puțin extinsă decât o
coroană, el avea de ales între o o obturație directă din amalgam sau una indirectă din aur. Astăzi
avem la dispoziție materiale ceramice și compozite care pot fi aplicate cu succes în restaurarea
dinților laterali, deoarece îndeplinec simultan cele două deziderate: estetic si functional, fara a mai
trebui sa renuntam ca in trecut, la estetica in favoarea unei rezistente mecanice crescute.
Figura 1.

2
 Sursa: https://www.romedic.ro/tipuri-de-plombe-obturatii-dentare--0P12613

CAPITOLUL I
Obturația dentară

Obturația dentară (plomba) reprezintă un tip de tratament odontologic de restaurare

folosit pentru a repara fracturi ale dinților, carii sau alte deteriorări produse la suprafața dinților.
Materialele de obturație (amalgamuri metalice sau materiale compozite) sunt utilizate pentru a
umple cavitatea produsă de afecțiunile menționate sau chiar pentru a îmbunătăți ocluzia (mușcătura)
sau mestecatul.
Aceste deteriorări dentare pot afecta atât sănătatea cavității bucale, cât și estetica danturii.
Chiar dacă unele fracturi sau carii sunt foarte puțin vizibile, dacă totuși le observați, sau
experimentați dureri ale dinților, trebuie neapărat să consultați un medic dentist pentru a vă putea
oferi cea mai bună soluție pentru problema dumneavoastră.

3
 Medicul stomatolog va alege împreună cu pacientul cea mai bună variantă de obturație, în
funcție de dimensiunea spațiului de restaurare, estetica, durabilitatea materialelor de obturație și,
bineînțeles, costuri.
1.1. Tipuri de plombe (obturații dentare)
Obturația dentară (plomba) reprezintă un tip de tratament odontologic de restaurare folosit
pentru a repara fracturi ale dinților, carii sau alte deteriorări produse la suprafața dinților.
Materialele de obturație (amalgamuri metalice sau materiale compozite) sunt utilizate pentru a
umple cavitatea produsă de afecțiunile menționate sau chiar pentru a îmbunătăți ocluzia (mușcătura)
sau mestecatul.
Aceste deteriorări dentare pot afecta atât sănătatea cavității bucale, cât și estetica danturii.
Chiar dacă unele fracturi sau carii sunt foarte puțin vizibile, dacă totuși le observați, sau
experimentați dureri ale dinților, trebuie neapărat să consultați un medic dentist pentru a vă putea
oferi cea mai bună soluție pentru problema dumneavoastră.
Medicul stomatolog va alege împreună cu pacientul cea mai bună variantă de obturație, în
funcție de dimensiunea spațiului de restaurare, estetica, durabilitatea materialelor de obturație și,
bineînțeles, costuri.
Există o serie de factori care influențează performanța, durabilitatea, longevitatea și costul
restaurărilor:
 sănătatea generală și orală a pacientului
 componentele materialului de obturație
 presiunea la care este supus dintele în procesul de masticație
 durata și numărul de vizite necesare pentru a pregăti și ajusta dintele restaurat.
1.2. Scopul obturațiilor dentare
Medicii dentiști utilizează materialele de obturație (materialele ce umplu spațiile lăsate în
dinți de carii) pentru a restaura dintele și a-i reda sănătatea și aspectul estetic. Obturațiile dentare
sunt utilizate și pentru a repara unele fisuri ale dinților sau acele zone ale dinților supuse excesiv
uzurii. Există numeroase opțiuni cu privire la tipul de obturație și materialele folosite pentru
restaurarea dinților, în funcție de tipul cavităților.
Cariile dentare sunt cauzate de microorganisme care transformă zahărul din alimente în acizi
care erodează stratul de smalț al dintelui, creând o cavitate în acesta. Medicul dentist curăță aceste
zone ale dintelui supuse degradării și umple cavitatea cu un material artificial (plombă) pentru a
proteja structura dintelui și a restaura aspectul și funcționalitatea acestuia.
De asememenea, plombele uzate trebuie înlocuite după o anumită perioadă de timp.
Pacienții solicită din ce în ce mai des tratamente restauratoare pentru dinții lor, uneori optând chiar
4
pentru o restaurare completă, ce include instalarea de coroane dentare, albirea dinților, aplicarea de
fațete dentare sau înlocuirea plombelor metalice cu plombe realizate din materiale de obturație cât
mai apropiate de aspectul natural al dinților.

CAPITOLUL II
Incrustaţii și fațete

2.1. Restaurare dentară indirectă

Cu restaurare dentară indirectă, fabricarea are loc în afara gurii. Exemplele includ furnir,
coroane, poduri, implanturi, inlay-uri și onlay-uri. În timp ce unii oameni se vor referi la protezele
dentare ca o formă de restaurare indirectă, termenul se aplică, de obicei, unui dispozitiv dentar
permanent sau semi-permanent, mai degrabă decât unul detașabil.
Deoarece procedurile necesită mai multă muncă (cum ar fi impresia dentară, pregătirea
dinților, fabricarea și furnirul temporar, podul sau coroana), ele tind să fie costisitoare. Pe partea

5
superioară, pot crește aspectul estetic al dinților dvs. sau pot oferi o soluție mai stabilă și mai
durabilă atunci când deteriorarea este severă sau excesivă.
Printre cele mai comune opțiuni de restaurare indirectă:
 Fatetele, de asemenea cunoscut ca si lipirea dentară indirectă, sunt niște cochilii subțiri de
porțelan care pot înlocui sau acoperi smalțul unui dinte deteriorat, colorat sau deformat.
Acestea sunt fabricate folosind o impresie dintilor dumneavoastra si sunt in mod special de
dorit deoarece culoarea si transluciditatea lor imita emailul dintilor naturali.
 Coroane dentare, cunoscute și sub numele de capace dentare, sunt aparatele care acoperă
complet suprafața unui dinte. Ele sunt de obicei lipite pe o suprafață pregătită cu ciment
dentar, care îmbunătățește atât rezistența, cât și aspectul unui dinte. Coroanele pot fi făcute
din metal (cum ar fi aurul sau titanul), ceramica (cum ar fi zirconia, silicea sau alumina) sau
un compozit metalo-ceramic.
 Poduri sunt dinții artificiali care sunt atașați între cei reali pentru a umple un spațiu în care
dinții au fost îndepărtați sau lipsesc. Dinții naturali care susțin podul se numesc piedici. O
punte poate fi fixată (îmbinată cu două piedici), poate fi fixată (îmbinată cu o singură
piedică) sau aderentă (cimentată la bonturile adiacente). Podul este în mod obișnuit fabricat
din porțelan, metal sau porțelan topit la metal (PFM).
 Implanturile sunt dispozitive dentare fixate chirurgical în osul maxilarului. Implantul poate
fi folosit pentru a susține o coroană și o punte.Procedura poate necesita adesea mai mulți
pași pentru a crea o proteză temporară, a extrage dintele deteriorat, a pregăti locul
implantului, a produce proteza permanentă și a aplica implantul. Odată finalizat, poate dura
trei până la șase luni pentru ca noul os să formeze (osifica) în jurul implantului și să-l fixeze.
 Inlay sunt similare cu umpluturile, dar, mai degrabă decât folosind materiale maleabile, sunt
create dintr-o impresie dentară folosind porțelan, aur sau un compozit de rășină. Inlay-ul
turnat, care imită apariția unui dinte natural, este apoi cimentat în poziție. Inlay-urile sunt
mai puțin predispuse la contracție decât umpluturile și sunt indicate, de obicei, atunci când
decăderea sau o fractură este extinsă.
 Onlays sunt versiuni mai extinse ale inlay-urilor. Mai degrabă decât restaurarea unei zone
de fractură sau degradare, un onlay ar înlocui orice bucăți de dinte care s-au rupt. O onlay
diferă de o coroană prin faptul că acoperă doar o parte a unui dinte, nu întregul lucru.
2.2. Incrustația dentară, alternativă la plombă
Incrustația dentară reprezintă o metodă eficientă de a trata o carie dentară. Incrustațiile se
realizează de către un tehnician dentar, în laboratorul de specialitate.

6
 De asemenea, o astfel de metodă de tratament este recomandată când caria dentară nu este
foarte mare, astfel încât să fie nevoie de o coroană dentară.
Medicul stomatolog curăță foarte bine caria dentară, apoi ia amprenta, pe care o trimite în
laboratorul de tehnică dentară, ca să fie confecționată incrustația. Pacientului i se pune o plombă
provizorie, apoi, în câteva zile, va reveni la cabinet pentru montarea incrustației.
Cei care apelează la o incrustație dentară trebuie să știe că acestea au o rezistență mai
crescută decât cea a plombelor. Acest lucru înseamnă că scade riscul de fracturare a dintelui.
O încrustație poate să aibă o durată de viață de până la 40 de ani, spre deosebire de o
plombă, care ține mai puțin.
Un alt avantaj este acela că incrustația nu se contractă atunci când consumi alimente foarte
reci și nici nu se dilată la cele fierbinți, ceea ce înseamnă că dintele nu va avea de suferit, astfel
încât să crească riscul unei fracturi sau să se fisureze.
Spre deosebire de plomba clasică, incrustația dentară nu își schimbă culoarea pe măsură ce
trece timpul. Are culoarea naturală a dintelui și reface perfect forma acestuia. Astfel, cei care
apelează la această metodă se vor bucura de un zâmbet perfect.
Incrustația dentară este o tehnică modernă, care nu necesită scoaterea nervului dintelui unde
urmează să fie utilizată, ceea ce este, de asemenea, un mare avantaj.
Incrustațiile pot fi confecționate din porțelan, din zirconiu, dar și din metal și din platină.
Materialul ales pentru incrustație se stabilește de către medicul stomatolog, împreună cu pacientul.
Această variantă de reconstrucție a dintelui cariat sau care a suferit o fractură este una dintre cele
mai moderne.
În ceea ce privește prețul, acesta se stabilește în funcție de mai mulți factori, printre care
materialul ales pentru restaurare.
Restaurările indirecte se realizează în laborator în urma amprentării câmplui protetic și a
realizării modelului de lucru.
Incrustațiile sunt proteze unidentare care se folosesc în tratamentul leziunilor coronare
pentru restaurarea morfologiei și functiei afectate de procese carioase și/sau fracture. Ele reprezintă
o alternativă la obturatiile plastice, dar au și unele indicatii protetice.
2.3. Clasificarea incrustațiilor
Se face o distincție între diferitele tipuri de incrustații, deși în cursul restaurărilor complexe
demarcarea nu mai este atât de netă:
a) inlay sau incrustație intracoronară;
b) onlay sau incrustație extracoronară;
c) inlay-onlay;

7
 d) pinlay (inlay cu crampoane).
Figura 2 . Inlay

Sursa: https://www.chirurgie-orala.ro/articole/protetica/restaurari-dentare-indirecte/
Inlay sau incrustatia intracoronara
La acest tip de restaurare intracoronară retentia se realizează prin încastrarea într-o cavitate
preparată astfel încât ea să fie autoretentivă cimentul perfectează coaptarea dintre suprafețele
cavității și a incrustației, îmbunătățind astfel retenția, dar mai alea împiedicând infilitrarea fluidelor.
Figura 3 . Onlay sau incrustația extracoronară

Sursa: https://www.chirurgie-orala.ro/articole/protetica/restaurari-dentare-indirecte/

Onlay sau incrustația extracoronară

În situația când restaurarea trebuie să asigure protecția țesuturilor restante, prin acoperirea
suprafeței ocluzale, se realizează așa numita incrustație extracoronară sau onlay. Cea mai frecventă
indicație o constituie leziunile mezio-ocluzo-distale, dar nu doar acestea.
Inlay-Onlay
Este un tip de restaurare în care se combină în proporții diferite trăsături ale celor două tipuri
de incrustații. 
Pinlay
Sunt incrustații cu crampoane, utilizate ca elemente suplimentare de retenție.

8
   2.4. Indicațiile incrustațiilor
– restaurarea morfologiei și funcției dinților care au suferit leziuni coronare prin carie sau fracturi.
Virtual incrustațiile pot fi folosite în toate tipurile de cavități simple sau compuse. De obicei se
indică în situațiile când distrucția coronară este mai mare și pe lângă restaurarea contururilor
coronare pierdute se impune și protejarea țesuturilor restante. În aceste cazuri incrustația își
demonstrează superioritatea față de amalgamulde argint;
– leziuni coronare reduse, la dinți laterali pentru a evita bimetalismul;
– leziuni carioase multiple pe aceeași hemiarcadă, când pe baza unei singure amprente se realizează
toate incrustațiile;
– tratamentul disfuncțiilor mandibulare prin refacerea morfologiei coronare conform principiilor
ocluziei funcționale;
– sine fixe de imobilizare în parodontitele marginale;
– elemente de agregare în edentații reduse, mai ales frontale. În edentațiile laterale pentru agregarea
unor proteze fixe, la tineri, ca suport pentru menținerea spațiului până la protezarea definitivă;
– în edentațiile parțiale întinse, restaurate cu proteze mobilizabile scheletate, pentru îmbunătățirea
condițiilor de sprijin și stabilitate.
A) Indicațiile Inlay-urilor ca variante „nobile” la obturații sunt similare cu cele ale obturațiilor:
cavității de clasa I; cavității de clasa a II a de mărime medie, dacă creasta marginală și suprafața
opusă sunt intacte; cavități de clasa a V a.
B) Onlay-urile se indică în următoarele situații:
– leziuni coronare întinse, cu cuspizi vestibulari și/sau orali intacți;
– molari tratați endodontic care au pereții vestibulari și orali sănătoși, iar țesuturile restante trebuie
protejate;
– când istmul reprezintă jumătate sau mai mult din dimensiunea coronară vestibulo-orală;
C) Pinlay-urile se indică în cavitățiile de clasa a V a și a II a când pereții acestora nu oferă
suficiență retenție prin fricțiune sau când incrustația trebuie să ocupe o suprafață mai mare.
Figura 4. Incrustații ceramice

Sursa: https://www.chirurgie-orala.ro/articole/protetica/restaurari-dentare-indirecte/
2.5. Contraindicatiile incrustațiilor
– pacienții cu indice de intensitate a cariei crescut;
9
– igiena deficitară;
– leziuni coronare extinse (când se indică metoda substituției coronare);
– la tineri, când există riscul deschiderii camerei pulpare;
– element de agregare în edentații intercalate, extinse cu excepția situațiilor menționate la indicații;
Fațetele dentare sunt "foițe" subțiri de material (ceramică dentară sau compozit) care
acopeăa doar fața exterioară, vizibilă a dintelui pentru a îmbunătăți aspectul estetic al acestuia.
Figura 5. Fațete dentare

Sursa: https://www.infodentis.com/estetica-dentara/fatete-ceramice-vs-fatete-compozit.php
Un tratament corect cu fațete dentare poate îmbunățăti considerabil fizionomia unui pacient.
Există 2 tipuri de fațete dentare: fațete ceramice și fațete din compozit.
Înainte de a alege tipul de fațetă, trebuie știut dacă acest tratament este potrivit pentru
dumneavoastră. Fațetele dentare nu sunt potrivite pentru orice pacient și nu pot fi indicate în toate
cazurile. O selecție corectă a pacienților este un pas important în reușita acestei tehnici.
Fațetele sunt foarte eficiente în următoarele situații:
 restaurarea dinților fisurați sau ciobiți;
 modificări de culoare sau pete inestetice pe suprafața dinților dacă tratamentele de
albire sunt ineficiente;
 dinți înghesuiți sau încălecați;
 dinți care au fost scurtați datorită unui proces de uzură;
 pentru a închide spații inestetice formate între dinți.
Situații ale fațetelor dentare când nu reprezintă o bună opțiune
Există situații în care fațetele dentare nu reprezintă cea mai indicată soluție de tratament.
Acestea pot include:
 Dinți cariați sau cu afecțiuni gingivale. Gingivita și cariile dentare trebuie tratate înainte de
începerea tratamentului cu fațete.
 Dinți cu distrucții avansate. Dacă cantitatea de țesuturi dentare pierdute în urma cariilor este
prea mare sau dintele a fost restaurat printr-o obturație extinsă, acesta nu va putea susține
eficient o fațeăa dentară. În asemenea situații, coroană dentară este o opțiune mai indicată.
10
  Înghesuiri severe ale dinților sau tulburări de ocluzie. Tratamentele ortodontice sunt
necesare pentru a corecta aceste cazuri mai complexe.
 Bruxismul sau "scrâșnirea" inconștientă a dinților poate conduce la fracturarea fațetelor.
Asemenea afecțiuni trebuie tratate înainte de aplicarea fațetelor. Folosirea gutierelor pentru
bruxism pot reprezenta o opțiune de tratament.
Dacă în urma unei consultații amănunțite, medicul va indica fațetele dentare, va trebui să se
decidă în privința tipului de fațetă: ceramică sau din compozit. Decizia persoanei se va baza pe mai
mulți factori: bugetul și timpul pe care sunteți dispuși să-l acordați tratamentului, situația clinică etc.
Să aflăm acum cele mai importante detalii despre cele 2 tipuri de fațete:
2.6. Fațetele din compozit
Fațetele compozite se realizează pe parcursul unei singure ședințe. Materialul compozit se
aplică în straturi pe suprafața exterioară a dintelui, fiind modelat la forma și marimea cerută de caz.
Fiecare strat este polimerizat separat cu ajutorul unei lămpi specifice.
La final, fațeta trebuie lustruită extrem de bine cu ajutorul unor gume și polipanturi pentru
compozit. Fațeta este fixată pe dinte prin metoda bonding.
Înainte de plasarea compozitului, este nevoie de o șlefuire moderată din partea exterioară a
dintelui pentru ca fațeta să nu apară prea "bombată". Din punctul de vedere al șlefuirii, fațetele
compozite sunt mai conservatoare decât cele ceramice, deoarece necesită îndepărtarea unei cantități
mai mici de țesuturi dentare.
Fațetele compozite se folosesc în cazul unor schimbări mai mici în structura dinților:
 fisuri sau schimbări de culoare pe suprafața dinților;
 ușoare încălecări sau schimbări de poziție a unui dinte sau grup de dinți.
Materialele compozite nu pot restaura spații prea mari; din acest motiv, cei mai mulți
specialiști nu le recomandă în cazul dinților foarte scurți și abrazați, fracturilor dentare întinse sau
pentru închiderea unor spații mari și inestetice între dinți.
Compozitele moderne pot asigura o estetică deosebită și au o durată de viață rezonabilă (de
la 5 la 10 ani). Cu toate acestea, fațetele dentare realizate prin metoda directă necesită o atenție
deosebită din partea medicului stomatolog, deoarece rezultatul final depinde în întregime de
priceperea și îndemânarea acestuia.
Confecționarea fațetelor din compozit poate fi considerată "o artă". De aceea, alegerea unui
medic specializat în asemenea lucrări este foarte importantă dacă v-ați decis pentru fațete
compozite.
Avantajele fațetelor compozite

11
  Fațetele compozite pot fi confecționate pe parcursul unei singure vizite. Fațetele din porțelan
sunt construite la laboratorul dentar și, din acest motiv, necesită cel putin 2 ședințe pentru a
fi terminate.
 De obicei, fațetele compozite necesită o preparare mai redusă a dintelui.
 Fațetele compozite sunt mai ieftine. Prețul lor este până la jumătate din cel al celor
ceramice.
Dezavantajele fațetelor compozite
 Fațetele compozite nu sunt atât de rezistente ca cele ceramice și tind să se fractureze sau
ciobească mai ușor.
 Fațetele compozite își schimbă culoarea și se pătează mult mai ușor. Materialul compozit
este o rășină sintetică poroasă pe când ceramica este impermeabilă având un strat protector
de "glanz" (sau luciu) la exterior.
2.7. Fațetele ceramice
Fațetele ceramice sunt poate cele mai frumoase restaurări din domeniul esteticii dentare.
Fațetele ceramice sunt confecționate la laboratorul dentar în urma unei amprente luate de medicul
stomatolog după prepararea dinților.
Pentru ca fațetele să se adapteze cât mai adecvat la suprafața dinților, este nevoie de
îndepărtarea prin șlefuire a unui strat din suprafața exterioară a acestora. Este de preferat să se
îndepărteze cât mai puțin din structura dentară, dar acest aspect depinde de starea inițială a dinților:
cu cât modificările sunt mai accentuate va trebui șlefuit mai mult din suprafața dinților.
O fațetă dentară are de obicei o grosime cuprinsă între 0.5 si 0.7 mm, dar odată fixată prin
metoda bonding la suprafața dintelui devine extrem de rezistență.

Figura 6. Șlefuirea dintelui pentru o fațetă ceramică

Sursa: https://www.infodentis.com/estetica-dentara/fatete-ceramice-vs-fatete-compozit.php
Figura 7. Incisivi centrali pregătiți pentru fațete ceramice

12
 Sursa: https://www.infodentis.com/estetica-dentara/fatete-ceramice-vs-fatete-compozit.php
Ceramica dentară este suficient de rezistență pentru a acoperi spații mult mai mari decât
compozitul; în consecință, fațetele ceramice pot fi folosite în toate situațiile clinice care au fațetarea
ca opțiune de tratament.
Caracteristicile fațetelor ceramice
Fațetele ceramice sunt extrem de rezistente și durabile, se fisurează sau ciobesc foarte rar și
au o excelentă stabilitate coloristică. Durata de viață poate ajunge pana la 15-20 de ani dacă sunt
îngrijite corect.
Dacă doriți să obțineți o estetică deosebită, este important ca medicul să lucreze cu ceramici
de calitate și să colaboreze cu un tehnician dentar calificat și cu experienta.
Avantajele fațetelor ceramice
 Porțelanul sau ceramica dentară este un material translucid care reflectă lumina aproape la
fel ca și smalțul dentar iar gama de culori este extrem de bogată. Din aceste motive, lucrările
ceramice pot imita dinții naturali la un nivel imposibil de atins cu alte materiale de
restaurare.
 Ceramica este stabilă coloristic și se pătează foarte greu cu pigmenți alimentari. Stratul de
"glanz" sau de finisare care este poziționat la exterior o face impermeabilă și rezistentă la
diverși pigmenti (fumat, cafea, vin roșu etc.)
 Fațetele ceramice sunt deosebit de rezistente și se fracturează foarte greu.
Dezavantajele fatetelor ceramice
 Fațetele ceramice se pot confecționa doar la laboratorul dentar; de aceea, este nevoie de cel
puțin 2 ședințe pentru a fi finalizate.
 Fațetele ceramice sunt mai scumpe decât cele din compozit, deoarece necesită mai mult
timp, experiență și resurse.
 Fațetele ceramice nu se pot repara. Dacă se fracturează sau ciobesc, acestea trebuie
înlocuite.

13
 Indiferent de tipul de fațetă (ceramică sau compozit), măsurile de îngrijire sunt extrem de
importante pentru a le crește durata de viață:
 nu muscați pe alimente extrem de dure (coji de pâine, nuci, gheață etc.) deoarece riscați sa le
fracturați;
 mentineți o igienă orală riguroasă și programați controale periodice de cel puțin două ori pe
an.

BIBLIOGRAFIE

1. Florin Lazarescu, Incursiune în estetica dentară-, Editura București 2013;

2. Christensen GJ. Intracoronal and extracoronal tooth restoration 1999,130(4): 557-560;
3.Roberson TM,Heymann HO,Swift EJ.Studervant s Art and science of operative dentistry.4th
Edition.2002.Mosby,St.Louis USA;
14
4.Dietschi D,Spreafico R. Adhesive Metal-Free Restorations: Current Concepts for the Esthetic
Treatment of Posterior Teeth. Quintessence Publishing Co.Inc. 1997;
5. https://www.romedic.ro/tipuri-de-plombe-obturatii-dentare--0P12613;
6. https://www.chirurgie-orala.ro/articole/protetica/restaurari-dentare-indirecte/;
7. https://www.infodentis.com/estetica-dentara/fatete-ceramice-vs-fatete-compozit.php.

15