UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, ECONOMICE ȘI

ADMINISTRATIVE CRAIOVA
PROGRAM DE MASTER:
Administrație Publică și Management în Context European

REFERAT LA DISCIPLINA:
Aplicarea politicilor regionale în Uniunea Europeană
Reforma politicii agricole în UE

Titular disciplină:
Lect. Univ. Dr. BICĂ GHEORGHE
Masterand:
Bunget Marius Gabriel
ANUL II, IF

CRAIOVA 2022
 CUPRINS

Reforma politicii agricole în UE.....................................................................................................2

1. Introducere..........................................................................................................................2
2. Obiectivele politicii agricole comune................................................................................3
3. Finanțarea PAC..................................................................................................................4
4. Reforma politicii agricole comune după 2013..................................................................7
Concluzii......................................................................................................................................9
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................................10

1
 Reforma politicii agricole în UE

1. Introducere
Europa este un mozaic de țări și regiuni care au caracteristici geografice, industriale,
agricole și sociale diferite. Politica regională a UE reprezintă motorul creșterii economice și
creării de locuri de muncă, dar și liantul care ține Europa unită. Ea vizează reducerea
inegalităților economice, sociale și teritoriale care încă există între regiunile Europei. Este
expresia atât a investițiilor la nivel european, cât și a solidarității europene în forma lor cât se
poate de practică. Grupul PPE din cadrul Parlamentului European (PE) a fost întotdeauna un
apărător ferm al unei politici regionale a UE care să stimuleze creșterea economică și
competitivitatea în toate regiunile europene. Pentru noi, este esențial ca fondurile aferente

2
politicii regionale a UE să se concentreze în domeniile în care pot avea cel mai mare impact -
pentru cetățeni, pentru mediul de afaceri și pentru regiuni.
În practică, acest lucru înseamnă ajutor pentru proiecte precum șosele noi, internet în
bandă largă sau formare profesională. Grupul PPE din cadrul Parlamentului European (PE) a
jucat un rol major în adoptarea noii politici regionale a UE, care, a alocat un buget de peste 350
de miliarde de euro până în anul 2020.
Partea introductivă plasează conceptul de regiune în context global, european și
național, explicând totodată cauzele și efectele asociate regionalismului, regionalizării și
descentralizării1.
Politica regională influenţează toate părţile UE şi la toate nivelurile - de la scară UE şi
naţională la regiunile şi comunităţile locale ale Europei. Aceasta face parte din politica de
coeziune a UE, strategia Uniunii Europene de promovare şi de sprijinire a dezvoltării globale
armonioase a statelor sale membre şi a regiunilor sale. Politica este pusă în aplicare de
organismele naţionale şi regionale în parteneriat cu Comisia Europeană.2
Cadrul politicii de coeziune este stabilit pentru o perioadă de 7 ani.
Etapele punerii în aplicare a politicii sunt:
 Bugetul politicii şi normele de utilizare a acestuia sunt stabilite de comun acord de
Consiliul European şi de Parlamentul European pe baza unei propuneri a Comisiei.
 Principiile şi priorităţile politicii de coeziune sunt create printr-un proces de consultare
între Comisie şi ţările UE. Fiecare stat membru elaborează un proiect de Acord de
parteneriat care evidenţiază strategia ţării şi propune o listă de programe. Pe lângă
acesta, statele membre prezintă proiecte de programe operaţionale (PO) care acoperă
toate statele membre şi/sau regiunile. Vor exista, de asemenea, programe de cooperare
care implică mai multe ţări.
 Comisia negociază cu autorităţile naţionale asupra conţinutului final al Acordului de
parteneriat, precum şi asupra fiecărui program. Programele prezintă priorităţile ţării
şi/sau ale regiunilor sau domeniul de cooperare vizat. Lucrătorii, angajatorii şi
organismele societăţii civile pot participa la programarea şi la gestionarea programelor
operaţionale.

1
Puiu O, Serbanică C, Dezvoltarea economică și politici regionale în UE, Editura Independentă Economică, Pitești,
2016;
2
https://ec.europa.eu/regional_policy/ro/policy/how/stages-step-by-step/;

3
  Programele sunt puse în aplicare de statele membre şi de regiunile acestora. Aceasta
presupune selectarea, monitorizarea şi evaluarea a sute de mii de proiecte. Această
activitate este organizată de "autorităţile de gestionare" din fiecare ţară şi/sau regiune.
 Comisia alocă fondurile (pentru a permite ţărilor să înceapă efectuarea cheltuielilor
pentru programele proprii).
 Comisia plăteşte cheltuielile autorizate pentru fiecare ţară.
 Comisia monitorizează fiecare program, împreună cu ţara vizată.
 Comisia şi statele membre depun rapoarte pe perioada de programare.
2. Obiectivele politicii agricole comune
Lansată în 1962, politica agricolă comună (PAC) este un parteneriat între agricultură și
societate, între Europa și agricultorii săi. Ea caută:
 să îi sprijine pe fermieri și să îmbunătățească productivitatea agricolă, pentru o
aprovizionare stabilă cu alimente la prețuri accesibile;
 să îi protejeze pe agricultorii din Uniunea Europeană, astfel încât aceștia să-și poată
asigura un trai decent;
 să contribuie la combaterea schimbărilor climatice și la gestionarea durabilă a resurselor
naturale;
 să conserve zonele rurale și peisajele de pe întreg teritoriul său;
 să mențină vitalitatea economiei rurale prin promovarea locurilor de muncă din sectorul
agricol, din cel agroalimentar și din sectoarele asociate.
PAC este o politică comună pentru toate țările din UE. Ea este gestionată și finanțată la
nivel european din resursele bugetului UE.
Agricultura are un statut aparte, pentru că:
 în ciuda importanței producției alimentare, venitul fermierilor este cu circa 40 % mai mic
în comparație cu veniturile din alte sectoare;
 agricultura este mai dependentă de condițiile meteorologice și climatice decât majoritatea
celorlalte sectoare;
 există un decalaj de timp inevitabil între momentul în care se schimbă cererea
consumatorilor și momentul când agricultorii pot răspunde acestei schimbări – pentru a
putea produce mai mult grâu sau lapte, de exemplu, este nevoie de timp.
Agricultorii trebuie să-și mențină rentabilitatea activității, dar în același timp și să lucreze
în mod durabil și ecologic și să conserve solurile și biodiversitatea.

4
 Incertitudinile comerciale și impactul agriculturii asupra mediului justifică rolul
important al sectorului public în viața fermierilor noștri. PAC dispune de următoarele
instrumente:
 sprijinul pentru venit prin plăți directe, contribuind la stabilitatea veniturilor și
remunerându-i pe agricultorii care protejează mediul și care furnizează bunuri publice pe
care piața nu le plătește în general, cum ar fi îngrijirea mediului rural;
 măsurile de piață pentru a face față unor situații dificile, cum ar fi o diminuare bruscă a
cererii din cauza unei alerte sanitare sau o scădere a prețurilor ca urmare a unei oferte
excedentare temporare pe piață;
 măsurile de dezvoltare rurală, cu programe naționale și regionale care să răspundă
nevoilor și provocărilor cu care se confruntă zonele rurale.
3. Finanțarea PAC
Ponderea sprijinului pentru agricultorii europeni din bugetul general al UE reflectă
numeroasele variabile implicate în asigurarea unui acces neîntrerupt la alimente de înaltă calitate.
Printre acestea se numără sprijinul pentru venit acordat fermierilor, acțiunile de combatere a
schimbărilor climatice și măsurile de menținere a unor comunități rurale dinamice.
PAC este finanțată prin două fonduri care fac parte din bugetul UE:
 Fondul european de garantare agricolă (FEGA), care oferă sprijin direct și finanțează
măsuri de piață;
 Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), care finanțează dezvoltarea
rurală.
Plățile sunt gestionate la nivel național de fiecare stat membru al Uniunii Europene. Fiecare țară
publică informații despre beneficiarii plăților PAC, în conformitate cu normele UE în materie de
transparență.
Beneficiile PAC
PAC definește condițiile care le vor permite agricultorilor să își îndeplinească multiplele
funcții în societate:
Producția de alimente
În UE sunt circa 10 milioane de exploatații agricole și 22 de milioane de persoane care
lucrează în mod regulat în acest sector. Acestea oferă o varietate impresionantă de produse
accesibile, sigure, de bună calitate și în cantități mari.
UE este cunoscută în întreaga lume pentru alimentele și tradițiile sale culinare, reprezintă
unul dintre principalii producători de produse agroalimentare din lume și este în același timp un

5
exportator net de astfel de produse. Datorită resurselor sale agricole excepționale, UE poate și
trebuie să joace un rol-cheie în garantarea securității alimentare la nivel mondial.
Dezvoltarea comunității rurale
Zonele noastre rurale și resursele lor naturale prețioase oferă multe locuri de muncă
legate de agricultură – fermierii au nevoie de mașini agricole, clădiri, combustibili, îngrășăminte
și îngrijiri medicale pentru animale. Toate aceste produse și servicii formează așa-numitele
sectoare „din amonte”.
Alți oameni lucrează în sectoarele „din aval”, adică se ocupă de pregătirea, prelucrarea și
ambalarea alimentelor, precum și de depozitarea, transportul și vânzarea cu amănuntul a
acestora. În UE, sectorul agricol și alimentar asigură circa 40 de milioane de locuri de muncă.
Pentru a funcționa eficient și a rămâne moderne și productive, atât fermele, cât și
sectoarele din amonte și din aval au nevoie de acces rapid la cele mai recente informații despre
domeniul agricol, despre metodele de cultivare și de creștere și despre evoluțiile pieței. În
perioada 2014-2020, resursele PAC au fost direcționate către furnizarea unor tehnologii de mare
viteză, a unor servicii de internet mai bune și a unei infrastructuri de calitate pentru circa 18
milioane de europeni din mediul rural – echivalentul a 6,4 % din populația rurală a UE.
O agricultură durabilă
Agricultorii se confruntă cu o dublă provocare – ei trebuie să producă alimente, dar să
protejeze în același timp natura și biodiversitatea. Utilizarea prudentă a resurselor naturale este
esențială pentru producția de alimente și pentru menținerea calității vieții, nu numai pentru
generațiile actuale, ci și pentru cele viitoare.

Actorii principali ai PAC

Comisia Europeană consultă în mod regulat grupurile de dialog civil și comitetele
agricole pentru a elabora cele mai bune reglementări și politici în materie de agricultură.
Grupurile de experți consiliază Comisia Europeană în acest sens – de exemplu, Grupul operativ
privind piețele agricole formulează opinii referitoare la practicile comerciale neloiale.
Atunci când planifică, elaborează și propune noi norme europene, Comisia Europeană
efectuează mai întâi studii de impact, pentru a vedea dacă este necesară intervenția UE și pentru
a examina potențialul impact al soluțiilor disponibile. Aceste studii reprezintă un element central
al Agendei UE pentru o mai bună reglementare. În sectorul agriculturii și al dezvoltării rurale s-
au efectuat studii de impact în 2003 (evaluarea la jumătatea perioadei), în 2008 (bilanțul de
sănătate – SEC(2008) 1885) și în 2011 („PAC în perspectiva anului 2020” – SEC(2011) 1153
final).

6
 Curtea de Conturi a UE joacă un rol important în monitorizarea cheltuielilor în
agricultură.
Comisia Europeană publică periodic rapoarte despre opinia publică – așa-numitele
sondaje Eurobarometru din seria „Europenii, agricultura și PAC”. Aceste sondaje se efectuează
în toate țările UE și oferă informații importante cu privire la percepția europenilor asupra PAC:
sprijinul oferit prin PAC, rezultatele acestei politici, aspecte legate de calitate, mediul
înconjurător, importanța PAC etc.
Evaluarea PAC
Comisia Europeană evaluează PAC prin intermediul cadrului comun de monitorizare și
evaluare (CMEF).
Scopul CMEF este de a demonstra realizările PAC în perioada 2014-2020 și de a
îmbunătăți eficiența acestei politici prin indicatorii PAC.
Viitorul PAC
Pentru a consolida rolul agriculturii europene în viitor, PAC a evoluat de-a lungul anilor,
adaptându-se la evoluțiile economice și la cerințele și nevoile cetățenilor.
La 1 iunie 2018, Comisia Europeană a prezentat propunerile legislative privind viitorul
PAC.
Propunerile prezintă calea de urmat pentru PAC, proiectând o politică mai simplă și mai
eficientă, care va încorpora ambițiile de durabilitate din Pactul verde european. Viitoarea
reformă a PAC ar urma să fie pusă în aplicare începând cu 1 ianuarie 2023, depinzând de acordul
final dintre Parlamentul European și Consiliul UE.

4. Reforma politicii agricole comune după 2013

Politica agricolă comună (PAC) a UE este o politică dinamică care, prin reforme
succesive, a fost adaptată la noile provocări cu care se confruntă agricultura europeană. Aceste
provocări includ utilizarea mai durabilă a resurselor naturale, schimbările climatice, creșterea
concurenței pe piețele mondiale, precum și nevoia de a menține zonele rurale prospere pe întreg
teritoriul UE3.
PAC trebuie să asigure în continuare o producție alimentară viabilă și o aprovizionare
stabilă cu alimente, luând în același timp în considerare siguranța alimentelor, economia rurală,
bunăstarea animalelor, precum și problemele sociale și de mediu.
Reforma PAC

3
https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/cap-reform/.

7
 Noua PAC acoperă perioada cuprinsă între 2014 și 2020. Este prima dată când reforma
PAC a fost adoptată prin procedura legislativă ordinară, în cadrul căreia Parlamentul European
legiferează împreună cu Consiliul. Adoptarea finală a textelor juridice de către Consiliu a avut
loc la 16 decembrie 2013.
Reforma a intrat în vigoare în ianuarie 2014. Multe dintre noile norme se aplică doar
din 2015, asigurându-se astfel că statele membre dispun de timp suficient pentru a pune în
aplicare noua politică și pentru a informa și pregăti fermierii.
Reforma este pe deplin în conformitate cu principiile fundamentale ale politicii agricole
comune. Acestea se vor concentra în continuare pe furnizarea de cantități suficiente de alimente
sigure și de înaltă calitate la prețuri accesibile pentru consumatori în UE și la nivel mondial. În
același timp, reforma respectă pe deplin normele UE privind bunăstarea animalelor și mediul și
asigură un nivel de trai echitabil pentru fermierii europeni.
Noua PAC include:
 „înverzirea” plăților pe exploatație, prin introducerea unor practici agricole ecologice,
cum ar fi diversificarea culturilor, și prin menținerea elementelor de peisaj bogate din
punct de vedere ecologic și a unei suprafețe minime de pajiște permanentă;
 distribuirea mai echitabilă a sprijinului acordat, pentru a reduce cele mai mari diferențe
legate de nivelurile de sprijin pentru venit primit de fermierii de pe întreg teritoriul UE, și
o reducere a plăților care depășesc o anumită sumă pentru cele mai mari exploatații
agricole;
 o mai bună direcționare a sprijinului pentru venit către fermierii care au cel mai mult
nevoie de acesta, în special tinerii fermieri, fermierii care lucrează în sectoarele cu
venituri reduse și fermierii din zonele cu constrângeri naturale.
Se menține structura pe bază de piloni a PAC. Pilonul 1 include sprijinul pentru venit și
măsuri de gestionare a pieței, iar pilonul 2 acoperă dezvoltarea rurală.
Noul buget PAC
Bugetul PAC pentru perioada 2014-2020 reprezintă aproximativ 38% din bugetul
global al UE. Cuantumul total al cheltuielilor PAC pe durata perioadei de 7 ani este de 408,31
miliarde EUR.
Bugetul anual ar trebui să scadă în perioada 2014-2020. În ceea ce privește
angajamentele, bugetul PAC în 2020 ar trebui să prezinte o reducere de aproximativ 15% față de
2013.
Reforma PAC din 2013 a fost decisă în plină recesiune. De atunci, mediul economic și
instituțional s-a schimbat. Creșterea a revenit, dar a rămas slabă, înainte de a deveni negativă ca

8
urmare a pandemiei de COVID-19. În plus, evoluțiile geopolitice au sporit incertitudinea piețelor
(ieșirea Regatului Unit din UE în ianuarie 2020, criza parteneriatului tradițional UE-SUA după
alegerea președintelui Trump). În plus, asistăm la stagnarea multilateralismului comercial, fără
ca proliferarea acordurilor bilaterale să poată atenua tendințele protecționiste și conflictele
comerciale. În cele din urmă, odată cu intrarea în vigoare a Acordului de la Paris (COP 21), apar
noi provocări legate de schimbările climatice și sustenabilitate, în timp ce inovațiile tehnologice,
în special revoluția digitală, au un impact semnificativ asupra producției, prelucrării și
distribuției de alimente4.
La 24 decembrie 2020, Uniunea Europeană și Regatul Unit au ajuns la un acord cu
privire la relațiile lor viitoare. Acest acord a păstrat elementele esențiale, prevăzând un sistem
comercial fără tarife sau cote pentru a ține seama de poziția Regatului Unit, care este cel mai
mare partener comercial european, în special în sectorul agroalimentar (a se vedea fișa 3.2.10,
tabelul VI). Cu toate acestea, propunerea nu înlătură toate îndoielile cu privire la consecințele
noilor proceduri vamale și la costurile administrative suplimentare pentru operatori, precum și
incertitudinea de pe piețele agricole cauzată de pandemie. Comisia se așteaptă ca impactul crizei
provocate de pandemia de COVID-19 să aibă ca rezultat o creștere lentă și ca economia
europeană și sectorul agricol să nu revină la nivelul de dinainte de pandemie înainte de 2023.

Concluzii
În concluzie, Europa este un mozaic de țări și regiuni care au caracteristici geografice,
industriale, agricole și sociale diferite. Politica regională a UE reprezintă motorul creșterii
economice și creării de locuri de muncă, dar și liantul care ține Europa unită.
Politica agricolă comună (PAC) a UE este o politică dinamică care, prin reforme
succesive, a fost adaptată la noile provocări cu care se confruntă agricultura europeană.
Ponderea sprijinului pentru agricultorii europeni din bugetul general al UE reflectă
numeroasele variabile implicate în asigurarea unui acces neîntrerupt la alimente de înaltă calitate.
Printre acestea se numără sprijinul pentru venit acordat fermierilor, acțiunile de combatere a
schimbărilor climatice și măsurile de menținere a unor comunități rurale dinamice.
Lansată în 1962, politica agricolă comună (PAC) este un parteneriat între agricultură și
societate, între Europa și agricultorii săi. Aceasta urmărește să:
 să îi sprijine pe fermieri și să îmbunătățească productivitatea agricolă, pentru o
aprovizionare stabilă cu alimente la prețuri accesibile;

4
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/113/catre-politica-agricola-comuna-de-dupa-2020

9
  să îi protejeze pe agricultorii din Uniunea Europeană, astfel încât aceștia să-și poată
asigura un trai decent;
 să contribuie la combaterea schimbărilor climatice și la gestionarea durabilă a resurselor
naturale;
 să conserve zonele rurale și peisajele de pe întreg teritoriul său;
 să mențină vitalitatea economiei rurale prin promovarea locurilor de muncă din sectorul
agricol, din cel agroalimentar și din sectoarele asociate.
Noua PAC acoperă perioada cuprinsă între 2014 și 2020. Este prima dată când reforma
PAC a fost adoptată prin procedura legislativă ordinară, în cadrul căreia Parlamentul European
legiferează împreună cu Consiliul. Adoptarea finală a textelor juridice de către Consiliu a avut
loc la 16 decembrie 2013.
Reforma a intrat în vigoare în ianuarie 2014. Multe dintre noile norme se aplică doar
din 2015, asigurându-se astfel că statele membre dispun de timp suficient pentru a pune în
aplicare noua politică și pentru a informa și pregăti fermierii.

BIBLIOGRAFIE

1. Puiu O, Serbanică C, Dezvoltarea economică și politici regionale în UE, Editura

Independentă Economică, Pitești, 2016;
2. Constantin, Daniela Luminiţa–Introducere în teoria şi practica
dezvoltăriiregionale, Ed. Economica, 2000;
3. https://ec.europa.eu/regional_policy/ro/policy/how/stages-step-by-step/;

10
4. https://ec.europa.eu/info/food-farming-fisheries/key-policies/common-
agricultural-policy/cap-glance_ro.

11