Auditul proiectelor

De scis despre denumirea cursului

-ce inseamna audit si diferenta fata de control, ce inseamna proiect

IPolitica agricolă comună vizează produsele noastre alimentare, mediul și zonele

rurale.
II Politica Agricola in U.S

Lansată în 1962, politica agricolă comună (PAC) este un parteneriat între agricultură și societate,
între Europa și agricultorii săi. Ea caută: - OB IECTIVE INCLUSE SI IN Tratatul de la Roma

 să îi sprijine pe fermieri și să îmbunătățească productivitatea agricolă, pentru o aprovizionare

stabilă cu alimente la prețuri accesibile;
 să îi protejeze pe agricultorii din Uniunea Europeană, astfel încât aceștia să-și poată asigura un
trai decent;
 să contribuie la combaterea schimbărilor climatice și la gestionarea durabilă a resurselor
naturale;
 să conserve zonele rurale și peisajele de pe întreg teritoriul său;
 să mențină vitalitatea economiei rurale prin promovarea locurilor de muncă din sectorul agricol,
din cel agroalimentar și din sectoarele asociate.

PAC este o politică comună pentru toate țările din UE. Ea este gestionată și finanțată la nivel
european din resursele bugetului UE.

Se urmareste acordarea unor subventii pentru surafata detinuta - SAP – subventia la ha si nu in

concordanta cu outputul rezultat.

De ce este nevoie de PAC

Agricultura are un statut aparte, pentru că:

 în ciuda importanței producției alimentare, venitul fermierilor este cu circa 40 % mai mic în
comparație cu veniturile din alte sectoare;
 agricultura este mai dependentă de condițiile meteorologice și climatice decât majoritatea
celorlalte sectoare;
 există un decalaj de timp inevitabil între momentul în care se schimbă cererea consumatorilor și
momentul când agricultorii pot răspunde acestei schimbări – pentru a putea produce mai mult
grâu sau lapte, de exemplu, este nevoie de timp.
 Agricultorii trebuie să-și mențină rentabilitatea activității, dar în același timp și să lucreze
în mod durabil și ecologic și să conserve solurile și biodiversitatea.
  Incertitudinile comerciale și impactul agriculturii asupra mediului justifică rolul
important al sectorului public în viața fermierilor noștri. PAC include următoarele
măsuri:
 Se urmareste si resterea atractivitatii sectorului pentru populatia tanara, avand in vedere
ca doar 11% di n totalul fermierilor sunt tineri, dar si orientarea acestora catre afaceri
detinute in mediul rural, avand in vedere decalajele existente – rural-urban
 A key method to deliver on these objectives is LEADER. With this method, people in the
community are engaged in the design and delivery of strategies, decision-making and
resource allocation for the development of their rural areas.
 ‘Local action groups’ are the vehicle of this innovative method.- GAL Through these,
people and local organisations channel their energy and resources into the development
of their territory and community, allowing for a bottom-up community-driven approach
to the use of funds.
 GAL reprezinta totodata si o alternative la imposibilitatea/ raritatea fondurilor
autoritătilor publice locale de a finanta acest sector.

Despre LEADER - LEADER is a 'bottom up' approach, in which farmers, rural businesses, local
organisations, public authorities and individuals from different sectors come together to form
local action groups (LAGs). LAGs prepare their own local development strategies and manage
their own respective budgets.

The LEADER approach strengthens bonds in local communities, encourages innovations across
sectors, and facilitates knowledge sharing amongst LAGs at national and EU-wide levels.

Thanks to its success over 30 years, the LEADER approach has been adopted by the European
regional development Fund (ERFD), the European social fund (ESF) and the European maritime
and fisheries fund (EMFF) as part of wider community led local development (CLLD). Today
LEADER / CLLD groups manage tens of thousands of projects with economic, cultural, social
and environmental benefits in rural Europe.

The ENRD provides detailed information on the LEADER approach Căutați traducerile disponibile
pentru linkul precedent••• , including resources, toolkits, and a database of LAGs.

 Establishing and regulating the common market has been at the centre of the CAP since
its inception. From the outset, market rules based on price guarantees and state
intervention were set for most agricultural products. As the CAP evolved, a single
common market for all products was created, moving away from a price support policy to
market-oriented agriculture. Today, the single market offers European farmers access to
447 million customers in 27 countries, allowing them to distribute their produce beyond
national borders
 Agricultorii se confruntă cu o dublă provocare – ei trebuie să producă alimente, dar să
protejeze în același timp natura și biodiversitatea. Utilizarea prudentă a resurselor
naturale este esențială pentru producția de alimente și pentru menținerea calității vieții, nu
numai pentru generațiile actuale, ci și pentru cele viitoare.
  Zonele noastre rurale și resursele lor naturale prețioase oferă multe locuri de muncă
legate de agricultură – fermierii au nevoie de mașini agricole, clădiri, combustibili,
îngrășăminte și îngrijiri medicale pentru animale. Toate aceste produse și servicii
formează așa-numitele sectoare „din amonte”.
 Alți oameni lucrează în sectoarele „din aval”, adică se ocupă de pregătirea, prelucrarea și
ambalarea alimentelor, precum și de depozitarea, transportul și vânzarea cu amănuntul a
acestora. În UE, sectorul agricol și alimentar asigură circa 40 de milioane de locuri de
muncă.
 Pentru a funcționa eficient și a rămâne moderne și productive, atât fermele, cât și
sectoarele din amonte și din aval au nevoie de acces rapid la cele mai recente informații
despre domeniul agricol, despre metodele de cultivare și de creștere și despre evoluțiile
pieței. În perioada 2014-2020, resursele PAC au fost direcționate către furnizarea unor
tehnologii de mare viteză, a unor servicii de internet mai bune și a unei infrastructuri de
calitate pentru circa 18 milioane de europeni din mediul rural – echivalentul a 6,4 % din
populația rurală a UE.
 În UE sunt circa 10 milioane de exploatații agricole și 22 de milioane de persoane care
lucrează în mod regulat în acest sector. Acestea oferă o varietate impresionantă de
produse accesibile, sigure, de bună calitate și în cantități mari.
 UE este cunoscută în întreaga lume pentru alimentele și tradițiile sale culinare și
reprezintă unul dintre principalii producători și exportatori neți de produse
agroalimentare din lume. Datorită resurselor sale agricole excepționale, UE poate și
trebuie să joace un rol-cheie în garantarea securității alimentare la nivel mondial.

Ce masuri include PAC

 sprijinul pentru venit prin plăți directe, care contribuie la stabilitatea veniturilor și îi

remunerează pe agricultorii care protejează mediul și furnizează servicii publice pe care piața nu
le plătește în general, cum ar fi îngrijirea mediului rural;
 măsurile de piață pentru a face față unor situații dificile, cum ar fi o diminuare bruscă a cererii
din cauza unei alerte sanitare sau o scădere a prețurilor ca urmare a unei oferte excedentare
temporare pe piață;
 măsurile de dezvoltare rurală Căutați traducerile disponibile pentru linkul precedent••• , cu programe
naționale și regionale care să răspundă nevoilor și provocărilor cu care se confruntă zonele
rurale.

Pentru perioada 2023-2027 se preconizeaza o crestere a ponderii fondurilor allocate PAC la

30%din totalul bugtului UE

Alte modificari ale directiilor de alocare a fondurilor PAC

- Funds will be prioritised for: • small farms • young farmers • active farmers • women in farming
 - Through eco-schemes, specific payments will be provided to farmers that adopt climate-
sensitive and nature-friendly practices, in line with the European Green Deal objectives.
Examples of these actions are: • organic farming • crop rotation • carbon farming • agro-
ecology
- Membrii UE vor avea obligativitatea ca - at least 25% of their CAP direct income support budget
for eco-schemes
- The Commission has proposed to set aside €10 billion from the Horizon Europe programme for
projects relating to food, farming, rural development and the bioeconomy. The reformed CAP
will benefit from this increased investment, incorporating stronger agricultural knowledge and
innovation systems (AKIS) to boost the development of innovation projects, disseminate their
results, and encourage their use as widely as possible. Farm Advisory Services will also be a key
tool to enhance sustainable production by encouraging the adoption of precision and smart
farming techniques.

Actorii principali ai PAC

Comisia Europeană consultă în mod regulat grupurile de dialog civil și comitetele
agricole pentru a elabora cele mai bune reglementări și politici în materie de agricultură.
Grupurile de experți consiliază Comisia Europeană în acest sens – de exemplu, Grupul operativ
privind piețele agricole formulează opinii referitoare la practicile comerciale neloiale.
Atunci când planifică, elaborează și propune noi norme europene, Comisia efectuează mai
întâi studii de impact, pentru a vedea dacă este necesară intervenția UE și pentru a examina
potențialul impact al soluțiilor disponibile. Aceste studii reprezintă un element central
al Agendei UE pentru o mai bună reglementare. În sectorul agriculturii și al dezvoltării
rurale s-au efectuat studii de impact în 2003 (evaluarea la jumătatea perioadei), în 2008 (bilanțul
de sănătate – SEC(2008) 1885), în 2011 („PAC în perspectiva anului 2020” – SEC(2011)
1153 final) și în 2018 (sprijin pentru planurile strategice pentru perioada de după 2020 – SWD
(2018) 301 final).
A.Curtea de Conturi a UE Căutați traducerile disponibile pentru linkul precedent•••  joacă un rol important în
monitorizarea cheltuielilor în agricultură.
B.De discutat si despre importanta Autoritătii de Audit din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei
Comisia publică periodic rapoarte Eurobarometru despre opinia publică, în seria „Opinia
europenilor despre agricultură și PAC Căutați traducerile disponibile pentru linkul precedent••• ”. Aceste
sondaje se efectuează în toate țările UE și oferă informații importante cu privire la percepția
europenilor asupra PAC – cât de conștienți sunt de sprijinul oferit prin PAC, ce cred despre
rezultatele și importanța acestei politici, despre aspectele de calitate, despre mediul
înconjurător...
Evaluarea PAC
Comisia evaluează PAC prin intermediul cadrului comun de monitorizare și
evaluare (CMEF).
Scopul CMEF este de a demonstra realizările PAC în perioada 2014-2020 și de a îmbunătăți
eficiența acestei politici prin indicatorii PAC.
 Noua PAC

Pentru a consolida rolul agriculturii europene în viitor, PAC a evoluat de-a lungul anilor,
adaptându-se la evoluțiile economice și la cerințele și nevoile cetățenilor.

În iunie 2018, Comisia Europeană a prezentat propuneri legislative pentru o nouă PAC Căutați
traducerile disponibile pentru linkul precedent••• . Ele au trasat o politică mai simplă și mai eficientă, care va

încorpora ambițiile de durabilitate din Pactul verde european.

După negocieri ample între Parlamentul European, Consiliul UE și Comisia Europeană, s-a ajuns
la un acord privind reforma PAC, iar noua PAC a fost adoptată oficial la 2 decembrie 2021.
Noua PAC urmează să fie pusă în aplicare începând cu 1 ianuarie 2023.

Temei juridic
Temeiul juridic pentru politica agricolă comună este stabilit în Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene.

Următoarele patru regulamente stabilesc diferitele aspecte practice ale funcționării PAC:

 Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 privind normele referitoare la plățile directe acordate fermierilor;
 Regulamentul UE nr. 1308/2013 privind organizarea comună a piețelor produselor agricole;
 Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală;
 Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea PAC.

Noua PAC acoperă trei regulamente, care se vor aplica în general de la 1 ianuarie 2023:

Directii de actiune – obiective

 o ensure a fair income for farmers;

 "In 2017, farmers earned on average just under half of what could be gained in other
jobs, up from a third a decade ago."
 Key objective: support viable farm income and the resilience of the agricultural
sector across the EU, in order to enhance long-term food security and agricultural
diversity, as well as to ensure the economic sustainability of agricultural production.
 This brief examines the current situation with EU farm income, the role of the CAP in
supporting it and the differences among EU countries and sectors. Additionally, it
discusses which combination of measures are needed to serve the key objective of
supporting viable farm income.
 to increase competitiveness;

 "Pressures on the EU's agricultural resource base have increased due to growing food
and industrial demand, which is driven by demographic and disposable income
changes."
  Key objective: enhance market orientation and increase farm competitiveness both
in the short and long term, including greater focus on research, technology and
digitalisation.
 This brief outlines a number of drivers and policy tools that are available to trigger
productivity gains in EU agriculture, such as research and innovation programs, new
technologies, rural development and infrastructure, efficient advisory systems and
continuous training for farm managers.
 to improve the position of farmers in the food chain;

 "Agriculture is characterised by a stagnant and low share of value added in the value
chain, due to high input costs, variation in production and incorporation of new
services."
 Key objective: improve farmers' position in the value chain.
 This ;brief examines how the new CAP can strengthen the position of farmers through
measures such as strengthening cooperation among farmers, increasing market
transparency and ensuring effective mechanisms against unfair trading practices.
 climate change action;

 "EU agriculture has a key role to play in helping to reach the commitments of the Paris
agreement and EU strategies on sustainability and bioeconomy, by stepping up its
ambition in terms of greenhouse gas emissions."
 Key objective: contribute to climate change mitigation and adaptation, including by
reducing greenhouse gas emissions and enhancing carbon sequestration, as well as
promoting sustainable energy.
 environmental care;
 to preserve landscapes and biodiversity;
 to support generational renewal;
 vibrant rural areas;
 to protect food and health quality;
 fostering knowledge and innovation.

 To explain the reasoning behind each of these ten objectives, the European Commission
has produced a series of briefs. These briefs summarise the main facts about, as well as
the policy relevance of, each objective.
 Supporting viable farm income

 "In 2017, farmers earned on average just under half of what could be gained in other
jobs, up from a third a decade ago."
 Key objective: support viable farm income and the resilience of the agricultural
sector across the EU, in order to enhance long-term food security and agricultural
diversity, as well as to ensure the economic sustainability of agricultural production.
 This brief examines the current situation with EU farm income, the role of the CAP in
supporting it and the differences among EU countries and sectors. Additionally, it
discusses which combination of measures are needed to serve the key objective of
supporting viable farm income.
 Increasing competitiveness


 "Pressures on the EU's agricultural resource base have increased due to growing food
and industrial demand, which is driven by demographic and disposable income
changes."
 Key objective: enhance market orientation and increase farm competitiveness both
in the short and long term, including greater focus on research, technology and
digitalisation.
 This brief outlines a number of drivers and policy tools that are available to trigger
productivity gains in EU agriculture, such as research and innovation programs, new
technologies, rural development and infrastructure, efficient advisory systems and
continuous training for farm managers.
 Improving farmers’ position in the value chain

 "Agriculture is characterised by a stagnant and low share of value added in the value
chain, due to high input costs, variation in production and incorporation of new
services."
 Key objective: improve farmers' position in the value chain.
 This ;brief examines how the new CAP can strengthen the position of farmers through
measures such as strengthening cooperation among farmers, increasing market
transparency and ensuring effective mechanisms against unfair trading practices.
  
 Contributing to climate change mitigation

 "EU agriculture has a key role to play in helping to reach the commitments of the Paris
agreement and EU strategies on sustainability and bioeconomy, by stepping up its
ambition in terms of greenhouse gas emissions."
 Key objective: contribute to climate change mitigation and adaptation, including by
reducing greenhouse gas emissions and enhancing carbon sequestration, as well as
promoting sustainable energy.
 This brief examines the role that agriculture can play in the reduction of greenhouse gas
emissions through new farm and soil management techniques. Additionally, it explores
the risk that climate change poses to agriculture.
 Efficient natural resource management


 "Agricultural soils in the EU contain the equivalent of 51 billion tonnes of CO2, which is
significantly more than the greenhouse gasses emitted annually by EU countries."
 Key objective: foster sustainable development and efficient management of natural
resources such as water, soil and air, including by reducing chemical dependency.
 The brief focuses on soil as one of the most important natural resources, supplying
essential nutrients, water, oxygen and support for plants. It also examines concerns
related to soil health and highlights the importance of policies which promote soil
protection.
 Halting and reversing biodiversity loss

 "Just as agricultural activity depends heavily on various types of biodiversity, it also

plays an important role in the conservation of farmland-dependent habitats and species."
 Key objective: contribute to halting and reversing biodiversity loss, enhance
ecosystem services and preserve habitats and landscapes.
 This brief addresses the topic of biodiversity within the EU, with a particular focus on its
links to farmed landscapes and landscape features. With this focus, it recounts some of
the changes needed in the farm sector, explains the relevant CAP tools currently
available, and asks key related questions about how the CAP should develop in future.
 Generational renewal

 "A vibrant agricultural sector needs skilled and innovative young farmers to respond to
societal demands, from quality food to environmental public goods."
 Key objective: attract and sustain young farmers and new farmers and facilitate
sustainable business development in rural areas.
 This brief identifies the challenges and needs of young farmers in the EU and outlines
how a more targeted system of support, based on needs assessment and more quantifiable
expected results, can stimulate generational renewal and encourage the success of young
farmers in the agricultural sector.
 Jobs, growth and equality in rural areas


 "The CAP plays a major role in alleviating some of the unemployment and poverty
pressures on rural areas. A recent study by the World Bank demonstrated the positive
role played by the policy in reducing poverty."
 Key objective: promote employment, growth, gender equality, including the
participation of women in farming, social inclusion and local development in rural
areas, as well as the circular bio-economy and sustainable forestry.
 This brief explores the role of the CAP in the rural economy and looks at how income
support and rural development spending helps maintain employment rates and standards
of living.
 Responding to societal demands on food & health

 "The overall sales of veterinary antimicrobials across 25 European countries have

decreased by more than 35% between 2011 and 2018."
 Key objective: improve the response of EU agriculture to societal demands on food
and health, including high-quality, safe and nutritious food produced in a
sustainable way, to reduce food waste, as well as to improve animal welfare and
combat antimicrobial resistance.
 This brief focuses on the challenges posed by antimicrobial resistance (AMR) in animal
husbandry, the close links between animal welfare, animal health and food-borne
diseases, and EU actions that can support farmers and EU countries in the fight against
AMR.
  Fostering knowledge & innovation

 "Support for knowledge exchange, training, advice and innovation is key for securing
smart and sustainable agriculture, forestry and rural areas."
 Key objective: modernise agriculture and rural areas through fostering and sharing
knowledge, innovation and digitalisation, and by encouraging their uptake by
farmers through improved access to research, innovation, knowledge exchange and
training.
 This brief seeks to modernise agriculture by increasing cooperation and knowledge
sharing, and improving agricultural training.

https://agriculture.ec.europa.eu/common-agricultural-policy/cap-overview/new-cap-2023-27/
key-policy-objectives-new-cap_en - detalierea fiecaruia din obiectivele specifice

 Regulamentul (UE) 2021/2116 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole

comune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013;
 Regulamentul (UE) 2021/2115 de stabilire a normelor privind planurile strategice PAC și de abrogare
a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013;
 Regulamentul (UE) 2021/2117 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei
organizări comune a piețelor produselor agricole; a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 privind sistemele
din domeniul calității produselor agricole și alimentare; a Regulamentului (UE) nr. 251/2014 privind
indicațiile geografice ale produselor vitivinicole aromatizate; și a Regulamentului (UE) nr. 228/2013
privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale UE.

Pentru perioada 2021-2022, este în vigoare un regulament de tranziție (Regulamentul (UE)

2020/2220 Căutați traducerile disponibile pentru linkul precedent••• ). El stabilește condițiile pentru acordarea
de sprijin din FEGA și FEADR pe parcursul acestor ani, extinzând și modificând dispozițiile
stabilite în regulamentele precedente. Acesta va rămâne în vigoare până la începerea noii PAC.
 PAC este gestionată de departamentul pentru agricultură și dezvoltare din cadrul Comisiei
Europene. Pentru a aplica politica agricolă comună, Comisia poate adopta acte delegate și acte
de punere în aplicare.

PAC este finanțată prin două fonduri care fac parte din bugetul UE:

 Fondul european de garantare agricolă Căutați traducerile disponibile pentru linkul precedent•••  (FEGA),
care oferă sprijin direct și finanțează măsuri de piață;
 Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală Căutați traducerile disponibile pentru linkul
precedent•••  (FEADR), care finanțează dezvoltarea rurală.

Plățile sunt gestionate la nivel național de fiecare țară a UE. Fiecare țară publică informații
despre beneficiarii plăților PAC, în conformitate cu normele UE în materie de transparență.

SUA
politica agricolă din Statele Unite este compus în principal din reînnoirea periodică
federală Facturile agricole din SUA. Facturile agricole au o istorie bogată, care inițial a
căutat să ofere sprijin pentru venituri și prețuri fermierilor din SUA și să le prevină
șocurile negative la nivel global, precum și la nivel local, de cerere și ofertă. Aceasta a
presupus un program elaborat de subvenții care sprijină producția internă fie prin plăți
directe, fie prin măsuri de susținere a prețurilor. Primul îi stimulează pe fermieri să
cultive anumite culturi care sunt eligibile pentru astfel de plăți prin practici agricole
conștiente de mediu. Acesta din urmă protejează fermierii de capriciile fluctuațiilor de
preț, asigurând un preț minim și îndeplinind deficiențele lor de venituri la scăderea
prețului. În ultimul timp, există alte măsuri prin care guvernul încurajează asigurarea
culturilor și plătește o parte din prima pentru o astfel de asigurare împotriva diferitelor
rezultate neprevăzute în agricultură.

Potrivit Departamentului Agriculturii din Statele Unite [1]

„Politica agricolă americană - numită adesea pur și simplu politică agricolă - urmează, în
general, un ciclu legislativ de 5 ani, care produce un„ proiect de lege fermă ”pe scară
largă. Farm Bills, sau Farm Acts, guvernează programele legate de agricultură, hrană și
nutriție și comunitățile rurale, precum și aspecte ale bioenergiei și silviculturii.
autorizează politici în domeniile programelor de mărfuri și asigurării culturilor,
conservării pe terenurile agricole, comerțului agricol (inclusiv asistență alimentară
externă), nutriției (asistență alimentară internă), credit agricol, dezvoltare economică
rurală, cercetare agricolă, silvicultură de stat și privat, bioenergie , și horticultură și
agricultură organică. Legea privind ferma din 2018 înlocuiește legea privind ferma din
2014, în vigoare din 2014 până în 2018. "
 Cuprins
 1 Istorie
o 1.1 Începutul susținerii prețurilor
o 1.2 Integritate sporită
 1.2.1 Anii 1970
 2 Dinamica politică și economică
 3 Vezi si
 4 Referințe
 5 Lecturi suplimentare

Istorie
 

Până în anii 1920, primii 150 de ani de politică agricolă din SUA au fost dominate de
politici îndreptate spre dezvoltarea și susținerea fermelor familiale și a intrărilor din
sectorul agricol total, cum ar fi terenurile, cercetarea și munca umană. [este necesară citarea ] Politica
de dezvoltare a inclus legislație precum Legea funciară din 1820, Actul Homestead,
care a acordat 160 acri (0,65 km.)2) localități și Actul Morrill din 1862, care a inițiat
sistemul colegiilor de acordare a terenurilor, unul dintr-o lungă serie de acte care au
oferit sprijin public pentru cercetarea și educația agricolă.

În 1933, mulți fermieri pierzând bani din cauza Marea Criză, Președinte Franklin D.

Roosevelt a semnat Legea de ajustare agricolă, care a creat Administrația de Ajustare
Agricolă (AAA).[este necesară citarea ] AAA a început să reglementeze producția agricolă prin
distrugerea culturilor și reducerea artificială a aprovizionării. De asemenea, a oferit
subvenții fermierilor pentru ai încuraja să-și limiteze de bună voie producția de culturi. [este
necesară citarea ]
 Curtea Suprema mai târziu a anulat AAA ca fiind neconstituțională, așa că în
1938 Legea privind conservarea solului și alocarea internă a fost adoptată, care a creat
în esență o organizație similară pentru distribuirea subvențiilor fermierilor. [2]

Începutul susținerii prețurilor

La sfârșitul Primul Război Mondial, efectele distructive ale războiului și poverile de
predare impuse asupra Puteri centrale Europa a falimentat o mare parte din Europa,
închizând piețele de export importante din Statele Unite și începând o serie de
evenimente care ar duce la dezvoltarea politicilor agricole de susținere a prețurilor și a
veniturilor. SUA pentru susținerea prețurilor și a veniturilor, cunoscută altfel
ca subvenție agricolă, a rezultat din venitul agricol acut și din crizele financiare, ceea ce
a dus la convingeri politice răspândite conform cărora sistemul de piață nu
recompensează în mod adecvat fermierii pentru produsele lor agricole.

Începând cu 1921 Legea privind ambalatorii și stocurile și 1922 Legea Capper –

Volstead, care reglementa animalele și proteja cooperative agricole împotriva costume
antitrust, Politica agricolă a Statelor Unite a început să devină din ce în ce mai
cuprinzătoare. Ca reacție la scăderea prețurilor la cereale și la tulburările economice pe
scară largă ale Castron de praf (1931–39) și Marea Criză (Octombrie 1929–33), trei
proiecte de lege au condus Statele Unite la subvenții permanente pentru prețuri pentru
fermieri: 1922 Grain Futures Act, iunie 1929 Legea comercializării agricole, și în cele din
urmă 1933 Legea de ajustare agricolă - primul cuprinzător politica alimentară legislație.

Din aceste facturi a crescut un sistem de control agricol guvernamental marfă prețurile

și controlul ofertei guvernamentale (fermierii fiind plătiți pentru a lăsa terenul neutilizat).
Controlul aprovizionării ar continua să fie utilizat pentru a scădea supraproducţie,
ducând la peste 50.000.000 de acri (200.000 km 2) să fie puse deoparte în perioadele de
prețuri scăzute ale mărfurilor (1955–1973, 1984–1995). Practica a fost în cele din urmă
încheiată de Legea federală privind îmbunătățirea și reformarea agriculturii din 1996.

Integritate sporită
De-a lungul timpului, o varietate de subiecte conexe au început să fie abordate de
politica agricolă: conservarea solului (1956 Legea privind banca solului ), surplus de
culturi ca ajutor alimentar (Legea prânzului școlar național din 1946, Legea din 1954
privind dezvoltarea și asistența comerțului agricol, anul 1964 Food Stamp Act ), și mult
mai târziu zone umede și conservarea habitatului (Legea privind securitatea alimentară
din 1985, 1990 Programul de rezervă pentru zonele umede, 1996 Habitatul faunei
salbatice și Programe de stimulare a calității mediului și 2002 Programul de rezervă
pentru pășuni ) și etichetarea alimentelor organice (Legea privind alimentația,
agricultura, conservarea și comerțul din 1990 ).

În acest timp, sprijinul financiar agricol a crescut, de asemenea, prin creșterea suporturi

de preț, subvenții la export, crescute asigurarea recoltei (Actul de ajustare agricolă din
1938), extinderea sprijinului pentru prețuri la diferite culturi (Legea din 2000 privind
protecția riscurilor agricole ), oferind mai multe împrumuturi federale garantate și prin
înlocuirea unor suporturi de prețuri cu plăți fixe (Legea agricolă și alimentară din 1962 și
Legea federală privind îmbunătățirea și reforma agriculturii din 1996).

Anii 1970
Începând cu administrația secretarului pentru agricultură Henry A. Wallace, Statele
Unite se mutaseră în general pentru a reduce supraproducția. Cu toate acestea, la
începutul anilor 1970, sub secretarul agriculturii Earl Butz, fermierii au fost încurajați să
„se mărească sau să iasă” și să planteze „gard viu către gard viu”. De-a lungul secolului
al XX-lea, fermele s-au consolidat în operațiuni mai mari, mai intensive în capital și
politica de subvenționare în cadrul Butz a încurajat aceste ferme mari în detrimentul
fermelor familiale mici și mijlocii.[3]

Procentul americanilor care trăiesc la o fermă a scăzut de la aproape 25% în timpul

Marii Depresiuni la aproximativ 2% acum,[4] și doar 0,1% din populația Statelor Unite
lucrează cu normă întreagă la o fermă. Pe măsură ce lobby-ul agricol crește la aproape
60 de milioane de dolari pe an,[5] interesele corporațiilor agricole rămân foarte
reprezentate. În ultimii ani, subvențiile agricole au rămas ridicate chiar și în vremuri cu
profituri record ale fermelor.[6]

Dinamica politică și economică

 

Dintr-o Biroul bugetar al Congresului raport

Un motiv important pentru care politica agricolă a favorizat fermierii pe parcursul istoriei
Statelor Unite este că fermierii tind să aibă o reprezentare politică proporțională
favorabilă în guvern.[este necesară citarea ] Senatul Statelor Unite tinde să acorde mai multă putere
pe persoană locuitorilor statelor rurale. De asemenea, pentru că Camera
Reprezentanților Statelor Unite este repartizat numai la fiecare 10 ani de
către Recensământul Statelor Unite, iar populația tinde să se deplaseze de la zonele
rurale la cele urbane, fermierii sunt adesea lăsați cu o putere proporțională mai mare
până când repartizarea este completă. [este necesară citarea ]
De asemenea, majoritatea cercetărilor privind politica agricolă sunt finanțate de USDA.
Unii economiști cred că acest lucru creează un stimulent pentru intervenția guvernului,
deoarece, printre alte considerente, USDA nu va finanța cel mai probabil cercetarea
care își critică propriile activități.[7]

Mission and Vision

U.S. Department of Agriculture (USDA) provides leadership on food, agriculture, natural
resources, rural development, nutrition, and related issues based on sound public
policy, the best available science, and efficient management.
The USDA's vision is to expand economic opportunity through innovation, helping rural
America to thrive; to promote agriculture production sustainability that better nourishes
Americans while also helping feed others throughout the world; and to preserve and
conserve our Nation's natural resources through restored forests, improved watersheds,
and healthy private working lands.
Grant Program Highlights
Farm Service Agency (FSA) Loans
FSA makes direct and guaranteed farm ownership and operating loans to family-size
farmers and ranchers who cannot obtain commercial credit from a bank, Farm Credit
System institution, or other lender. FSA loans can be used to purchase land, livestock,
equipment, feed, seed, and supplies. Loans can also be used to construct buildings or
make farm improvements.
Housing Assistance
USDA provides homeownership opportunities to low- and moderate-income rural
Americans through several loan, grant, and loan guarantee programs. The programs
also make funding available to individuals to finance vital improvements necessary to
make their homes decent, safe, and sanitary. USDA Multi-Family Housing Programs
offer Rural Rental Housing Loans to provide affordable multi-family rental housing for
very low-, low-, and moderate-income families; the elderly; and persons with disabilities.
In addition, rental assistance is available to eligible families.
Beginning Farmers and Ranchers
USDA, through the Farm Service Agency, provides direct and guaranteed loans to
beginning farmers and ranchers who are unable to obtain financing from commercial
credit sources. Each fiscal year, the Agency targets a portion of its direct and
guaranteed farm ownership (FO) and operating loan (OL) funds to beginning farmers
and ranchers.
Crop and Livestock Insurance
USDA helps producers manage their business risks. The mission of USDA's Risk
Management Agency (RMA) is to promote, support, and regulate sound risk
management solutions to preserve and strengthen the economic stability of America's
agricultural producers. As part of this mission, RMA operates and manages the Federal
Crop Insurance Corporation (FCIC). RMA has three divisions: Insurance Services,
Product Management, and Risk Compliance. Seventeen private-sector insurance
companies sell and service the policies. RMA develops and/or approves the premium
rate, administers premium and expense subsidies, approves and supports products,
and reinsures the companies. RMA also sponsors educational and outreach programs
and seminars on the general topic of risk.
Federal State Marketing Improvement Program
This matching grant program, also known as FSMIP, provides matching funds to State
Departments of Agriculture and other appropriate State agencies to assist in exploring
new market opportunities for food and agricultural products, and to encourage research
and innovation aimed at improving the efficiency and performance of the marketing
system.
Specialty Crop Block Grant Program
The SCBGP funds can be requested to enhance the competitiveness of specialty crops.
Specialty crops are defined as fruits and vegetables, tree nuts, dried fruits, and nursery
crops (including floriculture).
The Farmers Market Promotion Program
The FMPP was created through a recent amendment of the Farmer-to-Consumer Direct
Marketing Act of 1976. The grants, authorized by the FMPP, are targeted to help
improve and expand domestic farmers markets, roadside stands, community-supported
agriculture programs and other direct producer-to-consumer market opportunities.
Organic Cost Share Program
AMS administers two organic certification cost share programs. Each program provides
cost share assistance, through participating States, to organic producers and/or organic
handlers. Recipients must receive initial certification or continuation of certification from
a USDA accredited certifying agent (ACA).

What GAO Does

GAO provides Congress, the heads of executive agencies, and the public with timely,
fact-based, non-partisan information that can be used to improve government and save
taxpayers billions of dollars.

Our work is done at the request of congressional committees or subcommittees or is

statutorily required by public laws or committee reports, per our Congressional
Protocols.

100 Years of GAO

In 2021, the U.S. Government Accountability Office celebrated a century of service as a

source of objective, non-partisan information on government operations. GAO plays a
key role in helping Congress improve the performance of government, ensuring
transparency and saving money. Join us as we celebrate our agency’s century of service
to Congress and the nation.
GAO is the supreme audit institution for the United States. Federal and state auditors look
to GAO to provide standards for internal controls, financial audits, and other types of
government audits.

Our history at a glance

The Budget and Accounting Act created GAO in 1921 when Congress realized the need
to control growing government expenditures and debt after World War I. Until the end
of World War II, GAO primarily checked the legality and adequacy of government
expenditures.

After World War II, as government responsibilities and programs grew, so did GAO. The
focus of our work shifted toward helping Congress monitor executive branch agencies’
programs and spending.

In 1974, Congress broadened GAO's evaluation role and gave us greater responsibility in
the budget process. This was when we started to recruit scientists, actuaries, and
experts in fields such as health care, public policy, and computers.

In 1986, we assembled a team of professional investigators, many with law enforcement

backgrounds, to look into allegations of possible criminal and civil misconduct.

During the last 20 years, we’ve strived to improve accountability by alerting

policymakers and the public to emerging problems throughout government.

In 2004, GAO's legal name changed from the General Accounting Office to the
Government Accountability Office. The change reflected the agency’s expanding role in
a growing federal government. Moving beyond financial audits, GAO began conducting
performance audits—examining how government programs were performing and
whether they were meeting their objectives.

Today, our agency that once checked millions of government vouchers has become a
multidisciplinary organization equipped to handle Congress’s toughest audit and
evaluation assignments.

We have looked at contemporary issues like opioid addiction, the gig economy,
affordable housing, and food safety. The agency has also established a new science and
technology team to meet Congress’ growing need for information on cutting edge issues
like artificial intelligence and infectious disease modeling. Most recently, GAO has been
evaluating the largest response to a national emergency in U.S. history, the $2.6 trillion
COVID-19 response legislation, and making recommendations about how to improve its
effectiveness in dealing with public health issues and the economy.

Despre ECA
Curtea de Conturi Europeană a fost instituită cu scopul de a efectua auditul
finanțelor UE. Punctul de plecare pentru activitatea sa de audit îl reprezintă bugetul
UE și politicile Uniunii, în principal în domenii legate de creșterea economică și
ocuparea forței de muncă, valoarea adăugată, finanțele publice, mediu și
combaterea schimbărilor climatice. Auditul efectuat de Curte cu privire la execuția
bugetului privește atât veniturile, cât și cheltuielile.
Îmbunătățirea răspunderii publice în UE 
Rezultatele activității Curții sunt utilizate de către Comisia Europeană, Parlamentul European și
Consiliu, precum și de către statele membre în scopul supravegherii și, acolo unde este necesar,
al îmbunătățirii gestiunii financiare a bugetului UE. Activitatea Curții reprezintă un element
important în cadrul procedurii anuale de descărcare de gestiune, procedură prin care Parlamentul,
pe baza recomandării Consiliului, hotărăște dacă Comisia a asigurat în mod satisfăcător execuția
bugetului aferent exercițiului precedent.
Elaborarea de rapoarte pentru factorii de decizie din UE și pentru cetățeni
Rapoartele și avizele elaborate de Curte adaugă valoare gestiunii finanțelor UE, contribuind la
evoluțiile din cadrul UE și aducând Uniunea mai aproape de cetățenii săi. Curtea își propune să
elaboreze rapoarte de audit de înaltă calitate, clare, relevante și prezentate în timp util, bazate pe
criterii și probe solide, care să vină în întâmpinarea preocupărilor tuturor părților interesate și
care să fie astfel considerate documente importante și cu autoritate. Publicațiile Curții includ
rapoartele anuale, rapoartele anuale specifice, rapoartele speciale, avizele și documentele de
poziție.
Cooperarea strânsă cu alte instituții supreme de audit
Până la 80 % din bugetul UE face obiectul gestiunii partajate cu statele membre. Acestea
cooperează cu Comisia în vederea instituirii de mecanisme de supraveghere și de control intern
pentru a se asigura că fondurile UE sunt cheltuite în mod corespunzător și în conformitate cu
normele. Astfel, controlul exercitat are atât o dimensiune UE, cât și o dimensiune națională. În
plus față de activitatea desfășurată de Curte, numeroase instituții supreme de audit din statele
membre auditează fondurile europene care sunt gestionate și cheltuite de administrațiile lor
naționale.
Elaborarea de standarde de audit al finanțelor publice
Curtea se angajează să se afle în prima linie a evoluțiilor din domeniul gestiunii și al auditului
finanțelor publice. Ea joacă un rol important în elaborarea și punerea în aplicare a standardelor
internaționale (de exemplu, de către INTOSAI).
Impactul activității Curții
Rezultatele obținute de-a lungul anilor sunt încurajatoare pentru Curte. Experții externi califică
rapoartele Curții ca având o calitate bună, iar principalele instituții care sunt interesate de aceste
rapoarte le consideră utile. Se înregistrează în mod constant un nivel ridicat de acceptare a
recomandărilor Curții de către Comisie, iar rapoartele întocmite cu privire la situația acțiunilor
întreprinse în urma acestor recomandări pun în evidență impactul lor pozitiv.
Provocări viitoare
Pentru anii următori, Curtea este pregătită să facă față provocării de a contribui la ameliorarea
modului în care UE răspunde în fața cetățenilor pentru fondurile publice alocate în vederea
îndeplinirii obiectivelor sale.
Combaterea și raportarea fraudei
În calitate de auditor extern al UE, Curtea de Conturi Europeană nu are mandatul de a investiga
cazuri în care există suspiciuni de fraudă împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.
Curtea contribuie însă în mod activ la combaterea fraudei îndreptate împotriva bugetului UE,
raportând Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) orice suspiciune de fraudă, de
corupție sau de altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale UE. Curtea poate
identifica cazuri potențiale de fraudă în cursul activităților sale sau poate fi informată de către
terți cu privire la astfel de cazuri. OLAF este responsabil de lupta UE împotriva fraudei, precum
și de protejarea intereselor financiare ale Uniunii. Dacă doriți să semnalați un caz de posibilă
fraudă împotriva intereselor financiare ale UE, vă rugăm să faceți clic aici  .
EPPO  este noul parchet independent al UE, responsabil cu anchetarea, urmărirea penală și
trimiterea în judecată a autorilor infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE.
Curtea de Conturi Europeană și EPPO au semnat un acord de lucru, care a intrat în vigoare la
3 septembrie 2021. Acesta definește un cadru structurat pentru stabilirea și menținerea unei
relații de cooperare între cele două părți în vederea protejării bugetului UE, respectând totodată
pe deplin mandatul Curții și pe cel al EPPO.

Uniunea Europeană își finanțează politicile prin intermediul bugetului său. Bugetul Uniunii
Europene și politicile pe care acesta le sprijină constituie principalul obiect al activității de
audit desfășurate de Curtea de Conturi Europeană.
Prin bugetul său, UE urmărește să promoveze creșterea economică și prosperitatea,
prezervând în același timp patrimoniul social, cultural și natural al Europei. UE acordă de
asemenea sprijin țărilor în curs de dezvoltare. 
Cheltuielile anuale ale Uniunii Europene reprezintă aproximativ 1 % din bogăția economică a
UE (VNB – venitul național brut). În comparație, cheltuielile publice din cele 28 de state
membre ale UE variază între 40 % și 60 % din VNB.
 
În ce scopuri sunt utilizate fondurile?
Plafoanele pentru cheltuielile UE aferente unor domenii largi de politici sunt stabilite în cadrul
unor planuri care acoperă perioade de șapte ani și care sunt cunoscute sub denumirea de „cadre
financiare multianuale”. Statele membre ale UE decid în unanimitate asupra cadrului financiar
multianual, după aprobarea Parlamentului European. Cheltuielile se efectuează în cadrul
următoarelor rubrici:
 
1. Creștere inteligentă și favorabilă
incluziunii
1a: Competitivitate pentru creștere și locuri
de muncă
1b: Coeziune economică, socială și teritorială
2. Creștere durabilă: Resurse naturale
3. Securitate și cetățenie
4. Europa în lume
5. Administrație
 
Puteți găsi mai multe informații despre domeniile de cheltuieli ale bugetului UE într-o
secțiune dedicată acestui subiect: domeniile de cheltuieli.
 
Pentru perioada 2014-2020, cadrul financiar multianual prevede plăți în valoare totală de 908
miliarde de euro, ceea ce reprezintă aproximativ 130 de miliarde de euro pe an (pe baza
prețurilor din 2011). Pentru fiecare rubrică este stabilit un plafon anual exprimat în credite de
angajament (promisiuni obligatorii din punct de vedere juridic de a cheltui sume care nu vor
fi neapărat plătite în același an, ci care pot fi rambursate de-a lungul mai multor exerciții
financiare). Mai mult, există plafoane anuale globale pentru creditele de plată (sumele totale
efective autorizate pentru plăți într-un anumit an).
 
Pentru fiecare exercițiu, și în limitele stabilite în cadrul financiar multianual, Comisia prezintă
o propunere de buget anual care este (modificat și) adoptat de Parlamentul European și de
Consiliul Uniunii Europene.
 
Domeniile cele mai importante de cheltuieli ale bugetului UE sunt resursele naturale (40 %
din plățile prevăzute în bugetul pe 2015), coeziunea economică, socială și teritorială (36 %) și
competitivitatea pentru creștere (11 %).
De unde provin fondurile?
UE dispune de resurse proprii. Acestea provin în principal din taxele vamale colectate la
granițele comerciale ale Uniunii, precum și de la contribuabilii europeni (prin intermediul
contribuțiilor vărsate de statele membre, care sunt calculate pe baza venitului național brut
relativ și a veniturilor naționale provenind din TVA).
Cine gestionează fondurile?
Comisia Europeană este responsabilă de execuția bugetului anual. Pentru cea mai mare
parte a fondurilor, gestiunea este partajată cu administrațiile statelor membre. După fiecare
exercițiu financiar, Comisia întocmește conturile anuale pentru a raporta cu privire la
execuția bugetului.
Cine supraveghează gestionarea fondurilor?
Comisia răspunde pentru gestionarea fondurilor în fața Parlamentului European, care
reprezintă cetățenii Uniunii. Pe baza conturilor anuale ale UE, Parlamentul European
examinează execuția bugetului și acordă Comisiei descărcarea de gestiune. Un element
important în procedura de descărcare de gestiune este Raportul anual al Curții, prin care
aceasta prezintă o opinie de audit cu privire la fiabilitatea conturilor anuale ale UE și la
legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente acestora.
Ce fonduri sunt auditate de Curtea de Conturi Europeană?
Curtea auditează anual veniturile și cheltuielile aferente bugetului UE și exprimă o opinie cu
privire la gradul în care conturile anuale sunt fiabile și la măsura în care operațiunile de
venituri și de cheltuieli sunt realizate cu respectarea normelor și a reglementărilor aplicabile.
Curtea de Conturi Europeană efectuează, de asemenea, audituri ale performanței care au ca
obiect domenii specifice ale bugetului sau aspecte specifice legate de gestiune.

Curtea verifică fondurile cheltuite în cadrul politicilor și al programelor în toate domeniile

acoperite de bugetul UE. De asemenea, Curtea auditează fondurile europene de dezvoltare,
care sunt finanțate direct de statele membre.
Bugetul anual al UE este cheltuit într-o gamă variată de domenii. Se efectuează plăți pentru
sprijinirea unor activități foarte variate, precum agricultura, dezvoltarea zonelor rurale și
urbane, proiecte de infrastructură de transport, cercetare, cursuri de formare pentru șomeri,
sprijinirea țărilor care doresc să adere la UE sau ajutorul acordat țărilor vecine sau în curs de
dezvoltare.
Prin intermediul fondurilor europene de dezvoltare (FED), Uniunea Europeană acordă ajutor
în cadrul cooperării pentru dezvoltare statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) și
țărilor și teritoriilor de peste mări. Cheltuielile și instrumentele de cooperare din cadrul FED
au drept obiective eradicarea sărăciei și promovarea dezvoltării durabile și a integrării
statelor ACP și a țărilor și teritoriilor de peste mări în economia mondială.
Creștere inteligentă și favorabilă incluziunii     

 • Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă

Cheltuielile din acest domeniu vizează intensificarea eforturilor de cercetare și inovare, îmbunătățirea
sistemelor de educație și promovarea ocupării forței de muncă, realizarea unei piețe digitale unice, promovarea
energiei din surse regenerabile și a eficienței energetice, modernizarea sectorului transporturilor și
îmbunătățirea mediului de afaceri, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri).
Majoritatea acestor cheltuieli constau în finanțări acordate beneficiarilor publici și privați, sub forma
rambursării de către Comisie a costurilor înscrise de acești beneficiari în declarațiile de cheltuieli aferente
proiectelor.

 • Coeziune economică, socială și teritorială

Politica regională și urbană reprezintă în jur de 80 % din totalul cheltuielilor aferente acestui domeniu și este
pusă în aplicare, în cea mai mare parte, prin Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și prin Fondul de
coeziune. Această politică urmărește reducerea decalajelor de dezvoltare dintre țările și regiunile cel mai puțin
dezvoltate din UE și restul statelor membre, consolidând competitivitatea tuturor regiunilor și dezvoltând
cooperarea interregională. Fondurile sunt utilizate pentru finanțarea investițiilor de infrastructură, pentru
crearea sau menținerea de locuri de muncă, pentru inițiative de dezvoltare economică regională, precum și
pentru activități destinate să vină în sprijinul întreprinderilor mici și mijlocii.
Politica în domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale reprezintă restul de 20 % din acest domeniu
de cheltuieli și este finanțată în cea mai mare parte prin intermediul Fondului social european (FSE). Cheltuielile
în acest domeniu includ investiții în capitalul uman prin intermediul unor acțiuni de formare și al altor măsuri în
favoarea ocupării forței de muncă. 

Gestionarea cheltuielilor este partajată cu statele membre și presupune cofinanțarea de proiecte în cadrul unor
programe de cheltuieli aprobate. 

 Creștere durabilă: Resurse naturale      

Acest domeniu de cheltuieli acoperă politica agricolă comună (PAC), politica comună în domeniul pescuitului
(PCP), dezvoltarea rurală și măsurile pentru mediu.

Politica agricolă comună are ca obiective creșterea productivității agriculturii, asigurarea unui nivel de trai
echitabil pentru populația agricolă, stabilizarea piețelor, garantarea siguranței aprovizionării și asigurarea unor
prețuri rezonabile de livrare către consumatori. Această politică este implementată prin intermediul a două
fonduri: Fondul european de garantare agricolă (FEGA), prin care sunt finanțate integral ajutoarele directe
acordate de UE și măsurile de intervenție pe piață, și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală
(FEADR), prin care sunt cofinanțate programele de dezvoltare rurală împreună cu statele membre. Gestiunea
cheltuielilor din cadrul PAC este partajată cu statele membre. Cheltuielile din cadrul ambelor fonduri sunt
canalizate prin intermediul a aproximativ 80 de agenții de plăți, care sunt responsabile de verificarea
eligibilității cererilor de ajutor și de efectuarea plăților către beneficiari.

Politica comună în domeniul pescuitului vizează obiective similare cu cele ale PAC, principalul instrument de
implementare fiind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM). Acest fond face obiectul
gestiunii partajate între Comisie și statele membre.

Politica UE în domeniul mediului urmărește să contribuie la protejarea și la îmbunătățirea calității mediului și a

vieții cetățenilor, precum și la utilizarea rațională a resurselor naturale. Cheltuielile din acest domeniu sunt
gestionate în mod centralizat de către Comisie. Programul pentru mediu (LIFE) este cel mai important
program. Prin acesta se cofinanțează proiecte legate de natură și de biodiversitate, de politica și de guvernanța
în domeniul mediului, precum și de informare și comunicare.

 Securitate și cetățenie
Principalele componente ale acestui domeniu de cheltuieli sunt: justiția și afacerile interne, protecția
frontierelor, politica în domeniul imigrației și azilului, sănătatea publică și protecția consumatorilor, cultură,
tineret, informare și dialog cu cetățenii.

 Europa în lume
Acest domeniu acoperă cheltuielile efectuate în legătură cu politica externă, cu sprijinul pentru țările candidate
și pentru țările potențial candidate la aderarea la UE, precum și în legătură cu asistența pentru dezvoltare și
ajutorul umanitar acordate țărilor în curs de dezvoltare sau țărilor vecine (sunt excluse însă din acest domeniu
fondurile europene de dezvoltare).

Aceste cheltuieli se efectuează în peste 150 de țări, cu ajutorul unei game largi de instrumente de cooperare și
de metode de punere în aplicare. Execuția cheltuielilor se realizează în mod direct de către direcțiile generale
ale Comisiei, fie la nivel central din Bruxelles, fie la nivelul delegațiilor UE din țările beneficiare sau în comun cu
organizații internaționale.

 Administrație
Acest domeniu de cheltuieli acoperă cheltuielile administrative ale instituțiilor Uniunii Europene și ale altor
organe ale acesteia. Cheltuielile cu resursele umane (salarii, alocații și pensii) reprezintă 60 % din total. Restul
cheltuielilor sunt legate de clădiri, echipamente, energie, comunicații și tehnologia informației. Rezultatele
auditurilor pe care Curtea le desfășoară cu privire la agențiile Uniunii Europene și la alte organisme
 descentralizate ale acesteia fac obiectul unor rapoarte anuale specifice, care se publică separat, alături de o
sinteză a rezultatelor acestor audituri.

Compensări
Acestea constituie plăți temporare menite să evite ca Croația, care a aderat la UE în luna iulie 2013, să contribuie
la bugetul UE cu o sumă mai mare decât cea primită în cursul primului an care a urmat aderării.

https://eur-lex.europa.eu/content/summaries/summary-03-expanded-content.html#arrow_0306 – LINK
PENTRU CE E MAI JOS

 DPolitica agricolă comună (PAC)

o Viitorul politicii agricole comune (PAC)
o Organizarea comună a piețelor agricole în UE
o Lanțul de aprovizionare agricolă și alimentară - practici neloiale de tranzacționare între afaceri
 Sistemele de finanțare și sprijin
o Sprijinul UE pentru agricultorii din regiunile ultraperiferice
o Organizarea comună a piețelor agricole în UE
o Ajutoare și restituții în legătură cu organizarea comună a piețelor produselor agricole
o Agricultura în UE – norme privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea
o Norme privind plățile directe acordate fermierilor în UE
o Consolidarea competitivității agriculturii UE: acțiunile de informare și promovare referitoare la
produsele agricole
o Agricultorii din insulele din Marea Egee- sprijinul UE
o Strategia Uniunii Europene pentru păduri și sectorul forestier
o Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală
o Sistemul UE de identificare a anumitor beneficiari ai tranzacțiilor finanțate de secțiunea Garantare
a FEOGA
 Produse agricole
o Îmbunătățirea sistemelor de calitate pentru produsele agricole și alimentare
o Tarifele la importurile de cereale
o Reguli specifice în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul
o Produsele vitivinicole aromatizate
o Norme privind standardele de comercializare a ouălor
o Protecția indicațiilor geografice  – Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona
o Producția și etichetarea produselor ecologice (până în 2021)
 o Analiza uleiului de măsline
o Drepturile de import în sectoarele cărnii de pasăre și ouălor
o Sisteme de certificare a calității alimentelor
o Strategia „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic
o Norme ale UE privind comercializarea materialului de plantare fructifer
o Normele UE privind producția și etichetarea produselor ecologice (din 2022)
o Normele UE privind stabilirea catalogului comun al plantelor și soiurilor agricole
o Acordul dintre UE și Islanda privind protecția indicațiilor geografice ale produselor agricole și
alimentare
o Acordul UE-China referitor la indicațiile geografice și protejarea lor
 Organisme modificate genetic (OMG-uri) — norme și protecția consumatorilor
o Utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic
o Orezul modificat genetic neautorizat în produsele din orez din China  – măsuri de urgență
o Autorizarea organismelor modificate genetic (OMG) în UE
o Reglementarea culturilor modificate genetic: drepturile țărilor UE
o Organismele modificate genetic – identificatori unici
o Produsele alimentare și furajele modificate genetic
o Organismele modificate genetic – trasabilitate și etichetare
o Exporturile de organisme modificate genetic în țări din afara UE
o Flexibilitatea țărilor UE cu privire la cultivarea organismelor modificate genetic
 Pesticide și îngrășăminte
o Gal
o Combaterea poluării apelor cu nitrați proveniți din agricultură
o Utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură
o Certificatele suplimentare de protecție pentru medicamente și produsele de uz fitosanitar
o Siguranța repelenților pentru insecte, a dezinfectanților și a altor produse chimice industriale
(biocide) în UE
o Îngrășăminte sigure și eficiente pe piața UE (din 2022)
o Îngrășăminte sigure și eficiente pe piața UE
o Protejarea sănătății și a mediului împotriva poluanților organici persistenți
o Pesticide în UE – asigurarea unei utilizări durabile
o Siguranța pesticidelor pe piața UE
o Reziduuri de pesticide în produsele de alimentație umană sau animală
 Interacțiunea cu alte politici: concurență și comerț
o Acordul OMC
o Ajutoarele la scară mică (de minimis) acordate sectorului agricol
 o Ajutoarele de stat – sectoarele agricol, forestier și al pescuitului și acvaculturii
o Aplicarea anumitor norme de concurență ale UE în cazul produselor agricole
o Protecția indicațiilor geografice  – Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona
o Tarifele preferențiale la import ale Uniunii Europene pentru țările în curs de dezvoltare
o Acordul dintre UE și Islanda privind protecția indicațiilor geografice ale produselor agricole și
alimentare
o Acordul UE-China referitor la indicațiile geografice și protejarea lor
o OMC: acordul privind comerțul cu mărfuri
o OMC: acord privind aspectele comerciale ale proprietății intelectuale
 Statistici europene
o Conturi economice pentru agricultură
o Statistici – efectivele de animale și carnea în cadrul politicii agricole comune
o Anchete statistice privind produsele lactate
o Producția agricolă – statistici referitoare la producția vegetală
o Producerea statisticilor UE privind culturile permanente
o Statisticile referitoare la pesticide
o Veniturile și activitatea exploatațiilor agricole - statisticile UE
o Statisticile integrate ale UE referitoare la ferme
 Sinteze arhivate
o Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR)
o Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) (2007-2013)
o Orientările strategice ale Uniunii Europene pentru dezvoltare rurală
o Finanţarea politicii agricole comune
o Dispoziții generale FEDER – FSE – Fondul de coeziune (2007-2013)
o Originea geografică a băuturilor spirtoase
o Bilanţ de sănătate al reformei PAC
o Acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole
o Acordul interinstituţional de cooperare în domeniul bugetar
o Pachetul mediteraneean
o Gazele poluante de la tractoarele agricole sau forestiere pe roți
o Programul LIFE+
o Gestionarea riscurilor şi crizelor în sectorul agricol
o Sistemul de recuperare şi informare privind sumele acordate pe nedrept în cadrul finanţării
politicii agricole comune
o Norme de punere în aplicare a Fondului european de dezvoltare regională (FEDER), a Fondului
social european (FSE) şi a Fondului de coeziune (2007-2013)
o Controlul cheltuielilor din Fondul european de garantare agricolă (FEGA)
o Organizarea comună a pieţelor agricole
o Un buget pentru Europa (2014-2020)
o Fondul de coeziune (2007-2013)
o Strategie tematică pentru protecţia solurilor
o Măsuri specifice în favoarea regiunilor ultraperiferice
o Măsuri specifice pentru insulele mici din Marea Egee
o Ajutoarele de stat din sectorul agricol
o PAC în perspectiva anilor 2020
o Fondul social european (2007-2013)
o Viitorul agriculturii ecologice în Uniunea Europeană
o Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IPA)
o Schema de plată unică pe suprafaţă
o Al şaselea program de acţiune pentru mediu

Despre SAI - https://op.europa.eu/webpub/eca/book-state-audit/ro/

Actele normative privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare (de ex:

OUG66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în
obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente
acestora, HG.875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011

Concepte generale de planificare a proiectelor si despre decontarea cheltuielilor. Activitati support ale
manag finance.si despre audit proeict, intermediar si final, categorii de nereguli, acte administrative –din
fisier 01 – manag financ

Ma

Despre manag de proiect, program si instit – fisier 02 manag proiect are si despre obiective
SMART/ CICLU DE VIATA
DESPRE PAC fisier 3
AUDITUL PROIECTELOR FISIER