UNIVERSITATEA ”OVIDIUS”, CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

MASTER AATCS

DEZVOLATRE DURABILĂ
PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII TURISMULUI MONTAN
ÎN JUDEȚUL PRAHOVA

Masterand: Ciocan (Dumitru) Alina Elena

 CUPRINS

1. Introducere – scurt istoric al dezvoltării durabile

2. Dezvoltare durabilă – abordare conceptuală

2.1 Obiectivul dezvoltării durabile

2.2 Indicatori ce caracterizeaza dezvoltarea durabila

3. Managementul programelor și proiectelor finanțate de Uniunea Europeană

3.1 Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 al României

3.2 Programul SAPARD

3.3 Agenția de dezvoltare durabilă

3.4 Dezvoltarea durabilă în contextul Integrării Europene

4. Studiu de caz - zona montană Prahova - comuna Valea Doftanei

4.1 Condițiile economice

4.2 Determinarea capacităţii optime de primire a zonei Valea Doftanei

4.3 Evaluarea dimensiunilor pieţei potenţiale

4.4 Sezonalitatea activităţii turistice

4.5 Perspectivele dezvoltării turismului montan

4.6 Analiza SWOT în zona de derulare a turismului montan

5. Concluzii

6. Bibliografie

2
 1.Introducere
Calitatea mediului înconjurător constituie astăzi una dintre cele mai stringente probleme
globale ale omenirii, deoarece nu mai este vorba numai de conservarea cadrului natural, ci de
supraviețuiurea speciei umane. Conceptul dezvoltării durabile a fost legat inițial de problemele
de mediu și de criza resurselor naturale, în special a celor legate de energie de acum 30 de ani.
Termenul însuși este foarte tânăr și s-a impus în vara lui 1992, dupa Conferința privind mediul și
dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro.

Durabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul

înconjurător și de resurse. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt
esențiale în definirea calității vieții. Discuțiile de la care s-a ajuns la dezvoltarea durabilă au
pornit la începutul anilor 70. În 1972, Conferința privind Mediul, care a avut loc la Stockholm, a
pus pentru prima dată în mod serios problema deteriorării mediului înconjurător în urma
activităților umane, ceea ce pune în pericol însuși viitorul omenirii. În 1983, își începe activitatea
Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED), condusă de Gro Bruntland, după o
rezoluție adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite.

2. Dezvoltare durabila – abordare conceptuala

Conceptul de dezvoltare susținută (sustenabilă) sau durabilă aparține teoriei noi a
dezvoltării economice, ea însăși ramură relativă noua a teoriei economice generale, de care s-a
desprins ca un corp teoretic autonom la nivelul anilor 1950 – 1960.

În dimensiunea sa globală, dezvoltarea umană integrează ca determinanţi semnificativi:

îngrijirea sănătăţii, educaţia, religia, participarea economică, socială şi politică. Astăzi se
foloseşte noţiunea de dezvoltare umană durabilă, însemnând exprimarea largă a opţiunilor şi
utilizarea capacităţii oamenilor, urmare a modelării capitalului uman, astfel încât aceştia să fie
capabili să contribuie la satisfacerea necesităţilor generaţiilor prezente, fără să compromită
satisfacerea necesităţilor generaţiilor viitoare.

3
 2.1 Obiectivul dezvoltării durabile

Obiectivul general al dezvoltării durabile este acela de a găsi un optim al interacţiunii

dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic, într-un proces dinamic şi flexibil
de funcţionare. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltări de lungă durată, care poate fi
susţinută de cele patru sisteme. Pentru ca modelul să fie operaţional, trebuie ca această susţinere
sau viabilitate să fie aplicabilă la toate subsistemele ce formează cele patru dimensiuni ale
dezvoltării durabile, adică plecând de la energie, agricultură, industrie şi până la investiţii,
aşezări umane şi biodiversitate.

2.2 Indicatori ce caracterizeaza dezvoltarea durabila

Incontestabil, principalul indicator ce caracterizează dezvoltarea umană într-o ţară este

Indicele Dezvoltării Umane(IDU). De asemenea, sunt necesari o serie de alţi indicatori care să
reflecte profilul dezvoltării umane, zonele fierbinţi ale acesteia, disparităţile şi ierarhizarea
teritorială a dezvoltării umane, evoluţiile în dezvoltarea umană şi fenomenele de slăbire a
edificiului social. Nu trebuie neglijate migraţia şi disparităţile sat-oraş, condiţia femeii, ecartul
femei-bărbaţi, supravieţuirea şi dezvoltarea copilului, sănătatea şi infrastructura acesteia,
formarea capitalului uman şi educaţia, paralel cu infrastructura învăţământului. Sunt necesari o
serie de indicatori care să caracterizeze cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, cultura şi
comunicarea între oameni, ocuparea forţei de muncă, şomajul, participarea populaţiei la
activitatea economică precum şi accidentele de muncă.

Profilul demografic, condiţiile de locuit, urbanizarea şi infrastructura urbană, infrastructura

generală, veniturile şi producţia, resursele naturale şi mediul înconjurător sunt tot atâtea aspecte
ce trebuie reflectate cu o serie de indicatori corespunzători.

4
 3. Managementul programelor și proiectelor finanțate de Uniunea Europeană

3.1 Programe nationale de dezvoltare durabila

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 al României. Măsurile din cadrul

programului vizează menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului rural din spaţiul rural prin
promovarea unui management durabil atât al suprafeţelor agricole cât şi al celor forestiere.
Această intervenţie se realizează cu scopul de a:

• Îmbunătăţi echilibrul dintre nevoia de dezvoltare economică a zonelor rurale şi

utilizarea durabilă a resurselor naturale, care vor constitui baza creşterii economice;
• Aborda problema abandonului activităţilor agricole din zonele defavorizate agricol într-
o manieră care să atenueze riscul de abandon al acestora;
• Acorda sprijin financiar agricultorilor şi proprietarilor de pădure pentru prestarea de
servicii de protecţie a mediului pentru conservarea şi protejarea florei şi faunei sălbatice, apei şi
solului - conform priorităţilor de mediu ale UE referitoare la agricultură şi silvicultură – şi de a
menţine sistemele agricole de tip HNV (high natural value- cu valoare naturală înaltă), susţine
Natura 2000, îndeplini obligaţiile prevăzute de Directiva Cadru Apă şi Directiva Nitraţi şi de a
atenua efectele schimbărilor climatice;
• Menţine şi creşte atractivitatea zonelor rurale, ca bază de diversificare a funcţiilor
fermelor şi de generare a activităţilor economice alternative;
• Aborda problema nivelului scăzut de informare a agricultorilor în privinţa practicilor de
gospodărire extensivă a terenurilor agricole.

Obiective strategice

Continuarea utilizării terenurilor agricole din zonele defavorizate şi

promovarea agriculturii durabile.

Conservarea şi îmbunătăţirea stării resurselor naturale şi a habitatelor.

Promovarea managementului durabil al terenurilor forestiere.

5
 Obiective specifice

Să contribuie în zona montană defavorizată la utilizarea continuă a terenurilor agricole,

menţinându-se astfel viabilitatea spaţiului rural şi, de asemenea, menţinându-se şi susţinându-
se activităţile agricole durabile.

Să contribuie în zonele defavorizate - altele decât zona montană, la utilizarea continuă a

terenurilor agricole, menţinânduse astfel şi viabilitatea spaţiului rural şi, de asemenea, menţinându-se şi
susţinându-se activităţile agricole durabile.

Să contribuie la dezvoltarea rurală durabilă prin încurajarea utilizatorilor de terenuri agricole să

introducă sau să continue metode de producţie agricolă, compatibile cu îmbunătăţirea mediului, inclusiv
a biodiversităţii, a apei, a solului şi a peisajului rural.

Sprijinirea fermierilor prin compensarea dezavantajelor specifice rezultate din implementarea

reţelei Natura 2000,pe baza obligaţiilor ce revin din directivele privind protecţia păsărilor şi
conservarea habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice.

Creşterea suprafeţei de pădure cu rol de protecţie a apei, solurilor,împotriva factorilor naturali

şi antropici dăunători, precum şi de asigurare a funcţiilor recreative, pe baza rolului multifuncţional al
acesteia.

Măsuri

Sprijin pentru Zona Montană Defavorizată

Sprijin pentru zone defavorizate – altele decât zona

montană

Plăţi de agro – mediu

Plăţi Natura 2000 pe teren agricol

Prima împădurire a terenurilor agricole

Prima împădurire a terenurilor non – agricole

Plăţi Natura 2000 peteren forestier

6
 3.2 Programul SAPARD

Programul este unul din trei instrumente ale Uniunii Europene, pentru a sprijini pregătirile
de aderare ale ţărilor din Europa Centrală şi în din Europa de Est.

SAPARD (Special Pre-Accession Programme for Agriculture and Rural Development)

sprijină ţările candidate în abordarea reformei structurale din sectorul agricol şi din alte domenii
legate de dezvoltarea rurală, precum şi în implementarea acquis-ului comunitar referitor la
Politica Agricolă Comună.

Cadrul legal de bazã privind Programul SAPARD, este asigurat prin Reglementarea (CE)
nr.1268/1999 privind sprijinul comunitar prin mãsuri de pre-aderare în favoarea agriculturii şi
dezvoltãrii rurale în ţările candidate din Europa Centralã şi de Est, în cursul perioadei de pre-
aderare. Obiectivul prioritar al Programului SAPARD este acela de a crea cadrul necesar
implementãrii unei agriculturi performante şi dezvoltãrii durabile a zonelor rurale în ţările
candidate. Programul urmăreşte adaptarea progresivã a mecanismelor de piaţă la principiile ce
guverneazã Politica Agricolã Comunã.

România a identificat patru domenii prioritare care să fie finanţate în cadrul acestui
program:

➢ îmbunătăţirea activităţilor de prelucrare şi comercializare a produselor agricole şi

piscicole;
➢ dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale;
➢ dezvoltarea economiei rurale;
➢ dezvoltarea resurselor umane.

SAPARD asigură o finanţare de 520 milioane Euro pe an. În baza unor criterii stabilite
pentru toate ţările candidate (suprafaţa agricolã, populaţia ocupatã în agriculturã, produsul intern
brut, situaţia teritorialã specialã - zone defavorizate), contribuţia comunitarã maximã alocatã
anual României prin intermediul Programului SAPARD, va fi de aproximativ 155 milioane Euro.
Programul SAPARD va fi derulat pe bazã de proiecte angajate în sectorul public şi cel
privat şi va demara cu douã mãsuri prioritare :

7
 • dezvoltarea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi piscicole
• dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale
La acestea se adaugă “Asistenta Tehnica” va furniza sprijin de asistentã tehnicã celorlalte
mãsuri ale Programului, de exemplu:

- sprijin pentru monitorizarea Programului;

- asigurarea unui flux adecvat al informaţiei şi publicităţii;
- studii, vizite şi seminarii.
- sprijin pentru asigurarea expertizei externe.
- sprijin pentru evaluarea programului.
Derularea proiectelor prin Programul SAPARD este condiţionată de asigurarea
cofinanţării dupã cum urmeazã:
• pentru mãsurile din domeniul public: 25% de la bugetul de stat şi 75% contribuţie
comunitarã;
• pentru mãsurile din domeniul privat: 50% contribuţia beneficiarului şi 50% contribuţie
publicã (din care 25% bugetul naţional şi 75% contribuţie comunitarã).

3.3 Agentia pentru protectia mediului Prahova

Agentia pentru Protectia Mediului Prahova este instituția de specialitate la

nivelul judetului Prahova, aflată în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, cu
competente în implementarea politicilor și legislației din domeniul protecției mediului.

Agenția pentru Protecția Mediului Prahova (APM PH) se organizează și funcționează în

conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 459/2005 privind reorganizarea și
funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, ale OUG nr.195/22.12.2005 privind
protecția mediului, aprobată prin Legea 265/2006, precum și a altor acte normative aplicabile.
Este instituție publică cu personalitate juridică, cu statut de serviciu public deconcentrat, finanțat
de la bugetul de stat.

8
 3.4 Dezvoltarea durabila in contextul integrării

Cunoaşterea, cercetarea, ameliorarea şi dezvoltarea spaţiului rural sunt activităţi de

importanţă vitală pentru o ţară, atât prin dimensiunea spaţiului rural, exprimată prin suprafaţa
deţinută, cât şi prin ponderea populaţiei ocupate în activităţi productive, de servicii social-
culturale, de habitat şi de turism. În Raportul asupra Cartei europene a spaţiului rural, Comisia de
agricultură şi dezvoltare rurală a Consiliului Europei, apreciază că spaţiul rural al Europei
reprezintă 85% din suprafaţa sa totală şi afectează, direct sau indirect, mai mult de jumătate din
populaţia europeană.

Spaţiul rural românesc cuprinde, de asemenea, majoritatea suprafeţei României, având,

conform datelor statistice, ponderea de 93,7%. Importanţa spaţiului rural pentru România poate
fi uşor demonstrată prin stabilitatea numerică a populaţiei rurale în decurs de 80 de ani. Astfel, în
secolul al XX-lea, în România, în timp ce populaţia totală a ţării creşte cu zece milioane
locuitori, populaţia rurală se menţine, cu mici fluctuaţii, în jurul mărimii de 10-12 milioane
locuitori.

4. Studiu de caz - zona montana Prahova comuna Valea Doftanei (Analiza

activitatii de turism rural)

4.1 Condițiile economice

Potenţialul turistic natural şi condiţiile economice ale zonei permit practicarea optimă a
agroturismului. Această formă de turism în mediul rural foloseşte ca structură de primire turistică
gospodăria agroturistică cu toate ocupaţiile zilnice şi facilităţile. În acelaşi timp, este cea mai eficientă
cale de valorificare a resurselor locale existente în zona rurală. Coordonată de Asociaţia de turism Montan
(ATM) Prahova, Valea Doftanei urmează a fi folosită eficient prin includerea acesteia în circuitul turistic.
Principalele obiective ale ATM privind dezvoltarea agroturismului în bazinul Doftanei sunt:

• stimularea şi dezvoltarea în zonă a turismului şi a agroturismului;

• ameliorarea infrastructurii şi a serviciilor la nivelul fiecărei localităţi şi a regiunii în
ansamblu;
• realizarea structurilor locale capabile să desfăşoare activităţi de promovare şi dezvoltare;

9
 • implementarea în regiune a programelor de dezvoltare economică, în scopul ridicării
bunăstării şi nivelului calitativ de trai al oamenilor.

Potenţialul turistic este parte componentă a ofertei turistice, care contribuie substanţial la
realizarea produsului turistic. Piaţa turistică a unei zone este sfera de interferenţă a intereselor
purtătorilor ofertei turistice materializată prin producţia turistică cu interesele purtătorilor cererii
turistice. Analiza statistică a pieţei turistice în vederea cuantificării cererii şi ofertei trebuie să
ţină seama de următoarele elemente:

a. oferta de produse turistice (transport, masă, cazare, agrement, excursii etc.),

alcătuieşte „produsul turistic”;
b. cererea de produse turistice concretizată în: circulaţia turistică internă şi
internaţională, număr de înnoptări;
c. legislaţia în vigoare privind regimul de circulaţie turistică, durata concediului etc.;
d. canalele de distribuţie a produselor turistice (agenţii de voiaj, companii aeriene,
tour operatori, cluburi sindicale);
e. mijloace de comunicare şi transmitere la consumator a produselor turistice (presă,
TV, radio, afişe, cinema);
f. mijloacele de transport (rutiere, navale, aeriene, calea ferată);
g. alte elemente.

Structurile de primire turistică în zona Valea Doftanei sunt de tipul: hoteluri, moteluri,
vile, sate turistice, campinguri, pensiuni turistice şi case particulare.
Reţeaua unităţilor de alimentaţie publică este asociată structurilor de primire pe lângă
care funcţionează, fiind exploatate de aceleaşi societăţi comerciale ca şi unităţile de cazare.

Reţeaua unităţilor de cazare din Valea Doftanei în anul 2019

Tipul unităţii Numărul Numărul Numărul de locuri

de unităţi de camere
absolut % faţă de
total
Hoteluri 2 - 173 42
Moteluri 1 13 40 10
Vile 1 23 26 6
Pensiuni 3 13 45 11
Case particulare 26 64 127 31
TOTAL 43 - 411 100
Sursa: Revista Asociaţiei de Turism Montan Prahova

10
 4.2 Determinarea capacităţii optime de primire a zonei Valea Doftanei

Capacitatea optimă de primire reprezintă numărul maxim de turişti ce pot fi găzduiţi

simultan într-o zonă astfel încât toţi turiştii să beneficieze de toate dotările existente, ţinând cont
că baza materială, alături de factorii naturali, contribuie la crearea condiţiilor necesare asigurării
unui produs turistic de calitate.

Capacitatea optimă de primire se calculează conform formulei:

Q= =S∙ K∙ N

unde:
S = suprafaţa supusă amenajării,
K = coeficientul de corecţie (0,5 < K < 1),
N = norma de suprafaţă pentru o persoană.

Pentru determinarea capacităţii optime de primire, trebuie stabilite funcţiile turistice ale
regiunii ce va fi amenajată. Se consideră că atât suprafaţa, cât şi condiţiile geografice oferă
posibilitatea practicării unor forme variate de turism, din care amintim: turism de odihnă şi
recreere, turism pentru practicarea sporturilor de iarnă, turism de drumeţie, de week-end, turism
de vânătoare şi pescuit sportiv, turism itinerant cu valenţe culturale.
În tabelul urmator sunt prezentate suprafeţele alocate diferitelor activităţi turistice
sportive şi de agrement.
Datorită condiţiilor naturale şi a reliefului cu peisaj pitoresc, atmosferei plăcute,
majoritatea turiştilor preferă picnicurile. În apropierea lacului Paltinu nu există multe spaţii
aferente turismului de camping, iar cele prezente sunt foarte slab dotate. Prin realizarea celor
două spaţii turistice se poate dinamiza turismul de camping şi cel de week-end, practicat în
special de tineri. Capacitatea optimă de primire a persoanelor care optează pentru picnic va fi de
350 persoane.

11
Capacitatea optimă de primire (Q) pe destinaţii

Nr. Destinaţia Suprafaţa Coeficient Norma (N) Q= =S∙ K∙ N

crt. (ha) de corecţie
(S) (K)
1 Picnic 7 1 50 pers./ha 350
2 Pescuit sportiv 6 0,5 100 m.l./pers 300
3 Sporturi de 9,5 1,25 150 pers./ha 1781
vară
4 Plimbări în 6 1,25 200 pers./ha 1500
păduri
amenajate
5 Plimbări în 10 1,25 100 pers./ha 1250
păduri
neamenajate
6 Distracţii în 0,2 1,25 150 pers./ha 37
spaţii acoperite
7 Vânătoare 30 1,25 3 pers./ha 112
8 Plimbări 10 0,5 120 pers./ha 600
ecvestre
9 Sporturi de 10 1,25 110 pers./ha 1375
iarnă
TOTAL 88,7 7305

Datorită aşezării geografice a zonei (700-1400 m latitudine, 3-4 luni pe an cu zăpadă,

climat blând), precum şi accesibilităţii în regiune (DN1), se pot practica şi combina armonios
mai multe forme de turism, pe toată perioada anului. În acest sens, sunt necesare amenajări atât
în zonele propuse, cât şi în împrejurimile acestora, ceea ce duce la creşterea capacităţii optime de
primire a regiunii.
Amenajarea subregiunilor: comuna Valea Doftanei – lacul Paltinu şi staţiunea Telega va
contribui la intensificarea circulaţiei turistice a zonei şi, în consecinţă, la dezvoltarea turismului
în general.

4.3 Evaluarea dimensiunilor pieţei potenţiale

Circulaţia turistică a Văii Doftanei a cunoscut, în perioada 2004-2013, o serie de
modificări atât de ordin cantitativ, cât şi de ordin structural, datorită în special fenomenului de
tranziţie, a situaţiei economice precare, dar şi a interesului deosebit al turiştilor pentru petrecerea
timpului în zone noi nepoluate.

12
 Volumul şi structura circulaţiei turistice - indicatorii circulaţiei turistice sunt indicatorii
care informează asupra activităţii turistice înregistrate într-o anumită zonă. Sunt deosebit de utili
în practică, deoarece reflectă gradul de utilizare a fiecărei întreprinderi turistice.
Analiza circulaţiei turistice în zona propusă pentru amenajare se face ţinând cont de
cererea turistică pentru toate localităţile din bazinul Doftanei, inclusiv municipiul Câmpina.
Indicatorii circulaţiei turistice pe baza cărora putem dimensiona activitatea turistică în
zonă sunt: număr de turişti, număr zile turist, durata medie a sejurului, gradul de ocupare a
capacităţii de cazare.
Circulaţia turistică înregistrată în Valea Doftanei a cunoscut, în perioada 1993-2003, o
uşoară ascendenţă în comparaţie cu situaţia fluxurilor turistice înregistrată la nivel naţional şi
judeţean.
Numărul total de turişti care au vizitat zona a crescut cu o medie anuală de 653,4
persoane, ceea ce înseamnă o creştere medie relativă de 20%. Ponderea turiştilor străini este
mică, dar cererea acestora este mare, înregistrând o creştere cu 46%. Diminuarea numărului de
turişti pe plan naţional şi judeţean s-a datorat, în principal, deschiderii frontierelor pentru
călătoriile în străinătate, dezvoltării turismului de week-end, învechirii, deteriorării
echipamentelor şi chiar inexistenţei acestora, creşterii nivelului tarifelor practicate, noului statut
al dotărilor (locaţie de gestiune), precum şi situaţiei economice actuale.

4.4 Sezonalitatea activităţii turistice

În condiţiile specifice ale activităţii de turism, pe lângă aspectele caracteristice ale

dispersării în spaţiu a fluxurilor turistice, se remarcă frecvent şi o repartizare inegală în timp a
cererii de servicii care, în diferite zone de interes turistic, se soldează cu o concentrare pronunţată
a sosirilor de turişti în anumite perioade dintr-un an calendaristic şi, respectiv diminuarea
sosirilor de turişti în celelalte perioade. Aceste variaţii sezoniere, cu serioase implicaţii
economico-organizatorice în activitatea turistică, sunt caracteristice şi pentru zona Valea
Doftanei. În ceea ce priveşte caracteristicile variaţilor sezoniere, acestea se produc în perioada
unui an calendaristic şi în contextul unui sezon determinat, cuprinzând una sau mai multe luni.
La nivelul anului 2003, în Valea Doftanei s-a înregistrat un număr total de 5407 turişti.

13
 Circulaţia turistică a înregistrat o medie trimestrială de 1352 persoane, cu o variaţie
relativ mică (coeficientul de variaţie, v = 34,4%), ceea ce înseamnă că în 2013 acest indicator
poate fi considerat suficient de semnificativ. Sezonalitatea este evidentă în trimestrul III (140%),
dar şi în trimestrul IV (124%), când turiştii au preferat peisajul hibernal, tradiţiile şi sărbătorile
de iarnă.

Analizând datele din tabelul urmator, se pot stabili următoarele etape ale unui sezon
turistic:
• perioada de plin sezon, marcată prin intensitatea maximă a activităţii turistice în
vârful de sezon (trimestrul III);
• perioada de început şi sfârşit de sezon, marcate prin solicitări mai puţin intense,
când volumul activităţii creşte şi, respectiv descreşte gradat în funcţie de sporirea
sau reducerea circulaţiei turistice;
• perioada de extrasezon, caracterizată printr-o activitate redusă (trimestrul I).

Agroturismul se dezvoltă în conexiune şi cu populaţia din zona Valea Doftanei, care înregistra la
1 ianuarie 2003, 74,179 locuitori şi care deţineau o pondere de 8,5% din totalul populaţiei
judeţului Prahova. Potenţialul turistic natural se îmbină cu aşezările umane care deţin importante
valori etnofolclorice, monumente istorice şi de artă, ateliere meşteşugăreşti şi alte activităţi care
pot fi incluse în circuitul agroturistic.

Ecoturismul este ceea ce caracterizează România. În principal turismul rural s-a dezvoltat
foarte bine în ultimii ani. Din 2001 până în 2013 numărul pensiunilor rurale aproape s-a dublat.
În următorii ani, de la 1,4% din PIB, până în 2035 România trebuie să ajungă la 5-6% din PIB
realizat din industria turismului.

Surplusul de forţă de muncă apărut pe fondul regresului economic manifestat în industrie

se poate îndrepta fie către agricultură, fie spre servicii. Îndreptarea către agricultură este o soluţie
specifică ţărilor slab dezvoltate.

14
4.5 Analiza S.W.O.T în zona de derulare a turismului montan

Strengths (puncte forte)

Punctele forte ale potenţialului turistic din Valea Prahovei sunt reprezentate de
resursele turistice naturale, precum şi de cele antropice.

Resursele turistice naturale constau în:

➢ Relieful variat care determină prezenţa numeroaselor obiective turistice naturale: domenii
schiabile, trasee pentru drumeţii şi alpinism, chei şi văi, cascade;
➢ Climatul temperat-continental este favorabil dezvoltării turismului montan, balnear,
datorită condiţiilor optime practicării sporturilor de iarnă, drumeţiilor, curelor balneo-
climaterice;
➢ Existenţa a numeroase rezervaţii naturale, precum şi a unui parc natural (Bucegi),
stimulează turismul;
➢ Hidrografia: numeroasele şi variatele ape curgătoare sunt folosite pentru agrement şi
balneo-turism;
➢ Existenţa unei vegetaţii variate şi a unei faune bogate şi diverse are ca efect dezvoltarea
turismului profesional şi ştiinţific datorită valorii lor. Pe lângă speciile obişnuite există şi
specii declarate monumente ale naturii. Fauna are valoare estetică, recreativ-cinegetică şi
ştiinţifică.
➢ Alte puncte forte ale turismului din Valea Prahovei sunt reprezentate de reamenajarea
Hotelului Peştera, Hotelului Cota 1400 şi a cabanei turistice Cuibul Dorului care dau
turiştilor posibilitatea de a se afla în mijlocul naturii beneficiind în acelaşi timp şi de un
confort sporit (apă caldă, căldură, televizor în cameră, piscină, sală de fitness, saună etc.).

▪ Resursele turistice antropice sunt reprezentate de:

➢ Echipamentele turistice;
➢ Unităţi de cazare existente în toate zonele turistice. Reamenajarea unităţilor de cazare din
ultimii ani a generat o creştere a numărului de turişti.
➢ Mijloacele de transport turistic. Dezvoltarea mijloacelor de transport turistic a stimulat
dezvoltarea turismului şi, totodată, a permis accesul în anumite zone.
➢ Structurile de agrement. Serviciile de agrement dau posibilitatea turiştilor să-şi petreacă
timpul liber într-un mod cât mai plăcut. Agrementul constituie astăzi motivaţia oamenilor
de a călători pentru a practica diverse sporturi, pentru a se relaxa şi distra.
➢ Existenţa turiştilor români, cât şi a celor străini. Consumul turistic are efecte economice
pozitive atât pentru organizatorii de călătorii, pentru dezvoltarea turismului, cât şi pentru
dezvoltarea celorlalte ramuri ale economiei cu care turismul intră în contact.

15
 Weakness (puncte slabe)

Punctele slabe ale turismului din Valea Prahovei sunt:

➢ Lipsa promovării turismului şi a informaţiilor legate de anumite zone turistice poate

genera pierderea potenţialilor clienţi care aleg alte destinaţii pentru a-şi petrece vacanţa;
➢ Lipsa investiţiilor şi a preocupării în ceea ce priveşte anumite zone turistice;
➢ Nivelul de degradare în care se află echipamentele turistice;
➢ Existenţa unui număr mare de structuri de primire în principalele zone turistice şi a unui
număr foarte mic în zonele mai puţin promovate;
➢ Căile de acces şi mijloacele de transport turistic slab dezvoltate. Inexistenţa unor drumuri
care să dea turiştilor siguranţă în ceea ce priveşte călătoria;
➢ Numărul redus al mijloacelor de transport pe cablu şi lipsa modernizării lor;
➢ Existenţa unui număr mic de structuri de agrement;
➢ Numărul mic de turişti în structurile de primire în raport cu capacitatea de cazare
existentă;
➢ Valorificarea redusă a potenţialului turistic;
➢ Calitatea slabă a serviciilor;
➢ Poluarea.

Opportunities (oportunităţi)

Oportunităţile sunt reprezentate de posibilităţile de valorificare a potenţialului

turistic într-o anumită zonă. În Valea Prahovei întâlnim nenumărate oportunităţi, printre
care:

➢ Reabilitarea drumurilor începând cu cele principale şi terminând cu cele auxiliare

(drumuri forestiere). Spre exemplu, cele două drumuri de acces către Hotelul Peştera
(Moroieni-Cabana Zănoaga-Cabana Bolboci-Cabana Padina-Hotel Peştera şi Cabana
Cuibul Dorului-Dichiu-Hotel Peştera) sunt impracticabile datorită condiţiei în care se
află.
➢ Deoarece Valea Prahovei reprezintă un important punct de acces spre traseele montane,
consider că este importantă recondiţionarea traseelor şi a marcajelor (care se găsesc într-
o stare foarte proastă, în unele locuri fiind chiar inexistente).
➢ De asemenea, ar putea fi îmbunătăţite condiţiile de cazare din majoritatea cabanelor
turistice.
➢ Recondiţionarea instalaţiilor de transport pe cablu.
➢ Extinderea lanţului de staţiuni montane din Valea Prahovei, astfel încât să cuprindă
zonele mai puţin promovate (de exemplu, localitatea Poiana Ţapului).
➢ Reamenajarea pârtiilor din Sinaia şi Predeal aşa încât să se ridice la standarde
internaţionale.
➢ Lărgirea gamei de servici oferite şi atragerea turiştilor în staţiuni pe tot parcursul anului,
prin organizarea de seminarii, cursuri de scurtă durată, activităţi de tratament, de
cosmetică, de dietă.
➢ Dezvoltarea turismului de afaceri şi reuniuni în staţiunile turistice.

16
➢ Organizarea unor festivaluri periodice sau ocazionale, unor manifestări specifice zonei
sau anotimpurilor.
➢ Revigorarea turismului cultural itinerant pentru cunoaşterea unor zone cu valoare
turistică.
➢ Creşterea capacităţii de cazare la nivelul oraşelor pentru a se dezvolta turismul de
afaceri, turismul de reuniuni şi congrese.
➢ Modernizarea mijloacelor de transport turistic şi diversificarea serviciilor oferite în
timpul călătoriei.
➢ Apariţia şi dezvoltarea unor produse turistice specifice zonei: turismul religios, ecologic,
automobilistic, de echitaţie, agroturismul.
➢ Conceperea unei strategii de diversificare a serviciilor turistice oferite de agenţiile de
turism, astfel încât să fie atractive pentru fiecare turist, să ofere alternative şi posibilităţi
de petrecere a timpului liber în orice împrejurare şi la orice oră din zi.
➢ Ridicarea calităţii serviciilor prestate de resursa umană din turism.
➢ Creşterea sectorului privat din turism.
➢ Dezvoltarea unor produse turistice noi la nivel internaţional, bazate pe valori turistice
culturale şi naturale, incluzând activităţi speciale şi călătorii individuale.
➢ Dezvoltarea unor centre turistice în locuri istorice şi zone montane, ca puncte de popas în
circuite sau ca bază pentru circuite.
➢ Cazarea turiştilor în structuri de primire pitoreşti, de bună calitate, care să reflecte
arhitectura şi cultura locală.

Threats (riscuri)

Ameninţările sunt reprezentate de riscurile care apar şi care pot deveni puncte
slabe ale turismului într-o anumită zonă. Pe Valea Prahovei, acestea sunt reprezentate de
următoarele:

➢ Poluarea solului, a apelor şi a aerului;

➢ Lipsa unor organisme special înfiinţate pentru reamenajarea şi permanenta verificare a
itinerariilor turistice;
➢ Vechimea şi starea de uzură a unora dintre mijloacele de transport pe cablu;
➢ Înfiinţarea unor structuri de primire turistică ultramoderne în zone puţin populate
ameninţă buna funcţionare a cabanelor, campingurilor şi căsuţelor turistice din zonele
respective;
➢ Preţurile ridicate în raport cu serviciile oferite;
➢ Serviciile slabe de catering, cu precădere lipsa unui personal calificat în unităţile de
alimentaţie;
➢ Lipsa unor programe de promovare a turismului pe Valea Prahovei.

17
 5. Concluzii

Turismul din Valea Prahovei este un sector al economiei în curs de dezvoltare.Această

zonă dispune de un număr impresionant de resurse turistice, naturale şi antropice, care din păcate
nu sunt valorificate la valoarea lor reală. De asemenea, am mai observat că există o întreagă serie
de proiecte concepute pentru îmbunătăţirea imaginii zonei.

Baza tehnico-materială a intrat într-un proces de renovare şi modernizare fiind construite

noi structuri de primire turistică.

Unităţile de agrement şi instalaţiile de transport pe cablu au fost reamenajate sau sunt în

curs de reamenajare, totodată existând şi proiecte pentru realizarea unora noi.

În ceea ce priveşte numărul de turişti sosiţi în unităţile de cazare în raport cu capacitatea

de primire, pot spune că există o neconcordanţă, numărul turiştilor fiind mai mic decât oferta de
cazare.

Prin investiţiile făcute şi proiectele derulate autorităţile încearcă să combată acest

fenomen, mizând pe atragerea turiştilor într-un număr foarte mare în viitorul apropiat. Numărul
înnoptărilor în structurile de primire din Valea Prahovei este relativ redus, fapt ce determină şi
scăderea duratei sejurului. Din acest motiv, se are în vedere ieftinirea ofertelor turistice şi
totodată prelungirea duratei sejururilor.

18
 Bibliografie

Comisia Naţională de Statistică - "Anuarul statistic al Romaniei"

Comisia Naţională de Statistică - "Turismul României - Breviar Statistic"
www.biblioteca.ase.ro
www.insse.ro
Cosmescu,Ion - "Turismul: Fenomen complex contemporan", Editura Economică, Bucureşti, 1999
Stănciulescu, G.;Emilian,R.;Ţigu,G.; Nistorescu,P.;Diaconescu,C.;Grofu,M. - "Managementul
turismului durabil în ţările riverane Mării Negre", Editura ALL BECK,Bucuresti 2000
Paul, Bran;Ion,Ghe,Rosca;Ionela,Costica – “Componenta ecologica a strategiei de dezvoltare
economica a zonei Muntilor Apuseni”,Editura ASE,Bucuresti 2003
Programul National de Dezvoltare Rurala 2007-2013 versiunea a III a
Studii şi cercetări din domeniul ştiinţelor socio–umane, vol. 11, 2003 „Monografie
sociologica si dezvoltare durabila”
Plan judeţean de gestionare a deşeurilor – judetul Prahova
Catedra de Economie si Politici Economice-“Economie”,Editura Economica,Bucuresti
2005.

19