Evanghelia după Luca, cap 8, versetele 26-39 – vindecarea demonizatuluii din Tinutul

Gherghesenilor

26. Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii.

27. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă
vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte.

28. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse,
Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui.

29. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat
în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie.

30. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi
intraseră în el.

31. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc.

32. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să
intre în ei; şi le-a îngăduit.

33. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a
înecat.

34. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate.

35. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră
demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat.

36. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.

37. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau
cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat.

38. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul
zicând:

39. Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată
cetatea câte îi făcuse Iisus.

Cateheză
 În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Iubiți credincioși și credincioase, preacucernici părinți, în această duminică ni s-a pus

înainte această întâmplare din Ținutul Gherghesenilor, care ne vorbește despre vindecarea unui
demonizat de către Domnul nostru Iisus Hristos.

Pentru unii dintre noi, termenul acesta ”demonizat” se află într-o arie necunoscută sau
poate că pare din altă lume, așadar să stabilim câteva trăsături generale ale unui om demonizat.
Dacă pornim de la iubirea cu care a creat Dumnezeu omul, ne referim și la libertatea pe care a
pus-o Creatorul în acesta, i-a dat deci să aleagă în ce sau în cine să creadă, cum să trăiască
această viață pământească. Iată că în aceste versete amintite din Sfânta Scriptură, ” Şi l-a întrebat
Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune” , nu mai este omul cel care răspunde
Mântuitorului, ci diavolul răspunde în locul său. Da, pentru că diavolul acaparează omul și îl
deposedează de trăsăturile dumnezeiești, ca în acest caz în care demonizatul se prezintă gol la
trup, fără haine, singur, trăind printre morminte, în singurătate și goliciune. Toate acestea sunt
parte din lucrarea diavolului. Omul demonizat își pierde rațiunea, își pierde conștiința, își pierde
simțirea duhovnicească, practic nu mai aspiră către frumos și bine, ci la cârma sufletului și
trupului său se află diavolul. Vedeți cum își pierde astfel omul libertatea? Dar care este cauza
pentru toate acestea?

Iubiților, acest proces de deposedare de cele dumnezeiești și posedare a celor demonice

totodată are la bază un consimțământ conștient și liber, undeva, cândva. Asta înseamnă că omul a
ales să nu își mai miște inima către Dumnezeu prin conștiința sa, ci a lăsat să îi intre în suflet și
în obișnuințe puțin câte puțin, voia diavolului. Cum? Prin patimile pe care le-a cultivat. Poate
nici nu ne dăm seama uneori de patimile pe care le avem. De aceea trebuie să ținem aproape
legătura cu Biserica, cu învățăturile ortodoxe prin duhovnic, prin lecturi care să ne ajute să
înțelegem cum funcționează sufletul.

Am văzut cu toții că Mântuitorul îl alungă pe diavol din acel om, iar omul din nou este
capabil să folosească tot ceea ce a primit de la Dumnezeu. Numai Mântuitorul nostru Iisus
Hristos poate săvârși alungarea diavolului. Cum se întâmplă aceasta astăzi? Prin Biserică, dragii
mei. Pentru că lucrarea Bisericii este lucrarea lui Hristos Însuși. Prin Tainele Bisericii, diavolul
este alungat din făptura umană.

Lucrarea restauratoare a Bisericii îl face pe om stăpân peste propria-i făptură, stare în

care se menține și evoluează atâta timp cât omul, conștient de darurile sale, înțelege că este
imposibil să guste din plin libertatea de a fi viu dacă nu dăruiește lui Dumnezeu în mod liber
întreaga lui făptură.

Deci iată că are și Biserica un rol esențial în societatea aceasta, făcând o paranteză la
vremurile actuale, în care auzim parcă tot mai des, mai ales în mediul on-line, strigăte de
răzvrătire a unor oameni nemulțumiți că se contruiesc biserici sau catedrale. Vedeți cât de
pragmatici suntem uneori? Vrem ca sistemul medical să fie bine pus la punct, să ne îngrijim
trupurile. Dar de suflet cine să se îngrijească? Toate sunt în strânsă legătură, bineînțeles că
trebuie să ne îngrijim atât de suflet, cât și de trup, că doar trupul ne dă prilej în această lume
pentru a cerceta și a trăi duhovnicește. Dar oare așa ar trebui? Să nu mai fie biserici, ci numai
spitale? S-a creat așa un trend din a atacata cu orice ocazie Biserica și tot ce înseamnă ea,
slujitori, lăcașuri de cult, învățătură, și așa mai departe. Să ne trezim, să fim conștienți că avem o
inimă care merită să bată cu bucurie, să vedem că fără Dumnezeu nu suntem nimic. Cred că
fiecare dintre cei prezenți aici a simțit cel puțin o dată în viața sa că are nevoie să strige după
Dumnezeu, deci conștiința aceasta există în fiecare dintre noi, și în atei, și în sectari, și în toți
oamenii.

În fața unui astfel de Dumnezeu, care ne oferă libertatea de a alege, nu putem spune decât
”facă-se voia Ta”, pentru că doar voia lui Dumnezeu îl face pe om părtașul unui belșug de viață,
în care omul, pe masura lepădării de sine pentru voia lui Dumnezeu, capătă din ce în ce mai
multă libertate. Iată-ne în fața unei decizii mari din viața noastră, pentru cine decidem în taina
libertății noastre? Pentru Dumnezeu sau pentru diavol?

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea ”Necunoaşterea Sfintei Scripturi este pricina tuturor
relelor”. Adevărat grăia, pentru că să cunpaștem Sfânta Scriptură înseamnă să avem răspuns și
sprijin împotriva rătăcirilor noastre, să înțelegem tot ceea ce trăim cu ochi dumnezeiești.
 În încheiere, o să citesc o rugăciune a Sfântului Siluan Athonitul, pe care o puteți chiar
rosti atunci când simțiți dumneavoastră.

” Sufletul meu tânjeşte după Dumnezeu şi Îl caută cu lacrimi. Milostive Doamne, Tu vezi
căderea şi întristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta: revarsă asupra mea, a păcătosului, harul
Sfântului Tău Duh. Amintirea lui atrage mintea mea să găsească milostivirea Ta. Doamne, dă-mi
harul smereniei Tale, ca să nu pierd iarăşi harul Tău şi să nu plâng în hohote după el, cum
plângea Adam după rai şi după Dumnezeu. ”