Dezvoltare durabila si

protectia mediului
 Obiectivele cursului
• Prezentarea si relevarea noilor dimensiuni ale
componentelor mediului inconjurator din
perspectiva impactului uman si a cerintelor
procesului de dezvoltare durabila;

• Cuantificarea factorilor mediului natural din

perspectiva noilor dimensiuni ale proceselor de
superindustrializare, crestere demografica,
megaurbanizare si exploatare a resurselor de
toate categoriile;
• Conturarea si aprofundarea relatiilor dintre
mediul inconjurator si economie, a
mecanismelor economice care privesc aceste
relatii si a modelelor macroeconomice care se
aplica in acest sens;

• Protectia si conservarea factorilor de mediu din

punct de vedere al impactului uman viitor, a
formelor si metodelor aplicate (tehnologica,
juridica, sociala, educationala), precum si
organizarea activitatii de monitoring integrat
intern si international.
Descrierea formelor şi metodelor
de evaluare a cunoştinţelor

• Teste pe parcurs, seminar, prezenta – 10%

• Proiect de semestru – 20%

• Examen final – 60%

• Din oficiu – 10%

 Curs 1-2

Noţiuni introductive: dezvoltare durabila

(concept, istoric); terminologie
ecologica
 Istoric
• 1972 Stockholm → Conferinţa Naţiunilor Unite

• 1983 Comisia Brundtland (numele primului Ministru

al Norvegiei la acea dată) → studierea dinamicii
deteriorării mediului şi oferirea de soluţii cu privire la
viabilitatea pe termen lung a societăţii umane.

• 1987 Raportul Brundtland

• 1992 Conferinţa de la Rio Conferinţa Naţiunilor Unite

privind Mediul şi Dezvoltarea (participă 120 de şefi
de stat)

• 2002 Johannesburg Summitul Naţiunilor Unite

privind Dezvoltarea Durabilă
 Acţiuni întreprinse la nivelul
Uniunii Europene
• 1972 – Summit-ul de la Paris a evidenţiat necesitatea
acordării unei atenţii deosebite protecţiei mediului în
contextul expansiunii economice şi a îmbunatăţirii
standardelor de viaţă.

• 1987 – Actul Unic European reprezintă un punct de

referinţă al politicii europene de mediu, fiind menţionată
pentru prima dată în cadrul unui tratat al Comunităţii
Europene.

• 1993 – Tratatul de la Mastricht a conferit protecţiei

mediului un statut complet în cadrul politicilor europene.

• 1999 – Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza

legală a politicii vizând protecţia mediului precum şi
promovarea dezvoltării durabile în cadrul Uniunii
Europene.
• 2000 – Şefii statelor membre UE reuniţi în şedinţa
Consiliului European de la Lisabona s-au angajat sa
creeze, până în anul 2010, "cea mai competitivă şi
dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume“

• 2001 – Summit-ul de la Goetheborg unde a fost adoptată

Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE.

• 2005 – Comisia UE a demarat un proces de reviziure a

Strategiei de Dezvoltare Durabilă, proces care a cuprins
mai multe etape:
• în februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare iniţială şi a
trasat o serie de direcţii de urmat. Au fost evidenţiate
anumite direcţii de dezvoltare non-durabilă care au avut
efecte negative: schimbările climatice, ameninţări la adresa
sănătăţii publice, creşterea sărăciei şi a excluziunii sociale,
epuizarea resurselor naturale şi afectarea biodiversităţii;
• în iunie 2005, şefii de stat şi de guverne din UE au adoptat
o declaraţie privind liniile directoare ale dezvoltării durabile,
care susţinea că Agenda reînnoită de la Lisabona este o
componentă esenţială a obiectivului dezvoltării durabile.
• 2006 (iunie) a fost adoptată Strategia de
Dezvoltare Durabală pentru o Uniune Europeajă
extinsă.

• 2006 – Tbatatul `e l` Lisabona cupri.$e şi

propocoale adiţigjale privijd schimbările
cdimatice şi lupta împotriva æncălzirii globale*
Câteva prevede2i ale Tradatului se referă la
3o,id`rit`tea în probldme lecatd de furnizarea de
energie şi a schimbărilor îf domeniul pol)ticii
energeti⁣ e europene.
 Comisia Brundtland - 1983 - a
subliniat existenţa a două probleme
majore:
• dezvoltarea nu înseamnă doar profituri mai mari şi
standarde mai înalte de trai pentru un mic procent din
populaţie, ci creşterea nivelului de trai al tuturor;

• dezvoltarea nu ar trebui să implice distrugerea sau

folosirea nesăbuită a resurselor noastre naturale, nici
poluarea mediului ambiant.

→ Problema-cheie a dezvoltării durabile este opoziţia

între nevoile de creştere ale populaţiei şi limitele
impuse de resursele planetei precum şi degradarea
continuă a mediului.
 Comisia Brundtland, înca din 1987
• Dezvoltarea durabila
 "satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite
posibilitatile generatiilor viitoare de a-si satisface
nevoile".
 obiectiv politic al Uniunii Europene

Obiectivul global al Programelor Operationale este

reducerea disparitatilor economice intre Romania si
celelate state membre UE
 accessarea fondurilor structurale → cresterea
productivitatii intreprinderilor romanesti pentru reducerea
decalajelor fata de productivitatea medie la nivelul
Uniunii.
Dezechilibrele tot mai accentuate ale raportului între economie şi mediu
conduc la necesitatea regândirii relaţiilor dintre activitatea economică şi

mediul ambiant, la formarea conştiinţei ecologice, la modificarea atitudinii

faţă de natură, la dezvoltarea ştiinţei Economia mediului.

 Scopul economiei mediului
• asigurarea fundamentării deciziilor privind
capitalul productiv şi social în concordantă
cu caracteristicile capitalului natural,
inclusiv pe baza unei contabilizări
ecologice, economice şi sociale atât pe
termen scurt cât şi pe termen lung;
• administrarea eficientă a resurselor
naturale, tot mai mult supuse deprecierii şi
tot mai
Economia rare.
mediului = ştiinţă economică ce studiază mediul ca bun public
şi sistem bazat pe autoreproducţie,
aflat în strânsă interdependentă cu mediul economic.
• Prin mediu economic se desemnează, dintr-o perspectivă
comună, un sistem bazat pe reproducţie şi dominat de legi
economice (în timp ce mediul este dominat de legi
biologice).

• Elementele care traversează frontiera analitică a mediului -

inputurile - sunt reprezentate de transferuri de energie
convenţională din mediul antropic, precum şi de energie
solară.

• Mediul tratează transferurile de energie convenţională

cel mult ca pe nişte recuperări, acestea reprezentând,
adesea transferuri forţate.

• Spre deosebire de mediu, pentru mediul artificial

inputurile reprezintă însăşi condiţia de a exista şi de a
se dezvolta.
„Viitorul trebuie planificat!”

Principiile Dezvoltării Durabile - 1992,

Declaraţia de la Rio asupra Mediului şi Dezvoltării
 Principiul 1
• Oamenii stau în centrul preocupărilor
dezvoltării durabile. Ei au dreptul la o viaţă
sănătoasă şi productivă, în armonie cu
natura.
 Principiul 2
• Statele, în acord cu Carta Naţiunilor Unite
şi cu principiile dreptului internaţional, au
dreptul suveran de a-şi exploata propriile
resurse ca urmare a politicilor lor de mediu
şi de dezvoltare, şi responsabilitatea de a
asigura faptul că activităţile desfaşurate
sub jurisdicţia sau controlul lor nu
cauzează daune mediului altor state sau
zonelor aflate dincolo de limitele jurisdicţiei
naţionale.
 Principiul 3
• Dreptul la dezvoltare trebuie îndeplinit
astfel încât să întrunească nevoile de
dezvoltare şi de mediu ale generaţiilor
prezente şi viitoare.
 Principiul 4
• Pentru atingerea dezvoltării durabile,
protecţia mediului trebuie să constituie
parte integrantă a procesului de
dezvoltare şi nu poate fi considerată
izolată de acesta.
 Principiul 5
• Toate statele şi toţi oamenii trebuie să
coopereze în scopul esenţial al eradicării
sărăciei, ca cerinţa indispensabilă a
dezvoltării durabile, pentru a diminua
inegalităţile între standardele de viaţa şi
pentru a satisface mai bine nevoile
majorităţii oamenilor lumii.
 Principiul 6
• Situaţiei speciale şi nevoilor ţărilor în curs
de dezvoltare, în deosebi a celor mai puţin
dezvoltate şi a celor mai vulnerabile cu
privire la mediu, trebuie să li se acorde
prioritate specială. Acţiunile internaţionale
în domeniul mediului şi dezvoltării trebuie,
de asemenea, să se adreseze
intereselor şi nevoilor tuturor ţărilor.
 Principiul 7
• Statele trebuie să coopereze într-un spirit de
parteneriat global, pentru conservarea,
protecţia şi refacerea sănătăţii şi integrităţii
ecosistemului Pamântului. Dată fiind
contribuţia diferită la degradarea mediului la
nivel global, statele au responsabilităţi comune
dar diferenţiate. Ţările dezvoltate recunosc
responsabilitatea pe care o poartă în atingerea
dezvoltării durabile la nivel internaţional, având
în vedere presiunile pe care societăţile lor le au
asupra mediului global şi tehnologiile şi
resursele financiare pe care le deţin.
 Principiul 8
• Pentru a atinge dezvoltarea durabilă şi o
calitate mai bună a vieţii pentru toţi
oamenii, statele trebuie să reducă şi să
elimine modelele nesustenabile de
producţie şi consum şi să promoveze
politici demografice potrivite.
 Principiul 9
• Statele trebuie să coopereze pentru a-şi
întări capacitatea administrativă internă
pentru dezvoltarea durabilă, prin
creşterea nivelului de înţelegere
ştiinţifică, prin schimburi de cunoştinţe
ştiinţifice şi tehnologice şi prin
intensificarea dezvoltării, adaptării,
răspândirii şi transferului tehnologiilor,
inclusiv a tehnologiilor noi şi inovatoare.
 Principiul 10
• Problemele de mediu sunt cel mai bine tratate
prin participarea tuturor cetăţenilor de la nivelul
relevant. La nivel naţional, fiecare individ trebuie
să aibă acces corespunzător la informaţii de
mediu care sunt deţinute de autorităţile publice,
inclusiv la informaţii asupra activităţilor şi
materialelor periculoase de la nivelul
comunităţilor lor, şi oportunitatea de a participa
la procesul de luare a deciziilor. Statele trebuie
să faciliteze şi să încurajeze conştientizarea şi
participarea publicului făcând informaţia
disponibilă la nivel cât mai larg.
 Principiul 11
• Statele trebuie să promulge legislaţie de
mediu eficace. Standardele de mediu,
obiectivele de management şi priorităţile
trebuie să reflecte contextul de mediu şi
de dezvoltare căruia li se aplică.
Standardele aplicate de unele ţări pot fi
nepotrivite şi cu un cost economic şi social
nejustificat pentru alte ţări, în special
pentru ţările în curs de dezvoltare.
 Principiul 12
• Statele trebuie să coopereze pentru a promova un
sistem economic internaţional deschis, care să conducă
la crestere economica şi dezvoltare durabilă în toate
ţările, pentru a se adresa mai bine problemelor privind
degradarea mediului. Măsurile de politică comercială în
scopuri legate de mediu nu trebuie să constituie mijloace
de discriminare arbitrară sau nejustificată sau vreo
constrângere ascunsă asupra comerţului internaţional.
Acţiuni unilaterale care să se ocupe cu probleme de
mediu din afara jurisdicţiei ţării importatoare trebuie să
fie evitate. Măsurile de mediu care se adresează
problemelor de mediu transnaţionale sau globale trebuie,
cât mai mult posibil, să se bazeze pe un consens
internaţional.
 Principiul 13
• Statele trebuie să dezvolte legislaţia naţională
privind obligaţia şi despăgubirea pentru
victimele poluării şi ale altor pagube de
mediu. Statele tebuie de asemenea să
coopereze într-o manieră promptă şi mai
hotărâtă pentru a dezvolta legi internaţionale
privind obligativitatea şi despăgubirea pentru
efectele adverse ale pagubelor de mediu
cauzate de activităţi de sub jurisdicţia sau
controlul lor zonelor aflate dincolo de jurisdicţia
acestora.
 Principiul 14
• Statele trebuie să coopereze în mod
eficace pentru a descuraja sau preveni
mutarea şi transferul către alte state a
oricăror activităţi sau substanţe care
cauzează degradarea severă a mediului
sau care se descoperă ca sunt
periculoase pentru sănătatea umană.
 Principiul 15
• Pentru a proteja mediul, abordarea
precaută trebuie sa fie larg aplicată de
către state conform cu capacităţile lor.
Acolo unde există ameninţări de
pagube serioase şi ireversibile, lipsa de
certitudine ştiinţifică deplină nu trebuie să
fie folosită ca argument pentru amânarea
măsurilor eficiente din punct de vedere
al costurilor de prevenire a degradării
mediului.
 Principiul 16
• Autorităţile naţionale trebuie să se
străduiască să promoveze internalizarea
costurilor de mediu şi utilizarea
instrumentelor economice, luând în
considerare modul de abordare conform
căruia poluatorul trebuie, în principiu, să
suporte costul poluării, având datoria
privind interesul public şi fară a distorsiona
comerţul internaţional şi investiţiile.
 Principiul 17
• Evaluarea impactului asupra mediului,
ca instrument naţional, trebuie întreprinsă
pentru activităţi propuse pentru care există
posibilitatea să aibă un impact advers
semnificativ asupra mediului şi care sunt
supuse deciziei unei autorităţi naţionale
competente.
 Principiul 18
• Statele trebuie să anunţe imediat alte
state cu privire la orice dezastre naturale
sau alte pericole ce au probabilitatea de
a produce efecte dăunătoare subite
asupra mediului acelor state. Toate
eforturile vor fi făcute de către comunitatea
internaţională pentru a ajuta statele astfel
lovite.
 Principiul 19
• Statele trebuie să furnizeze înştiinţări
prealabile şi în timp util, ca şi informaţii
relevante statelor potenţial afectate,
asupra activităţilor ce ar putea avea un
efect advers transnaţional de mediu
semnificativ şi trebuie să se consulte cu
acele state într-un stadiu timpuriu şi în
bună credinţă.
 Principiul 20
• Femeile deţin un rol vital în
managementul mediului şi dezvoltare,
participarea lor fiind esenţială pentru
atingerea dezvoltării durabile.
 Principiul 21
• Creativitatea, idealurile şi curajul tinerilor
lumii trebuie să fie mobilizate pentru
crearea unui parteneriat global pentru a
atinge dezvoltarea durabilă şi pentru a
asigura un viitor mai bun pentru toţi.
 Principiul 22
• Locuitorii indigeni şi comunităţile lor, ca şi
alte comunităţi locale deţin un rol vital
în managementul mediului şi dezvoltare
datorită cunoştinţelor şi obiceiurilor lor
tradiţionale. Statele trebuie să le
recunoască şi să le susţină în mod just
identitatea, cultura şi interesele şi să le
permită participarea eficientă la atingerea
dezvoltării durabile.
 Principiul 23
• Mediul şi resursele naturale ale
oamenilor sub asuprire, dominaţie sau
ocupaţie trebuie să fie protejate.
 Principiul 24
• Războiul este în mod intrinsec distructiv
pentru dezvoltarea durabilă. Statele
trebuie de aceea să respecte legile
internaţionale care furnizează protecţie
pentru mediu în timp de conflict armat
şi să coopereze la dezvoltarea în
continuare a acestora, dacă este necesar.
 Principiul 25
• Pacea, dezvoltarea şi protecţia mediului
sunt interdependente şi inseparabile.
 Principiul 26
• Statele trebuie să îşi rezolve toate
disputele legate de mediu în mod paşnic
şi prin mijloace potrivite în acord cu Carta
Naţiunilor Unite.
 Principiul 27
• Statele şi oamenii trebuie să coopereze în
bună credinţă şi într-un spirit de
parteneriat la îndeplinirea principiilor
cuprinse în această Declaraţie şi la
dezbaterea în continuare a legilor
internaţionale în domeniul dezvoltării
durabile.
Tratatul de la Lisabona - 13 decembrie 2007 - Inscripţionare stradală cu semnătura Preşedintelui Traian Băsescu
(zona Belem din Lisabona, Portugalia), în faţa Muzeului Naţional de Arheologie şi a Mânăstirii “Dos Jerónimos”
(arhivă personală)
 ECO-RESPONSABILITATE
• “Fiecare gest contează” Ghidul eco-
funcţionarului public

• “Să protejăm natura” Ghidul eco-turistului

• “Pentru un mediu sănătos” Ghidul Eco-

Cetăţeanului

 http://www.mmediu.ro/beta/domenii/politici-
publice/eco-responsabilitate/
• ACUMULARE DE POLUANTI - fenomen de
acumulare a poluantilor în apa, aer, sol si
organismele vii prin aportul repetat si de durata
al acestora. În principalele medii de viata,
poluantii provin din activitatile industriale, de
transport, menajere, precum si pesticide.

• APA REZIDUALA - apa rezultata din procesele

industriale si activitatile menajere, care contine
diferite elemente sau substante chimice nocive,
microorganisme patogene (virusuri, bacterii, oua
sau larve de insecte etc.)

• ARIE POLUATA - portiune de teren în care se

înregistreaza concentratii de poluanti ( proveniti
din una sau mai multe surse) peste limita legala
sau fixata prin regulamente de protectia
mediului;
• BIOCENOZA - componenta vie a unui ecosistem
reprezentând o comunitate unitara si complexa
de plante si animale. Între 2 vietuitoarele ce
alcatuiesc o biocenoza, precum si între acestea
si mediul lor de trai, (biotipul), exista relatii de
interactiune bine statornicite, care asigura
functiile sistemului respectiv;

• BIODEGRADARE - proces de descompunere a

unor elemente, substante, obiecte sau corpuri
organice din natura sub actiunea organismelor
vii si în special a microorganismelor din grupul
bacteriilor si ciupercilor microscopice.

• BIOSFERA - totalitatea ecosistemelor si a

vietuitoarelor din geosferele care contin viata;
• CALITATEA VIETII - totalitatea conditiilor
naturale si socio-culturale (puritatea mediului de
viata- apa, aer, sol, peisaj, nivel de dezvoltare al
asezarilor umane etc.). Ecologic, acest concept
trebuie integrat în timp, prin asigurarea
permanentei si perpetuarii speciei umane.

• CARACTERISTICI ECOLOGICE – totalitatea

caracterelor morfologice sau fiziologice ale unui
organism, populatie sau biocenoza, corelate cu
factori de mediu în care ele se dezvolta;

• CATASTROFA NATURALA – fenomen natural cu

actiune de scurta durata, dar puternic distructiva,
asupra componentelor biosferei (cutremure,
inundatii, eruptii vulcanice, uragane, taifunuri);
• DEFRISARE – înlaturarea completa a padurilor pe o anumita
suprafata. Defrisarea irationala conduce la crearea unor mari
dezechilibre în natura, prin modificarea regimului de precipitatii, al
miscarilor curentilor de aer, prin degradarea si eroziunea solurilor,
prin aparitia de inundatii etc.

• DEGRADAREA MEDIULUI – proces de alterare a calitatilor fizice,

chimice si biologice ale mediului înconjurator, ca urmare a influentei
directe sau indirecte a factorilor ecologici naturali sau antropici. Are
drept efect crearea de conditii improprii de folosire a mediului de
viata, modificarea ecosistemelor naturale, perturbarii în desfasurarea
activitatii umane, aparitia unor boli etc. Poate fi cauzata de eruptii
vulcanice, inundatii, cicloane, cutremure de pamânt, incendii,
eroziuni datorate apei si vântului, substante poluante, folosirea
abuziva, defrisari, vânat si pescuit irationale, experiente nucleare,
razboaie;

• DENDROLOGIE - ramura a botanicii care se ocupa cu studiul

plantelor lemnoase( arbori si arbusti). Pe datele furnizate de aceasta
se bazeaza cercetarea structurilor ecosistemelor naturale( paduri) si
a celor antropice (parcuri, gradini);
• ECO - element prim de compunere savanta cu semnificatia "casa»,
"mediu inconjurator», "ambianta»;

• ECODEZVOLTARE (ecodevelopment) - concept operational care

implica amenajarea teritoriului in concordanta cu utilizarea lui
rationala, mentinerea unor proportii judicioase intre terenurile
agricole, paduri si pajisti, drumuri, localitati, precum si asigurarea
celor mai bune habitate pentru om si celelalte vietuitoare;

• ECOLOGIE (ecology) - stiinta biologica de sinteza ce studiaza

conexiunile ce apar intre organisme si mediul lor de viata (abiotici si
biotici), precum si structura, functia si productivitatea sistemelor
biologice supraindividuale (populatii biocenoze) si a sistemelor mixte
(ecosisteme). Termenul a fost creat în 1866 de catre zoologul
german Ernst Haeckel;

• ECOSFERA - termen generic, care înglobeaza lumea vie si toate

sferele pamântului ce adapostesc vietuitoare ( atmosfera,
hidrosfera, straturile superioare ale litosferei);
• ECOSISTEM - fragment mai mare sau mai mic al biosferei, alcatuit
dintr-o componenta vie, reprezentata de plante si animale
(biocenoza) si una nevie ( biotip), formând un ansamblu integrat, în
permanenta interactiune. Termenul a fost creat de botanistul englez
A. Tansle în 1935. Totalitatea ecosistemelor la nivel planetar,
formeaza BIOSFERA;

• ECOSISTEM NATURAL (natural ecosystem) - ecosistem care a

aparut spontan prin lupta pentru existenta a speciilor vegetale si
animale in care omul nu a avut nici un rol in modificarea densitatii,
abundentei si diversitatii organismelor.

• ECOTIP (ecotype) - grup de plante din aceeasi specie, cu anumite

insusiri ereditare proprii formate in urma influentei unor conditii de
mediu;

• ECOTOP (ecotop) - ansamblul de factori climatici (climatop) si

edafici caracterizand aria (biotip) ocupata de o bicenoza.
• FACTORII ECOLOGICI – totalitatea factorilor abiotici
(temperatura, lumina, precipitatii, presiune etc.) si biotici
(paraziti, daunatori etc.) cu care un organism vine în
contact si cu care se interconditioneaza reciproc;

• LANT TROFIC- ansamblul legaturilor care se stabilesc

între diferite animale în procesul cautarii si obtinerii
hranei. De exemplu, lantul trofic: omida-gaina-vulpe sau
alge-pesti-om;

• MAREE NEAGRA - pelicula de petrol ajunsa accidental

pe suprafata apei marine sau oceanice, care pluteste un
timp mai scurt sau mai îndelungat, pâna ce difuzeaza în
zona litorala;

• MEDIU - totalitatea factorilor fizici, chimici, meteorologici

si biologici dintr-un loc dat, cu care un organism vine în
contact (temperatura, umiditatea, solul, apa,
magnetismul terestru, peisajul, organismele etc.);
• POLUANT - produs solid, lichid sau gazos provenit din activitatile umane si
dispersat în aer, apa sau sol, cu actiune daunatoare asupra organismelor
vii, bunurilor materiale, operelor de arta, peisajului etc.;

• POLUARE - proces de alterare a mediilor de viata biotice si abiotice si a

bunurilor create de om, cauzat mai ales de deseurile provenite din
activitatile umane, de origine menajera, agricola, industriala etc., cât si
datorita unor fenomene naturale;

• PROTECTIA MEDIULUI – totalitatea actiunilor întreprinse de om pentru

pastrarea echilibrului ecologic, mentinerea si ameliorarea calitatii factorilor
naturali, dezvoltarea valorilor materiale si spirituale, asigurarea conditiilor de
viata generatiilor actuale si viitoare. Actiunea omului asupra biosferei a dus
pe întinse regiuni ale globului la deteriorarea unor vaste ecosisteme, la
epuizarea solurilor si a resurselor de apa dulce si disparitia a numeroase
specii vegetale si animale. Protectia mediului a devenit în prezent o
problema stringenta a politicii tuturor statelor;

• POPULATIE – ansambul indivizilor aceleiaşi specii, care trăiesc pe acelaşi

teritoriu.
• RESURSE NATURALE - orice componenta din mediul
natural, ca solul, apa, flora, fauna, bogatiile minerale ale
subsolului, populatiile umane;

• REZERVATII ALE BIOSFEREI- teritorii ocrotite care

conserva integralitatea, functionalitatea si alte însusiri
naturale ale unor ecosisteme, ce prin existenta lor
contribuie la regenerarea continua a resurselor
fundamentale ale biosferei;

• ZONA POLUATA - loc în care se înregistreaza o crestere

excesiva a poluantilor ( proveniti din una sau mai multe
surse) care depasesc concentratia limita legala sau
fixata prin regulamente.
 Bibliografie
• http://www.mmediu.ro/beta/domenii/dezvol
tare-durabila/scurt-istoric-al-dezvoltarii-
durabile/
• http://staticlb.didactic.ro/uploads/material/3
7/48/12//dictionar_eco.pdf
• http://www.ecomagazin.ro/info/dictionar-
ecologic/
• http://www.dictionar-online.ro/ecologic.php
 Controlul integrat al poluarii cu
nutrienti
• http://www.inpcp.ro/ro/page/13/welcome.ht
ml
 Strategia Nationala
pentru Dezvoltare Durabila a României
Orizonturi 2013-2020-2030
• http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%20201
2/StategiaDD.pdf