SCOALA NATIONALA DE STUDII POLITICE SI

ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRATIE PUBLICA

PROIECT POLITICI PUBLICE

TEMA I:
CONCEPTUL DE POLITICA PUBLICA. ACTORI SI
INSTITUTII IMPLICATE IN CICLUL POLITICILOR
PUBLICE

Student: Chirita M. Cristina-Lavinia

Grupa 1. Anul III-ZI

-Bucuresti2013

CUPRINS
1. Definirea conceptului de politica publica3
2. Actori si institutii implicate in ciclul politicilor
publice.7
2.1. Cine sunt cei implicate in procesul politicilor
publice?........................................................................7
2.2. Oficialii alesi8
3. Analiza politicilor publice..10
3.1 Analiza a politicilor publice,obiective si intrebari de
cercetare..10
3.2 Analiza pentru politici publice..11
4. Concluzii.11
5.Bibliografie..13

CONCEPTUL DE POLITICA PUBLICA. ACTORI SI

INSTITUTII IMPLICATE IN CICLUL POLITICILOR
PUBLICE.

1. Definirea conceptului de politica publica.

Termenul de politica publica a patruns in studiile de specialitate si
in limbajul current din Romania destul de tarziu, la sfarsitul anilor
90, si exista in continuare numeroase ambiguitati la nivelul
simtului comun asupra sferei de cuprindere a acestei notiuni. O
posibila explicatie ar fi aceea ca termenul a fost imprumutat din
limba engleza-policy, dar nu exista o traducere specifica in limba
romana, alta decat aceea de politica. In mod traditional, politica
insemna cu precadere activitatea partidelor politice, a institutiilor
legitimate prin mecanisme democratice si anume: Parlament si
Guvern, si aparatele proprii de lucru ale acestora, declaratii
politice, campanii electorale etc, de aici si tendinta de contaminare
la nivel terminologic. Ca urmare, Romania a preferat utilizarea
termenului din franceza, si anume: politica publica.
In sensul comun, termenul politica, se considera de obicei ca se
aplica la ceva mai mare, decat deciziile particulare, dar la ceva mai
mic decat miscarile sociale generale.
Asadar, politica in termenii nivelului de analiza, este un concept
plasat la mijloc. Un al doilea element, si anume unul esential, este
ca pentru cei mai multi autori termenul trimite la un scop de un
anumit fel.
Cele cinci elemente care dau consistenta unei politici publice sunt:

1. O politica publica este formata dintr-un ansamblu de masuri

concrete, care dau substanta unei politici publice;
2. O politica publica cuprinde decizii sau forme de alocare a
resurselor, a caror natura este mai mult sau mai putin autoritara si
in care coercitia este mereu prezenta;
3. O politica publica se inscrie intr-un cadru general de actiune
ceea ce ne permite sa distingem intre o politica publica si simple
masuri izolate;
4. O politica publica are un public, adica indivizi si grupuri a caror
situatie este afectata de catre politica publica in cauza;
5. O politica publica are obiective si scopuri, stabilite in functie de
norme si valori.
Conceptul de politica publica cunoaste o serie intreaga de definitii,
pornind de la cea mai simplista- ceea ce guvernele aleg sa faca sau
sa nu faca-pana la cea instrumentalista- un curs al actiunii cu un
scop precis, urmarit de un actor sau un grup de actori in abordarea
unei probleme.
Cu toate acestea, locul comun in ceea ce priveste abordarea unei
politici publice il constituie caracterul reductionist al sensurilor
atrinuite notiunii, printer cele mai frecvente asocieri de acest tip se
numara:
- politicile publice ca denumiri ale unor domenii de activitate:
politici economice, sociale ale unui Guvern;
- politici ca expresie a scopului general sau a starii de fapt dorite:
intr-un document politic, politica este acceptiunea respectivei
entitati asupra scopului actiunilor sale;
- politici ca propuneri specifice: politica unui Guvern de a sustine
si promova sectorul intreprinderilor mici si mijlocii;
- politici ca decizii ale Guvernului: politica Guvernului in
domeniul privatizarii sectorului energetic;

- politici ca autorizare oficiala: tendinta este aceea de a considera o

politica drept implementata atunci cand legile aferente sunt
adoptate;
- politici ca programe: deseori, programele guvernamentale intr-un
anumit domeniu sunt asociate cu politicile guvernului in domeniul
respectiv;
- politici ca produse: perceptia asupra a ceea ce ofera Guvernul, in
comparatie cu ceea ce a promis sau autorizat prin procesul de
legiferare;
- politici ca rezultate: reducerea unei politici publice la rezultatele
pe care acestea le produc are avantajul de a permite o evaluare a
modului in care se reflecta scopul propus in rezultatele obtinute;
- politicile ca teorii sau modele: toate politicile au la baza
presupozitii cu privire la relatiile de tip cauza-efect sau corelatiile
considerate ca fiind semnificative dintre anumite fenomene, iar
modul in care aceste presupozitii sunt transpuse in politici tine de
anumite modele teoretice cunoscute;
- politicile ca procese: aceasta asociere implica perspectiva
temporala a unei politici, care urmareste schimbarea unui anumit
sector sau fenomen intr-un interval de timp.
Ca sa intelegem mai bine dimensiunile conceptului de politica
publica, sunt necesare o serie de concepte-cheie care ajuta la
constructia conceptului:

Actiunea in baza autoritatii: politica publica este o actiune

implemntata de structurile puterii, structuri care au
autoritate legislative, politica si financiara de a actiona;

O reactie la problemele societatii: politica publica incearca

sa raspunda unei nevoi concrete a societatii;

Orientata spre un scop: politica publica este orientate spre

atingerea unui set de obiective bine delimitate in incercarea
de a rezolva o nevoie particulara a comunitatii;

Cursul actiunii: politica publica nu este o decizie singulara,

vi o abordare integrate;

O decizie de a face sau a nu face ceva: politica publica

poate fi implementata cu scopul de a rezolva o problema
sau bazandu-se pe presupunerea conform careia problema
poate fi rezolvata in cadrul politicilor deja existente, un
Guvern poate decide ca nu este cazul sa mai actioneze;

Politica este dusa la indeplinire de un actor sau un grup de

actori: politica este, in general, implementata de o structura
de implementare alcatuita din mai multi actori si in cazuri
mai rare, de o singura structura;

O justificare a unei actiuni: orice politica publica trebuie sa

include motivarea actiunii sau a non-actiunii;

O decizie luata: politica publica este o decizie asumata, nu

o promisiune sau o intentie.

Astfel spus, o politica publica reprezinta deci un ansamblu de

masuri luate de catre o autoritate legala si responsabila care
vizeaza imbunatatirea conditiilor de viata ale cetatenilor sau
conceperea unor masuri de stimulare a cresterii economice. Ea
prevede, in general, o concertare a diferitilor actori si o corelare a
invatamintelor trase din experientele lor institutionale si personale.
Ea poate lua deseori forma reglementarilor sau stimulentelor care
determina mediul social si economic.
Politicile publice sunt actiunile realizate de catre guvern ca
raspuns la problemele care apar dinspre societate. Vorbim despre
politici publice atunci cand o autoritate publica, centrala sau locala,

incearca cu ajutorul unui program de actiune coordonat sa

modifice mediul economic, social, cultural al actorilor sociali.
La nivel national, politicile publice pot sa apara dinspre oricare
dintre institutiile majore ale Statului (Parlament, Presedinte,
Guvern central sau local).
2. Actori si institutii implicate in ciclul politicilor publice.
2.1 Cine sunt cei implicati in procesul politicilor publice?
In functie de diversele teorii care explica politicile publice,
incercand sa explice felul cum functioneaza o societate umana,
exista mai multe impartiri ale acestor actori.
Astfel acestia pot sa fie indivizii, luati separat fiecare, sau grupuri:
clase sociale, diverse grupuri sociale. Fiecare dintre acestia au
propriile lor interese, iar felul cum interactioneaza, rezultatele
eforturilor lor pentru realizarea acestor interese, sunt reglate de
factori institutionali, de regulile care guverneaza procesul politic.

Termenul de actor include atat actorii din cadrul statului

(ministere, comisii, agentii descentralizate, etc.), cat si pe
cei din cadrul societatii (sindicate, ONG uri, grupuri de
presiune, etc.), implicati direct sau marginal in procesul
politicilor publice. O abordare sustine ca cei care participa
direct in procesul politicilor publice pot fi considerati ca
membrii ai unei retele a politicii respective, in timp ce
actorii implicati doar marginal pot fi considerati ca facand
parte dintr-o mai larga comunitate a politicii publice
respective. Subsistemele sunt forumuri in care acesti actori
discuta problemele publice, negociaza si incearca sa ajunga
la solutii cat mai bune pentru interesele lor.

Institutiile sunt regulile care ghideaza comportamentul

actorilor aflati in urmarirea interesului propriu. In sens
restrans, pot fi definite ca structurile si organizarea statului,

a societatii si a sistemului international. Putem sa dam

cateva caracteristici formale de organizare: tipul de
apartenenta al membrilor la institutia respectiva, regulile si
procedurile de operare, dar si principiile, normele si
valorile care definesc institutiile, ultimele fiind considerate
caracteristici informale.
Dupa cum s-a putut vedea, actorii pot sa fie indivizi sau grupuri. In
mare, datorita varietatii imense a acestora, ii putem grupa in cinci
mari categorii de actori: oficialii alesi, oficialii numiti (functionarii
publici), grupurile de interese, organizatiile de cercetare si mass
media.
2.2 Oficialii alesi
Oficialii alesi (politicienii) care participa la procesul politicilor
publice pot sa fie impartiti in doua categorii mari: executivul si
legislativul.

Executivul, cabinetul sau guvernul la nivel national, este

unul din jucatorii cheie din subsistemele politicilor publice.
Rolul sau central deriva din autoritatea sa,conferita de
constitutie, de a administra tara. Desi exista si alti actori
care sunt implicati in proces, autoritatea de a face si de a
implementa politici este a executivului. Alaturi de
prerogativa constitutionala, executivul poseda o suma de
alte resurse care ii intaresc pozitia: controlul asupra
informatiilor, controlul resurselor fiscale, acces preferential
in mass media, un aparat birocratic la dispozitia sa. Prin
aceste resurse poate sa isi manifeste controlul sau influenta
asupra unor actori din cadrul societatii, cum sunt grupurile
de presiune sau sindicatele. In multe tari, executivul poate
controla prioritatile legislative si adoptarea legilor.

Legislativul.

In sistemele parlamentare sarcina data de electorat legislativului

este de a supraveghea actiunile executivului, sarcina care ii permite
sa influenteze politicile respective. Tot cu ajutorul legislativului se
pot introduce o serie de probleme publice in agenda guvernului.
Un instrument eficient de control este aprobarea bugetului, desi
daca executivul se bucura de sprijinul majoritatii parlamentare,
acest instrument poate fi inoperabil.

Functionarii publici

Oficialii numiti au ca sarcina sprijinirea executivului in

indeplinirea sarcinilor sale, insa, in realitate, ei pot sa joace un rol
cheie in procesul politic. Multe din functiile de luare a deciziilor si
de implementare au fost preluate de acesti functionari de la
executiv.

Grupurile de interese

Un rol important in procesul politicilor publice este jucat de catre

grupurile de presiune. Una dintre cele mai importante resurse ale
acestora este cunoasterea, sau mai precis, acele informatii care s-ar
putea sa fie mai putin sau deloc la indemana altor actori. De cele
mai multe ori, membrii unui asemenea grup cunosc in detaliu ce se
intampla in domeniul lor de interes. Si pentru ca procesul
politicilor publice este unul care ruleaza si proceseaza foarte multa
informatie, este de asteptat ca cei care detin aceasta informatie sa
joace un rol important.

Organizatiile de cercetare

O alta categorie importanta de actori din cadrul societatii sunt

organizatiile de cercetare care pot fi localizate in cadrul
universitatilor sau a think tank urilor. Un think tank poate fi
9

definit ca o organizatie independenta angajata in cercetare multidisciplinara cu scopul de a influenta politicile publice. Cercetarile
lor ofera, de obicei, solutii practice la multe din problemele publice
sau cauta argumente, dovezi pentru sprijinul unor pozitii. Faptul ca
cercetarile lor au o finalitate practica si practicarea partizanatului
imediat deosebesc fundamental aceste organizatii de centrele de
cercetare din cadrul universitatilor.

Mass media

Rolul presei in cadrul politicilor publice este unul controversat,

opiniile variind de
la a-i acorda un rol esential pana la unul marginal. Ceea ce este
sigur insa este ca presa constituie legatura primordiala dintre stat si
societate, pozitie care ii permite influentarea agendei administratiei
si a opiniei publice. Rolul presei in cadrul politicilor publice rezida
in faptul ca, semnaland probleme, aceasta combina rolul
reporterului cu cel al unui analist. Tot de aici rezulta o alta
caracterisitica: semnalarea si introducerea anumitor probleme
publice in cadrul agendei administratiei.
3. Analiza politicilor publice.
3.1 Analiza a politicii publice, obiective si intrebarile de cercetare:

Analiza modului in care e determinate o politica publica:

Cum este facuta politica? De ce este preferata o anumita
optiune? Cand se produce aceasta alegere? Pentru cine se
face alegerea? ( intrebarile cheie: cum, de ce, cand,cine);

Analiza continutului politicii: descrierea politicii si a

caracteristicilor particulare ale acesteia a modului in care
interactioneaza cu alte politici, critica politicii; ( se
completeaza sau se opune?);

10

Monitorizarea si evaluarea politicii: activitatea de

examinare a modului in care politicile sunt aplicate, prin
comparatia directa cu scopurile si obiectivele propuse si
prin cuantificarea impactului, intr-un dublu sens: atat
impactul politicii asupra problemei de rezolvat, cat si
potentialele efecte perverse neanticipate.

3.2 Analiza pentru politici publice:

Informatii in sustinerea politicii: identificarea acelor

informatii folositoare in sustinerea politicii, cu scopul
prcis de a contribui la formularea, elaborarea si
implementarea politicii ca atare;

Sustinerea politicii: totalitatea incercarilor articulate de a

influenta agenda politica. Transferul de rol se poate aplica,
in acest caz, atat analistului politic cat si actorului politic,
care devine analistul propriei politici.

4. Concluzii:
-Cum ar trebui sa se faca politica?
Dac ar fi s ne lum dup spusele lui J. J. Rousseau, in starea
natural a lucrurilor, oamenii erau egali, ei nu aveau nevoie de
conductori, deoarece nu aveau o form de organizare stabil, iar
ra iunea lor se afl inc intr-o etap pe care am putea-o numi
incipient. Putem s tragem concluzia c far raiune i fr o
raportare la celalalt, nu putem vorbi depre ierarhii.
De-a lungul timpului, concepiile despre politic au suferit
numeroase mutaii, pan ce in ziua de astzi a devenit un principiu
al normalitii in multe state din lume, ideea c politica se face, cel
puin la nivel teoretic, in slujba oamenilor. Este din nou discutabil

11

dac politica se face sau ar trebui s se fac primordial pentru

oameni, priviti ca i individuliti, sau pentru comunitate; iar de-a
lungul istoriei au existat destule exemple de sisteme bazate pe
anumite ideologii, care au incercat s ii demonstreze eficiena.
De la tradiionala democraie britanic pan la ideologii totalitare
ca nazismul sau comunsimul, toate au incercat s pun bazele unui
sistem politic cat mai eficient.

12

Bibliografie
1. Adrian- Paul Iliescu, Emanuel-Mihail Socaciu,
Fundamentele gndirii politice moderne- Antologie
comentat, Ed. Polirom, Iai, 1999.
2. Mihaela Lambru, Politici publice si administratie, 2006.
3. Marius Constantin Profiroiu, Elena Iorga, Manual de
politici publice, Ed. Economica, 2009.

13