POLITICI INTERNAIONALE DE MEDIU

NOTE DE CURS

Mediul reprezint tot ceea ce ne nconjoar, spaiul n care ne desfurm

activitatea cotidian, locul n care dorim s ne dezvoltm i s progresm sau s
ne relaxm, dar acesta este i marea sfer pe care trebuie s o protejm prin
punerea n aplicare a tuturor politicilor de mediu i prin actualizarea legislaiei
interne i internaionale de mediu.
Deoarece n ultimele decenii omenirea s-a confruntat cu mari dezastre
ecologice, momentul actual impune o redactare corect a tot ceea ce nseamn
legislaie de mediu, att n plan intern ct i internaional, astfel nct protecia
mediului s fie o problem de actualitate prin abordare i prin nelegerea tuturor
fenomenelor naturale i a celor influenate sau produse de om.
Este adevrat c n 1972, la Stockholm, reprezentanii statelor lumii s-au
reunit pentru prima dat pentru a analiza Mediul Uman, dar i aspectele ce in de
mediului global, precum i nevoia permanent de dezvoltare.
Ca urmare, Declaraia de la Stockholm reprezint documentul fundamental
care a pus bazele dezvoltrii dreptului internaional al mediului, iar de la acest
moment preocuprile mondiale n domeniul mediului s-au accelerat.
n 1992, Conferina Organizaiei Naiunilor Unite despre Mediu i Dezvoltare,
s-a ntrunit la Rio de Janeiro, reapreciind Declaraia de la Conferina pentru mediul
ambiant a Organizaiei Naiunilor Unite, adoptat la Stockholm a adus n prim plan
noi aspect privind mediul. Astfel, s-a pus n eviden necesitatea stabilirii unor
raporturi globale noi i echitabile prin care s se asigure protecia tuturor
persoanelor i a tuturor factorilor de mediu, astfel nct s se aib n vedere att
integritatea global a sistemului ambiant dar i dezvoltarea durabil a planetei.
Actul unic European, Declaraia de la Johanesburg, Protocolul de la Kyoto,
Tratatul de la Lisabona, declaraiile de la Berlin, Stockholm i Rio de Janeiro snt
numai cteva documente de referin care se regsesc n domeniul politicilor de
mediu.
Dac n 1970, Clubul de la Roma trage un semnal de alarm n ceea ce
privete diminuarea resurselor naturale i a deteriorrii n ritm alert a calitii apei,
aerului i solului, astzi preocuparea pentru mediu este ampl i bazat pe
documente cu valoare juriduc internaional, dar problemele majore privind
mediul au aprut odat cu trecerea n mileniul III i vor continua s apar.
1

Maniera cursului este de a nelege i a aprecia spaiul acesta complex

reprezentat de tot ceea ce nseamn mediu i reglementrile n domeniul
mediului, precum i importana documentelor interne i internaionale care vizeaz
politicile de mediu.
1. Cum definim mediul?
Pentru a defini mediul pornim de la o variant ce i are originea n tiinele
naturii i care este aplicat societiin ansamblu. Aceasta este abordarea
ecologic care definete mediul ca fiind ansamblul de elemente i echilibre de
facto care condiioneaz viaa unui grup biologic.
O a doua abordare este cea pe care o folosesc arhitecii i urbanitii i care
se refer la zona de contact ntre spaiul construit i mediul natural sau altfel spus
ntre spaiul artificial i cel natural.
Legea protectiei mediului nr.137/1995, republicat n 2000, definete mediul
n anexa nr. I, ca fiind "ansamblul de condiii i elemente naturale ale Terrei: aerul,
apa, solul i subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice i
anorganice, precum i fiinele vii, sistemele naturale n interaciune, cuprinznd
elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale i spirituale".
Ca urmare, putem arta c, prin mediu se inelege ansamblul factorilor fizici,
chimici, biologici i sociali, care n strns corelaie i interaciune influeneaz
echilibrul ecologic.
Echilibrul ecologic este definit ca fiind raportul existent ntre elementele
componente ale mediului (factorii de mediu), aflate n interaciune cu condiiile de
mediu
Mediul reprezint acea noiune fundamental prin care se nelege lumea vie
i cea nensufleit, n principiu, aproape tot ce ne nconjoar
Astfel, noiunea de mediu st la baza ecologiei ca tiin, definit de biologi
ca fiind "studiul relaiilor complexe, directe sau indirecte, dintre animale i mediul
lor organic i anorganic".
2. Ce este dreptul mediului intern i internaional?
1. Dreptul mediului reprezinta acea ramur de drept distinct din sistemul de drept

romnesc, format din totalitatea normelor juridice care reglementeaz relatiile

dintre persoane stabilite n legatur cu protectia si dezvoltarea mediului.
Trsturile specifice dreptului mediului:
- ramur de drept distinct n sistemul nostru de drept;
- ramur de drept formata din norme juridice specifice, ce prezint trsturi
2

comune;
- normele dreptului mediului reglementeaza relatiile sociale formate n procesul
de prevenire a poluarii, n ameliorarea si dezvoltarea mediului, n sanctionarea
faptelor poluante.
Dreptul comunitar prevede ca mediul cuprinde omul, fauna si flora, solul si
subsolul, aerul si apa, climatul si peisajul, interactiunea dintre toti acesti factori,
precum si bunurile naturale si patrimoniul cultural.
Conceptul juridic al mediului are un caracter dinamic, incluzand in
compunerea sa atit elementele naturale cat si cele artificiale, ansamblul de factori
ce actioneaza asupra intregii societati.
Mediul este un sistem ce are o anumita stuctura, functie si functionare, ce
asigura viata si dezvoltarea societatii, reprezentand conditia existentei acesteia.
Pentru ca mediul sa fie capabil sa influenteze pozitiv viata, este necesar ca
acesta sa fie sanatos, frumos si civilizat.
Ca domeniu de cooperare interstatala si reglementare internationala,
protectia si conservarea mediului au facut obiectul dreptului relativ recent.
Formarea si afirmarea dreptului international al mediului au loc, n fapt, la sfrsitul
anilor 1960, atunci cnd criza ecologica mondiala, favorizata de actiunea
conjugata a unei multitudini de factori, a impus cooperarea dintre state ca mijloc
de stopare si atenuare a efectelor sale. Aceasta nu nseamna ca, anterior acestei
epoci, nu au existat o serie de reglementari care sa vizeze direct sau indirect
ocrotirea factorilor de mediu. Mult timp nsa, problemele esentiale ale
colectivitatilor umane, inclusiv cele de ordin ecologic, s-au pus si s-au reglementat
la nivel local si mai ales national. Dezvoltarea stiintifico-tehnica si amplificarea
impactului activitatilor socio-umane asupra calitatii mediului au determinat un
proces de internationalizare a acestor probleme si au favorizat aparitia unor
reglementari interstatale pertinente.
Prin natura lor, problemele ecologice odata aparute au impus cooperarea
internationala, ca urmare a caracterului transfrontalier al poluarii si a aparitiei
implicatiilor globale. De altfel, aceasta realitate a impus afirmarea treptata a unei
conceptii -mondialiste.
La nivel social, problemele ecologice au realizat rapid un consens al tuturor, asa
de rar ntlnit n alte privinte, care s-a repercutat rapid si n plan interstatal, inclusiv
n privinta procesului de reglementare. Neutralitatea, generalitatea si
universalitatea acestora au determinat o recunoastere unanima a dificultatilor
viznd protectia mediului si un consens asupra nevoii de solutionare a lor n
interesul comun al umanitatii. Numai ca n aceasta ecuatie generala au intervenit
si alti factori, n frunte cu cei economici si psihologici, care au lentorizat ritmul unor
rezolvari efective si complete. Primii au ridicat mai ales obstacole de ordin
3

cantitativ si limitativ pe termen scurt, dar usor de depasit n perspectiva medie; cei
de natura psihosociala sunt mult mai greu de analizat si configurat la nivel concret.
Oricum nsa, evenimentele ecologice au jucat un rol important n acest sens.
Marile accidente cu impact puternic asupra mediului, dar si la nivelul opiniei
publice, ncepnd cu cel din 1967 (Torrey Canyon) si pna la cel de la Baia Mare
(2000) ori cel al navei Prestige (2002), au jucat, din aceasta perspectiva, un rol
stimulator.
Primele reglementari n domeniu au avut un caracter sectorial, raspunznd unor
probleme geografice ori avnd obiective precise. Conventiile internationale -de
prima generatie au fost adoptate pentru a lupta contra anumitor practici
generatoare de poluare, pentru a proteja unele specii animale sau vegetale sau
pentru a promova o protectie mai buna a mediului n regiuni geografice
determinate. A urmat generatia a doua de conventii, caracterizate printr-o abordare
universalista si multisectoriala si menite sa reglementeze probleme ecologice
precum schimbarile climatice, diversitatea biologica, protectia stratului de ozon
ori desertificarea. Miza acestor conventii este aceea de a gestiona o problema de
mediu n ansamblul sau, fara fractionari, tinndu-se seama de interdependenta
fenomenelor naturale si a actiunilor umane aflate la originea degradarilor.
Trebuie remarcat ca tratatele apartinnd celor doua generatii nu se exclud, ci,
dimpotriva, ele se completeaza reciproc, impunndu-se totusi o coordonare la
nivelul aplicarii efective.
n dezvoltarea sa istorica, dreptul international al mediului cunoaste patru mari
perioade: epoca premergatoare aparitiei unor reguli de protectie propriu-zisa a
mediului, -perioada utilitarista, epoca ocrotirii si conservarii naturii si, n sfrsit,
perioada dreptului international al protectiei si conservarii mediului.
1. Epoca premergatoare
Din punct de vedere istoric, nca din Evul Mediu au fost adoptate unele masuri
juridice, inclusiv pe calea cooperarii internationale, referitoare, de exemplu, la
diminuarea efectelor unor poluari, precum fumul, zgomotul, poluarea cursurilor de
apa etc. Este cazul, de exemplu, al Tratatului dintre Franta si Basel din 19
decembrie 1781, Tratatului dintre Statele Unite si indienii Creek din 7 august 1790
ori al celui ncheiat ntre Italia si Austria ntre 5 si 29 noiembrie 1875 privind
protectia pasarilor utile pentru agricultura, care interzicea uciderea acestor pasari
n timpul toamnei si iarna. Ele vizau nsa mai ales actiuni concrete, ocazionale si
urmareau cu precadere obiective economice ori de sanatate publica.
n secolul al XIX-lea se nregistreaza o serie de tratate internationale consacrate
pescuitului, dar prevederile acestora se refereau, nainte de toate, la delimitarea
zonelor de pescuit si mai rar la protectia pestelui ca resursa economica ori
ecologica. Totodata, n 1893 apare deja si primul element de jurisprudenta n
materie: arbitrajul ntre SUA si Columbia britanica n afacerea focilor din Marea
Bering, care a stabilit reguli vnatorilor, menite sa evite disparitia focilor.
Perioada utilitarist si de ocrotire a unor specii
4

Este inaugurata de debutul secolului al XX-lea si se ntinde pna n deceniul al

patrulea al veacului respectiv, fiind considerata drept faza -anteecologica.
Acum apar primele conventii internationale multilaterale referitoare la protectia
unor specii ale faunei salbatice. Timp ndelungat, disparitia diversitatii biologice a
fost tratata cu totala indiferenta de opinia publica si puterile oficiale, neinteresnd
dect ctiva naturalisti. La nceputul veacului trecut, ngrijorarile legate de riscurile
care apasau asupra faunei africane si a anumitor pasari cautate pentru penajul lor
ori considerate utile pentru agricultura au generat lansarea primelor semnale de
alarma. Primul tratat international multilateral n materie de mediu este
considerata, din aceasta perspectiva, o conventie din 1900 pentru prezervarea
animalelor salbatice, pasarilor si pestelui din Africa. Adoptarea documentului a fost
impusa si motivata, n preambulul sau, de dorinta de a pune capat masacrarii
diverselor specii de animale utile ori inofensive pentru om, dar nu descurajeaza
distrugerea animalelor considerate pagubitoare pentru interesele umane, precum
leii, leoparzii, crocodilii ori serpii veninosi. Dar acest tratat nu a fost, din pacate,
niciodata ratificat. A urmat Conventia pentru protectia pasarilor utile agriculturii,
semnata la Paris, la 19 martie 1902, si cele doua tratate privind prezervarea si
protectia focilor pentru blana din 1911. Ele au fost determinate n special de
necesitatea acceptarii de practici comune, pentru a nu epuiza resursele vii din
atmosfera si mare.
Ambele documente consacra o conceptie utilitarista, de ocrotire a factorilor de
mediu n raport cu functiile economice ale acestora. Astfel, n cazul primului
document este vorba despre pasari utile, n special insectivore (art. 1), iar anexa 2
enumara printre pasarile daunatoare majoritatea rapitoarelor diurne, printre care
vulturul si soimul, specii strict protejate astazi.
n timp ce n prima conventie este vorba despre o ocrotire subordonata unui
utilitarism imediat si concret a unor specii si ignorarea rolului altora pentru
mentinerea echilibrului ecologic, cea de-a doua recurge la tehnici de protectie
destul de avansate, precum stabilirea de contingente nationale pentru prelevari si
controlul comertului international cu obiecte provenind din vnatoarea focilor.

3 Dreptul central si est-european - factor de fractura sau de dezvoltare a dreptului

comunitar al mediului?

Inainte de a aborda o asemenea problema, cu semnificatii preponderent

pragmatice si procedurale, se cuvine evocat, fie si accidental, contextul global in
care se produce acest nou val si proces de integrare si uniformizare juridicoenvironmentala vest-europeana. Actualul tip de mondializare, mai ales economica,
are la baza extinderea cvasiglobala a modelului deja dominant, neoliberal, in care
5

rolul determinant, inclusiv din perspectiva ecologica, revine economiei de piata si

legilor sale "naturale", ineluctabile.
In plan strict juridic, aceasta evolutie inseamna impunerea treptata, ubi et orbi a
sistemului anglo-saxon, neoamerican, in detrimentul si cu reculul/abandonul
corespunzator al celui continental european traditional, de tip francez, promovat
timp de secole de majoritatea tarilor europene, inclusiv de cele din partea centralestica a continentului.
Totusi, structurat preponderent dupa configuratia acestuia din urma si avand in
vedere pretentia de lider ecologist mondial al UE, dreptul comunitar al mediului
tinde sa-si pastreze specificul sau, determinat de teza primordiala a considerarii
protectiei mediului ca o responsabilitate publica, statala, in numele caracterului
global al ecologiei si liant al reactiei sociale de asumare si aparare a sa.
Pentru a rezista noilor provocari si a putea, eventual, sa-si afirme o "vocatie
imperialista", el are nevoie de o accentuare a tendintelor integrationiste,
uniformizatoare, in detrimentul, evident, al particularitatilor interne, nationale, pana
la afirmarea sa ca un "drept comunitar unic si deplin", aplicabil uniform si
cvasiexclusiv in planul spatiului geopolitic al tuturor celor 27 de state componente
ale UE. Importante rezistente de ordin cultural si nivel de dezvoltare economica,
intre Nordul si Sudul, Estul si Vestul Uniunii vor trebui depasite si atenuate.
Pretentiile UE de lider mondial in domeniu, precum cele in privinta luptei incalzirii
globale in urma efectului de sera si initiativele sale de a promova o alta
mondializare ecologica, si actiunea in acest sens (ca, de exemplu, initiativele
franceze de creare a unui ONU pentru mediu, prin transformarea PNUE, ori taxa
de carbon) deschid perspective reale de extindere a modelului comunitar.

In Europa, unde mai mult de jumatate din populatie traieste in mediul rural,
acoperind 90% din teritoriu, prejudiciile de mediu cauzate de activitatea agricola
constituie o problema majora. Activitatea economica europeana este efectiv o
sursa de daune de mediu importante, dintre care cea mai problematica, prin
caracterul sau difuz, este cea care priveste agricultura. Este problematica in
masura in care sursele difuze de poluare se caracterizeaza printr-o intensitate
relativ scazuta pe unitate de suprafata, stiindu-se totusi faptul ca ele provin din
zone a caror suprafata nu este deloc neglijabila. Natura surselor difuze de poluare
insasi face, deci, dificila identificarea poluantilor. Decalajul intre raspndirea
semintelor sau aruncarea substantelor poluante si posibilitatea detectarii prezentei
lor in apa poate sa fie de mai multe decenii.

Apele sunt, de fapt, poluate prin activitatea agricola, utilizarea excesiva si adeseori
inadecvata a pesticidelor, insecticidelor si a ingrasamintelor pe baza de nitrati si
fosfati. Poluarea apelor provine de asemenea din cresterea animalelor practicata
intensiv.
Aceasta activitate agricola, att de daunatoare pentru mediu, este dirijata in UE
din 1962, de catre Politica Agricola Comuna (PAC). La finele razboiului, pentru a
contribui la autoeficienta alimentara gratie unei agriculturi moderne si competitive,
sprijinul public trebuia gestionat si acordat in comun. Politica Agricola Comuna a
"celor sase" s-a bazat in mod inevitabil pe productivitate, foarte incurajata de altfel,
care a contribuit obligatoriu la introducerea masiva a nitratilor si la exploatarea
intensiva a resurselor naturale.
In ceea ce priveste interventia Comunitatii Economice Europene (CEE) in protectia
mediului, aceasta dateaza de la inceputul anilor 70. Actiunile sale se aflau in afara
Tratatului de la Roma, intruct nici o dispozitie nu viza protectia mediului. A trebuit
sa asteptam anul 1987, cu intrarea in vigoare a Actului unic european, pentru ca
baze juridice ale protectiei mediului sa fie prevazute in tratatele constitutive.
De fapt, mediul este in mod oficial integrat in Tratatul de la Roma in articolele
130R si 130T, devenite articolele 174 si 176 din Tratatul relativ la Comunitatea
Europeana. Cu aceasta ocazie, principiul "poluatorul plateste" a fost consacrat.
Dupa exemplul celorlalte principii care il acompaniaza, el este considerat a fi un
principiu care orienteaza definirea si punerea in aplicare a politicii comunitare a
mediului.
4. Principiul "poluatorul plateste" are la origine o recomandare a Consiliului OCDE
din 26 mai 1972 cu privire la principiile directoare referitoare la aspectele
economice ale politicilor de mediu pe plan international, care traduce o preluare
interna partiala ce presupune ca poluatorul sa isi asume costurile masurilor de
preventie, de tinere sub control si de reducere a poluarii. Apoi, tot la nivel
international, principiul poluatorului platnic a devenit, dintr-un principiu de preluare
interna partiala a efectelor externe, un principiu de preluare interna totala. Aceasta
presupune ca poluatorul trebuie, in principiu, sa isi asume toate costurile de
poluare. Aceste costuri se refera att la costurile masurilor de preventie, ct si la
costurile de lupta impotriva poluarii si daune. Aceasta perspectiva mai larga cu
privire la principiul poluatorului platnic se datoreaza, de asemenea, unei
recomandari a Consiliului OCDE cu privire la utilizarea instrumentelor economice
in politicile de mediu, din 31 ianuarie 1991.
Aceasta perspectiva lasa sa se intrevada cele doua functii ale principiului
"poluatorul plateste", si anume cea preventiva, adica cea care vizeaza
impiedicarea realizarii daunelor de mediu, si cea curativa, care vizeaza repararea
acestor daune.
7

Cum am putea, deci, concepe aplicarea acestui principiu sustinut de o filosofie

neoliberala, in spiritul PAC, si de o politica protectionista?
De fapt, activitatea agricola este cunoscuta pentru imunitatea sa la principiul
"poluatorul plateste", ceea ce duce la suportarea costurilor rezultnd din poluarea
cauzata de catre contribuabilul european, acesta suportnd si consecintele
daunelor.
Astfel, actorii agricoli (agricultorii, dar si industria agro-chimica) nu suporta
presiunea pe care ar genera-o aplicarea principiului poluatorul plateste la
activitatile pe care ei le desfasoara.
Problema care se pune este, deci, de a sti de ce acest principiu si agricultura se
afla intr-un raport de opozitie. Filosofia PAC constituie un prim element al
raspunsului. Caracterul difuz al poluarii agricole este un al doilea element.
Prezentarea acestei stari de fapt a reglementarii aplicabile mediului agricol
demonstreaza ca principiul poluatorul plateste si activitatea agricola sunt si vor fi in
dezacord din cauza structurii PAC si a activitatii agricole in sine. Obiectivul nu este
o aplicare absoluta a principiului in acest sector, ci cercetarea mijloacelor si
posibilitatilor de a avea o agricultura durabila si responsabila, in sensul in care
contribuabilul nu mai trebuie sa plateasca (finanteze) scump poluarea mediului in
care traieste si consecintele acestei poluari. Acestea sunt mizele principiului
poluatorul plateste care participa la acest obiectiv, insa aceste mize cer si mai mult
curaj politic in elaborarea PAC si a politicii comunitare a mediului.
5. Obiectul dreptului mediului

Obiectul dreptului mediului il reprezinta relatiile sociale ce se nasc in

legatura cu conservarea si dezvoltarea mediului natural si artificial. Altfel spus,
dreptul mediului reglementeaza o categorie distincta de relatii sociale, complexe si
variate, formate in legatura cu activitatea de protectie si de dezvoltare a mediului.
Legea - cadru nr.137/1995, republicata, in 2000, stabileste in art.1 ca:
"obiectul prezentei legi il constituie reglementarea protectiei mediului obiectiv de
interes public major pe baza principiilor si elementelor strategice care conduc la
dezvoltarea durabila a societatii."
n legatura cu obiectul dreptului mediului, s-au conturat in doctrina o serie de
opinii, incercandu-se o grupare a relatiilor sociale reglementate de normele ce
apartin acestei ramuri de drept, astfel:
- relatii sociale stabilite in scopul prevenirii poluarii mediului si producerii
pagubelor ecologice;
- relatii sociale formate in scopul evitarii producerii altor daune ecologice;
8

- relatii sociale stabilite in scopul imbunatatirii conditiilor de mediu;

- relatii privitoare la structura organizatorica a protectiei mediului .
6 Metoda de reglementare

Metoda de reglementare in dreptul mediului reprezinta pozitia sau atitudinea

pe care statul o alege pentru reglementarea relatiilor sociale de mediu. Relatiile
sociale privind protectia si dezvoltarea mediului sunt reglementate prin norme
imperative, obligatorii, de la care nu se poate deroga. Caracterul imperativ vizeaza
toate normele, atat cele preventive si defensive, cat si cele represive si reparatorii
care reglementeaza raporturile juridice de mediu.
Statul intervine in mod autoritar si direct in reglementarea juridica a
raporturilor sociale de mediu datorita faptului ca protectia si dezvoltarea mediului
reprezinta o problema de interes national.

Cetenia european - concept n continu evoluie

Cetenia european este un concept ce suport o continu metamorfoz

deoarece admite conivena elementelor locale, naionale i supranaionale,
coninnd o serie de drepturi, singura obligaie fiind aceea de a deine cetenia
unuia din statele membre ale Uniunii.
Drepturile fundamentale ale ceteanului nu reprezint o creaie proprie a
Uniunii Europene, ci apar ca o recunoatere i aprare a drepturilor interne
respectate n interiorul statelor, aceste drepturi avnd originea n tradiiile
constituionale comune statelor membre.
Pornind de la definiia ceteniei 1 putem analiza mai multe aspecte att de
ordin teoretic ct i practic. Sub aspect teoretic, cu siguran, scopul final al
acestui corp de reglementri juridice este acela de a crea o identitate european
real i mult mai profund dect cea dat de apartenena geografic i istoric,
fcnd referire la o adevrat cultur civic european.
n ceea ce privete aspectele practice, acestea vor surveni, vor avea
inciden sau vor putea fi analizate doar n timp, deoarece tocmai corelarea n sine
cu factorul timp este de esena vieii politice, sociale, economice i culturale a
Uniunii Europene2.
De jure, toi cetenii statelor membre ai Uniunii Europene sunt ceteni
europeni, de facto, cetenia ar trebui s creeze o veritabil societate european
la care indivizii s se raporteze3.
1

Constana Clinoiu, Victor Duculescu,op. cit., p. 46

2
3

Abordarea n sine nefiind una facil.

.Roxana Munteanu, Cetenia european, Cadran politic revist de analiz i sintez politic, nr. 36/2007.

n acest sens, Comisia European, denumit n doctrin "Gardianul

Tratatelor", avnd rolul de a veghea la respectarea tratatelor, supravegheaz
aplicarea prevederilor legate de cetenia european i elaboreaz rapoarte
periodice asupra dificultilor ntlnite i asupra progreselor realizate .
Ceteanul european beneficiarul punerii n practic a principiului dezvoltrii
durabile
Spaiul European reprezint sumum-ul comunitilor statelor care o compun,
cu toate valorile lor, cu toate aspiraiile lor care trebuie s se materializeze ntr-un
mediu sntos, nepoluat, protejat att pentru prezent ct mai ales, pentru viitor.
8. Conceptul de dezvoltare durabil

Conceptul de dezvoltare durabil are la baz i se refer la o form de

cretere economic care are n centru ideea de bunstare a societii pe termen
scurt, mediu i, nu n ultimul rnd, pe termen lung. Acest concept este fondat pe
ideea c dezvoltarea trebuie s rspund la toate nevoile prezente, dar s nu
omit problemele generaiilor viitoare, problemele de perspectiv.
Din punct de vedere teoretic, regsim aceste aspect n cadrul dispoziiilor
legislaiei n vigoare, dar n practic este vorba de crearea condiiilor pentru
dezvoltarea economic pe termen lung, dndu-se prioritate tuturor aspectelor ce
in de dreptul mediului i de protecia mediului nconjurtor 4.
Analiznd politica n domeniul mediului, putem arta c aceasta vizeaz o
serie de obiective, printre care protecia mediului, ameliorarea calitii mediului,
protecia sntii publice, utilizarea prudent i raional a resurselor naturale,
promovarea msurilor Ia nivel internaional privind rezolvarea problemelor
mediului, probleme de dimensiuni regionale i mondiale 5.
Tratatele instituind Comunitile Europene nu prevedeau iniial competene
comunitare explicite n materie de mediu, ns confruntarea cu poluarea 6 n
cretere rapid a determinat statele membre s adopte msuri la scar naional.
Fiind un fenomen transfrontalier, poluarea nu poate fi combtut n mod
eficace doar n limitele frontierelor naionale. n plus, unele dintre msurile
adoptate de statele membre mpiedic libera circulaie a mrfurilor n cadrul pieei
4

.Reuniunea la vrf de la Copenhaga privind dezvoltarea durabil (din martie 1995) a subliniat necesitatea combaterii excluderii

sociale i a proteciei sntaii publice.

5

.Instrumentele utilizate: dispozitii legislative, n special directive fixnd norme de calitate de mediu (niveluri de poluare);

norme aplicabile procedurilor industriale (norme de emisii, de concepie, de exploatare); norme aplicabile produselor (limite de
concentraie sau de emisie pentru un produs dat); programe de aciune n favoarea proteciei mediului; programe de ajutor
financiar.
6

Poluarea viznd aerul, sursele de ap, solul etc.

10

comune; ca urmare, apelurile i presiunile pentru aciuni comune n favoarea

mediului s-au multiplicat.
n 1972, la puin timp dup prima Conferin ONU asupra mediului, Comisia
European a propus elaborarea unui program de aciune n acest domeniu,
nceputul anilor 70 fiind de altfel momentul n care au fost recunoscute necesitatea
i legitimitatea unei politici comune n domeniul mediului.
Cu timpul se va dezvolta un drept comunitar al mediului care n prezent
cuprinde peste 200 directive i regulamente, ele referindu-se n principal la
protecia apelor, la calitatea aerului, protecia florei i faunei, diminuarea
zgomotului, eliminarea deeurilor etc.
Actul Unic European atribuie n mod explicit Comunitii Europene
competene n domeniul politicii mediului. Astfel, el ofer o baz juridic formal
acelui ansamblu crescnd de reglementri asupra mediului i fixeaz trei obiective
prioritare politicii comunitare, anume: protecia mediului, sntatea uman,
utilizarea prudent i raional a resurselor naturale (art.130 R).
Un alt document important, Tratatul asupra Uniunii Europene (1992) a stabilit
n mod formal conceptul dezvoltrii durabile n legislaia Uniunii Europene. Patru
ani mai trziu ns, Tratatul de la Amsterdam a fcut din dezvoltarea durabil un
obiectiv primordial al Uniunii Europene. Dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene
trebuie s se fondeze pe principiul dezvoltrii durabile i pe un nivel nalt de
protecie a mediului deoarece mediul trebuie s fie integrat n definirea i punerea
n aplicare a tuturor politicilor economice i sociale ale Uniunii Europene, inclusiv
comer, industrie, energie, agricultur, transport i turism.
Att Conferina de la Copenhaga privind dezvoltarea durabil, ct i Tratatul
de la Amsterdam, care insist asupra acestui concept n expunerea de motive a
Tratatului asupra Uniunii Europene reprezint dou momente importante n
trasarea cadrului general pentru ceea ce se definete ca fiind dezvoltare durabil.
Legislaia mediului prezint o particularitate, anume aceea c ea ine seama
de aspectele economice, ns legislaia anterioara anului 1986 nu avea ca baz
juridic un tratat .
n paralel cu legislaia n vigoare, Uniunea European a elaborat nc din
anii 80 programe de aciune nsoite de directive i obiective prioritare. n acest
sens, ncepnd cu programul din perioada 1983-1986, accentul a fost pus pe
principiile fundamentale ale prevenirii i proteciei. Programul al patrulea (19861992) face referire la trecerea la o politic preventiv, n acelai timp, Uniunea
European stabilind c a sosit momentul zero pentru o serie de programe de
cercetare n domeniul mediului: tiina i tehnologia pentru protecia mediului
(STEP); Programul european n materie de climatologie i riscuri naturale
(EPOCH). Al cincilea program de aciune cunoscut sub denumirea Pentru o
dezvoltare durabil respectuoas a mediului (1992-2000), aduce aprecieri
asupra a o serie de progrese pe calea unei abordri preventive a protectiei
mediului. Aceast abordare traseaz o nou cale integrnd politicile, legislaiile i
11

proiectele ntr-un program complet de reforme axate pe un singur obiectiv, anume

dezvoltarea durabil .
Conceptul dezvoltrii durabile stabilete o evoluie care rspunde nevoilor
actuale far a compromite capacitatea generaiilor viitoare de a rspunde nevoilor
proprii, iar acest al cincilea program are menirea s completeze deciziile i
regulamentul utilizate ca instrumente n programele precedente cu aciuni Ia
fiecare nivel, angajnd grupurile societii. Acest program reine cinci mari
sectoare care pot s prejudicieze mediul i s epuizeze resursele naturale:
industria, transporturile, energia, agricultura i turismul, fixnd inte de atins n
fiecare dintre ele.
n acelai timp sunt stabilite cele ase elemente ale aciunilor dezvoltrii
durabile a Uniunii Europene anume: integrarea considerentelor de mediu n
celelalte politici; parteneriatul ntre Uniunea European, statele membre, lumea
afacerilor i public ; lrgirea evantaiului de instrumente ale politicii de mediu:
impozite, subvenii, acorduri ferme; schimbarea schemelor de consum i
producie; punerea n opera i aplicarea legislaiei europene de ctre statele
membre, cooperarea internaional n cadrul Agendei 21 7 a Naiunilor Unite i
celui de-al cincilea program de aciune n domeniul mediului.
n Preambulul Agendei 21 se spune: "Umanitatea se afl ntr-un moment
decisiv al istoriei sale. Ne confruntm cu o disparitate crescut ntre popoare i n
cadrul acestora, o cretere a srciei, tot mai mult foamete, tot mai multe boli i
tot mai muli analfabei, precum i o deteriorare continu a ecosistemelor de care
depinde bunstarea noastr. Prin integrarea i respectarea sporit a intereselor cu
privire la mediu i dezvoltare vom reui s facem posibil ndeplinirea necesitilor
de baz, ameliorarea nivelului de trai al tuturor oamenilor, o protecie sporit i o
mai bun administrare a ecosistemelor i un viitor mai sigur i mai prosper. Nici o
naiune nu poate face acest lucru de una singur. Dar mpreun putem: ntr-un
parteneriat global pentru o dezvoltare durabil."
9. Mediul - patrimoniu mondial

Mediul nu este doar o noiune de dicionar ci acesta reprezin un patrimoniu

global de care fiecare stat i fiecare persoan trebuie s aib grij. Aceasta
deoarece mediul cu toate elementele sale este arealul unde triete i i
desfoar activitatea populaia acestui glob. n acest plan, Uniunea European a
dobndit treptat statutul de prim autor n materie de politic a mediului la nivel
7

Agenda 21 a vzut lumina zilei la Conferina Mondial de la Rio (1992). Agenda este un program global de aciune pentru o

dezvoltare de durat. Agenda 21 este un exemplu elocvent pentru Global Governance, ea fiind conceput astfel nct s
cuprind toate domeniile: de la "Agenda 21 Global" i pn la nenumratele proiecte din toat lumea din cadrul "Agendei 21
Locale".

12

naional, regional ct i n cadrul relaiilor internaionale. Ca urmare, au fost

adoptate msuri n toate domeniile interesnd mediul, iar circa 70% din
angajamentele fcute la scar european n anul 1992 sunt realizate.
Uniunea European s-a orientat ctre dezvoltarea durabil, dar drumul ce
urmeaz s fie parcurs nu se poate strbate altfel dect cu respectarea principiilor
fundamentale din dreptul mediului: principiul cooperrii i principiul evitrii
prejudicierii mediului8.
Avnd n vedere toate dispoziiile legislaiei n vigoare privind mediul i
protecia mediului, statele au obligaia general de a coopera, acestora revenindule de altfel o serie de obligaii printre care: schimbul de informaii 9, necesitatea
notificrii i consultrii cu statele potenial afectate, cerina coordonrii la nivel
internaional a activitilor decercetare.
Cooperarea internaional ct i coordonarea la nivel internaional a
activitilor de cercetare reprezint dou dintre atuurile punerii n practic a
principiului dezvoltrii durabile, coordonarea trebuind s se realizeze att pe
orizontal, adic ntre autoritile responsabile 10, ct i pe vertical, ceea ce
implic diferitele nivele de putere i teritoriale, adic n interiorul comunitilor ct
i ntre comunitile nvecinate11.

10. Declaraia de la Berlin - o tangent la procesul globalizrii

Berlin, 25 martie 2007 este momentul n care s-a constatat c Europa a

reprezentat timp de mai multe secole o idee, o speran de pace i nelegere.
Aceast speran s-a mplinit. Unificarea european a fcut posibile pacea i
8

Acest principiu a fost adoptat prin Declaraia de la Stockholm i reiterat integral prin Declaraia de la Rio (Principiul
2):
9
Schimbul de informaii reprezint un aspect fundamental al proteciei mediului prin componenta programului care vizeaz
evaluarea mediului global (Earthwatch).
Planul de Aciune al Conferinei de la Stockholm a urmrit instituionalizarea schimbului de informaii pentru a asigura
circulaia cunotinelor n cadrul comunitilor tiinifice i pentru a furniza factorilor de decizie la toate nivelurile cele mai
bune cunotine disponibile, n forma util i la momentul oportun.
10

Convenia de Viena pentru protecia stratului de ozon, din 22.03.1985, Convenia Cadru privind Schimbrile Climatice.

11

Legea Mediului nr.137 din 29/12/1995, art.4 i 7. H.G. nr.918 din 22 august 2002 privind stabilirea proceduriicadru de evaluare a impactului asupra mediului i pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse
acestei proceduri (publicat n M.O., Partea I nr.686 din 17 septembrie 2002). Site-ul Uniunii Europene,
http://europa.eu/index_ro.htm
http://www.icomos.org/docs/san_antonio.html ;
http://www.coe.int/T/E/Cultural Co-operation/Heritage/ Digitalisation of cultural property/initiatives.asp

13

prosperitatea12. Decaraia de la Berlin este cu siguran un pas sau o etap

important n viaa Uniunii, fiind un document de referin n procesul complex al
construciei europene13. n acelai document se apreciaz c unificarea a
dezvoltat un sentiment comunitar i a nlturat ceea ce ne separ 14 iar fiecare
stat membru a contribuit la unificarea Europei i la consolidarea democraiei i a
statului de drept15.
Punctele de referin ale Declaraiei de la Berlin sunt cele care privesc
demnitatea uman, pacea i libertatea, democraia, n centrul ateniei fiind omul
ale crui drepturi trebuie respectate, fiind inalienabile.
Popoarele Uniunii Europene depun eforturi comune n sensul asigurrii
pcii, libertii, democraiei i statului de drept, apreciind respectul reciproc i
partajarea responsabilitilor, aspirnd n acelai timp la prosperitate, securitate,
toleran i implicare comun, la dezvoltare economic i social comun.
Importantul document de la Berlin reia o serie de aspecte printre care cel
conform cruia la baza Uniunii Europene stau drepturile egale i cooperarea
solidar, care vor conduce la gsirea uniu echilibru ntre interesele statelor
membre, urmnd ca identitile i diferitele tradiii ale statelor membre s fie
protejate16.
n contextul general al accenturii proceselor globalizrii, Declaraia de la
Berlin a reinut succesul economic i responsabilitatea social, apreciindu-se c
popoarele Uniunii se confrunt cu provocri majore, care depesc graniele
naionale, iar Uniunea European este rspunsul la aceste provocri, bogia
Europei constnd n cunotinele i n capacitatea cetenilor si.
Aceeai Declaraie precizeat c modelul European mbin succesul
economic cu responsabilitatea social iar Piaa Comun i moneda unic
european sunt cele care dau puterea necesar Uniunii s fac fa provocrilor
globale, urmnd ca popoarele Uniunii s perpetueze idealul de societate pe care l
construiesc numai mpreun, spre binele tuturor cetenilor Uniunii Europene .
n acelai timp, se apreciaz,c Uniunea, fiind o uria for, poate s dea o
nou valen a tot ceea ce nseamn interdependena tot mai accentuat a
economiei globale i concurena tot mai mare de pe pieele internaionale.
Uniunea European este un spaiu al celor 27 de state membre, dar n
acelai timp este un spaiu deschis pentru tot ceea ce nseamn promovarea
democraiei, promovarea stabilitii i a prosperitii n lume. Ca urmare, statele
membre sunt acelea care vor reprezenta deschiztorii de drumuri n domeniul
politicii energetice i n domeniul proteciei climei, urmnd s fac toate eforturile
12

Preambul, Declaraia cu ocazia aniversrii a 50 de ani de la semnarea tratatului de la Roma.

13

Dumitru Mazilu, art. cit., Revista Romn de Drept Comunitar, nr. 2/2007, p. 14.

14

Idem

15

Idem

16

.Declaraia cu ocazia aniversrii a cincizeci de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, cap.I.al.3

14

pentru tot ceea ce nseamn prevenirea amenirii globale a schimbrilor

climatice.
Apreciem c la Berlin a fost afirmat i faptul c, autoritile competente din
fiecare stat membru vor depune eforturile de susinere pentru rezolvarea panic
a conflictelor n lume i necesitatea de a nu permite ca oamenii s cad victime
rzboiului, terorismului i violenei.
n acest sens, Uniunea European este cea care susine i promoveaz
libertatea i dezvoltarea n lume i contracareaz srcia, foametea i bolile,
aprnd, n acelai timp, libertile cetenilor i drepturile lor civile i prin lupta
mpotriva celor care atenteaz la acestea, iar prin eforturi comune, se cere ca s
se menin aceast unificare pentru generaiile care vor veni, aceasta nsemnnd
rennoirea permanent a formei politice a Europei.
11. Izvoarele dreptului mediului

Izvoarele dreptului mediului reprezinta formele de exprimare a normelor

juridice care privesc comportamentul subiectelor raporturilor juridice de mediu,
respectiv, actele normative care reglementeaza relatiile sociale de protectie si
conservare a mediului.
Izvoarele dreptului mediului pot fi specifice numai acestuia sau pot fi
generale, reprezentand sursa juridica pentru diverse ramuri juridice.
Majoritatea autorilor, atunci cand enumera izvoarele unei norme juridice,
recurg la o ierarhizare a acestora in functie de forta lor juridica si de intinderea
sferei relatiilor reglementate.
n acest context, principalele izvoare de dreptul mediului sunt:
Constitutia Romaniei, din 2003 care stabileste regulile generale aplicabile in
privinta oricarei ramuri juridice.
Legea fundamentala stabileste regulile
de baza privind reglementarea drepturilor omului, cele legate de protectia
proprietatii, a mediului in general.
Legile, care reglementeaza relatiile sociale de mediu. Legea nr.137/1995,
republicata in 2000, constituie izvorul specific in materie. Numeroase legi cuprind
norme cu incidenta in acest domeniu, cum ar fi: Codul silvic din 1996 (Legea
nr.26/1996), Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, republicata in 1998, Legea
apelor nr.107/1996, Legea fondului cinegetic si piscicol nr.103/1996, republicata in
2002, Legea sanitar-veterinara nr.60/1974, republicata in 2001, Codul civil roman,
Codul aerian etc.
Hotararile Guvernului si Ordonantele de Urgenta ale Guvernului constituie
izvoare ale dreptului mediului in masura in care reglementeaza relatii de mediu.
Consideram ca sunt izvoare ale dreptului mediului si Conventiile si tratatele
internationale la care Romnia este parte sau le-a ratificat, si care cuprind reguli
aplicabile in privinta mediului.
n masura in care stabilesc reguli cu privire la protectia mediului, sunt
15

izvoare de drept si Ordonantele ministrilor, precum si Actele emise de organele

locale ale puterii executive.
Mijloacele auxiliare (jurisprudenta, doctrina si dreptul comparat) se regasesc
in cadrul ramurii de dreptul mediului, cu rol subsidiar, avand rol in dezvoltarea
reglementarilor existente in materie, stimularea organului legislativ de a adopta noi
acte normative, analiza dreptului pozitiv, studiul comparativ al dreptului in scopul
armonizarii si aproximarii legislatiilor nationale cu reglementarile comunitare si
internationale in materie.
12. Organizarea i legiferarea proteciei mediului n Romnia
a. Aspecte istorice

Protecia mediului a preocupat romnii nc de acum cteva sute de ani,

primele dovezi legate de iniiative n domeniul ocrotirii naturii regasindu-se n
operele cronicarilor Ion Neculce i Dimitrie Cantemir.
-Stefan cel Mare (1457 - 1504) - "Legea branistei" privind protejarea vanatului si a
altor resurse ale naturii.
-Stefan Tomsa (1621): - "Nimeni sa nu aiba nici o treaba, nici padurea sa n-o
taie, nici sa vaneze, nici sa prinza pesti... pe cine-l vor prinde taind in paduri, sa
aiba a-i lua carul cu boi si pe cine-l vor gasi prinzand peste sa fie tari si puternici
cu aceasta carte a noastra a prinde pe acel om si a-i lua totul ce va avea asupra
lui".
-Matei Basarab (1646) Transilvania
-Sigismund Battory (1588) Transilvania emite instructiuni de interzicere a
vanatului, a taierii padurilor pe hotarele mosiei sale de langa Alba Iulia).
- Hotararea Cuventului de la Focsani -1706- cuprinde reguli ce interzic ca
muntenii sa treaca si sa taie lemne din padurile moldovenilor.
Primele reglementari oficiale privind ocrotirea naturii si folosirea padurilor,
apar sub forma de coduri silvice. in 1786 "Oranduiala de padure pentru Bucovina"
data de imparatul Iosif al II-lea. Aceasta lege a fost urmata in 1791 de alte doua
legi ce privesc atat circulatia juridica a padurilor, dreptul de proprietate cat si
exploatarea si protectia acestora.
- Al. Moruzzi- Moldova emite (intre anii 1792 - 1794) Reglementari privind ocrotirea
codrilor, dumbravilor si luncilor. in tara Romaneasca o astfel de reglementare este
data in anul 1793.
In primele decenii ale secolului XX apar primele coduri de legi: Condica lui
Calimah (Moldova) si Legiuirea lui Caragea (tara Romaneasca), care nu
cuprindeau dispozitii exprese privind ocrotirea naturii, a padurii si a vanatului,
acestea fiind deduse pe cale de interpretare.
Tratatul de la Adrianopol (1829) prin care se liberaliza comertul cu cereale, a
avut o influenta nefasta, ducand la distrugerea fara precedent a padurilor; apar
reglementari oficiale ce cuprindeau dispozitii cu privire la exploatarea rationala a
16

padurilor ce apartin bisericii si clerului.

in 1872 apare prima lege a vanatului ce cuprindea norme privind: dreptul la
vanatoare, perioadele de prohibitie a vanatorii, precum si sanctionarea
infractiunilor savarsite. Aceasta lege nu a fost insa suficient cunoscuta si nici
respectata la vremea aceea, lucru ce reiese din lucrarile lui Al. Odobescu
(Pseudokinegeticos 1874) si Gheorghe Nedici (Istoria vanatoarei).
n 1881 apare primul Cod silvic al Romniei independente ce cuprinde
norme ce reglementeaz regimul de exploatare al padurilor si de ocrotire a lor,
administrarea si controlul proprietatilor forestiere. Acest cod s-a aplicat timp de 30
de ani, pana in 1910 cand s-a adoptat un nou Cod silvic ce a introdus ideea unei
reforme silvice.
Cu aceasta ocazie se iau o serie de masuri antipoluante, de ocrotire a
naturii, prin intermediul unor regulamente, cum ar fi:
- Regulamentul pentru industriile insalubre (1894);
- Regulamentul pentru consiliile de igiena si salubritate publica;
- Regulamente privind construirea de locuinte (1894);
- Regulamentul pentru apararea sanatatii publice fata de exploatarile
de petrol (1889);
- Regulamentul privind arendarea dreptului de vanatoare prin permis
pe proprietatile statului (1899).
In anul 1896, Grigore Antipa propune proiectul de lege asupra pescuitului.
In 1920 se infiinteaza Asociatia "Hanul drumetilor" care se transforma ulterior
in "Societatea pentru protectia naturii" - care lanseaza ideea de creare a primului
parc national din Romania in Muntii Bucegi.
In 1920 Emil Racovita infiinteaza la Cluj primul Institut de speologie din lume
si intemeiaza Asociatia "Fratia munteana" care prevedea in statutul sau ca scop
"apararea muntilor si padurilor de devastari", "apararea florei, faunei, a
frumusetilor geologice si speologice din tara noastra".
In 1924, Al. Borza publica lucrarea de sinteza "Protectiunea naturii in
Romania" care a ramas manifestul - program al miscarii pentru ocrotirea naturii in
tara noastra.
In 1928 are loc la Cluj primul Congres al Naturalistilor din Romania unde s-a
dezbatut problema ocrotirii naturii in tara noastra si s-a propus elaborarea unei legi
in acest sens, precum si pentru constituirea primului parc national.
In 1930 se elaboreaza prima lege pentru protectia Monumentelor Naturii, in
anul 1932 se instituie Comisia monumentelor naturii, iar din 1933 se infiinteaza
astfel de comisii regionale in toata tara.
In 1935 se infiinteaza Parcul National Retezat29, apoi alte rezervatii naturale
(Codrul secular Slatioara, Fanetele Clujului, Padurea Letea din Delta Dunarii).
Parcul National Retezat a fost inclus (1980) in Lista Natiunilor a parcurilor
nationale, intocmita de UICN.
In anul 1943 se publica prima lista oficiala a rezervatiilor din tara noastra,
17

fiind demarat astfel primul inventar al ariilor protejate.

In perioada 1944 - 1989, masurile de protectie a mediului s-au bazat pe
eforturile institutionale facute anterior de oameni de stiinta cum au fost Al. Borza si
Emil Racovita.
In anul 1973 s-a adoptat Legea mediului nr.9/1973 ce cuprindea prevederi
legate de conservarea si protectia mediului.
Numeroase acte normative au fost elaborate in materie, iar din 1995 este in
vigoare Legea nr.137 privind protectia mediului, modificata si completata, prin
Legea nr.159 din octombrie 1999, republicata in 2000, modificata si completata
ulterior si prin O.U.G nr.91/2002.
Legea nr.137/1995 privind protectia mediului reprezinta legea generala in
materie; aceasta a fost urmata de o serie de legi speciale privind protectia apelor
(1996) protectia padurilor (1996), protectia atmosferei (2000), protectia solului si
subsolului etc.
b. Politica mediului
Politica mediului reprezinta o forma a politicii generale avind ca sarcin
stabilirea strategiilor, obiectivelor i prioritilor, metodelor i mijloacelor implicate
n aciunile desfaurate pe plan naional n scopul prevenirii i combaterii polurii,
pentru ameliorarea condiiilor de mediu.
Politica mediului inseamna in acelasi timp si evaluarea situatiilor reale ale
mediului (pe plan local, national sau international), constatarea influentelor
negative asupra calitatii mediului, stabilirea institutionalizata a masurilor necesare
organelor statale si protejarea mediului, stabilirea sistemelor de sanctionare in caz
de poluare, cuantumul sanctiunilor aplicabile.
Politica mediului, ca politica speciala este parte integranta a politicii
economice (nationale si internationale) ce exprima activitatea care angreneaza
intreaga colectivitate a societatii in scopul protectiei mediului.
c. Sarcinile politice de protectie a mediului
Sarcinile politice de protectie a mediului sunt dificile si complexe. Cele
doua Conferinte mondiale de protectie a mediului, Conferinta de la Stockholm
i Conferinta de la Rio de Janeiro, au stabilit principalele sarcini politice de
protectie a mediului pentru statele participante.
Principala raspundere a politicii mediului o au insa guvernele fiecarei tari
precum si autoritatile centrale si locale de specialitate.
Politica de protectie a mediului este o politica de ramura ce se integreaza
organic in sistemul politic al societatii, este deci o parte integranta a politicii
statului.
Politica mediului este strins legata si conditionata de politica economica,
18

administrativ - financiara si legislativa, avand ca scop dezvoltarea economica in

concordanta cu politica de protectie a mediului.
Prin sistemul de politici de mediu se defineste ansamblul de politici privind
protectia resurselor naturale si conservarea biodiversitatii, protectia solului si
subsolului, regimul protectiei apelor si a ecosistemelor acvatice, regimul
protectiei atmosferice, a ariilor protejate, regimul protectiei asezarilor umane,
regimul substantelor si deseurilor periculoase, al asigurarii protectiei impotriva
radiatiilor, precum si alte activitati.
Elaborarea si aplicarea eficienta a politicilor de mediu in tara noastra,
impune luarea in considerare in primul rand, a urmatoarelor aspecte esentiale:
- elaborarea si aplicarea politicilor de mediu tinind cont de caracteristicile
temporale si spatiale;
- stabilirea rolului tehnologiei si cercetarii tehnico-stiintifice;
- coordonarea si cooperarea internationala;
- stabilirea de instrumente monetare eficiente;
- evaluarea consecintelor economice ale politicii de protectia mediului.
d. Consacrarea legislativa
Corelatia dintre cele doua politici (economica si de mediu) include si legatura
lor cu legislatia mediului. Aceasta pentru ca dezvoltarea economica se poate
realiza numai daca se iau masurile necesare in scopul protectiei mediului, fapt ce
in legislatia mediului este prevazuta ca o obligatie.
Legea nr.137/1995 privind protectia mediului, republicata in 2000, este
dominata de ideea necesitatii dezvoltarii economice pe baza valorificarii
superioare a resurselor materiale si umane, a cuceririlor tehnico-stiintifice, cu
respectarea cerintelor de protejare a mediului. Aceasta lege reglementeaza
activitatile economice si sociale cu impact negativ asupra mediului, precum si
conditiile si procedura de autorizare a acestora, urmarindu-se astfel dirijarea
acestor activitati inca din faza lor incipienta, in scopul cunoasterii impactului lor
negativ asupra mediului.
Politica legislativa de mediu in general este stimulata si orientata in scopul
reglementarii imperative a relatiilor de mediu in cadrul diferitelor activitati
economice.
e. Protectia si dezvoltarea mediului ca sarcina de stat
Pornind de la faptul ca activitatea de protectie a mediului are efecte benefice
asupra intregii omeniri, s-a ajuns la concluzia ca prevenirea poluarii mediului,
imbunatatirea si refacerea calitatii acestuia reprezinta o problema si o sarcina a
fiecarui stat. Aceasta concluzie se bazeaza pe o serie de argumente cum ar fi:
- poluarea mediului si lupta contra poluarii sint o problema nationala;
19

- statul stabileste regulile de conduita in toate domeniile, deci si in domeniul

protectiei si dezvoltarii mediului;
- statul urmareste respectarea regulilor de conduita juridica impuse si poate
aplica sanctiuni;
- statul prin organele sale specializate solutioneaza litigiile nascute in acest
domeniu;
- statul finanteaza prin bugetul de stat activitatile de protectie si dezvoltarea
mediului.
Datorita importantei deosebite a protectiei si dezvoltarii mediului, activitatea
de protectie reprezinta atat o functie distincta a statului cat si o functie
fundamentala. Aceasta fundamentare teoretica nu este doar o idee doctrinara, ci
este transpusa si in plan legislativ.
Astfel, Constitutia Romaniei din 2003 prevede ca: "Statul trebuie sa asigure
refacerea si ocrotirea mediului inconjurator precum si mentinerea echilibrului
ecologic", stabilindu-se totodata in sarcina statului obligatia de a asigura conditiile
necesare cresterii calitatii vietii si luarea masurilor corespunazatoare pentru
asigurarea unui trai decent.
Articolul 6 din Legea nr.137/1995 consacra obligatii in sarcina statului in
acest sens, dar si responsabilitati astfel: "Protectia mediului constituie o obligatie a
autoritatilor administratiei publice centrale si locale precum si a tuturor persoanelor
fizice si juridice" atribuind responsabilitatea protectiei mediului atat autoritatilor
centrale pentru protectia mediului cat si agentiilor sale teritoriale.
13. Dezvoltarea mediului n Romnia
a. Preocuprile pentru protecia mediului natural s-au fcut simite nc de la

sfritul secolului al XIX lea, cnd s-a fcut tranziia de la atitudinea de

admirare pasiv a frumuseilor naturii la cea activ de acionare pentru
protecia ei i de prevenire a exploatrii abuzive a bogiilor naturale.
Pentru a pstrarea echilibrului ntre mediul natural, resursele de mediu i om,
se impune o planificare strategic a dezvoltrii, astfel nct s existe, n
permanen, un raport stabil ntre habitatul natural i populaia uman.
Necesitatea susinerii simultane a dezvoltrii economice concomitent cu
dezvoltarea mediului natural, impune o evaluare a impactului asupra mediului n
fazele incipiente ale planurilor i programelor, n scopul susinerii dezvoltrii
durabile, conform HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a
evalurii de mediu pentru planuri i programe.
Pentru a se atinge obiectivul unei dezvoltari durabile, autoritile competente
pentru protecia mediului utilizeaz instrumente de planificare cum ar fi evaluarea
impactului asupra mediului. Luarea n considerare a efectelor asupra mediului ale
unui proiect/investiie nc din primele etape ale planificrii acestuia, conduce la
20

identificarea i evaluarea din timp a posibilului impact asupra mediului. Astfel se

pot stabili msuri de minimizare a efectelor negative nainte de a deveni
ireversibile.
mbuntirea proiectrii i implementrii legislaiei de protecie a mediului se
poate face numai odat cu creterea contiinei i participrii publice, a bunelor
intenii politice i a existenei resurselor. Pentru a crea un sistem legal eficace
pentru protecia mediului avem nevoie de strategii care s ofere o anumit msur
a succesului i experienei pe care se bazeaz.
Cetenii au un rol important n procesul de luare a deciziilor cu privire la
aprobarea, din punct de vedere al mediului, a realizrii unor proiecte/investiii, fie
ele publice sau private. Cetatenii trebuie s fie informati ntr-un interval de timp
care sa le permit s intervin i s-i exprime opiniile naintea deciziei finale de
emitere a acordului de mediu. Evaluarea impactului asupra mediului constituie
unul dintre instrumentele de baz ale politicilor i legislaiilor moderne de mediu.
Ea s-a impus la nivel internaional, acionndu-se i n baza Conveniei de la
Espoo Convenia privind evaluarea impactului asupra mediului n context
transfrontalier.
Evaluarea impactului asupra mediului (EIM) reprezint fundamentul pentru
multe din acordurile internaionale de mediu i un punct central de referin n
dezvoltarea de proiecte internaionale. La nivelul Uniunii Europene (UE) este
recunoscut rolul centralizator pe care l-a avut Directiva 85/337 pentru EIM n
definirea politicilor de mediu i de dezvoltare durabil. n Romnia, pe parcursul
ultimilor ani, s-a trecut la aproximarea legislaiei UE, care influeneaz att
legislaia ct i politicile naionale, regionale i locale n domeniul proteciei
mediului. O preocupare special a constituit-o (i continu s fie) elaborarea,
interpretarea i punerea n aplicare n mod corespunztor a regulilor privind
evaluarea impactului asupra mediului. Astfel, EIM ca instrument legal deine o
egal importan pentru fiecare dintre componentele acestei relaii trilaterale (nivel
global - UE - legislaie naional).
n termeni generali, EIM poate fi definit ca un proces gindit s asigure c
potenialele impacturi semnificative asupra mediului sunt evaluate satisfctor i
sunt luate n considerat n planificarea, proiectarea, autorizarea i implementarea
tuturor tipurilor de aciuni relevante.
b. Instituii implicate n protecia mediului

Ministerul Mediului i Dezvoltrii Durabile

Agenia Naional de Protecia Mediului
Agenii regionale de mediu
Agenii locale de mediu
Garda Naional de Mediu

14. Raportul juridic de Dreptul Mediului

21

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Concept i reglementare
Trsturile raportului juridic de Dreptul Mediului
Categorii de raporturi juridice de Dreptul Mediului
Condiiile raportului juridic de Dreptul Mediului
Structura raportului juridic de Dreptul Mediului
Coninutul raportului juridic de Dreptul Mediului
Obiectul raportului juridic de Dreptul Mediului

1. Concept i reglementare

Am anlizat o serie de aspecte introductive referitoare domeniul Dreptului

mediului precum si a relatiilor internationale. Astfel am aratat ca Dreptul mediului
are un obiect si o metoda de reglementare proprie, izvoare si principii specifice,
Dreptul mediului este practic o ramura autonoma si complexa in sistemul de
drept romanesc, alaturi de alte ramuri de drept importante.
Dreptul mediului ocupa o pozitie distincta in sistemul de drept, acest aspect
fiind argumentat de:

importanta sociala, economica si politica a relatiilor sociale

reglementate de dispozitiile constitutionale precum si de normele juridice de

mediu; de puterea si valoarea izvoarelor dreptului mediului; de importanta luptei
impotriva poluarii; de caracterul planetar al mediului ce comporta o reglementare
atat interna cat si internationala, etc.
Referitor la incadrarea Dreptului mediului in diviziunea fundamentala
traditionala a dreptului in dreptul public si dreptul privat, in literatura de specialitate
nu exista o opinie unitara. Ca urmare unii autori sustin ca aceasta importanta
ramura de drept cuprinde atat elemente de drept administrativ cat si elemente de
drept civil, penal etc., existand o tendinta de transformare a unor drepturi speciale
(dreptul rural, dreptul urbanismului, dreptul minier) in ramuri ale sale. Se afirma, de
asemenea, ca aparitia acestei ramuri de drept a avut ca si consecinta
reconcilierea intre dreptul pozitiv si dreptul natural.
22

Alti autori, considera ca Dreptul mediului se situeaza in domeniul dreptului

public, argumentand in acest sens ca, prin intreaga activitate de protectie a
mediului se urmareste ocrotirea unui interes public major, ca normele juridice de
mediu au caracter imperativ, iar persoanele se afla in raporturi de subordonare
fata de autoritatile publice centrale si locale cu atributii in materie. Totusi, Dreptul
mediului nu trebuie sa fie analizat in mod independent ci intr-o interdependenta cu
celelalte ramuri de drept. Acest aspect are la baza realitatea ca scopul
participantilor la raporturile juridice de mediu se bazeaza pe un interes propriu al
fiecaruia si pe un scop comun, acela de protectie si dezvoltare a mediului, si ca
ramura de dreptul mediului are un caracter interdisciplinar, se considera ca este
dificila o stabilire rigida a apartenentei acestuia la dreptul public.Corelatia dintre
dreptul mediului si celelalte ramuri de drept in conditiile divizarii dreptului in tot mai
multe ramuri juridice si, pe cale de consecinta a aparitiei unor ramuri juridice mixte,
si in cadrul dreptului mediului se regasesc norme juridice apartinind mai multor
ramuri de drept.
Delimitarea dreptului mediului de alte ramuri este dificila si prezinta o
oarecare dinamica. Aceasta delimitare este necesara insa pentru relevarea
necesitatii si determinatiilor acestei ramuri de drept.
a.Dreptul mediului si dreptul constitutional
Normele juridice constitutionale, reglementand relatiile sociale fundamentale
ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii statului , fixeaza si
pentru dreptul mediului, cadrul general de manifestare a relatiilor sociale.
Constitutia cuprinde norme care consacra principii ale dreptului mediului,
obligatia statului de a ocroti si reface echilibrul ecologic, obligatia respectarii de
catre proprietari a sarcinilor privind protectia mediului, garantii juridice ale dreptului
la mediu. De asemenea Constitutia revizuita din 2003 consacra dreptul
fundamental al omului la un mediu sanatos (art.35).
n privinta raspunderii juridice, dreptul constitutional creeaza cadrul in care
23

trebuie sa se manifeste si raspunderea juridica in dreptul mediului.

Desi intre cele doua ramuri de drept exista o serie de interferente,
deosebirile dintre ele sunt evidente si planeaza asupra naturii obiectului supus
reglementarii.
b.Dreptul mediului si dreptul civil
Dreptul civil cuprinde norme ce reglementeaza cea mai importanta institutie
juridica: proprietatea. n sfera de reglementare a acestei institutii si cu privire la
aceasta, se determina domeniul relatiilor sociale de mediu.
Interconexiunile dintre cele doua ramuri sunt determinate, in primul rand, de
exercitarea dreptului de proprietate asupra factorilor de mediu protejati legal (sol,
subsol, ape, paduri, etc.).
Diferentele dintre dreptul civil si dreptul mediului sunt determinate de
obiectul si metodele de reglementare specifice pentru fiecare, dar si de calitatea
titularului dreptului si a obligatiei, in raporturile juridice civile si cele de dreptul
mediului.
c.Dreptul mediului si dreptul administrativ
Intre aceste doua ramuri de drept exista atat asemanari, cat si deosebiri.
Astfel, atat in raporturile juridice administrative, cat si in cele de dreptul
mediului, partile se afla pe pozitie de subordonare, una dintre ele fiind, de regula,
un organ al administratiei de stat.
Raporturile de drept administrativ se nasc in cadrul si pentru realizarea
activitatii executive, pe cand, raporturile de dreptul mediului se nasc in scopul
infaptuirii protectiei, conservarii si dezvoltarii mediului.
Problema infaptuirii si aplicarii unei politici de mediu a determinat si
instituirea unei administratii cu atributii specifice, organizata special in acest sens.
De asemenea, regulile aplicabile faptelor ce constituie contraventii in
24

domeniul mediului, sunt stabilite prin norme juridice administrative.

d.Dreptul mediului si dreptul comercial
Dreptul comercial fixeaza regulile de baza in privinta cadrului de exercitare
si a exercitarii in concret a drepturilor comerciale, a savarsirii faptelor de comert
etc.
Activitatile cu caracter comercial trebuie sa se desfasoare in asa fel incat sa nu
aiba efect asupra mediului, cu respectarea normelor de dreptul mediului.
e.Dreptul mediului si dreptul penal
Anumite fapte pot aduce atingere grava valorilor sociale ale mediului si
obiectivelor politicii de mediu. Din acest motiv, legiuitorul a incriminat o serie de
fapte antisociale cu privire la mediu, prin norme juridice penale speciale. Dealtfel,
din punct de vedere istoric, se remarca faptul ca normele juridice ce au
reglementat relatiile de mediu, la inceputul aparitiei acestora, au avut, in marea lor
majoritate, un caracter represiv.
f.Dreptul mediului si dreptul international
In ultimele decenii, odata cu diversificarea domeniilor in care au incidenta
normele juridice de drept international, s-a conturat tot mai clar ideea ca in
atingerea obiectivelor de mediu, este utila si necesara, implicarea statelor pe plan
international in elaborarea de politici de mediu, precum si urmarirea realizarii si
indeplinirii masurilor stabilite cu prilejul conferintelor si intrunirilor la nivel
international. Totodata, remarcam ca prin implicarea Romaniei in elaborarea,
adoptarea sau ratificarea de tratate internationale in materie sunt realizate si
obiective de politica externa permit in acelasi timp o apreciere pozitiva a Romaniei
pe plan mondial de catre statele si organismele internationale implicate in
monitorizarea mediului national si mondial.
25

g.Dreptul mediului si dreptul comparat

In toate statele lumii, obiectivele de baza ale politicii mediului sunt aceleasi si
vizeaza protectia si dezvoltarea mediului, gestionarea eficienta si continuitatea
factorilor de mediu, in scopul dezvoltarii sale durabile.
Diferentele in privinta normelor juridice cu privire la mediu, de la un stat la
altul, sunt determinate, in primul rand, de obiectivele economice ale fiecarui stat,
dar ele pot fi determinate si de alti factori cum sunt: pozitia geografica, regimul
politic, structura de stat, nivelul de dezvoltare etc. Pentru aceste considerente,
exista norme juridice cu incidenta in domeniul mediului, mai eficiente si mai
evoluate, mai necesare sau dimpotriva. Totusi, in prezent, in procesul de apropiere
a legislatiei nationale cu reglementarile comunitare ale mediului, se va ajunge la o
uniformizare la nivel continental al acestor norme.
h Sarcinile dreptului mediului
Sarcinile dreptului mediului sunt sarcinile complexe ale protectiei si
dezvoltarii mediului natural si artificial.
Sarcina fundamentala a dreptului mediului o reprezinta reglementarea
protectiei mediului, a diferitilor factori de mediu, atat prin intermediul legii generale
in materie cat si prin legi speciale.
Dreptul mediului contribuie la gestionarea eficienta a mediului, la
conservarea si ameliorarea sa.
Prin prescriptiile si regulile sale juridice, dreptul mediului indeplineste o serie
de functii specifice in raport cu scopurile principale urmarite: ocrotirea si
dezvoltarea corespunzatoare a mediului, promovarea obiectivelor dezvoltarii
durabile, a cooperarii internationale in materie etc.
i.Definitia raportului de dreptul mediului
26

Raportul juridic de dreptul mediului este acea relatie sociala formata intre
persoane in legatura cu protectia si dezvoltarea mediului (prevenirea poluarii,
refacerea mediului poluat, imbunatatirea conditiilor de mediu) reglementata prin
norme juridice de dreptul mediului.
Raporturile juridice de mediu sunt acele relatii de mediu reglementate prin
norme juridice ce apartin dreptului mediului.
Raportul juridic de dreptul mediului se aseamana cu alte raporturi juridice din
cadrul sistemului nostru juridic (toate au caracter social, volitional, ideologic etc.),
dar se si deosebeste de acestea prin anumite trasaturi, caractere specifice.
2.Trasaturile specifice raportului juridic de mediu
Desi prezinta caracterele specifice oricarui raport juridic, raportul juridic de
dreptul mediului prezinta si urmatoarele trasaturi specifice:
- ia nastere intre persoane, in legatura cu activitatea complexa si variata de
protectie a mediului;
- in raportul juridic de mediu participa orice persoana (organele statale, persoane
fizice si juridice), atat ca subiect activ cat si ca subiect pasiv;
- de regula, participantii la raportul juridic de mediu se gasesc pe pozitie juridica de
subordonare - supraordonare si numai ca exceptie se gasesc pe pozitie juridica de
egalitate;
- de regula, raporturile juridice de mediu, se nasc prin vointa statului exprimata in
lege (deci sunt raporturi juridice simple, volitionale), fara a fi necesara o
manifestare de vointa expresa din partea participantilor in scopul nasterii unor
astfel de raporturi. Prin exceptie, raporturile juridice de mediu pot avea caracter
dublu volitional (atunci cand iau nastere prin vointa statului si a participantilor).
3.Categorii de raporturi juridice de mediu
Gruparea pe categorii a raporturilor juridice de mediu se face in functie
27

de felul activitatii de protectie a mediului in legatura cu care se nasc aceste

raporturi juridice. Astfel, exista urmatoarele categorii de raporturi juridice de mediu:
a) Raporturi de mediu intervenite intre parti in vederea prevenirii poluarii mediului este situatia raporturilor juridice ce intervin intre autoritatea pentru protectia
mediului si titularii unor investitii sau obiective noi;
b) Raport juridic de mediu nascut in procesul eliminarii consecintelor negative ale
poluarii mediului - sunt raporturi juridice ce intervin, de regula, intre poluator si
organul competent;
c) Raport juridic de sanctionare a agentului poluant - este raportul juridic nascut
intre poluator si organul competent;
d) Raport juridic de mediu nascut in procesul de imbunatatire a conditiilor de
mediu - raport juridic nascut intre organul de stat competent si persoanele ce
participa la aceasta activitate;
e) Raport juridic de drept international al mediului - este raportul nascut intre state
(sau persoane juridice nationale) si organisme internationale de specialitate in
legatura cu activitatea de protectie a mediului.
Se constata ca statul ca participant la activitati complexe si variate de
protectie a mediului, este un participant activ si constant in raportul juridic de
mediu.

Conditiile raportului juridic de mediu

Relund discuia despre raporul juridic de mediu si despre norma juridic de

mediu, putem arta c la baza nasterii uniu raport juridic, deci si a unui raport
juridic de mediu, st o norma juridic .
Pentru a exista un raport juridic de dreptul mediului este necesar sa intervina
un fapt social, un fapt juridic (eveniment sau actiune omeneasca).
Raporturile juridice de mediu sunt acele fapte juridice ce dau nastere
raportului juridic de dreptul mediului. Nu orice fapt juridic (social) genereaza,
modifica sau stinge raportul juridic de mediu, ci numai acele fapte juridice de care
legea mediului (prin norme juridice de mediu) leaga astfel de consecinte juridice.
Sunt izvoare ale raportului juridic de mediu:
- evenimentele naturale - ca fenomene naturale, independente de vointa omului,
28

care au efecte poluante asupra mediului (cutremure, inundatii, tornade, eruptii

vulcanice, incendii etc.), ce genereaza, modifica sau sting raporturi juridice de
mediu;
- actiunile omenesti - savarsite de persoane fizice sau juridice care au ca efect fie
poluarea mediului (actiuni poluante), fie sunt savarsite in scopul prevenirii poluarii,
inlaturarii efectelor sale si imbunatatirii conditiilor de mediu, si care pot produce,
modifica sau stinge raporturi juridice de mediu.
Structura raportului juridic de mediu
Subiectele raportului juridic de mediu
Subiectele raportului juridic de mediu sunt persoanele intre care exista o relatie
sociala reglementata de o norma de dreptul mediului.
Subiectele raportului juridic de dreptul mediului sunt:
- persoane juridice (statul, unitatile administrativ - teritoriale, agentii economici),
care pot fi de nationalitate romana sau straina;
- persoane fizice, care pot fi cetateni romani sau straini, apatrizi sau persoane cu
dubla cetatenie.
in functie de drepturile si obligatiile pe care le au in cadrul raportului juridic de
mediu, subiectele pot fi, de asemenea:
- subiecte de drept in raporturi juridice de drept international al mediului (statul,
organele sale, organizatiile neguvernamentale);
- subiecte de drept in raporturile juridice de drept intern al mediului (organe statale,
agenti economici, persoane fizice, organizatiile neguvernamentale).
Continutul raportului juridic de mediu
Continutul raportului juridic de mediu il constituie drepturile si obligatiile
subiectelor raportului juridic de mediu (active sau pasive), prin care acestea sunt
legate intre ele.
Drepturile si obligatiile subiectelor raportului juridic de mediu (atributiile lor)
sunt stabilite prin legea-cadru (cap. IV), precum si in alte acte normative cu
caracter special din domeniul dreptului mediului.
Obiectul raportului juridic de mediu
Obiectul raportului juridic de mediu il constituie conduita subiectelor
raportului juridic de mediu, respectiv actiunile sau inactiunile lor in cadrul unor
astfel de raporturi.
Obiectul raportului juridic de mediu este variat, diversificat pentru
urmatoarele considerente:
- activitatea de protectie a mediului este o activitate complexa si variata, la fel ca si
29

activitatea de poluare dealtfel;

- subiectele raportului juridic de dreptul mediului au conduite diferite, prezinta o
diversitate mare de atitudini, de la protectia si ocrotirea mediului, pana la poluarea
lui. Aceasta diversitate este prestabilita de normele de dreptul mediului.
Legea nr.137/1995 privind protectia mediului, stabileste o serie de atributii
(drepturi si obligatii) in sarcina subiectelor raportului juridic de dreptul mediului, pe
care le grupeaza astfel:
- Atributii si raspunderi ale autoritatilor pentru protectia mediului (art.65-68),
respectiv pentru autoritatea centrala pentru protectia mediului si pentru agentiile
teritoriale pentru protectia mediului;
- Atributii si raspunderi pentru autoritatile administratiei publice centrale (art.69),
respectiv pentru Ministerul Sanatatii, Ministerul Apararii Nationale, Agentia
Nationala pentru Stiinta, Tehnologie si Inovare, Ministerul de Interne, Ministerul
Transporturilor, Agentia Nationala a Tineretului si Sportului, precum si pentru
autoritatile administratiei publice locale (art.77);
- Atributii in sarcina persoanelor fizice si juridice (art.80)

15. Principiile care guverneaz Dreptul Mediului

1. Principiile-enumerare i dezvoltare
2. Legea 137/1995, legea cadru pentru stabilirea modalitilor de implementare
a principiilor i elementelor strategice
PRINCIPII FUNDAMENTALE N DREPTUL MEDIULU
Politica n domeniul mediului vizeaz urmatoarele obiective: protectia
mediului; ameliorarea calitatii sale; protectia sanatatii publice; utilizarea prudenta si
rationala a resurselor naturale; promovarea masurilor Ia nivel international privind
rezolvarea problemelor mediului de dimensiuni regionale si mondiale .
Principiul cooperrii
n cadrul obligaiei generale a statelor de a coopera, sunt incluse o serie de
alte obligaii cu caracter specific, care vizeaz: schimbul de informaii, necesitatea
notificrii i consultrii cu statele potenial afectate i cerina coordonrii la nivel
internaional a activitilor de cercetare.
Schimbul de informaii reprezint un aspect fundamental al proteciei
mediului prin componenta programului care vizeaz evaluarea mediului.
Planul de Aciune al Conferinei de la Stockholm a urmrit instituionalizarea
schimbului de informaii, pentru a asigura circulatia cunotinelor n cadrul
30

comunitilor tiinifice i pentru a furniza factorilor de decizie la toate nivelurile

cele mai bune cunotine disponibile, n forma util i la momentul oportun.
Principiul notificrii preliminare impune obligaia fiecrui stat care are
planificat o activitate ce poate produce un prejudiciu, de a furniza n timp util
statului potenial afectat, toate informaiile necesare, pentru ca acesta s poat lua
msurile care se impun pentru a preveni pagubele ce pot fi provocate asupra
teritorilului su i, dac este necesar, de a demara consultri cu statul n cauz.
Principiul notificrii n caz de urgene reprezint versiunea notificrii
necesare dup producerea faptului, comparativ cu notificarea prealabil.
Principiul consultrii solicit statelor s permit prilor potenial afectate s
aib o posibilitate de a analiza i discuta o activitate planificat n statul care
iniiaz un proiect, activitate care poate provoca o posibil pagub n alt stat sau n
alte state. Statul proponent nu este neaprat obligat s se conformeze intereselor
statului afectat, dar trebuie s ia n considerare i aceste interese. Obligaia de a
derula consultri este de cele mai multe ori legat de obligaia notificrii prealabile.
Coordonarea la nivel internaional a activitilor de cercetare.
Datorit
importanei eseniale a cunotinelor tiinifice pentru orientarea i impulsionarea
dreptului mediului i a politicii internaionale n acest domeniu, multe din tratatele
pentru protecia mediului, includ prevederi speciale pentru orientarea i facilitarea
cercrilor, a analizelor i pentru publicarea rezultatelor furnizate de cercetrile
tiinifice.
Principiul evitrii prejudicierii mediului
Principiul general al evitrii prejudicierii mediului, acceptat n dreptul
internaional al mediului, solicit statelor s asigure ca activitile desfurate n
cadrul propriei jurisdicii sau propriului control s nu produc pagube mediului din
alte state sau mediului comun.
Principiul nediscriminrii ntre state reprezint o variaie mai ngust a
obligaiei cu caracter general de a mpiedica prejudicierea mediului, care const n
obligaia de nu lua msuri care s deplaseze poluarea de pe teritoriul unui stat
ctre teritoriul altui stat. Principiul nediscriminrii asigur ca poluatorii care
provoac poluare transfrontalier s fie supui unor prevedri legale obligatorii cel
puin la fel de severe ca cele aplicabile oricrei poluri echivalente produse n
propria ar. Aceasta nseamn c regulamentele i regulile naionale din
domeniul proteciei mediului, cum ar fi cele care stabilesc niveluri admisibile de
poluare, care prevd rspunderea juridic, accesul la justiie sau alte prevederi de
fond similare sau regulamente procedurale, trebuie s fie n mod egal aplicate,
indiferent dac poluarea afecteaz resursele naionale sau pe ale altui stat.
Principiul prevenirii polurii deriv de asemenea din obligaia cu caracter
general de evitare a producerii de pagube asupra mediului i a fost adoptat prin
Declaraia de la Stockholm: trebuie stopate evacurile de substane toxice sau de
alte substane i eliberrile de cldur, n atare cantiti sau concentraii, care pot
31

produce depirea capacitii mediului de a le face inofensive, pentru a asigura c

ecosistemele nu vor fi supuse unor pagube ireversibile severe.
Principiul precauiei este unul dintre cele mai generale principii de protecie a
mediului, care vizeaz evitarea pagubelor aduse mediului i realizarea dezvoltrii
durabile: n cazurile n care exist pericolul producerii unor pagube severe sau
ireversibile, nu se va utiliza ca argument lipsa certitudinii tiinifice integrale, pentru
a amna aplicarea unor msuri eficiente sub aspectul costurilor, n vederea
prevenirii producerii degradrii mediului.
Principiul responsabilitii statului este confirmat prin Declaraia de la
Stockholm: statele au responsabilitatea de a asigura c activitile aflate n
jurisdicia sau sub controlul lor nu provoac pagube mediului din alte state sau
unor zone aflate n afara limitelor jurisdiciei naionale.
Principiul poluatorul pltete
Impune obligaia ca poluatorul s suporte cheltuielile pentru realizarea
msurilor de prevenire a polurii sau s plteasc pentru pagubele provocate de
poluare.
Principiul accesului egal la procedurile administrative i judiciare.
Conform principiului accesului egal, persoanelor (fizice i/sau juridice)
afectate dintr-un stat, trebuie s li se confere acelai acces la remediere i
reparare, care este furnizat prilor afectate din statele n care sunt localizate
activitile poluatoare. Principiul protejrii resurselor naturale i al zonelor comune
Multe dintre principiile, ndatoririle i obligaiile anterior prezentate sunt axate pe
controlul polurii mediului. La fel de importante pentru realizarea dezvoltrii
durabile sunt problemele privind utilizarea durabil a resurselor naturale. n mod
tradiional, resursele naturale localizate n ntregime n interiorul frontierelor
naionale au fost considerate ca fiind de domeniul legiilor i prioritilor de
dezvoltare naionale.
Statele trebuie s coopereze pentru conservarea i utilizarea durabil a
resurselor comune universale i, n cea mai pur form, trebuie s mpart bogia
economic a acelor zone.
Dei motenirea comun a umanitii s-a dovedit a fi un concept util n
evoluia regimului internaional de reglementare a resurselor globale, el nu a fost
larg acceptat n cea ce privete alte resurse sau activiti de interes pentru
comunitatea internaional. Conceptul motenirii comune este privit ca fiind n
opoziie cu suveranitatea perpetu asupra resurselor naturale.
Prin urmare, acesta nu confer o justificare imperativ pentru reglementarea
unor probleme la nivel intern, cum ar conservarea biodiversitii sau emisiile de
gaze cu efect de ser. n acelai timp ns, se manifest un consens n continu
cretere privind interdependenele dintre ecosisteme i activitile umane
desfurate pe glob i o aprofundare a nelegerii faptului c ntraga umanitate
poate avea un interes, bazat pe ngrijorrile cauzate de problemele mediului,
32

generate de anumite activiti sau resurse aflate n ntregime n interiorul

frontierelor statale.
n Romnia, Legea proteciei mediului consacr urmtoarele principii i
elemente strategice:
Principiile i elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, n scopul
asigurrii unei dezvoltri durabile, sunt:
a) principiul precautiei n luarea deciziei;
a.1) - principiul prevenirii, reducerii i controlului integrat al polurii prin utilizarea
celor mai bune tehnici disponibile pentru activitile care pot produce poluri
semnificative;
b) principiul prevenirii riscurilor ecologice i a producerii daunelor;
c) principiul conservrii biodiversitii i a ecosistemelor specifice cadrului
biogeografic natural;
d) principul "poluatorul pltete;
e) nlturarea cu prioritate a poluanilor care pericliteaz nemijlocit i grav
sntatea
oamenilor;
f) crearea sistemului naional de monitorizare integrat a mediului;
g) utilizarea durabil a resurselor naturale;
h) meninerea, ameliorarea calitii mediului i reconstrucia zonelor deteriorate;
i) crearea unui cadru de participare a organizaiilor neguvernamentale i a
populaiei la elaborarea i aplicarea deciziilor;
j) dezvoltarea colaborrii internaionale pentru asigurarea calitii mediului

33

Romnia i statele lumii n procesul cooperrii internaionale i regionale

privind protecia mediului
1. Cooperarea internaional i regional n vederea proteciei mediului
- Conferinta de la Stockholm
- Conferinta de la Rio
2. Organe i organizaii interstatale cu rol n protecia mediului
Cooperarea instituional, regional i european pentru protecia mediului
1. Comunitatea internaional s-a reunit pentru prima dat n 1972 la
Conferina de la Stockholm privind Mediul Uman, pentru a dezbate
problema mediului global i a necesitilor de dezvoltare. n urma
conferinei au rezultat urmatoarele documente
Declaraia de la Stockholm, coninind 26 de principii;
Planul de Aciune pentru Mediul Uman, cu trei componente:
- programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);
- activitile pentru managementul mediului;
- msurile de sprijin.
Programul Naiunilor Unite pentru Mediu, al crui Consiliu de Conducere i
Secretariat au fost nfiinate n decembrie 1972 de Adunarea General a
Naiunilor Unite.
Fondul voluntar pentru Mediu, nfiinat n ianuarie 1973, n conformitate cu
procedurile financiare ale Naiunuilor Unite.
Toate aceste documente reprezinta fundamental primului cadru internaional
pentru tratarea problemelor mediului.
Aceasta Conferina a aratat c problemele de mediu ale rilor
industrializate, cum sunt degradarea habitatelor, toxicitatea i ploile acide nu
reprezint probleme neaprat importante pentru toate rile, adic strategiile
de dezvoltare nu ndeplinesc necesitile i prioritile rilor i comunitilor
celor mai srace.
Conferina a fost ns dominat, n principal, de problemele de mediu i
a condus la creterea contientizrii publice n acest domeniu.
De la nfiinarea sa n baza recomandrilor Conferinei de la Stockholm,
Programul Naiunilor Unite pentru Mediu a desfurat o serie de activiti
pentru a-i manifesta n cadrul sistemului ONU, rolul su de catalizator i
coordonator n domeniul mediului.
Activitile programului sint
orientate pe probleme sectoriale ale factorilor de mediu: poluarea apelor, a
aerului i a solurilor (n special degradarea terenurilor);
34

 orientate pe probleme globale: ploi acide, epuizarea stratului de ozon,

schimbrile climatice, defriarea i deertificarea, conservarea biodiversitii,
traficul internaional de produse i deeuri toxice i periculoase, protejarea
mediului n perioadele de conflict armat.
Problemele globale ale mediului au nceput s devin predominante i
au creat necesitatea iniierii unor aciuni suplimentare pentru creterea
contientizrii publice, care s determine comunitatea internaional s ia n
timp util msuri funcionale, att pe plan internaional ct i naional.
Stabilirea tuturor efectelor acestor noi probleme ale mediului a condus la
recunoaterea faptului c s-a realizat un progres prea redus n integrarea
proteciei mediului n politicile i activitile de dezvoltare, respective
obiectivul consacrat prin principiul 13 al Declaraiei de la Rio nu a fost
realizat.
Declaraia de la Stockholm, Principiul 13
Pentru a realiza un management mai raional al resurselor, care s
conduc astfel la mbuntirea mediului, statele trebuie s adopte o
abordare integrat i coordonat a planurilor lor de dezvoltare, pentru a
asigura c dezvoltarea lor este compatibil cu necesitatea de a proteja i
mbunti mediul n beneficiul propriei populaii.
Necesitatea reorientrii eforturilor pentru realizarea obiectivului de
integrare s-a concretizat dup unsprezece ani de la Conferina de la
Stockholm, respectiv n 1983
n iunie 1992, la Rio de Janeiro s-a desfurat Conferina Naiunilor Unite
privind Mediul i Dezvoltarea, la care s-au reunit 115 de conductori ai
statelor lumii.
La acest moment a fost recunoscut in plan international si oficial
necesitatea de a integra dezvoltarea economic i protecia mediului n
obiectivul de dezvoltare durabil i s-a afirmat importana, n continu
cretere, a dreptului internaional al mediului, ca mecanism de codificare i
promovare a dezvoltrii durabile.
n urma Conferinei au rezultat:
-Declaraia de la Rio, coninnd 27 de principii.
-Agenda 21 (cuprinsul Agendei 21 este prezentat n tabelul 1), care
constituie un plan de aciune pentru dezvoltarea durabil cu ncepere din
secolul al XXI-lea, concretizat n 40 de capitole destinate unor domenii de
programe specifice, structurate n termenii:
- bazei de aciune;
- obiectivelor de realizat;
- activitilor care trebuie efectuate;
35

- modalitilor de implementare.
-Un document fr putere obligatorie, care conine principiile pentru
managementul conservrii i dezvoltrii durabile a tuturor tipurilor de pduri.
-Organizarea instituional a Comisiei Mondiale pentru Dezvoltarea Durabil.
- Mecanismul de finanare pentru implementarea Agendei 21.
Summitul de la Rio a adus in fata publicului international problemele de
protecie a mediului i de dezvoltare. Impreuna cu Agenda 21 i Declaraia de
la Rio, s-a ajuns la un acord cu privire la dou convenii obligatorii:
-Convenia privind diversitatea biologic i
- Convenia cadru privind schimbrile climatice.
Summitul de la Rio a generat de asemenea o serie ntreag de reacii
pozitive, incluznd demararea a numeroase iniiative pentru implementarea
Agendei 21 la nivel local i a reorientrii politicii de protecie a mediului. Pe
aceasta cale putem arata ca obiectivul global al Agendei 21 nu a putut fi
atins.
Stabilirea progresului realizat la cinci ani de la Conferina de la Rio
(New York, 1997), a evideniat o serie de deficiene, legate n particular de
echitatea social i srcie. Aceste aspecte au fost evideniate prin:
reducerea asistenei oficiale acordate pentru dezvoltare i creterea
datoriilor
internaionale;
eecul mbuntirii: transferului de tehnologie, construciei capacitilor
pentru
participare i dezvoltare;
eecul coordonrii instituionale i
incapacitatea de a reduce nivelurile excesive de producie i de consum.
Ca urmare, s-a fcut apel la ratificarea, ntrirea i implementarea mai
ferm a acordurilor i conveniilor internaionale privind mediul i dezvoltarea.
Summitul Naiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabil, care a avut loc
la Johannesburg n perioada 26 august 6 septembrie 2002, reunind 104
conductori ai statelor lumii i a avut ca principlale rezultate:
Declaraia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabil i
Planul de implementare a Summit-ului mondial privind dezvoltarea durabil.
Summit-ul de la Johannesburg a reafirmat dezvoltarea durabil ca fiind
un element central al agendei internaioanle i a dat un nou impuls pentru
aplicarea practic a msurilor globale de lupt mpotriva srciei i pentru
protecia mediului. S-a aprofundat i ntrit nelegerea conceptului de
dezvoltare durabil, n special prin evidenierea importantelor legturi dintre
srcie, mediu i utilizarea resurselor naturale.
Guvernele au czut de acord i au reafirmat un domeniu de obligaii i
inte concrete de aciune pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabil.
36

Declaraia de la Rio cu privire la mediu i dezvoltare 1992

Preambul
Conferina Organizaiei Naiunilor Unite despre Mediu i Dezvoltare, ntrunit
la Rio de Janeiro ntre 3 i 14 iunie 1992, reafirmnd Declaraia de la
Conferina pentru mediul ambiant a Organizaiei Naiunilor Unite, adoptat la
Stockholm n 16 iunie 1972 i strduindu-se s o dezvolte, avnd ca el
stabilirea unor raporturi globale noi i echitabile prin crearea de noi nivele de
cooperare ntre state, sectoarele cheie ale societii i oameni, colabornd n
vederea ncheierii unui acord internaional care s respecte interesele
tuturora i s protejeze integritatea global a sistemului ambiant i al
dezvoltrii, recunoscnd natura integral i inter-dependent a Pmintului,
casa noastr, proclamm urmatoarele:
Principiul 1 Oamenii se afl n centrul strdaniilor noastre pentru o dezvoltare
susinut. Ei au dreptul la o via sntoas i productiv n armonie cu
natura.
Principiul 2 n conformitate cu Carta Naiunilor Unite i cu principiile de drept
internaional, Statele au dreptul suveran de a exploata propriile resurse n
baza propriilor politici de protecie a mediului i a dezvoltrii i
responsabilitatea s se asigure c activitile din propria jurisdicie sau aflate
sub propriul control nu provoac pagube mediului ambiant din alte State sau
unor zone aflate n afara limitelor jurisdiciei naionale.
Principiul 3 Dreptul la dezvoltare trebuie ndeplinit astfel nct s respecte n
mod echitabil necesitile de dezvoltare i mediu ale generaiilor prezente i
ale celor viitoare.
Principiul 4 Pentru a putea obine o dezvoltare susinut, protecia mediului
va constitui o parte integrant a procesului de dezvoltare i nu poate fi
considerat separat de acesta.
Principiul 5 Toate statele i toi oamenii vor coopera n misiunea esenial de
a eradica srcia, ca o cerin indispensabil pentru o dezvoltare susinut,
pentru a scdea disparitile din standardele de via i pentru a veni mai
bine n ntmpinarea necesitilor majoritii oamenilor din lume.
Principiul 6 Situaia special i necesitile rilor n curs de dezvoltare, n
special cele cel mai putin dezvoltate i cele cu cel mai vulnerabil mediu, vor
primi o prioritate special. Aciunile internaionale n domeniul mediului i
dezvoltrii vor trebui, de asemenea, s corespund intereselor i necesitilor
tuturor rilor.
Principiul 7 Statele vor coopera n spiritul parteneriatului global pentru a
conserva, proteja i restabili sntatea i integritatea ecosistemului
Pmntului. n ceea ce privete diferitele contribuii la degradarea mediului
global, Statele au obligaii att comune ct i diferite. rile dezvoltate
37

recunosc responsabilitatea pe care o au n urmrirea internaional a unei

dezvoltri susinute, n concordan cu presiunile pe care societile lor o
aplic mediului global i cu resursele tehnologice si financiare de care dispun.
Principiul 8 Pentru a obine o dezvoltare susinut i o calitate mai ridicat a
vieii oamenilor, Statele ar trebui s reduc i s elimine tiparele nesusinute
de producie i consum i s promoveze politici demografice potrivite.
Principiul 9 Statele vor trebui s coopereze pentru a ntri capacitatea de
construcie intern pentru o dezvoltare susinut n vederea mbuntirea
ntelegerii tiinifice prin schimburi de cunotine tiinifice i tehnologice, i
prin intensificarea dezvoltrii, adaptrii, difuzrii i transferului de tehnologii,
incluznd tehnologiile noi i inovatoare.
Principiul 10 Problemele de mediu sunt cel mai bine tratate prin participarea
tuturor cetenilor interesai, la un nivel relevant. La nivel naional, fiecrui
individ i se va asigura accesul la informaiile deinute de autoritile publice ce
privesc mediul, inclusiv la informaii despre materiale i activiti periculoase
din comunitatea lui, precum i participarea la procesul de luare a deciziilor.
Statele vor facilita i ncuraja contiina i participarea public facnd
informaiile disponibile peste tot. Se va stabili accesul efectiv la procedurile
juridice i administrative, inclusiv de reparare i remediere.
Principiul 11 Statele vor aproba o legislaie de mediu eficace. Standardele de
mediu, obiectivele i prioritile conducerii vor trebuie s reflecte contextul de
mediu i dezvoltare asupra crora acestea sunt aplicate. Standardele aplicate
de unele ri ar putea fi nepotrivite i nejustificate din punct de vedere al
costurilor economice i sociale pentru alte ri i mai ales pentru rile n curs
de dezvoltare.
Principiul 12 Statele vor trebui s coopereze pentru a promova un sistem
economic deschis i permisiv care s duc la o cretere economic i o
dezvoltare susinut n toate rile, pentru a se adresa mai bine problemelor
de degradare a mediului. Politica mediului n ceea ce privete comerul nu
trebuie s constituie un mijloc de discriminare arbitrar i nejustificat sau o
restricie deghizat asupra comerului internaional. Trebuie evitate aciunile
unilaterale pentru a face fa unor provocri de mediu din afara jurisdiciei
rii. Msurile de mediu aplicabile problemelor transfrontaliere sau globale de
gen trebuie, pe ct posibil, s se bazeze pe un consens internaional.
Principiul 13
Statele trebuie s-i elaboreze legi naionale privind
rspunderea i compensarea victimelor polurii i a altor pagube aduse
mediului. De asemenea, Statele trebuie s coopereze cu o mai mare
promptitudine i determinare pentru a elabora legi internaionale suplimentare
referitoare la rspunderea i compensarea efectelor nefavorabile produse
prin prejudicii aduse mediului prin activiti aflate n propria jurisdicie sau sub
propriul control, n zone aflate n afara jurisdiciei naionale.
Principiul 14 Statele trebuie s coopereze efectiv pentru a descuraja i
38

preveni mutarea i transferul ctre alte State a oricaror activiti i substane

care pot cauza degradri de mediu severe sau care pot fi duntoare
sntii oamenilor.
Principiul 15 Pentru a proteja mediul, Statele vor folosi o abordare precaut,
in funcie de capacitile lor. n cazurile n care exist pericolul producerii unor
pagube severe sau ireversibile, nu se va utiliza ca argument lipsa certitudinii
tiinifice integrale, pentru a amna aplicarea unor msuri eficiente sub
aspectul costurilor, n vederea prevenirii producerii degradrii mediului.
Principiul 16 Autoritile naionale trebuie s fac eforturi pentru a promova
internalizarea costurilor pentru protecia mediului i utilizarea instrumentelor
economice, lund n considerare abordarea conform creia, n principiu,
poluatorul trebuie s suporte costul polurii, cu preocuparea cuvenit pentru
interesul public i fr a distorsiona comerul i investiiile internaionale.
Principiul 17 Evaluarea impactului asupra mediului, ca instrument naional,
va fi folosit pentru activiti propuse care sunt predispuse a avea un impact
advers important asupra mediului i sunt subiect al unei decizii a unei
autoriti naionale competente.
Principiul 18 Statele trebuie s notifice imediat alte State cu privire la orice
dezastre naturale sau alte cazuri de urgene pentru care exist probabilitatea
de a produce efecte pgubitoare brute mediului din alte State. Comunitatea
internaional trebuie sa faca toate eforturile pentru a ajuta Statele afectate
de astfel de situaii.
Principiul 19 Statele trebuie s furnizeze din timp Statelor potenial afectate
notificri preliminare i relevante privind activitile care pot avea un impact
transfrontalier nefavorabil asupra mediului i se vor consulta cu acestea de la
nceput i cu bun credin.
Principiul 20 Femeile au un rol vital n administrarea mediului i a dezvoltrii.
Participarea lor deplina este de aceea esenial pentru a obine o dezvoltare
susinut.
Principiul 21 Creativitatea, idealurile i curajul tineretului lumii vor trebui
mobilizate pentru a crea un parteneriat global in vederea obinerii unei
dezvoltri susinute i pentru a asigura un viitor mai bun pentru toi.
Principiul 22 Indigenii i comunitile lor precum i alte comuniti locale au
un rol vital n administrarea mediului i a dezvoltrii datorit cunotinelor i a
practicilor tradiionale ale acestora. Statele trebuie s recunoasc i s
susin identitatea, cultura i interesele lor, i s dea posibilitatea participrii
lor efective la un proces susinut de dezvoltare.
Principiul 23 Mediul i resursele naturale ale oamenilor aflai sub opresiune,
dominaie sau ocupaie vor fi protejate.
Principiul 24 Starea de rzboi este inerent distrugtoare pentru dezvoltarea
susinut. De aceea, statele trebuie s respecte legile internaionale care
protejeaz mediul ambiant n momentul unui conflict armat i s coopereze
39

pentru a le putea dezvolta ulterior, dac este necesar.

Principiul 25 Pacea, dezvoltarea i protecia mediului sunt interdependente i
indivizibile.
Principiul 26 Statele vor rezolva toate disputele de mediu n mod panic i
prin metode potrivite n concordan cu Carta Organizaiei Naiunilor Unite.
Principiul 27 Statele i popoarele vor coopera n bun credin i n spiritul
parteneriatului pentru mplinirea principiilor incluse n aceast Declaraie i
pentru dezvoltarea ulterioar a legilor internaionale n privina dezvoltrii
susinute.
16. Romnia i statele lumii n procesul cooperrii internaionale i regionale
privind protecia mediului
a.Organe i organizaii interstatale cu rol n protecia mediului
Romania alaturi de celelelte state ale lumii continua intensa sa activitate
in domeniul cooperarii regionale si internationale in domeniul protectiei
mediului.
Astfel, organizatiile interstatale cu vocatie mondiala sunt reprezentate de
Organizatia Natiunilor Unite cu organismele sale semiautonome si insitutiile
specializate.
-Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite reprezinta forumul
mondial al statelor care a adoptat diverse documente (rezolutii, declaratii,
programe de actiune), cu forta juridica diferita care au contribuit la
dezvoltarea normelor si principiilor juridice privind protectia si conservarea
mediului;
Sub egida O.N.U. au fost elaborat e si adoptat eo numeroase
documente internationale cu rol in reglementatrea cooperarii internationale in
diferite sectoare ale protectiei mediului.
In 1968, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat Rezolutia (XXIII), prin
care se prevedea convocarea unei conferinte mondiale asupra "mediului
uman", care a stat la baza pregatirii primei Conferinte mondiale privind mediul
- de la Stockholm din iunie 1972 , aspectele retinute de catre Conferinta fiind
discutate la cursul anterior.
Asadar,aratam ca n cadrul Conferintei a fost adoptata o Declaratie
generala, 109 recomandari care au constituit un "plan de actiune" si o
Rezolutie privind dispozitiile institutionale si financiare recomandate
organizatiilor mondiale.
Dintre principiile analizate la curs o importanta majora o reprezinta:
- obligatia statelor de a proteja si imbunatati mediul pentru generatiile
prezente si viitoare;
- conservarea rezurselor naturale si gospodarirea lor atenta;
40

- obligatia statelor de a coopera pentru dezvoltarea dreptului

international in ceea ce priveste responsabilitatea si indemnizarea victimelor
poluarii si a altor daune ecologice produse in afara frontierelor lor.
Conferinta O.N.U. privind drepturile marii, prin adoptarea Conventiei de
la Montego Bay din 1982, a consacrat cadrul juridic general al protectiei
mediului marin impotriva poluarii.
In domeniul conservarii naturii au fost adoptate o serie de conventii cu
vocatie mondiala: Conventia de la Ramsar din 1971, asupra zonelor umede
de importanta internationala, in special ca habitat al pasarilor acvatice,
Conventia de la Bonn din 1979 asupra conservarii speciilor migratoare
apartinand faunei salbatice.
In perioada imediat urmatoare Conferintei de la Stockholm au aparut
probleme cu caracter global, precum: poluarea atmosferica la lunga distanta,
diminuarea stratului de ozon, efectul de sera, care au impus adoptarea de
reglementari juridice adecvate.
Statele lumii au adoptat o serie de documente precum Conventia asupra
poluarii atmosferice transfrontaliere pe distante lungi, de la Geneva, 1979;
Conventia cadru de la Viena din 1985 si Protocolul de la Montreal din 1989
privind patura de ozon.
In ciuda unor rezultate pozitive inregistrate dupa Conferinta de la
Stockholm in planul colaborarii internationale, mediul planetei a continuat sa
se deterioreze constant, situatie in care s-a cautat o noua abordare in acest
sens, mai eficienta, care avea sa se reflecte intr-o conceptie diferita asupra
problematicii generale a protectiei si conservarii factorilor naturali.
In contextul sporirii eforturilor nationale si internationale in scopul
promovarii si dezvoltarii unui mediu sanatos, Adunarea Generala a O.N.U. din
1989 a lansat apelul la o intrunire globala care sa defineasca strategia pentru
stoparea efectelor degradarii mediului.
Desfasurata in perioada 3 - 14 iunie 1992 la Rio de Janeiro, Conferinta
Natiunilor Unite privind Mediul si Dezvoltarea, denumita Summit - ul ecologic
sau Intalnirea la varf a Pamantului.
La Conferinta de la Rio s-a incercat sa se realizeze un nou consens
international asupra unor teme precum:
- protectia atmosferei, a resurselor terestre, conservarea diversitatii biologice,
protectia surselor de apa dulce, a marilor si zonelor umede;
- gestionarea rationala din punct de vedere ecologic a biotehnologiilor,
deseurilor de produse si deseurilor tehnice, cresterea calitatii vietii si a
sanatatii umane;
- eradicarea saraciei si oprirea degradarii mediului.
Rezultatele Reuniunii s-au concretizat in adoptarea unor documente pe
care le-am analizat la cursul anterior. Declaratia de la Rio, desi nu are forta
juridica obligatorie, cere statelor si oamenilor sa coopereze in spiritul unui
41

parteneriat global in scopul conservarii, protejarii si restaurarii sanatatii si

integritatii ecosistemelor pe Pamant.
Unul dintre documentele importante adoptate la Rio de Janeiro este Agenda
21 care instituie o responsabilitate globala pentru O.N.U. si organismele sale,
pentru guverne, fata de abordarea si solutionarea problemelor mediului.
Agenda 21 reprezinta un document istoric ce cuprinde toate
domeniile dezvoltarii mediului, ce alcatuieste un tot unitar impreuna cu
celelalte documente adoptate, oferind politici si programe in scopul realizarii
unui echilibru ecologic. Acest document apreciaza ca numai un parteneriat
global este capabil sa asigure pentru omenire un viitor mai sigur si mai
prosper.
In preambulul documentului se prevede ca: "Umanitatea se afla intrun moment crucial al existentei sale. Asistam actualmente la perpetuarea
disparitiilor intre natiuni si in interiorul natiilor, la agravarea saraciei, a foamei,
a starii de sanatate si al analfabetismului si la deteriorarea continua a
ecosistemelor, carora le suntem tributari pentru buna noastra stare. Dar daca
noi integram problematica mediului si a dezvoltarii si acordam o mai mare
atentie acestor chestiuni, vom putea satisface necesitatile fundamentale,
ameliorarea nevoilor de viata pentru toti, protejarea si amenajarea mai bine a
ecosistemelor si asigurarea unui viitor mai prosper. Nici o tara nu va putea
realiza singura acestea, dar misiunea este posibila, daca noi vom lucra tot
ansamblul in cadrul unui parteneriat, mondial pentru o dezvoltare durabila".
In cadrul Summit-ului ecologic, doua importante conventii
internationale au fost semnate, respectiv: Conventia - cadru asupra
schimbarilor climatice si Conventia privind diversitatea biologica.
Pentru tarile dezvoltate, problema poate fi rezolvata prin utilizarea unor
tehnologii perfectionate, dar care ridica nenumarate probleme pentru tarile in
curs de dezvoltare. tarile dezvoltate s-au angajat sa creeze un fond special
pentru asistenta in tarile in curs de dezvoltare sau sa contribuie la furnizarea
necesarului de energie al acestora.
Conventia privind diversitatea biologica prevede masurile ce trebuie
luate pentru protejarea ecosistemelor si a diverselor forme de viata.
Statele semnatare se angajeaza sa stabileasca zone protejate, sa
integreze problemele biologice in sistemul de dezvoltare pe plan national si
sa asigure intregii umanitati avantajele ce decurg din utilizarea resurselor
genetice, inclusiv asigurarea transferului de tehnologii biologice de la tarile
dezvoltate spre cele in curs de dezvoltare.
Declaratia de principii asupra conservarii padurilor - nu a putut sa se
transforme intr-un document cu caracter juridic obligatoriu, datorita
divergentelor care au aparut intre Nord si Sud constand in special in aceea ca
tarile dezvoltate au propus un acord referitor la padurile tropicale, in timp ce
statele in curs de dezvoltare au cerut ca documentul sa se refere si la
42

padurile din regiunile temperate si boreale.

Capitolul XII al Agendei 21 intitulat "Gestiunea ecosistemelor fragile,
lupta contra desertificarii si secetei", prevedea necesitatea intensificarii
cooperarii internationale impotriva desertificarii; in acest sens, la 17 iunie
1994, 18 state au semnat la Paris, Conventia Natiunilor Unite pentru
combaterea desertificarii.
- Programul Natiunilor Unite privind mediul (PNUE), are un rol coordonator in
cadrul O.N.U. asupra protectiei si conservarii mediului. Conceput initial, ca o
stategie de cooperare internationala in vederea ameliorarii mediului, de catre
Conferinta de la Stochkolm din 1972. Rolul primordial al PNUE este acela de
a antrena diferite institutii in lupta privind protectia mediului, de a promova cu
precadere, proiecte de mediu menite sa vina in sprijinul tarilor in curs de
dezvoltare. De fapt, este singurul sediu al O.N.U. care se afla pe teriotoriul
african, respectiv la Nairobi.
In 1972, in cadrul unei sesiuni a Adunarii Generale a O.N.U., printr-o
rezolutie s-a stabilit structura organizatorica a PNUE formata din Consiliul de
administatie, Secretariatul, Fondul pentru mediu si Comitetul de coordonare
pentru mediu.
O directie importanta de actiune a PNUE o constituie promovarea
legislatiei de mediu, precum si stimularea si organizarea de activitati
internationale relative la gestiunea mediului (referitoare la stabilirea si
urmarirea programelor de protectie a marilor si oceanelor, organizarea de
conferinte internationale asupra gestiunii resurselor de apa, problemele
desertificarii, organizarea unui sistem mondial de supraveghere a mediului).
Marea majoritate a institutiilor specializate ale O.N.U. s-au implicat in
problematica protectiei mediului, din perspectiva domeniului lor specific de
activitate, mai ales dupa anul 1972.
Tot sub egida O.N.U. a avut loc cea de-a doua Reuniune mondiala a sefilor
de stat si de guverne din septembrie 2002, de la Johanesburg, denumita si
"RIO+10".
- Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (F.A.O.)
are ca obiectiv principal ridicarea normelor de alimentatie si a nivelului de trai
a popoarelor, precum si conservarea resurselor naturale; sub egida F.A.O. sa redactat si proclamat Carta Mondiala a Solurilor din 1981.
- Organizatia Maritima Consultativa Interguvernamentala are ca scop
promovarea cooperarii intre state pentru realizarea unei navigatii sigure si
eficiente precum si inlaturarea discriminarilor si restrictiilor impuse navigatiei
internationale.
- Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) urmareste promovarea
cooperarii internationale in vederea asigurarii unui nivel de sanatate pentru
toate popoarele . in acest sens, OMS furnizeaza asistenta tehnica si
supravegheaza consecintele poluarii daunatoare sanatatii umane .
43

- Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura

(UNESCO), urmareste promovarea cooperarii intre natiuni in domeniul
educatiei si culturii, in vederea mentinerii pacii si securitatii, asigurarea
respectului universal fata de justitie, legea drepturilor omului si libertatile
fundamentale. UNESCO se preocupa de problemele mediului din doua
perspective principale: cea a educatiei si cea a cercetarii stiintifice. Sub egida
UNESCO au fost adoptate o serie de documente internationale deosebit de
importante in materie de mediu, precum Conventia de la Ramsar din 1971
asupra zonelor umede de importanta internationala; Conventia patrimoniului
mondial, cultural si natural din 1972, etc.
- Organizatia Internationala a Muncii (O.I.M.), isi propune ca scopuri
fundamentale, printre altele, ridicarea nivelului de trai si cresterea bunastarii
economice a oamenilor, ocrotirea adecvata a vietii si bunastarii acestora,
domenii care in prezent sunt legate tot mai strans de protectia mediului;
- Organizatia Aviatiei Civile Internationale (O.A.C.I.) a adoptat reguli
privind zgomotul si gazul de esapament al avioanelor;
- Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industriala
(O.N.U.D.I.) s-a preocupat de includerea aspectelor de protectie a mediului in
politicile si programele cooperarii intre statele dezvoltate si cele in curs de
dezvoltare, a accelerarii industrializarii acestora din urma, etc. Aceasta
organizatie se implica in promovarea institutionala a unor proiecte de transfer
tehnologic si crearea de centre regionale in acest scop.

17. Cooperarea internationala si regionala pentru protectia mediului

a. Cooperarea internationala pentru protectia mediului
Prevenirea poluarii si protectia mediului inpun o serie de activitati de
cooperare intre state si adoptarea de reguli comune in acest sens.
Problema combaterii poluarii si a stabilizarii factorilor cu impact
deosebit asupra mediului inconjurator si chiar asupra continuarii in bune
conditiuni a vietii pe intreaga suprafata a Terrei au facut ca statele sa
colaboreze intre ele pentru rezolvarea relatiilor ce tin de domeniul dreptului
mediului.
Cooperarea internationala pleaca de la nevoia dezvoltarii si protejarii
mediului, lucru ce nu poate fi realizat decat prin parteneriatul natiunilor lumii.
Constientizarea pericolului degradarii si distrugerii elementelor
mediului a inscris protectia si conservarea mediului printre prioritatile
umanitatii atat la nivel national cat si mondial,.
Instituirea unei colaborari internationale in domeniul protectiei
44

mediului este o necesitate, iar dreptul international reprezinta principalul

instrument de colaborare bilaterala, regionala si planetara a statelor si
organismelor internationale in vederea identificarii unor forme si modalitati
care sa contribuie la prevenirea poluarii si protectia mediului ambiant.
Rezultatul cooperarii pentru protejarea mediului s-a concretizat in
crearea organizatiilor internationale, regionale si subregionale cu atributii
importante in acest domeniu.
Organizatiile internationale, atat cele regionale cat si cele mondiale,
au inceput sa se intereseze de problemele legate de mediu relativ tarziu, la
sfarsitul anilor '60.
Desfasurarea primei Conferinte a O.N.U. privind mediul de la
Stockholm din 1972, a stimulat preocuparile statelor, principiul 25 al
Declaratiei adoptata cu acest prilej prevazand ca: "statele trebuie sa vegheze
ca aceste organizatii internationale sa joace un rol coordonat, eficace si
dinamic in prezervarea si ameliorarea mediului".
Existenta unui suport institutional adecvat e necesara atat pentru
elaborarea si adoptarea unor norme juridice care sa guverneze cooperarea
internationala privind mediul cat si pentru asigurarea ulterioara a indeplinirii si
respectarii lor.
Cooperarea institutionala in materie de mediu se exprima mai ales
printr-o "retea" de organizatii internationale cu caracter interguvernamental.
b. Cooperarea institutionala regionala pentru protectia mediului
Printre formele de cooperare internationala cu vocatie continentala
amintim:
- Organizatia Unitatii Africane (O.U.A.), fondata in scopul de a promova
cooperarea politica intre cele 51 de tari membre ale continentului;
- Organizatia statelor americane (O.S.A.), creata in 1948, in vederea
consolidarii pacii si securitatii pe continent, s-a implicat in materia mediului
prin elaborarea si implementarea unor proiecte de valorificare a apelor si
padurilor continentale cu sprijinul P.N.U.E. Totodata, organizatia a contribuit la
realizarea Conventiei relative la protectia naturii si conservarea vietii salbatice
in emisfera vestica si a patronat diverse reuniuni stiintifice din domeniu.
c. Cooperarea institutionala europeana
Existenta unui suport institutional regional adecvat, atat pentru
elaborarea si adoptarea unor norme juridice care sa guverneze cooperarea
interstatala, cat si pentru asigurarea indeplinirii lor, este favorizata in plan
european de mai multi factori.
In cadrul continentului nostru, procesul de integrare structurala este
avansat: evolutiile din ultimii ani, incheierea asa numitelor "acorduri
europene" intre CE si tarile din centrul si estul Europei, cuprinderea tuturor
45

statelor continentului in cadrul Consiliului Europei creaza premisele unei

cooperari intense, inclusiv in materie de mediu. Cooperarea intereuropeana
este determinata si este stimulata de dimensiunile fenomenelor de poluare si
deteriorare a factorilor de mediu, de traditiile culturale ale tarilor din zona, etc.
Toate tarile occidentale sunt membre ale Organizatiei pentru Cooperare
si Dezvoltare Economica, alaturi de tari industriale din alte continente: SUA,
Canada, Japonia, Australia, Noua Zeelanda.
Organizatiile europene reprezinta principalele foruri de elaborare si
adoptare a regulilor juridice care guverneaza cooperarea intercontinentala in
domeniul protectiei si dezvoltarii mediului.
- Comisia Economica pentru Europa (C.E.E.), este cea mai veche si mai
cuprinzatoare organizatie europeana creata ca organ subsidiar al Consiliului
Economic si Social al O.N.U., in perspectiva reconstructiei Europei, a ridicarii
nivelului activitatii economice continentale precum si a schimburilor
internationale. Desi preocuparile initiale ale acestui organism au fost de
natura economica, aceasta s-a orientat cu timpul si spre abordarea
problemelor de mediu, prin Comisia pentru Politica de Mediu, constituita in
cadrul sau.
De-a lungul anilor, sub egida C.E. si O.N.U. au fost adoptate o serie de
conventii privind arbitrajul comercial, circulatia rutiera si navigabila precum si
conventii internationale care au produs importante efecte in cadrul cooperarii
interstatale in domeniul protectiei mediului cum ar fi:
- Acordul privind adoptarea unor conditii uniforme de omologare si de
recunoastere reciproca a omologarii echipamentelor si pieselor de vehicule
cu motor (Geneva 1958);
- Acordul privind transportul international rutier de marfuri periculoase, etc.
- Comisia Europeana (C.E.) este considerata a fi un adevarat "minister" al
mediului, care exercita atributii in acest domeniu prin intermediul Directiilor
Generale pentru Mediu.
- Agentia Europeana de Mediu de la Coopenhaga a fost creata in anul 1995,
cu rol in asigurarea cooperarii in domeniul mediului intre tarile U.E., in special
in domeniul monitorizarii mediului in cadrul unui sistem unitar european. in
acest context, se realizeaza rapoarte europene privind starea mediului, care
au rolul evidentierii dinamicii calitatii mediului de pe continent.
- Consiliul Europei, reprezinta prima organizatie de cooperare regionala din
Europa care cuprinde astazi practic toate statele continentului nostru (ca
membru cu drepturi depline sau cu statut de invitat). Consiliul Europei are
atributii in domeniul mediului legate de conservarea naturii, biodiversitatii, de
organizarea unei retele europene de arii protejate, de actiuni de educatie
ecologica.
in cadrul Consiliului Europei au fost intreprinse numeroase si diverse actiuni
de cooperare in domeniul cultural, social al drepturilor omului unde s-a
46

depasit simpla cooperare interguvernamentala si "s-a fondat o prima

comunitate supranationala: cea a drepturilor omului".
d. Rolul organizatiilor de protectia mediului
Organizatia Greenpeace a luat nasterela 15 septembrie 1971 in orasul
canadian Vancuver, represzentind prima organizatie internationala pentru
protectia mediului, ce are la baza principiile non-violentei, independentei,
protectiei mediului.
Scopul initial al acestei organizatii a fost oprirea testelor nucleare pe
care SUA le efectua in Alaska. De la data constituirii, Greenpeace a dus
campanie impotriva degradarii mediului: a impiedicat exploatarile miniere in
Antarctica, a impus instituirea interdictiei vanatorii de balene, de utilizare a
substantelor chimice periculoase si a pesticidelor, a experimentelor cu arme
chimice si nucleare. Greenpeace a organizat campanii pentru protectia
marilor si oceanelor lumii; protectia padurilor; dezarmare nucleara si pentru
stoparea contaminarii nucleare si a testarii armelor nucleare.
In acelasi timp ,Greenpeace duce o campanie pentru a determina
guvernele sa faca fata rezolutiilor in domeniul protectiei si conservarii
mediului si pentru a urgenta rezolvarea acestei probleme, activitatea sa fiind
una de mediatizare a urmarilor dezastruoase ale poluarii, prin diferite mijloace
ale mediului.
18. Dreptul omului la un mediu nconjuttor sntos i protejat, drept
consacrat n documente interne i internaionale
1. Definiia, trsturile i titularul dreptului la un mediu sntos
2. Recunoaterea acestui drept la nivel naional i internaional
1. Definiia, trsturile i titularul dreptului la un mediu sntos
a. Ce inseamna "dreptul omului la un mediu inconjurator sanatos si protejat"?
Derularea ultimelor doua decenii a adus in fata publicului international
atit momente cit si etape in care atingerile aduse mediului inconjurator au fost
dintre cele mai nocive, mai grave , de cele mei multe ori prejudiciile aduse
acestuia fiind incalculabile iar deteriorarile ireversibile.
Bineinteles, omul este elementul central care poate atit sa prejudicieze
cit si sa protejeze mediul sau sa ia toate masurile necesare si utile care sa
dea si generatiilor urmatoare dreptul la un mediu sanatos si protejat.
In genere vom intilni expresii precum;
47

- dreptul la un mediu inconjurator sanatos ;

- dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic
- drepul la un mediu inconjurator de calitate ;
- dreptul la conservarea mediului inconjurator .
Cu siguranta , viata pe Terra cuprinde mai multe aspecte, dar omul
poate sa-si desfasoare toate tipurile de activitate doar daca mediul
inconjuratoar nu este poluat, nu este deteriorat, nu este viciat, din acest drept
la un mediu sanatos izvorind toate celelelte drepturi cum ar fi: dreptul la viata,
dreptul la acrotirea sanatatii, dreptul la integritate fizica si morala, dreptul la
munca, dreptul la proprietate, etc.
Pentru protejarea mediului inconjurator i pentru asigurarea dreptului la
un mediu sanatos si protejat avem de analizat, in paralel, doua aspect: faptul
ca omul are toate aceste drepturi enuntate anterior, lui revenindu-i oligatia de
a- si manifesta grija pentru tot ceea ce inseamna mediu inconjurator.
In doctrina se regasesc si alte denumiri cum ar fi: "drept la un mediu
inconjurator decent", "drept la un mediu inconjurator sigur", "drept la un
mediu curat", "drept la un mediu inconjurator conservat" etc.
Ca urmare, vom sustine opinia conform careia denumirile enuntate
anterior contin doar elemente de continut ale acestui drept, ele neavind un
caracter general, utilizarea lor putand genera neconcordanta intre forma,
denumire si continut, datorita lipsei de generalitate. In acest sens, pe langa
elemente ca: sanatos, ecologic, curat, echilibrat, de calitate, vom folosi si
notiunea de "protectie" care ii asigura acestui drept generalitatea optima.
In concluzie, apreciem ca formularea corespunzatoare este "drept la un
mediu sanatos si protejat".
b. Cum definim dreptul la un mediu sanatos si protejat?
Dreptul omului la un mediu sanatos si protejat este un drept subiectiv
atat universal (global, colectiv) cat si individual. Acestal este considerat ca
fiind un drept nou in categoria drepturilor fundamentale ale omului, conturat
mai ales sau in primul rand la nivel international.
Apreciind faptul ca drepturile omului sunt efective numai in masura in
care sunt declarate prin legislatiile interne ca drepturi fundamentale si sunt
garantate in exercitarea lor, (deci numai daca sunt inscrise in sistemul
constitutional, legislativ si judiciar al fiecarui stat) se impune in acest sens,
corelarea reglementarilor interne cu cele internationale.
c. Care sint trasaturile dreptului la un mediu inconjurator sanatos si protejat ?
Dreptul la un mediu inconjurator sanatos si protejat este un drept
fundamental. Alaturi de trasaturile generale ale oricarui drept fundamental,
48

dreptul la un mediu sanatos si protejat are si o serie de trasaturi specifice:

- este un drept subiectiv, strans legat de fiecare individ, colectivitate sau
populatie;
- are caracter pozitiv, in sarcina statului fiind stabilite obligatii cu caracter
constitutional , precum si obligatiile cuprinse in legi, a caror concretizare se
face prin Legea nr. 137/1995, republicata, privind protectia mediului;
- este un drept fundamental la un mediu inconjurator real si nu ideal, ceea ce
presupune ca acest drept trebuie protejat pentru asigurarea echilibrului
ecologic, a calitatii si a curateniei, a sigurantei si decentei vietii;
- este un drept fundamental reglementat pentru generatiile prezente si
viitoare, deci are caracter temporal;
- are un caracter preponderent preventiv si nu reparator al raspunderii pentru
daune ecologice in sensul ca, mediul inconjurator poate fi protejat in primul
rand, prin intermediul masurilor preventive;
- titularul dreptului la un mediu protejat este omul, individul;
- garantarea acestui drept este obligatorie, necesara atat la nivel national cat
si international, datorita consecintelor negative pe care le poate avea
degradarea mediului, asupra vietii pe Pamant;
- este un drept fundamental nou, ce face parte din categoria drepturilor
fundamentale recunoscute relativ recent in constitutiile nationale.
d.Care este natura juridica a dreptului fundamental la un mediu sanatos?
Deoarece discutam despre un drept cu un caracter special putem arata
ca in privina sa s-au formulat mai multe teorii.
O prima opinie arata ca dreptul fundamental la un mediu protejat este
un drept de creanta.
In motivarea acestei opinii se invoca faptul ca textele constitutionale nu fac
numai referiri la necesitatea protectiei mediului ci, stabilesc indatoririle statului
in acest domeniu, ceea ce face ca dreptul la un mediu inconjurator protejat sa
reprezinte creanta cetatenilor fata de stat, a carui respectare presupune
interventia pozitiva a puterii publice. Prezenta opinie este contestata,
deoarece obligatiei statului de a proteja mediul ii corespunde un drept ce nu
poate fi de creanta , iar raportul juridic ce se naste este un raport de drept
constitutional (de drept public) ce nu poate crea obligatii (civile de drept
privat) intre un creditor si un debitor ci numai indatoriri pentru protectia
mediului atat pentru stat cat si pentru cetateni, indatoriri a caror neindeplinire
atrage actionarea in justitie avand temei legal si nu un contract civil.
O a doua opinie arata ca dreptul la un mediu protejat este un drept
pozitiv si nu natural pentru ca el creeaza in sarcina statului si a cetatenilor, in
mod egal, obligatia de a-l conserva.
O a treia opinie retine ca acest drept este un drept procedural,
49

confundandu-se astfel natura sa juridica cu continutul.

O a patra opnie retine ca dreptul la un mediu protejat este un drept
moral si nu legal; ori se stie ca un drept subiectiv daca este un drept moral nu
mai este drept.
In opinia noastra dreptul la un mediu sanatos si protejat, ca orice drept
fundamental este un drept subiectiv ce alcatuieste impreuna cu celelalte
drepturi subiective si obligatii corelative, statutul juridic al cetateanului.
e. Cine este titularul dreptului la un mediu sanatos si protejat ?
Relatia om-natura este dintre cele mai vechi legaturi stabilite pe Terra.
Titularul dreptului la un mediu sanatos si protejat este apreciat conform
mai multor teorii. Astfel:
- teoria antropocentrica (sau a finalitatii umane) - considera ca singurul titular
si beneficiar al acestui drept este omul, individul;
- teoria cosmogonica - dupa care dreptul la un mediu sanatos si protejat
apartine naturii care include si omul;
- teoria tendintei umaniste - conform careia dreptul la mediu exista doar
pentru om ca singura finalitate, nu si pentru natura;
- teoria dupa care titularii acestui drept sunt atat individul cat si colectivitatea;
- teoria dupa care titularii dreptului la un mediu sanatos sunt "popoarele" si
chiar Pamintul.
Conform definitiei mediului inconjurator omul este parte componenta a
mediului, ce nu poate fi desprins din punct de vedere juridic de acesta.
Protectia omului necesita protectia mediului a carui protejare atrage pe cale
de consecinta protejarea fiintei umane.
Legea nr.137/1995 republicata in 2000, prevede in acest sens la art.5
ca: "statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos",
asadar, atat persoanelor fizice cat si celor juridice li se recunoaste calitatea
de titulari ai dreptului la un mediu sanatos si protejat.
.Recunoaterea acestui drept la nivel naional i internaional
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, documentele interne si
internationale, constitutiile statelor moderne, retin o serie de aspecte ce fac
referire la mediul inconjurator, la protectia acestuia, la dreptul la un mediu
sanatos.
Cu siguranta, mediul inconjurator nu reprezinta doar o definitie retinuta
de dictionary, ci el este practic tot ceea ce ne incoanjoara, este spatiul in care
ne desfasuram activitatea si din care facem parte integranta.
Omul, drepturile fundamentale ale omului i ocrotirea acestor drepturi
constituie la acest nceput de Mileniu IIIi repere mondiale deosebit de
importante. Aceste drepturi au fost cuprinse iniial n Partea a-II-a a Tratatului
50

19. Poluarea
1.
2.
3.
4.

Noiune si tipuri de poluare

Cauzele polurii
Efectele polurii
Lupta mpotriva tuturor formelor de poluare

a Cum definim poluarea ?

Societaea moderna a constientizat faptul ca odata cu urbanizarea si sporirea
gradului de tehnologizare mediul si factorii de mediu au devenit din ce in ce mai
poluati. Echilibrul biologic in sine poate fi modificat atit de de fenomene naturale
(cutremure, inundatii, eruptii vulcanice, alunecari de teren, tornade etc. ), cat si
prin activitati umane. Totusi, activitatea umana este aceea care s-a accentuat in
ultimele decenii, este aceea care s-a diversificat si este cea care a produs cele
mai multe modificari grave si irevesibile in ceea ce priveste biodiversitatea si
echilibrul biologic.
Conform DEX, a poluarea inseamna a face ca aerul, apa, mediul de viata sa
devina nocive din cauza materiilor chimice reziduale, a deseurilor industriale, a
gazelor de esapament etc.
Legea nr.137/1995 republicata in 2000, in aneza nr.1, defineste poluarea
mediului in sensul ca aceasta reprezinta alterarea caracteristicilor fizico -chimice si
structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si
productivitatii biologice a ecosistemelor, afectarea echilibrului ecologic si a calitatii
vietii cauzate de poluarea apei, aerului, solului, gospodarirea si valorificarea
deficitara a resurselor, amenajarea necorespunzatoare a teritoriului. etc.
Poluarea reprezinta practic acel proces de alterare a mediilor biotice si
abiotice, a mediului natural si a mediului artificial, prin activitati umane sau ca
rezultat al fenomenelor naturale, poluarea reprezentind, in acelasi timp, si o violare
a dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos, fapta pentru care
poluatorul trebuie sa plateasca.
Anexa nr.1 din Legea protectiei mediului intitulata "intelesul unor termeni in
sensul prezentei legi" defineste poluantul ca fiind "orice substanta solida, lichida,
sub forma gazoasa sau de vapori, ori sub forma de energie (...) care introdusa in
mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce
daune bunurilor materiale."
Regulile de la Montreal (1982) , in art. 1 definesc poluarea ca fiind "orice
introducere de catre om in mediu, direct sau indirect, a unor substante sau energii
cu efecte vatamatoare, de natura sa puna in pericol sanatatea omului, protectia
resurselor biologice, ecosistemele si proprietatea materiala, sa diminueze
bunastarea sau sa impiedice alte utilizari legitime ale mediului".
17

51

In cadrul Uniunii Europane poluarea este definita ca fiind activitatea prin care
omul introduce direct sau indirect in mediu, substante solide, lichide, gazoase, sub
forma de energie, vapori sau zgomote ce cauzeaza deteriorarea resurselor, a
ecosistemelor, a peisajului, proprietatii si sanatatii umane.
In doctrina, prin dedinirea poluarii se arata ca poluarea este actiunea de
intoxicare produsa de poluanti, sub forma de substante sau energii, in cantitati ce
depasesc anumite limite si care pun in pericol sanatatea, viata umana si animala,
mediul in general, principalele surse de poluare fiind : industria,
transporturile,erupiile vulcanice, furtunile de praf,incendiile natural,activitile
casnice, iar principalele substane poluante: gazul carbonic(CO2), praful, cenua
i fumul, monoxidul de carbon(CO), dioxidul de sulf (SO2), azotul, precum
sielementele si substantele radioactive.
Poluarea este apreciata ca fiind o plag a societii moderne, gradul de
poluare crescnd n acelai timp cu accentuarea urbanizrii i tehnologizrii
localitilor. Cu siguranta a polua este uor, dar aspectul repararii daunelor
provocate de poluare este cel care are in vedere sau ar trebui sa aiba in vedere
factorul timp si aspectul financiar.
Care sint tipurile de poluare
Poluarea este fenomenul prin care se aduce atingere tuturor elementelor din
mediul inconjurator.
- poluarea aerului-modificarea compozitiei sale naturale atunci cind in
compozitia sa intra elemente straine cu effect nociv asupra plantelor
animalelor si asupra omului.
- poluarea apei- schimbarea compozitiei chimice a apei prin deversarea
de substante nocive.
- poluarea solului- prin infiltrare de substante chimice, nocive vietii.
- poluarea radioactive, un tip mai nou de poluare.
- poluarea fonica generate de marile aglomaratii urmane, de zonele
industrializate de intensificarea traficului rutier etc.
.Care sint cauzele poluarii?
Am stabilit ce este poluarea, urmind sa apreciem in continuare care sint
cauzele poluarii. Deoarece tipurile de poluare sint diverse si anume poluarea
fizica, chimica, biologica, estetica, electromagnetic, radioactive, fonica, si cauzele
poluarii vor fi multiple.
a. aplicarea agresiva a cuceririlor revolutiei tehnico-stiintifice in toate
domeniile a produs unul dintre cele mai mari dezechilibre la nivel mondial.
Folosirea in procese a de anvergura a tot ceea ce a reprezentat un element de
noutate in domeniile stiintei si tehnicii a produs efecte care, initial, nu au putut fi
apreciate ca intindere. Efectele negative s-au produs, au fost constatate, iar
52

ulterior s-a incercat remedierea sau intoarcerea la situatia de dinaintea producerii

prejudiciului in cadrul mediului inconjuratoar.
In acest sens este de apreciat ca, in urma producerii unui dezechilibru in
natura , alte dezechilibre urmeaza sa se produca, print-o reactie in lant, conform
principiului dominoului.
Pentru atingerea scopurilor sale omul a transformat in mod radical mediul
natural, iar efectele acestor transformari nu au intirziat sa apara. Ca urmare, la
acest moment trebuie sa existe o corelare permanenta intre tot ceea ce inseamna
consum de resurse naturale si regenerarea acestora.
b. Criterii de economicitate gresit intelese, neinsotite de investitii necesare
prevenirii poluarii - conceperea si realizarea de productii bazate pe interesul
obtinerii de profituri mari cu ignorarea cerintelor legale referitoare la protectia
mediului, considerandu-se ca este mai avantajoasa plata amenzii pentru poluare,
decat investirea in luarea masurilor pentru prevenirea ei;
c. Aspectul demografic, cresterea populatiei globului, constituie un factor in
sine influenteaza direct, imediat si pe termen lung mediul inconjurator. In acest
sens se apreciaza ca pana in 2020 populatia Globului va depasi 8 miliarde de
persoane. Ca urmare se impune ca la nicel global sa se aiba in vedere realizarea
unui echilibru intre cresterea demografica, sanatatea ecosistemelor si accesul la
resursele naturale.
d. Tehnica de productie avansata necorelata cu tehnica depoluanta
corespunzatoare, (in tarile dezvoltate, puternic industrializate), in care lupta
impotriva poluarii nu tine pasul cu dezvoltarea tehnico - economica;
e. Folosirea de instalatii, tehnologii, utilaje, materiale periculoase pentru
mediu.
f. Economia nedezvoltata din tarile slab dezvoltate si folosirea de tehnici si
tehnologii mai putin avansate
g. Lipsa constiintei ecologice. Ramanerea in
urma a gandirii umane in comparatie cu dezvoltarea vietii materiale, nestiinta,
neglijenta si ignoranta oamenilor pot cauza pagube considerabile si ireversibile
pentru mediu. De aceea, oamenii trebuie educati in spiritul unei conceptii civilizate
privind relatiile dintre ei si natura, in vederea formarii unei constiinte de mediu.
h. radioactivitatea rezultata in urma numeroaselor experiente nucleare sau a
accidentelor la centralele atomoelectrice (radioactivitate artificiala), dar si cea
produsa de soare, de astrii, diferite substante (radioactivitatea naturala);
i. Razboaiele locale, dezvoltarea industriilor de razboi etc.
j. Despaduririle masive si lipsa unor programe specifice de impadurire a
zonelor defrisate.
Cu siguranta padurile au un caracter important rol economic, social, ecologic
si cultural, dar la acest moment acestea sint amenintate cu degradarea, cu
defrisarea, cu poluarea. Totusi, pentru viitor este este nevoie de conservarea
padurilor existente, de gestionarea si dezvoltarea lor durabila.
53

Efectele poluarii
a.Poluarea si efectul de sera
Efectul de ser este un fenomen natural. Dac acest fenomen nu ar exista,
pmntul ar fi de nelocuit, deoarece temperatura de pe Pmint ar fi mai scazuta.
Efectul de sera se produce astfel: razele solare incidente sint n majoritate
absorbite de catre Pmint,in special la suprafa. O alta parte sint retrimise n
spaiu sub form de radiaii cu lungimi de und mai mari. O parte a acestei radiaii
este la rndul su absorbit i reflectat de gazele cu efect de ser din atmosfer,
in specia prin vaporii de ap, nori, dioxid de carbon (CO2), metan (H4), protoxid de
azot (N2O) i clorofluor carburi (CFC). Ca urmare, Pmntul primete o radiaie
care provine direct de la soare i o radiaie reflectat de atmosfer, ceea ce
antreneaz o ridicare a temperaturilor medii la suprafa.
b.Poluara si smogul
Smogul este un amestec de ceata solida sau lichida si particule de fum
formate cand umiditatea este crescuta, iar aerul este atat de calm incat fumul si
emanatiile se acumuleaza langa sursele lor.
Smogul fotochimic reprezinta o ceata toxica produsa prin interactia chimica
intre emisiile poluante si radiatiile solare. Cel mai intalnit produs al acestei reactii
este ozonul. In timpul orelor de varf in zonele urbane concentratia atmosferica de
oxizi de azot si hidrocarburi creste rapid pe masura ce aceste substante sunt
emise de automobile sau de alte vehicule. In acelasi timp cantitatea de dioxid de
azot din atmosfera scade datorita faptului ca lumina solara cauzeaza
descompunerea acestuia in oxid de azot si atomi de oxigen. Atomii de oxigen
combinati cu oxigenul molecular formeaza ozonul. Hidrocarburile se oxideaza prin
reactia cu O2, si reactioneaza cu oxidul de azot pentru a produce dioxidul de azot.
Pe masura ce se apropie mijlocul zilei, concentratia de ozon devine maxima,
cuplat cu un minimum de oxid de azot. Aceasta combinatie produce un nor toxic
de culoare galbuie cunoscut drept smog fotochimic.
c.Poloarea si ploaia acida
Ploaia acida reprezinta un alt tip de poluare , poluare atmosferica, care ia
nastere cand oxizii de sulf si cei de azot se combina cu vaporii de apa din
atmosfera, rezultand acizi sulfurici si acizi azotici, care pot fi transportati la distante
mari de locul originar producerii, si care pot precipita sub forma de ploaie. Ploaia
acida produce erodarea structurilor, distrugerea culturilor agricole si a plantatiilor
forestiere, amenintarea speciilor de animale terestre dar si acvatice, deoarece
54

putine specii pot rezista unor astfel de conditii, deci in general distrugerea
ecosistemelor.
d.Poloarea si distrugerea stratului de ozon
Stratul de ozon reprezinta o zona a atmosferei cu o grosime intre 19 pina la
48 km altitudine. Concentratia maxima de ozon de pana la 10 parti pe milion are
loc in stratul de ozon. Deci ozonul se formeaza prin actiunea razelor solare asupra
oxigenului. Actiunea in sine are loc de milioane de ani, dar compusii naturali de
azot din atmosfera se pare ca au mentinut concentratia de ozon la un nivel stabil.
Concentratii ridicate la nivelul solului sunt periculoase si pot provoca boli
pulmonare. Cu toate acestea insa, datorita faptului ca stratul de ozon din
atmosfera protejeaza viata pe Pamint de radiatiile solare, acesta este de o
importanta critica. Oamenii de stiinta au ingrijorati cand au descoperit in anii 70
ca produsele chimice numite cloro-fluoro-carburi folosite indelung ca refrigerenti si
in spray-urile cu aerosoli sunt o posibila amenintare a stratului de ozon. Eliberate
in atmosfera, aceste chimicale se ridica si sunt descompuse de lumina solara,
clorul reactionand si distrugand moleculele de ozon pana la 100.000 de
molecule de ozon la o singura molecula de C.F.C. Din aceasta cauza folosirea
acestor tipuri de compusi chimici a fost interzisa in Statelele Unite si nu numai. Alte
chimicale, ca de exemplu halocarburile bromurate ca si oxizii de azot din
ingrasaminte, pot de asemenea ataca stratul de ozon. Distrugerea stratului de
ozon ar putea cauza cresterea numarului de cancere de piele si a cataractelor,
distrugerea de anumite culturi, a planctonului si cresterea cantitatii de dioxid de
carbon datorita scaderii vegetatiei.
De la nceputul anilor 70 cercetatorii care lucrau in Antarctica au detectat o
pierdere periodica a stratului de ozon din atmosfera. Studiile conduse cu baloane
de inalta altitudine si sateliti meteorologici indica faptul ca procentul total de ozon
de deasupra zonei Antartice este in declin. Zborurile pe deasupra regiunilor Arctice
au descoperit o problema asemanatoare.
.Care sint modalitatile prin care se lupta impotriva poluarii?
Am aratat ca in materie de poluare cauzele sint multiple. La fel, sursele de
poluare determina un grad de poluare si de nocivitate diferite de la un continent la
altul, de la o tara la alta.
Cu siguranta combaterea poluarii impune metode, strategii si finante diferite
de la o zona la alta agobului, un aspect ce trebuie rediscutat fiind situatia avansata
a gradului de poluare din statele mai putin dezvoltate.
55

Sint necesare o analiza si o punere in practica a tuturor mijloacelor, precum

si a metodelor tehnice, social-politice, juridice ce sunt caracteristice fiecarui sta in
parte, fiind necesara si obligator si o colaborare in planul relatiilor international.
Deoarece problema poluarii mediului reprezinta nu numai o violare a
normelor sociale, dar si o nerespectare a unor norme legale, fiind in sine, o
problema de respectare a drepturilor omului este necesar ca reducerea gradului
de poluare indiferent de tipul de poluare de care vorbim sa se produca fara
intirziere pentru a putea regasi punerea in practica a principiului dezvoltarii
durabile.
Ca urmare, toate tipurile de poluare pot fi reduse printr-o reducere a tuturor
actvitatilor cu resultant poluant, a sporirii tehnicilor de preluare a substantelor
toxice, a corelarii activitatii umane din toate sectoarele si din toate statele astfel
incit viata pe pamint sa fie protejata conform documentelor cu valoare juridica
interna si internationala.

20. TERORISMUL ECOLOGIC

Terorismul este, cu siguranta, un produs al ultimei epoci, fiind unul dintre

cele mai nocive si mai periculoase fenomene gobale. Terorismul, ca atare, nu are
o definiie general acceptat datorita complexitatii sale cit i datorita poziiilot
divergente pe care le au persoanele, organizaiile sau statelor implicate n lupta
antiterorist.
Conform unei prime definitii, terorismul, in general este o tactic de lupt
neconvenional folosit pentru atingerea unor scopuri strict politice care se
bazeaz pe acte de violen, sabotaj sau ameninare, executate mpotriva unui
stat , organizaii, categorii sociale sau mpotriva unui grup de persoane civile,
avnd ca scop precis producerea unui efect psihologic generalizat de fric i
intimidare. Obiectivul final este aplicarea de presiune asupra entitii respective
pentru a o determina s acioneze n conformitate cu dorinele teroritilor, n cazul
n care acest obiectiv nu poate fi ndeplinit prin mijloace convenionale.
Putem arata ca terorismul este un fenomen caracteristic conflictului
asimetric, fiind purtat n exclusivitate de pe poziii inferioare de for (militar,
politic sau economic) i este o tactic de ultim resort.
Deoarece, asa cum aratam, nu exista inca o definitie a terorismului unanim
acceptata de specialistii din domeniul politologiei, sociologiei sau al celui militar,
singura zona unde acestia se inteleg oarecum este cea in care se accepta tipurile
general-reprezentative de terorism, respectiv distingerea clara intre terorismul de
stat exercitat de agentii specializate, care detin monopolul coercitiei si
terorismul politic exercitat de actori vremelnici, practicat la inceputurile sale la
56

nivel intern, apoi la nivel international si intercontinental. Acesta din urma are ca
autori indivizi sau grupuri bine pregatite si puternic motivate etnic, religios, politic.
Terorismul ca atare foloseste deliberat si sistematic mijloace violente ori
amenintari care trebuie sa aiba ca rezultat provocarea de neincredere, teama,
panica, nesiguranta, ignorind orice norme umanitare. Scopul acestuia este de a
afecta grav atit structura sociala cit si individul, luat separat, prin distorsionarea
cadrului de perceptie a imaginii societatii de care membrii acesteia depind si in
care isi pun toata increderea. Ca actul terorist sa fie cit mai perturbant, el trebuie
sa se remarce printr-o actiune masiva de groaza, care sa produca rapid o mare
ruptura psihologica si afectiva intre conducerea societatii si membrii ei; sa
genereze o explozie de comentarii in mass-media cu un impact social paralizant si
destabilizator.
Motivat politic, terorismul presupune totdeauna un pronuntat simt al frustrarii,
al unei nedreptati sau injustitii sociale ori politice. El blameaza de fiecare data o
instanta sau o autoritate politica, considerind ca injustitia nu poate fi inlaturata
decit printr-o metoda violenta. Din aceasta cauza, fenomenul s-a si autodefinit ca
fiind tactica ultimei solutii.
Analizind organizarea, observam ca ea are o structura piramidala. In virf se
afla liderul sau conducatorul organizatiei. Acesta este un individ puternic motivat
politic, facind parte, in general, din clasa de mijloc, posedat pina la obsesie de
ideea nedrepatii, cu o educatie foarte buna (de obicei, in cadrul unor universitati
de elita din statele foarte dezvoltate). Este un tip charismatic si comunicativ, bun
specialist in strategii militare, in analiza si prelucrarea informatiilor. El este cel care
defineste politica organizatiei si-i stabileste directiile de actiuni.Urmatorul strat este
ocupat de cadrele active si executantii, barbati si femei, care participa la
antrenarea celorlalti, dar si la executarea atacurilor. Acestia sunt recrutati la o
virsta frageda, pentru a putea fi indoctrinati, sunt posedati de un fanatism extrem,
devotati pina la sacrificiul suprem cauzei pentru care lupta, foarte bine pregatiti in
minuirea armelor, in culegerea, analiza si utilizarea informatiilor, in criptarea,
decriptarea si interpretarea semnelor si comunicatelor. In acest strat se regasesc
si profesionisti care nu au ca motor o motivatie ideologica.
Al treilea strat este ocupat de sustinatorii activi. Desi nu se considera membri
ai organizatiei, ei sprijina material si financiar actiunile celor din stratul doi, asigura
asistenta tehnica, logistica si pot interpreta uneori si roluri de mica importanta in
desfasurarea unor actiuni.
In ultimul strat se afla sustinatorii pasivi sau complicii. Ei sltiu despre ce este
vorba, dar se fac ca nu vad, nu aud, nu cunosc si nu-i intereseaza fenomenul,
care apare si se dezvolta, dupa cum putem constata, in state stapinite de credinte
57

ori ideologii exclusiviste, in tari care neaga libertatile fundamentale ale omului si
care propaga crima si violenta ca metode de convingere si de impunere in lume a
doctrinei politice sau religioase proprii.
In plan ecologic, ne putem referi la terorism pornind, bineinteles de la cele
expuse anterior, terorismul ecologic aducind atingere ecosistemelor, achilibrului
ecologic in general, elementelor de mediu, omului.
Formarea activismului ecologic, implicarea populatiei n realizarea
diverselor probleme ce tin de domeniul protectiei mediului sunt de fapt o
necesitate vitala si o conditie prioritara.
Este interesanta atragerea maselor largi la realizarea amplelor activitati de
mediu. De modul de rezolvare a problemelor de mediu depind n mare masura
succesele realizate n domeniul mediului, precum si sanatatea morala si spirituala
a tuturor semenilor nostri.
Formarea cunostintelor ecologice nu este nici un proces simplu si nici unul
care trebuie tratat doar ca un raspuns la interventiile umane In natura. De fapt este
vorba de formarea unei noi conceptii care ar corespunde tendintelor umanistice n
noile conditii si care trebuie sa asigure restabilirea bunelor traditii nationale de
protectie a mediului.
Necesitatea formarii unei noi conceptii ecologice nu este consecinta poluarii
mediului sau al circumstantelor ce ne-au dictat acest comportament devastator. n
esenta aceasta prezinta un proces de reevaluare a atitudinii, comportamentului si
aprecierii posibilelor interventii umane n natura, iar procesul va prezenta In o
reactie la noile conditii si caracteristici ecologice.
Facind o analiza a factorilor socio-umani ai formarii constiintei ecologice a
populatiei putem aprecia ca specificul acesteia a fost dictat de politica statala
dominanta ntr-o perioada sau alta. Intregul nostru potential uman si, n primul
rand toate organizatiile si formatiile obstesti ecologiste, urmeaza sa traseze n
comun caile declansarii unei ofensive Impotriva celor ce aduc prejudicii naturii sau
care desfasoara acivitati cu character terrorist. Ca urmare, numai n acest mod, si
printr-un efort global convergent va putea fi castigata lupta cu conservatismul,
terorismul ecologic, egoismul individual si de grup.
Totusi, ca o concluzie cu caracter negativ, putem arata ca: societatea de
consum a distrus mediul nconjurator. A exterminat milioane de specii de plante si
animale. A otravit marile, riurile si lacurile. A poluat aerul. A umplut atmosfera cu
dioxid de carbon si alte gaze nocive. A distrus stratul de ozon. A epuizat rezervele
58

de petrol, carbune, gaze naturale si minerale. A distrus padurile si s-a distrus pe ea

nsasi.
De fapt, putem spune, ca la etapa actuala este necesar sa se efectueze o
activitate bine argumentata atit n plan stiintific,cit si o educatie ecologica a
populatiei, in general. Formarea noii conceptii ecologiste este favorizata de mai
multi factori, printre care nivelul general al culturii, caracterul national, experienta
politica si sociala a populatiei adulte, nivelul general de trai si tendintele dezvoltarii
tarii.
21. Regimul juridic al ariilor protejate
1. Reglementri interne
2. Reglementri internaionale
n mod obiectiv protectia naturii este o problema de care depinde buna
desfasurare a vietii economico-sociale, reprezentind un element absolute necesar
pentru dezvoltarea sociala si economica constanta si armonioasa a tuturor statelor
lumii. Conservarea diversitatii calitative si cantitative a naturii corespunde celor
mai inalte interese ale omenirii, ceea ce impune aprecierea valorii si importantei
sale.
Atit in Romania cit si in lume se impune conservarea ariilor protejate si a
monumentelor, preocupare care trebuie de fapt sa fie un prim punct in educarea
cetatenilor de pretutindeni.
Legea protectiei mediului nr.137/1995, republicata in 2000, defineste aria
protejata (anexa 1) ca fiind o zona delimitata geografic, cu elemente naturale rare
sau in procent ridicat, desemnata sau reglementata si gospodarita astfel incat sa
atinga unele obiective specifice de conservare; ea cuprinde parcuri nationale,
rezervatii naturale si ale biosferei, monumente ale naturii si altele.
Ordonanta de Urgenta nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice1, defineste "aria
protejata" ca fiind zona cu perimetru legal stabilit ce are un regim special de
ocrotire si conservare, zona in care exista specii de plante si animale salbatice,
elemente si formatiuni biografice, peisagistice, geologice, paleontologice,
speologice, sau de alta natura, cu valoare ecologica, stiintifica sau culturala
deosebita.
Datorita importantei ariilor protejate si regimului lor juridic special, acestea
sint declarate prin acte cu caracter normativ, inclusiv prin angajamente silvice;
ariile protejate sunt evidentiate in planurile de urbanism si de amenajare a
teritoriului, aprobate conform legii.
Prima rezervatie naturala din Europa, s-a constituit in sec. al XIV-lea in
59

Polonia, in padurea Bialowez, in scopul ocrotirii unor animale rare. Primul parc
national din lume este parcul Yellowstone din S.U.A. (1872), urmat de declararea
de alte parcuri nationale in California (1906) si in Europa (Suedia - 1909).
Valoarea capitalului natural al Romaniei a impus de-a lungul timpului luarea unor
masuri de protectie diverse si complexe.
Initiatorul termenului de "monument al naturii" este biologul Al von Humbolt,
pionierul ecologiei modern, iar in Romania primii cercetataori n domeniu ocrotirii
naturii au fost Al. Borza si Emil Racovita.
n prezent exista un numar de peste 580 arii protejate, dintre care 13 sunt
parcuri nationale, trei dintre ele fiind recunoscute international ca Rezervatii ale
Biosferei.
Mentinerea si dezvoltarea retelei nationale de arii protejate si de monumente ale
naturii are ca scop, conservarea biodiversitatii, a habitatelor naturale, a tuturor
formatiunilor si structurilor cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica.
Rezervatiile natural sint acela zone care cuprind elemente sau specii
animale sau vegetale ce poseda caracteristici unice, reprezentative. Aceste zone
sint supuse unui regim de protectie, strict din partea diferitelor state carora le
apartin, fiind interzise activitatile si accesul omului.
Parcurile nationale, sint supuse controlului statului unde accesul publicului
este permis, iar vanatoarea si pescuitul sint permise numai conditii speciale.
Rezervatiile naturale, cuprind suprafete de teren sau de apa, destinate
conservarii unor medii de viata caracteristice. Exista o diversitate de rezervatii
natural, cum ar fi cele forestiere, botanice, geologice, speologice, ornitologice,
zoologice, maritime etc. Ele sint apreciate ca fiind zone cu flora si fauna de
importanta nationala sau mondiala.
Rezervatiile stiintifice, sint formate din ecosisteme deosebite, specii de
plante si animale de importanta stiintifica nationala, ce reprezinta subiect de studiu
pentru cercetarea si cunoasterea stiintifica.
Monumentele naturii reprezinta specii de plante si animale rare sau pe cale
de disparitie, arbori seculari, fenomene geologice unice de interes stiintific sau
peisagistic (pesteri, chei, cascade etc.), Acestea se refera la un element natural
individualizat, concret si fac parte din ariile protejate.
1. Reglementari interne
Ordonanta de Urgenta nr.236/2000 privind regimul ariilor protejate, are ca
scop garantarea conservarii si utilizarii durabile a patrimoniului natural, obiectiv de
interes public major si totodata, componenta fundamentala a strategiei nationale
pentru dezvoltarea durabila.
Pentru a sigurare masurile speciale de protejare a bunurilor patrimoniului
natural, se instituie un regim juridic diferentiat pentru categoriile de arii protejate
stabilite la nivel national (rezervatii stiintifice, parcuri nationale, monumente ale
60

naturii, rezervatii naturale si parcuri naturale), si la nivel international (arii naturale

si zone umede de importanta mondiala, rezervatii ale biosferei, arii speciale de
conservare si de protectie speciala).
Suprafetele terestre si acvatice, in totalitate, care apartin domeniului public si
care datorita valorii patrimoniului natural, necesita instituirea regimului de arie
protejata, vor ramine in proprietate publica si vor dobandi regim de protectie.
Modul de constituire si de administrare a ariilor protejate va lua in considerare
interesele comunitatilor locale in scopul pastrarii practicilor si cunostintelor
traditionale locale in valorificarea acestor resurse, in beneficiul acestora.
Pina la finalizarea procedurilor de instituire a regimului de protectie a ariilor
naturale protejate, detinatorii cu orice titlu a bunurilor cu valoare de patrimoniu
natural, sunt obligati sa aplice si sa respecte masurile de protectie stabilite de
autoritatile pentru protectia mediului, fiind interzise in perimetrele acestor zone,
orice lucru sau activitate ce poate genera un impact negativ asupra acestora. Ariile
naturale protejate se vor evidentia in planurile nationale si zonale de amenajare
teritoriala si de urbanism.
Responsabilitatile pentru stabilirea modalitatilor de administrare a ariilor
protejate si a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim de protectie si
conservare revin autoritatilor publice centrale pentru protectia mediului si
Academiei Romane pentru ariile naturale protejate declarate prin legi sau prin alte
acte normative adoptate de Guvern, precum si autoritatilor administratiei publice
judetene sau locale pentru ariile protejate declarate astfel prin hotarari ale
acestora.
Administrarea ariilor protejate se poate face prin: structuri de administratie
special constituite; regii autonome; companii; societati nationale si comerciale;
autoritati ale administratiei locale; servicii descentralizate ale administratiei publice
centrale; institutii de cercetare, de invatamant, stiintifice; muzee; organizatii
nonguvernamentale (art.18, pct.2, lit.a, b, c), persoane fizice cu calitatea de
custode, pentru ariile protejate ce apartin domeniului public si nu necesita structuri
de administrare special constituite (art.20, pct.1 din Ordonanta de Urgenta
nr.236/2000).
Bunurile cu valoare de patrimoniu natural detinute in regim de proprietate
privata, sunt ocrotite si se conserva de proprietarii lor, in conditii legale, in caz
contrar, se va dispune masura indisponibilizarii provizorii sau definitive, in scopul
instituirii unei administrari speciale ale acestora.
Legea nr.137/1995, republicata, dispune ca,+ mentinerea si dezvoltarea
retelei nationale de arii protejate si de monumente ale naturii are drept scop,
conservarea unor habitate naturale, a biodiversitatii, a structurilor cu valoare
ecologica, stiintifica si peisagistica. Alaturi de ariile protejate si monumentele
naturii existente, se pot declara si altele prin acte sau reglementari cu caracter
normativ, prin amenajamente silvice, urmand a fi incluse in planurile de urbanism
si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.
61

Art.56 din legea-cadru, stabileste urmatoarele atributii in sarcina Autoritatii

centrale pentru protectia mediului:
- declara noi zone pentru extinderea retelei nationale de arii protejate si
monumente ale naturii, la propunerea Academiei Romane;
- organizeaza reteaua de monitorizare si stabileste regimul de administrare a
acestor zone;
- controleaza modul de aplicare a reglementarilor de catre administratorii acestor
zone;
- elaboreaza, completeaza, si difuzeaza "Catalogul ariilor protejate si al
monumentelor naturii" precum si "Cartea rosie a speciilor de plante si animale din
Romania".
Autoritatile administratiei publice locale are urmatoarele atributii:
- informarea agentilor economici, a turistilor si a populatiei cu privire la existenta in
zona si la importanta ariilor protejate si a monumentelor naturii;
- sa informeze populatia si agentii economici cu privire la sanctiunile aplicabile
pentru nerespectarea statutului ariilor protejate si al monumentelor naturii;
- sa puna sub ocrotire provizorie, in conditiile expres prevazute de lege anumite
obiective, in vederea declararii lor ca si arii protejate sau monumente ale naturii
(art.58 din lege).
Persoanele fizice si juridice au urmatoarele atributii:
- sa respecte statutul suprafetelor limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii
pe care s-au identificat elemente ce necesita a fi ocrotite;
- sa gospodareasca ecologic si durabil suprafetele pe care le detin in calitate de
proprietari si care sunt declarate arii protejate sau monumente ale naturii;
- sa nu culeaga si sa comercializeze plante declarate monumente ale naturii;
- sa nu captureze, detina si comercializeze animale declarate monumente ale
naturii;6
- sa nu disloce, detina si comercializeze piese mineralogice, speologice,
paleontologice, ce provin din locuri declarate monumente ale naturii;
- sa nu introduca in tara, cu exceptia celor prevazute de lege, culturi de
microorganisme, plante si animale vii, fara acordul autoritatii centrale pentru
protectia mediului, cu consultarea Academiei Romane.
Principalele obiective ale gestionarii corecte si viabile a ariilor protejate sunt:
- cercetarea stiintifica;
- protejarea speciilor salbatice si a diversitatii genetice;
- utilizarea durabila a ecosistemelor naturale;
- protejarea si ocrotirea particularitatilor culturale si traditionale;
- dezvoltarea educatiei, a turismului;
- stabilirea unui sistem national si international al categoriilor ariilor protejate;
- gradarea interventiei umane cu privire la categoriile de arii protejate etc.
2. Reglementri internaionale
62

Importante grupuri de experti ai Uniunii Internationale pentru Conservarea

Naturii si a Resurselor sale (U.I.C.N.) in colaborare cu alte organisme
internationale, au elaborat la sfarsitul anilor `80, documentul intitulat Strategia
Mondiala a Conservarii Naturii, cu urmatoarele obiective principale:
- mentinerea proceselor ecologice esentiale;
- conservarea diversitatii genetice;
- utilizarea durabila a speciilor si ecosistemelor.
Congresul Mondial despre Parcuri si Arii protejate (Caracas, 1992), moment
important in plan mondial, adopta mai multe recomandari ce stabilesc liniile
directoare ale clasificarii ariilor protejate:
- sensibilizarea tuturor guvernelor cu privire la importanta ariilor protejate;
- stabilirea retelei ariilor protejate, pe baza unor metode globale;
- instituirea de norme internationale in vederea afirmarii statisticilor ariilor protejate;
- cooperarea nationala si internationala in scopul consacrarii naturii, a promovarii
si coordonarii programelor in acest domeniu.
La Conferinta Generala ONU de la Stockholm, din 1972 s-au adoptat
Recomandarile, document international ce reglementeaza protectia ariilor si a
monumentelor naturii. Prin aceste Recomandari, se cere guvernelor sa-si uneasca
si coordoneze eforturile pentru gospodarirea zonelor protejate, sa incheie acorduri
in domenii ca: schimbul de informatii, dispozitii legislative de interes mondial,
protectia plantelor si a animalelor, reglementari privind pescuitul, vanatoarea etc.
La Conferinta ONU si UNESCO pentru Educatie, Stiinta, si Cultura de la
Paris din 1972, s-a adoptat Conventia privind patrimoniul cultural si natural care sia propus sa realizeze o reunificare si reconciliere intre patrimoniul cultural si cel
natural, considerate componente ale patrimoniului universal, pentru a carui
ocrotire trebuie sa coopereze intreaga comunitate internationala.
Potrivit acestei Conventii, sunt considerate ca facand parte din patrimoniul natural:
- monumentele naturale constituite din formatiuni sau grupuri de formatiuni fizice si
biologice, de valoare estetica sau stiintifica universala exceptionala;
- formatiuni geologice si fiziografice si zone strict delimitate, ce constituie habitatul
speciilor animale sau vegetale amenintate si care au o valoare universala
exceptionala din punct de vedere al stiintei, conservarii, sau al frumusetii naturale.
Aceasta Conventi prevede pentru fiecare stat participant, obligatia de
identifica si delimita astfel de bunuri de pe teritoriul lor, in scopul ocrotirii,
conservarii, valorificarii si transmiterii lor generatiilor viitoare. Statele parti in
Conventie, vor prezenta Comitetului Patrimoniului Mondial de pe langa UNESCO,
un inventar al bunurilor din patrimoniul cultural si natural ce le apartin, insotit de o
documentatie, pe baza carora, Comitetul stabileste si difuzeaza lista patrimoniului
mondial a bunurilor de valoare exceptionala.
In plan international, s-au elaborat si alte documente ce constituie
instrumente juridice importante pentru protejarea acestor elemente ale mediului
63

natural, cum ar fi:

- Conventia privind protectia naturii si prezervarea vietii salbatice in emisfera
vestica, Washington, 1940, consacrata in principal, crearii de parcuri nationale cu
resurse pentru scopuri comerciale;
- Conventia africana asupra conservarii naturii si resurselor naturale, Alger, 1968,
obliga statele contractante sa ia masuri de conservare a florei si faunei, prin
extinderea zonelor existente;
- Conventia asupra protectiei naturii in Pacificul de Sud, 1976, recomanda crearea
de zone protejate, parcuri si rezervatii nationale in aceasta zona a Globului;
- Conventia Bennelux in domeniul conservarii naturii si al protejarii peisajelor,
1982, a propus delimitarea si acordarea unui statut special zonelor protejate
transfrontiere si a zonelor importante pentru speciile migratoare;
- Acordul international asupra padurilor tropicale, Geneva, 1983;
- Conventia asupra conservarii naturii si resurselor naturale, Kuala Lumpur, 1985,
care prevede doua categorii de zone protejate, respectiv parcurile nationale si
rezervatiile.
- Conventia asupra biodiversitatii, document adoptat la Conferinta O.N.U. pentru
Mediu si dezvoltare de la Rio de Janeiro in 1992, reprezinta un document relevant
cu privire la importanta si necesitatea conservarii diversitatii biologice, utilizarea
durabila a componentelor ei. in art.8 din document se prevede obligatia de
realizare a unui sistem de arii protejate in care sa se ia masuri speciale de
conservare a biodiversitatii, precum si masuri adecvate de stabilire si de
management al acestora. De asemenea, se impune reabilitarea ecosistemelor
degradate, protejarea speciilor si populatiilor periclitate, cooperarea internationala
pentru realizarea suportului financiar in acest domeniu, adoptarea de masuri
nationale si internationale adecvate conservarii biodiversitatii.
22. Rspunderea juridic
1. Rspunderea contravenional
2. Rspunderea civil
3. Rspunderea penal
Din punctul de vedere al importantei dreptului mediului, in literatura juridica
internationala de specialitate raspunderea juridica se considera ca o alta cale de
realizare a unei cointeresari in protectia si dezvoltarea mediului.mai ales in privinta
inaspririi sanctiunilor juridice aplicabile in acest domeniu. Prin sanctionarea juridica
a faptelor anti-mediu, pe linga scopul firesc , se urmareste educarea celui
sanctionat si a celorlalti cetateni pentru formarea acelei constiinte ecologice de
mediu,fara de care nu se pot realiza sarcinile complexe ale prevenirii poluarii.
64

Dauna ecologic
reprezinta acea vtmare care aduce atingere
ansamblului elementelor unui sistem i care datorit caracterului su indirect i
difuz nu permite constituirea unui drept la reparaie.
In raport de toate aspectele dreptului mediului problema central este
stabilirea uniu anumit aspect si anume cine este victim respective daune: omul
sau mediul su?
Reglementarile cu caracter general in materia mediului, dispun ca
nerespectarea sau incalcarea prevederilor acestora atrage raspunderea civila,
contraventionala sau penala, dupa caz.
Astfel, se pot stabili si formele raspunderii juridice pentru nerespectarea
interdictiilor sau obligatiilor cu privire la ariile protejate sau monumentelor naturii.
1.Raspunderea contraventionala, este forma de raspundere juridica ce intervine
cel mai frecvent in situatia nerespectarii regulilor privitoare la protectia acestor
factori naturali de mediu.
Exemple
- neasigurarea de catre autoritatile administratiei publice locale a informatiei
agentilor economici, a populatiei si a turistilor cu privire la existenta in zona de arii
protejate si monumente ale naturii;
- neluarea masurilor de interdictie a accesului in zonele protejate a vehiculelor, de
catre administratorii acestora;
- nerespectarea de catre detinatorii cu orice titlu a statutului suprafetelor limitrofe
ariilor protejate si monumentelor naturii;
- culegerea, detinerea, comercializarea de plante si animale declarate monumente
ale naturii;
- desfasurarea, in zonele protejate, de activitati fara acord sau autorizatie de
mediu etc.
Sanctiunea ce se aplica pentru astfel de fapte este amenda
contraventionala, al carui cuantum se actualizeaza prin hotarari de guvern.
n afara contraventiilor stabilite prin art.83 din Legea nr.137/1997 si prin
dispozitiile Ordonanta de Urgenta nr.236/2000, Legea nr.82/1993 prevede la
art.12, un numar de 34 de fapte contraventionale la regimul Biosferei Delta
Dunarii.
2.Raspunderea penala, intervine in cazul savarsirii de fapte contraventionale in
astfel de conditii incat, conform legii penale, constituie infractiuni. Sanctiunile ce se
aplica in astfel de cazuri sunt amenda penala sau inchisoarea. n acest sens se
pot analiza pedepsele retinute de Codul Silvic.
3.Raspunderea civila
n cadrul rspunderii civile delictuale n dreptul mediului se sanctioneaza
acea conduit reprobabil, antisocial, a subiectelor de drept ( care pot fi
persoane fizice sau juridice) care prin faptele lor ilicite (comisive sau omisive)
produc pagube fie factorilor de mediu, fie mediului n ansamblul su.
65

Constituia Romaniei revizuita in 2003 prevede in mod expres ndatorirea

tuturor persoanelor fizice sau juridice de a proteja i a ameliora mediul
nconjurtor:
Acest tip de raspundere intervine atunci cand prin fapta ilicita savarsita se
cauzeaza un prejudiciu patrimonial, ce trebuie reparat; problema raspunderii
reparatorii pentru pagubele ecologice produse se solutioneaza conform principiului
"poluatorul plateste"; raspunderea este obiectiva, independent de culpa;
raspunderea este solidara, in cazul pluralitatii autorilor.
In vederea angajarea rspunderii civile trebuie s fie ntrunite n mod
cumulative urmtoarele condiii:
-s se fi svrit o fapt cu caracter ilicit;
-s existe un prejudiciu;
-s existe un raport de cauzalitate ntre fapta ilicit i prejudiciu;
-s existe culpa autorului faptei ilicite;
-la momentul svririi faptei, autorul s fi avut capacitatea delictual.
prejudicii cauzate de lucruri sau animale.
n Dreptul Mediului faptele generatoare de rspundere includ:
-conduite ilicite prin care se produc pagube mediului fapte care atrag
rspunderea
subiectiv (pe temeiul culpei);
-activiti curente, normale, licite, dar care pot constitui uneori cauze ale
vtmrilor produse mediului - fapte care atrag rspunderea obiectiv (pe temeiul
riscului), n afara oricrei culpe.
n dreptul mediului prejudiciul cuprinde:
-pagubele suferite de mediul natural prin poluare;
-pagubele suportate de om sau de bunuri.
Prejudiciul trebuie evaluat, prin estimarea cheltuielilor necesare pentru
refacere. n legtur cu raportul de cauzalitate ntre fapta ilicit i prejudiciu,
trebuie s se in seama de mprejurarea c orice fapt se desfoar ntr-o
infinit serie de relaii cu alte fapte ori cu o serie de factori exteriori.
Evaluarea prejudiciului presupune anumite metode specifice pentru fiecare
dintre pagubele produse, dar deoarece mediul nu este un element stabil in timp si
spatiu, aceste aprecieri sint relative , iar prejudiuciul in sine se poate intinde peste
ceea ce poate omul sa aprecieze la un moment dat.

23. Regimul juridic al ariilor protejate

66

Apa reprezinta o resursa naturala regenerabila, vulnerabila si limitata,

element indispensabil pentru viata si pentru societate, materie prima pentru
activitati productive, sursa de energie si cale de transport, determinant in
mentinerea echilibrului ecologic...".Dar este apa, intradevar, un element
inepuizabil si permanent regenerabil? Aceasta este intrebarea la care se poate
raspunde doar prin punerea in aplicare a tuturor metodelor, pirghiilor, eforturilor
interne si international care au ca scop protectia apei si mentinerea circuitului
sau firesc in natura.
Principalele acte normative: Legea apelor nr.107/1996, modificata de legea
nr.192 din 2001 si de Hotararea de Guvern nr.107 din 20025, Legea nr.18/1991
privind fondul funciar, republicata in 1998, Legea nr.137/1995 privind protectia
mediului, republicata in 2000, Hotararea Guvernului nr.188/2002 privind regimul
apelor uzate, Constitutia Romaniei din 2003, etc.
Legea nr.107/1996 stabileste urmatoarele obiective si reguli in domeniu:
- conservarea, dezvoltarea si protectia resurselor de apa;
- protectia impotriva oricaror forme de poluare si de modificare a caracteristicilor
apelor;
- valorificarea complexa a apelor ca resursa economica, repartitia rationala si
echilibrata a acestora;
- conservarea si protejarea ecosistemelor acvatice;
- apararea impotriva inundatiilor si a altor fenomene hidrometeorologice
periculoase;
- satisfacerea cerintelor de apa ale industriei, agriculturii, turismului, transportului
si a oricaror activitati umane.
Legea nr.137/1995 republicata, dispune ca "protectia apelor de suprafata si
a ecosistemelor acvatice are ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si
productivitatii naturale ale acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra
mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale".
Deoarece reprezinta o resursa naturala cu mare valoare economica in toate
formele sale de utilizare, conservarea, refolosirea si economisirea apei sunt
obiective imperative, ce se urmaresc a se realiza prin:
- dezvoltarea constiintei de mediu;
- aplicarea de stimuli economici;
- aplicarea de sanctiuni celor ce incalca normele juridice privind protectia apelor.
Protectia calitatii apelor pe plan international presupune o vasta si complexa
activitate de cooperare si colaborare ce are la baza tratatele si conventiile.
Cu siguranta apele planetei constituie un tot unitar, insa regimurile juridice
de protectie a lor variaza in functie de categoria apelor care sint protejate. Ca
efect al constatarii diversitatii regimurilor juridice de protectie, s-a impus
necesitatea cooperarii internationale in scopul prevenirii si combaterii poluarii
apelor, a administrarii si gospodaririi lor judicioase.
67

Printre primele texte in materie se numara cel adoptat de O.N.U. si il

constituie Regulile de la Helsinki din 1966, care stabilesc ca: "poluarea este o
alterare a calitatii apelor" care determina o schimbare daunatoare in compozitia,
continutul sau calitatea apei produse prin interventia factorului uman sau natural.
Acest act a introdus conceptul de " utilizare echitabila si rationala a unui bazin de
drenaj international".
n 1968, C.E: a adoptat "Carta Europeana a apei. A urmat Conferinta de la
Stockholm, din 1972, Conferinta O.N.U. asupra apei de la Mar del Plata, din
1977 si Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa (C.S.C.E.) de la
Viena, din 1989.
Printre Conventiile internationale incheiate in acest domeniu, amintim:
- Proiectul de Conventie Europeana asupra protectiei cursurilor de apa
internationale impotriva poluarii, de la Strasbourg din 1973 - prevede obligatia
generala a statelor riverane la acelasi curs de apa international, de a coopera
pentru prevenirea si reducerea poluarii lor (pe calea negocierii, informarii
reciproce, acordurilor, etc.)
- Conventia relativa la protectia Rhinului contra poluarii chimice (prin hidrocarburi
si cloruri) din 1985;
- Conventia privind protectia Tisei si a afluentilor ei impotriva poluarii, din 1986;
- Conventia privind protectia cursurilor de apa transfrontiere si a lacurilor
internationale, de la Helsinki din 1992; reprezinta reglementarea - cadru in
materie.
Apele transfrontiere sunt definite ca fiind "apele de suprafata sau subterane ce
marcheaza frontierele dintre doua sau mai multe state, le traverseaza sau sunt
localizate pe acestea, sau cele ce se varsa direct in mare fara sa formeze
estuare", iar impactul transfrontalier este "orice efect prejudiciabil semnificativ,
rezultat dintr-o modificare a starii apelor transfrontaliere cauzate de catre o
activitate umana produsa de un stat altui stat."
Obiectivul principal al conventiei este acela de a determina partile Conventiei sa
se angajeze sa ia masurile necesare pentru prevenirea, controlul sau
producerea poluarii transfrontiere, fara a provoca un transfer al poluarii in alt
mediu. in acest sens, se vor conduce dupa urmatoarele principii ca: principiul
precautiunii, principiul poluatorul plateste si principiul gestionarii durabile a
apelor.
- Conventia privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a Dunarii,
de la Sofia din 1994, semnata de unsprezece state dunarene10 si ratificata de
tara noastra in 1995, a stabilit urmatoarele obiective principale:
- gospodarirea durabila si echitabila a apelor, conservarea si utilizarea lor
rationala;
- controlul pericolelor provocate prin substante periculoase, inghet, inundatii;
- evitarea pagubelor ecologice, reducerea impactului transfrontier;
- programe de actiune si evaluare a pagubelor, etc.
68

Prin semnarea acestui document, regimul international al Dunarii se imbogateste

cu semnificative elemente de protectie si utilizare durabila a apelor, care
reprezinta cel de-al doilea fluviu din Europa. in baza statutului Conventiei, s-a
infiintat Comisia internationala pentru protectia Dunarii.
La nivel european s-au elaborat o serie de acte, imbunatatiri legislative
comunitare, care urmaresc protectia si calitatea apelor, prevenirea poluarii,
eliminarea surselor de poluare etc. Amintim in acest sens: Directiva 2000/60/CE
de stabilire a cadrului comunitar de actiuni in domeniul strategiei apei, Directiva
91/676/CEE privind protectia apelor impotriva poluarii cu substante periculoase
provenite din surse agricole, Directiva 98/83/CE asupra calitatii apei destinata
pentru consumul uman, etc.
1. Protecia mrilor i oceanelor
Marile si oceanele sint marea rezerva unde, in final, ajung toate apele cu tot
materialul poluant pe care acestea il transporta. Cauzele poluarii marine sunt
diverse si ele pot fi: voluntare (deversari de reziduuri uleioase sau radioactive,
incinerarea de reziduuri, imersia de deseuri, experiente nucleare, etc.) si
accidentale (provocate de regula de naufragiile petroliere care provoaca "mareea
neagra " cu efecte dezastruoase asupra florei si faunei).
Mediul marin este protejat atit prin legislatia interna cit si prin cea
internationala.
Legea nr.17/1990 modificata si completata prin Legea nr.36/2002 si
republicata in 2002, privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii
teritoriale si al zonei contigue si al zonei economice exclusive al Romaniei,11 al
caror statut juridic il reglementeaza cu dispozitiile Conventiei Natiunilor Unite
asupra drepturilor marii, ratificata de Romania prin Legea nr.110 din 1996.
Legea stabileste un anumit regim cu privire la:
- navele comerciale despre care se crede ca incalca legislatia privind prevenirea si
reducerea poluarii mediului marin (li se cer explicatii, se pot inspecta, se pot retine
cand exista dovezi neindoielnice in acest sens);
- coliziunea, esuarea de nave, avariile maritime;
- interzicerea intrarii in apele maritime romanesti si in porturi, a navelor ce au la
bord arme nucleare, arme de distrugere in masa sau munitii pentru acestea, arme
chimice, marfuri interzise de legile Romaniei (art. 10);
- accesul navelor straine cu propulsie nucleara se admite numai pe cai de
navigatie desemnate de autoritate romana;
- trecerea prin marea teritoriala a navelor ce transporta substante radioactive sau
substante periculoase ori nocive se admite numai pe baza aprobarii solicitate cu
30 de zile inainte de intrare organelor romane competente;
- folosirea aparaturii radio, hidroacustica, optica si electronica de catre navele
straine este supusa regulilor prevazute in Regulamentul international al
69

radiocomu-nicatiilor.
Conventia O.N.U. privind dreptul marii, din 1982, de la Montego Bay, este in
prezent cadrul juridic general al cooperarii internationale cu privire la:
- protectia si prezervarea mediului marin;
- conservarea resurselor hidrologice marine;
- prevenirea poluarii si supravegherii efectelor poluarii;
- obligatia de a nu transfera pagubele dintr-o regiune in alta;
- asistenta pentru statele in curs de dezvoltare in domeniul stiintei si tehnologiei,
etc.
Marea Neagra reprezinta un ecosistem deosebit de important datorita
faunei si a florei care se dezvolta aici. Asa cum considera ecologistii starea
ecologica a Marii Negre este considerata ca fiind extrem de grava si amenintata
de un posibil colaps in termen scurt. Pornind de la aceste realitati, cele sapte state
riverane au semnat in 1992 la Bucuresti Conventia privind protectia Marii Negre
impotriva poluarii.
Aceasta urmareste ca statele semnatare, constiente de importanta
economica, sociala, de sensibilitatea florei si faunei, de potentialul hidroproductiv,
de caracteristicile hidrologice si ecologice speciale ale Marii Negre, sa-si uneasca
eforturile si sa-si largeasca cooperarea atat intre ele cat si cu celelalte organisme
internationale, pentru conservarea si protejarea mediului marin al Marii Negre si
impotriva poluarii.
Conventia explica notiunile de "poluarea mediului marin", "nave",
"descarcare", "substanta nociva" si stabileste principiile generale care trebuie sa
stea la baza raporturilor dintre statele semnatare.
in spiritul "comunitatii de interese", a "patrimoniului regional" si al adevarului ca "
poluarea rezulta si din surse de pe uscat din alte tari ale Europei", Conventia este
deschisa aderarii oricarui stat riveran al Marii Negre, fiind urmata de adoptarea a
trei protocoale:
- Protocolul privind protectia mediului marin al Marii Negre din surse de pe uscat.
- Protocolul privind protectia mediului marin al Marii Negre prin descarcare.
- Protocolul privind protectia mediului marin al Marii Negre cu petrol si alte
substante nocive in situatii de urgenta.
Conventia a instituit Comisia pentru protectia mediului marin al Marii Negre cu
sediul la Istambul, formata din reprezentanti ai statelor parti. Partile semnatare au
stabilit forme variate de cooperare: cercetare stiintifica, programe comune, schimb
de date si informatii, studii de evaluare a poluarii, elaborarea de reguli si standarde
in materie, evaluarea efectelor diferitelor actiuni aflate sub jurisdictia lor, etc.
Conventia este considerata ca fiind un document important pentru ca:
- asigura o stransa colaborare a statelor semnatare in domeniul protectiei mediului
marin;
- este deschisa calea adoptarii unor acte internationale complementare destinate
unei protectii mai eficiente a mediului marin al Marii Negre;
70

- protectia Marii Negre este ceruta din ratiuni economice, sociale si politice.
in scopul protectiei Marii Negre, impotriva poluarii si reabilitarii mediului marin pot fi
amintite si urmatoarele documente:
- Programul international de cercetari in Marea Neagra, de la Varna din 1991.
- Programul de gestionare ambientala si protectie a Marii Negre, incheiat la
Constanta, in 1992;
- Declaratia ministeriala referitoare la protectia Marii Negre de la Odessa, din
1993.

3.Protecia zonei antarctice

Antartica reprezinta zona pe care autoritatile international s-au hotarit sa o
protejeze inca din anul 1948 cind S.U.A. propune crearea unei comisii in scopul
internationalizarii Antarcticii.
Ansamblul tratatelor asupra Antarcticii este format din cinci Conventii
internationale si mai multe regulamente de aplicare.,
In anul 1959 se incheie la Washington, Tratatul cu privire la Antarctica, in
cadrul caruia se stabileste ca aceasta zona are statutul de teritoriu demilitarizat,
denuclearizat si neutru, care nu poate fi revendicat teritorial de nici un stat.
Prin respectivul tratat au fost interzise exploziile atomice in Antarctica
precum si depozitarea de deseuri radioactive.
In acdrul altor reuniuni consultative s-au adoptat o serie de masuri pentru
conservarea faunei si florei Antarcticii, prin care se stabilesc zone de protectie
speciala (platforme glaciare) unde speciile beneficiaza de o protectie foarte
stricta, si principii dupa care protejarea florei si faunei se face pe baza regulii
umanitatii.
In anul 1980 se incheie Conventia asupra prezervarii resurselor marine vii
ale Antarcticii, la Camberra, avand ca principiu pastrarea echilibrului ecologic.
n 1988, la Wellington se incheie Tratatul asupra regimului activitatilor
relative la resursele minerale din zona.
Cel mai semnificativ document international in materie este Protocolul la
Tratatul Antarcticii, din 1991, de la Madrid, care a contribuit la stabilirea unui
regim international de protectie stricta a mediului, avand ca obiectiv "protectia
globala a mediului in Antarctica si a ecosistemelor dependente si asociate",
protocolul stabileste o serie de principii si reguli, astfel:
- Antarctica este desemnata "rezerva naturala, consacrata pacii si stiintei";
- interzicerea activitatilor miniere in regiune; eliminarea si gestiunea deseurilor;
- evaluarea prealabila a impactului oricarei activitati asupra mediului;
- principiul informarii si cooperarii intre state in scopul prezervarii vietii in
Antarctica;
71

- prezentarea unui raport anual asupra masurilor adoptate de catre statele parti
la Tratat;
- elaborarea de reguli si proceduri privind raspunderea pentru pagubele aduse
mediului prin activitatile desfasurate de statele parti la tratat.
4.Protecia mediului artificial
Cele doua elemente ale mediului sint mediul artificial si mediul natural. In tot
acest context, omul este pionul principal si factorul decizional in tot ceea ce
priveste protectia mediului natural si a celui artificial.
Mediul artificial cuprinde ansamblul factorilor creati prin activitati umane,
care inconjoara omul in interiorul si in afara asezarilor umane.
Conceptul de mediu artificial cuprinde tehnosfera, care reprezinta totalitatea
creatiilor materiale ale omului, respectiv, ansamblul obiectivelor artificiale creatie
a omului.
Mediul artificial cuprinde atat asezarile umane cat si obiectivele din afara
asezarilor umane.
Asezarea umana, prin care intelegem o localitate de orice nivel (sat,
comuna, oras, municipiu) ce cuprinde ansamblul de locuinte, institutii, strazi,
piete, locuri de odihna si agrement, respectiv, tot ce se afla in interiorul granitelor
administrative ale unei localitati si este creat de om trebuie sa fie concepute
astfel incat sa satisfaca nevoile de liniste, sanatate si bunastare a populatiei, sa
evite si sa dimineze consecintele negative ale poluarii.
Obiectivele din afara asezarilor umane sunt constituite din totalitatea
creatiilor umane situate in afara localitatilor (sosele, autostrazi, cai ferate,
conducte, viaducte, baraje, sisteme de transport a energiei electrice, alte
constructii).
Prin protectia mediului artificial se urmareste protectia omului, crearea
conditiilor necesare pentru respectarea exigentelor dezvoltarii asezarilor umane,
crearea conditiilor de mediu si ridicarea nivelului de viata al populatiei din cadrul
acestora.

24. Scurt prezentare a rspunderilor i sanciunilor prevzute de CODUL SIVIC - Titlul VI

Art. 104
Incalcarea prevederilor prezentului cod atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, materiala, civila,
contraventionala sau penala, potrivit legii.
Art. 106
(1) Reducerea suprafetei fondului forestier national fara respectarea dispozitiilor art. 36 si 37 constituie infractiune si

72

se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

(2) Cu pedeapsa prevazuta la alin.(1) se sanctioneaza si schimbarea destinatiei obiectivului pentru care s-a obtinut
aprobarea de scoatere din fondul forestier national sau de ocupare a fondului forestier national, daca schimbarea
destinatiei se produce in termen de 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier.
(3) Autorul faptelor prevazute la alin.(1) si
(2) este obligat sa elibereze terenul forestier de orice constructii sau instalatii amplasate ilegal.
(4) Reinstalarea vegetatiei forestiere se executa, pe cheltuiala autorului faptelor prevazute la alin.(1) si (2), de catre
ocolul silvic care realizeaza serviciile silvice sau administrarea padurii respective, pe amplasamentul care face
obiectul infractiunii.
Art. 107
Ocuparea fara drept, in intregime sau in parte, a unor suprafete din fondul forestier national constituie infractiune si
se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art. 108
(1) Taierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din radacini, fara drept, de arbori, puieti sau lastari din
fondul forestier national si din vegetatia forestiera situata pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de
proprietate, constituie infractiune silvica si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului produs este de cel putin 5 ori mai
mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei;
b) cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani, daca valoarea prejudiciului produs este mai mica decat limita prevazuta la lit.
a), dar fapta a fost savarsita de cel putin doua ori in interval de un an, iar valoarea cumulata a prejudiciului produs
depaseste limita prevazuta la lit. a);
c) cu inchisoare de la 2 ani la 6 ani, daca valoarea prejudiciului produs este de cel putin 20 de ori mai mare decat
pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei;
d) cu inchisoare de la 4 ani la 16 ani, daca valoarea prejudiciului produs este de cel putin 50 de ori mai mare decat
pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, la data constatarii faptei.
(2) Maximul pedepselor prevazute la alin.(1) se majoreaza cu 3 ani, in cazul in care faptele au fost savarsite in
urmatoarele imprejurari:
a) de doua sau mai multe persoane impreuna;
b) de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica ori paralizanta;
c) in timpul noptii;
d) in padurea situata in arii naturale protejate de interes national.
(3) In cazul in care infractiunile prevazute la alin.(1) au fost savarsite cu stirea sau cu acordul personalului silvic,
nivelul minim valoric al prejudiciului pentru calificarea faptei ca infractiune silvica se stabileste la o valoare de 2,5 ori
mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei.
(4) Tentativa se pedepseste.
Art. 109
(1) Pasunatul in padurile sau in suprafetele de padure in care acesta este interzis constituie infractiune silvica si se
sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului este de cel putin 5 ori mai mare
decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei;
b) cu inchisoare de la un an la 5 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului este de cel putin 20 de ori mai
mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei;
c) cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului este de cel putin 50 de ori mai mare
decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei.
(2) Maximul pedepselor prevazute la alin.(1) se majoreaza cu 3 ani in cazul in care faptele au fost savarsite in
urmatoarele imprejurari:
a) in timpul noptii;
b) in padurea situata in arii naturale protejate de interes national.
Art. 110
(1) Furtul de arbori doborati sau rupti de fenomene naturale ori de arbori, puieti sau lastari care au fost taiati ori
scosi din radacini, din paduri, perdele forestiere de protectie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin
lucrari de impadurire si din vegetatia forestiera din afara fondului forestier national, precum si al oricaror altor
produse specifice ale fondului forestier national constituie infractiune si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca valoarea materialului lemnos sustras este de 5 pana la
20 de ori inclusiv mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior;

73

b) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani, daca fapta a fost savarsita de cel putin doua ori in interval de un an, iar
valoarea cumulata a materialului lemnos depaseste valoarea prevazuta la lit.a);
c) cu inchisoare de la 2 ani la 6 ani, daca valoarea materialului lemnos sustras este de peste 20 pana la 50 de ori
inclusiv mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior;
d) cu inchisoare de la 4 ani la 16 ani, daca valoarea materialului lemnos sustras depaseste de 50 de ori pretul
mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior.
(2) Maximul pedepselor prevazute la alin.(1) se majoreaza cu 3 ani in cazul in care faptele au fost savarsite in
urmatoarele imprejurari:
a) de doua sau mai multe persoane impreuna;
b) de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica ori paralizanta;
c) in timpul noptii;
d) in padurea situata in arii naturale protejate de interes national.
Art. 111
(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare prin incendiere a padurilor, a perdelelor
forestiere de protectie, a vegetatiei forestiere din terenurile degradate ameliorate prin impaduriri, a jnepenisurilor si
a vegetatiei forestiere din afara fondului forestier national, de catre proprietari, detinatori, administratori sau de orice
alta persoana, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta prevazuta la alin.(1) a avut ca urmare producerea unui dezastru, se pedepseste cu detentie pe viata
sau cu inchisoare de la 15 ani la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 112
Constituie infractiune silvica si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda folosirea fara drept
sau contrar reglementarilor specifice in vigoare a dispozitivelor speciale de marcat care a avut drept consecinta
producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa
pe picior.
Art. 113
Falsificarea dispozitivelor speciale de marcat constituie infractiune silvica si se pedepseste cu inchisoare de la un
an la 5 ani.
Art. 114
Nerespectarea obligatiei prevazute la art. 30 alin.(1) constituie infractiune silvica si se pedepseste cu inchisoare de
la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Art. 115
Maximul special al pedepselor se majoreaza cu 2 ani in cazurile in care infractiunile prevazute la art. 106-113 sunt
savarsite de personal silvic.
Art. 116
Materialul lemnos rezultat din savarsirea infractiunilor se confisca si se valorifica potrivit legii.
Art. 117
Pe langa organele de urmarire penala sunt competente sa constate faptele prevazute la art. 106-113 personalul
silvic din cadrul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura si al structurilor sale teritoriale cu specific
silvic, personalul silvic din cadrul Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva si al structurilor sale teritoriale, personalul
silvic din cadrul ocoalelor silvice private autorizate, precum si personalul imputernicit din cadrul Jandarmeriei
Romane.
Art. 118
(1) Personalul silvic prevazut la art. 117 are competenta sa identifice si sa inventarieze, in locurile unde se afla,
materialele lemnoase provenite din savarsirea unor fapte ce pot fi calificate ca infractiuni silvice.
(2) Materialele lemnoase prevazute la alin.(1) se retin de personalul silvic imputernicit sa constate aceste fapte.
(3) Procedura de retinere prevazuta la alin.
(2) se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura.
Art. 119
(1) In cazul constatarii prejudiciilor produse prin fapte ce pot fi calificate ca infractiuni, persoana care are calitatea
sa le constate depune actul de constatare la unitatea sau la institutia in care isi desfasoara activitatea.

74

(2) Conducatorul unitatii sau al institutiei prevazute la alin.(1) transmite actul de constatare la parchetul de pe langa
instanta competenta din punct de vedere material si teritorial.
Art. 120
Faptele prevazute la art. 106-113 prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, indiferent de modul si de
mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa
sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si de conduita faptuitorului.
Art. 121
Prevederile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile Codului penal si ale Codului de procedura penala.

SPEA 1 Sud-coreenii au cunoscut mareea neagr. n 2007, n Coreea de Sud a avut loc o catastrof ecologic
de proporii, produs de deversarea petrolului. Din 1995, coreenii nu s-au mai confruntat cu un astfel de dezastru,
care a afectat un parc marin i 445 de ferme de acvacultur. Accidentul s-a produs ntre un petrolier din Hong Kong
i o barj industrial care plutea n largul coastelor sud-coreene.
Peste 10.000 tone de petrol au fost deversate n apele Mrii Galbene, iar la locul sinistrului s-au aflat
aproape 7.000 de persoane, 90 de ambarcaiuni maritime i ase avioane militare care au ncercat s fac fa
situaiei. Pata de petrol care a atins rmul msura atunci 17 kilometri lungime i avea o lime de 10 kilometri.
Valurile erau pline de petrol, iar nisipul de pe plaj era amestecat cu grsime. Fermele de acvacultur au fost
distruse, zeci de mii de psri au fost nmuiate n petrol, iar urmele dezastrului, conform estimrilor de atunci, nu
vor putea fi terse mult vreme.
SPEA 2 Dezastru n Strmtoarea Kerci. Tot anul 2007, n Strmtoarea Kerci, din Marea Neagr, a avut loc un alt
dezastru provocat de deversrile accidentale de petrol. S-au scufundat, din cauza furtunii, patru vase comerciale,
dintre care un petrolier, care s-a rupt n dou n apele teritoriale ale Rusiei. Curenii au mpins cea mai mare
cantitate de petrol spre rmurile ruseti. Dou dintre cele patru nave avariate transportau sulf care, la rndul su, a
contaminat apele. Presa internaional a inut mult vreme pe prima pagin acest sinistru despre care ns nici n
prezent nu se tiu prea multe lucruri cu privire la daunele provocate mediului nconjurtor.
Echipe de ecologiti au fost prezente pe plajele afectate de petrol, iar concluziile au fost mai mult dect
ngrijortoare. Specii de psri rare au fost declarate n pericol, dar pentru salvarea acestora nu s-a fcut mare
lucru. Au circulat imagini dezolante cu psri nmuiate n petrol, agoniznd pe rm, dintre care multe au murit, apoi,
de foame.ieiul vrsat n Strmtoarea Kerci reprezint o agresiune pe termen lung asupra ecosistemelor marine
Presa european taxeaz tot mai vehement incompetena administraiei ruse a transporturilor, care a dat
und verde transportului de petrol pe mare nainte de furtun. Mai multe cotidiene i site-uri de specialitate au
argumentat pericolul care planeaz asupra ecosistemului Mrii Negre, n urma accidentului ecologic produs.
Ucraina a fost ngrijorat c nu va putea face fa recuperrii celor peste 1.300 tone de petrol, deversate n
Strmtoarea Kerci. Potrivit Korrespondent.net, un expert ucrainean din cei 80 trimii s salveze ecosistemul marin a
declarat c lipsesc mijloacele tehnice i personalul competent pentru operaiunile de curare a apelor. Situaia a
fost ngreunat de furtun, care a mpiedicat desfurarea aciunilor de purificare a mrii i a oferit motive serioase
de nelinite fa de viitorul sezon turistic de pe plaja Crimeei.
Cu aceast nou lovitur dur, situaia ecologic nu are anse s se amelioreze n Marea Neagr i n
Marea Azov, deja clasate printre spaiile maritime cele mai poluate din lume. Specialitii consider c efectele
accidentului se vor resimi zeci de ani.
La contactul cu apa, sulful va forma un fel de past care se va depune pe fundul apei i va fi, cu timpul,
acoperit de sedimente. Nu exist niciun risc de dispersare, pagubele ecologice ar trebui s fie limitate i localizate.
Cu excepia contactului cu sulful: tot ceea ce este atins de sulf, cochilii depuse pe fund apei de exemplu, risc s fie
distrus.
SPEA 3

75

SPEA 4 Pe 7 noiembrie 2007, n golful San Francisco, un vas care transporta iei s-a ciocnit din cauza ceii de
unul dintre picioarele podului ce traverseaz golful. ncrctura de 219.545 litri de petrol s-a scurs printr-o tietur
produs n timpul impactului. Podul peste acest golf este o legtur vital ntre San Francisco, Oakland i Berkley.
Plajele din zon au fost nchise mult vreme de autoriti pentru a fi curate de petrol. Sute de lucrtori portuari au
ncercat s curee golful, operaiune care a durat mai multe sptmni. Vinovai de cele ntmplate au fost declarai
membrii pazei de coast, care au i fost sancionai.
Guvernatorul statului California, Arnold Schwarzenegger, a interzis pescuitul n golful San Francisco, dup
ce peste 200.000 de litri de petrol s-au vrsat n mare. ncrctura de iei a ajuns n ap dup ce un vas cargo s-a
ciocnit de un far din cauza ceii. Schwarzenegger a mai adugat c prioritatea numrul unu este curarea petrolului
din golf.

SPEA 5 Explozia platformei petroliere Deepwater Horizon i ulterioara deversare de petrol n Golful Mexicului
este de-acum unanim considerat drept cel mai grav dezastru ambiental provocat de om din istorie. Mareea
Neagra amenin s nghit intregul Golf, ntreaga coast meridional i sud-oriental a Statelor Unite i
a Mississippi, i este pe punctul de a se propaga n toate oceanele lumii. Potrivit celor mai negre previziuni,
aceast catastrof va continua s ucida timp de multe generaii, transformand cel mai probabil intregul Golf
Mexic intr-o zona moart. Animalele, viaa omului, pn i industriile, toate risc daune permanente si
distrugerea.

76