B. 1. Protectia atmosferei si efectele schibarilor climatice.

2. Comparati prin evidentierea asemanarilor si deosebirilor regimul juridic

al substantelor si preparatelor chimice periculoase cu regimul
ingrasamintelor chimice si al produselor de preotectie ale plantelor.

Poluarea atmosferei reprezintă în prezent una dintre cele mai mari provocări la
adresa mediului cu care se confruntă întreaga comunitate internațională și, din
cauza caracterului universal, global, al atmosferei, efectele poluării acesteia au un
impact direct asupra oricărei persoane, indiferent de statul pe al cărui teritoriu se
află. Într-un recent studiu1 al Băncii Mondiale se arată că în anul 2013 poluarea
atmosferei a generat la nivel mondial 5,5 milioane de decese premature, adică unul
din zece decese, iar impactul produs asupra economiei mondiale a fost de 5,11
miliarde de dolari.
La data de 2 mai 2018, Organizația Mondială a Sănătății, printr-un comunicat de
presă2 , a anunțat că, potrivit propriilor studii, aproximativ 90% din populația
planetei este expusă poluării atmosferice peste limitele admise, ceea ce generează
anual aproximativ 7 milioane de decese premature. În legătură cu încălzirea
globală și schimbările climatice, cel mai recent raport3 al Comisiei
Interguvernamentale de Experți privind Schimbările Climatice, prezentat în anul
2014, a arătat că, în emisfera nordică, în perioada anilor 1983-2012 a fost probabil
cea mai caldă perioadă din ultimii 1400 de ani.
Raportul confirmă cu certitudine că emisiile în atmosferă de gaze cu efect de seră
sunt principala cauză a determinării încălzirii globale și a schimbărilor climatice,
constatându-se o creștere în atmosferă fără precedent în istorie a concentrațiilor de
dioxid de carbon, metan și oxid de azot. Se apreciază de către experți că, până la
sfârșitul secolului, media temperaturilor globale față de perioada 1986-2005 este
posibil să crească chiar și la 4.8ºC, ceea ce poate avea un efect devastator iar
evitarea unor consecințe extrem de grave se poate face numai prin menținerea
creșterii temperaturii între 1° și 2°C.
Desigur că există în prezent mai multe reglementări internaționale care se referă la
protecția atmosferei, dintre care, cele mai importante, sunt: Convenția de la
Geneva privind poluarea atmosferică transfrontalieră la mare distanță, Convenţia
de la Viena pentru protecţia stratului de ozon, Convenția-cadru a Națiunilor Unite
privind Schimbările Climatice, Protocolul de la Kyoto și Acordul de la Paris. Cu
toate acestea, am constatat că reglementările internaționale existente în prezent se
referă direct la protecția atmosferei, fără ca mai întâi să stabilească clar ce
reprezintă aceasta din punct de vedere juridic, care este regimul său juridic general
și dacă există vreo relație de apropriere cu privire la atmosfera.
Un regim juridic coerent și adecvat de protecție a atmosferei nu poate fi conceput
în lipsa identificării mai întâi a unei forme de apropriere a acestei resurse naturale,
întrucât, în caz contrar, din cauza inclinațiilor inerent egoiste ale statelor sau chiar
a persoanelor individuale, poate exista un dezinteres total sau o utilizare abuzivă a
atmosferei, mai ales că astfel de atitudini au generat provocările globale actuale
reprezentate de schimbările climatice și diminuarea stratului de ozon.

Principala sursă de poluare a aerului atmosferic este transportul auto, cota căruia
constituie cca 88% din emisiile totale de la sursele de poluare (fixe şi mobile) ale
bazinului aerian. Din aceste surse provin emisii în cantităţi mari de hidrocarburi,
oxizi de carbon, oxizi de azot şi de sulf, etc., în funcţie de diferiţi factori: calitatea
combustibilului utilizat, starea tehnică a vehiculelor, numărul unităţilor de
transport exploatat, etc.
Pesticidele – cunoscute și ca substanțe chimice agricole – sunt substanțe folosite
pentru protecția plantelor împotriva dăunătorilor. Ele cuprind, printre altele,
erbicide pentru stârpirea buruienilor, fungicide împotriva bolilor și insecticide
pentru omorârea gângăniilor. Din păcate, aceste substanțe nu ne scapă doar de
problemele nedorite, ci pot fi dăunătoare pentru sănătatea noastră și pentru mediu.
UE exercită control asupra utilizării pesticidelor pentru a reduce la mininum
riscurile pentru sănătate și pentru mediu.
Toate pesticidele au substanțe active care acționează asupra dăunătorilor sau
asupra plantelor nedorite. Înainte de a ajunge pe piață într-un produs, toate
substanțele active care se utilizează în UE în produse de protecție a plantelor
trebuie să fie aprobate de Comisia Europeană, pentru a se asigura că nu sunt
periculoase. Substanțele trebuie să fie sigure atât pentru sănătatea oamenilor și a
animalelor, cât și pentru mediu.
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) evaluează pesticidele
din punctul de vedere al riscurilor și oferă Comisiei Europene și statelor membre
sprijin științific în procesul de decizie. Aprobările se dau în urma unor astfel de
evaluări intensive. EFSA este agenția UE responsabilă pentru acest domeniu și
oferă informații detaliate pe site-ul său web, pe care îl puteți accesa prin linkul de
mai jos.
O modalitate de limitare a emisiilor de pesticide în mediu și a expunerii oamenilor
la acestea constă în producerea de produse ecologice. În agricultura ecologică,
utilizarea pesticidelor chimice, precum și a îngrășămintelor sintetice, a
antibioticelor și a altor substanțe este puternic restricționată. Fermele ecologice
trebuie să respecte reguli stricte dacă doresc să-și numească produsele ecologice.

Regimul special de reglementare a îngrășămintelor chimice și a produselor de

protecție a plantelor se aplică activităților privind fabricarea, plasarea pe piața,
utilizarea, precum și importul și exportul acestora.
Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, împreună cu autoritățile
publice centrale pentru agricultură, silvicultură, sănătate și cele din domeniul
transporturilor sau serviciile descentralizate ale acestora, după caz, supraveghează
și controlează aplicarea reglementărilor privind îngrășămintele chimice și
produsele de protecție a plantelor, astfel încât să se evite poluarea mediului de
către acestea.
Persoanele juridice interesate în fabricarea și/sau plasarea pe piață a produselor de
protecția plantelor și îngrășămintelor chimice au obligația să solicite și să obțină, în
cazul în care legislația specifică prevede aceasta, avizul de mediu pentru produse
de protecție a plantelor, respectiv pentru autorizarea îngrășămintelor chimice, în
vederea producerii, comercializării și utilizării acestora în agricultură și
silvicultură.

Prezenta lege stabileşte cadrul normativ general pentru controlul efectiv şi

supravegherea eficientă a regimului substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase, în vederea protejării sănătăţii populaţiei şi a mediului împotriva
acţiunii negative a substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.

Principiile care stau la baza activităţilor ce implică substanţe şi preparate chimice

periculoase sunt:
a) principiul precauţiei în gestionarea substanţelor şi a preparatelor chimice
periculoase, în vederea prevenirii pagubelor faţă de sănătatea populaţiei şi de
mediu;
b) principiul transparenţei faţă de consumatori, asigurându-se accesul la informaţii
privind efectele negative pe care le pot genera substanţele şi preparatele chimice
periculoase;
c) principiul securităţii operaţiunilor de gestionare a substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase.
 Câteva dintre cele mai importante principii ale obținerii de produse ecologice sunt
următoarele:
 limite foarte stricte privind folosirea de substanțe chimice agricole, pesticide,
îngrășăminte, antibiotice și aditivi alimentari;
 neutilizarea organismelor modificate genetic (OMG);
 folosirea resurselor locale;
 alegerea unor specii de plante și animale rezistente la boli și adaptate la
condițiile locale.

În scopul asigurării protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei, anumite substanţe

şi preparate chimice periculoase se restricţionează la introducerea pe piaţă şi la
utilizare, sau a căror utilizare este sever restricţionată de către unele ţări sunt
supuse unui control special atunci când sunt importate sau exportate de România.
Substanţele şi preparatele chimice periculoase care sunt restricţionate la
introducerea pe piaţă şi la utilizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Producătorii, importatorii, distribuitorii şi utilizatorii sunt obligaţi să respecte toate
restricţiile privind introducerea pe piaţă şi utilizarea substanţelor şi a preparatelor
chimice periculoase prevăzute în actele normative specifice acestui domeniu.

Persoanele juridice care produc, stochează, comercializează și/sau utilizează

îngrășăminte chimice și produse de protecție a plantelor, au următoarele obligații:
a) să producă, stocheze, comercializeze și să utilizeze produse de protecția
plantelor numai cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
b) să nu folosească îngrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor în
zonele sau pe suprafețele unde sunt instituite măsuri speciale de protecție;
c) să administreze produse de protecție a plantelor cu mijloace aviatice, numai cu
avizul autorităților competente pentru protecția mediului, autorităților competente
în domeniul sanitar și al comisiilor județene de bază meliferă și stupărit pastoral,
potrivit reglementărilor în vigoare, după o prealabilă înștiințare prin mass-media;
d) să aplice, în perioada înfloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte,
numai acele tratamente cu produse de protecție a plantelor care sunt selective față
de insectele polenizatoare
e) să livreze, să manipuleze, să transporte și să comercializeze îngrășămintele
chimice și produsele de protecție a plantelor ambalate cu inscripții de identificare,
avertizare, prescripții de siguranță și folosire, în condiții în care să nu provoace
contaminarea mijloacelor de transport și/sau a mediului, după caz;
f) să stocheze temporar îngrășămintele chimice și produsele de protecție a plantelor
numai ambalate și în locuri protejate, bine aerisite.

Autoritățile publice centrale competente conform legislației specifice din domeniul

chimicalelor, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecția
mediului, au următoarele obligații:
a) să reglementeze regimul îngrășămintelor chimice și al produselor de protecție a
plantelor;
b) să organizeze, la nivel teritorial, rețeaua de laboratoare pentru controlul calității
îngrășămintelor chimice și al produselor de protecție a plantelor;
c) să verifice, prin rețeaua de laboratoare, concentrațiile reziduurilor de produse de
protecție a plantelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale și
animale.