Politici publice de mediu

Mircea Dutu
Universul Juridic- Bucuresti 2012

Principiul Poluatorul plateste :

Exprimand mai ales ideea de responsabilitate pentru poliarea mediului, PPP s-a nascut
ca un principiu economic, dar, imbogatit in semnificatii si ecologizat, s-a transformat intr-
un principiu de politica publica, cu importante consecinte juridice.El a fost enuntat pentru
prima data in recomandarea Consiliului OCDE din 26 mai 1972 privind principiile directoare
relative la configuratiile economice ale diplomatiilor de mediu in proiect
international.Documentul prevedea ca poluatorul trebuie sa suporte cheltuielile relative la
masurile de prevenire si de lupta contra poluarii hotarate de puterile publice, pentru ca mediul
sa fie intr-o stare acceptabila; in alti termini, el trebuie sa-si assume costurile masurilor care se
impugn a fi luate pentru asigurarea protectiei mediului, repercutandu-le si integrandu-le in
costurile de productie ale bunurilor si serviciilor care sunt la originea poluarii.Aceasta
internalizare a costului ecologic se acompaniaza cu o interdictie a oricarui ajutor
public(subventie, avantaje fiscate, etc.) care ar fi de natura a genera distrsiuni ale concurentei
intre actorii economici.
O a doua recomandare, din 14 noiembrie 1974, privind punerea in aplicare a PPP,
preciza totusi exceptiile de la aceasta interdictie: numai ajutoarele pentru cercetare privind
tehnicile de lupta anti-poluare, ajutoarele acordate intreprinderilor poluante existente, supuse
la noi constrangeri de mediu, si ajutoarele pentru controlul poluarii in cadrul obiectivelor
socio-economice particulare (dezechilibrele inter-regionale) sunt admise de OCDE.Totusi,
asemenea ajutoare nu sunt compatibile cu PPM decat daca sunt limitate in timp si nu
introduce distrsiuni semnificative in comert si investitiile internationale si daca sunt selective
si limitate la parti ale economiei precum industriile, zonele ori instalatiile care, din vina
proprie, s-ar gasi confruntate cu dificultati severe.
Aceasta abordare exclusive economica a PPP a cunoscut o evolutie semnificativa de la
sfarsitul anilor 80, mai ales prin recomandarile Consiliului OCDE care au extins aplicarea sa,
intr-o prima etapa (5 iulie 1989), la poluarile accidentale legate de substantele periculoase si
nu numai la poluarile cornice, apoi s-a impus principiul unei internalizari totale a costurilor
poluarii (31 ianuarie 1991), adica o luare in calcul nu numai a costurilor rezultand din masuri
de prevenire si lupta impotriva poluarii, dar si, de asemenea, a celor care decurg din daunele
ecologice.
De inspiratie economica, PPP a devenit, astfel, treptat, si un principiu juridic consacrat
corespunzator in dreptul intern, dreptul UE si dreptul international.