Caracterul global al problemelor ecologice şi efectul transfrontalier şi “în lanţ” al poluării,

au dus la creşterea rapidă a rolului reglementărilor din domeniul dreptului mediului atât la nivel
naţional, dar mai ales la nivel internaţional şi european. Cele mai multe dintre problemele cu care
se confruntă mediul nu pot fi rezolvate între graniţele unui singur stat, şi atunci singura şansă de a
le soluţiona este colaborarea, conlucrarea, schimbul de experienţă şi de ştiinţă, la nivel
internaţional, respectiv european (pentru ţările membre ale Uniunii Europene). Ca urmare a
dezvoltării şi aprofundării problematicii de mediu, a urmat aproape firesc o sistematizare a
tuturor reglementărilor în materie de mediu, ceea ce a dus la conturarea, formularea şi în final
aplicarea principiilor de drept al mediului, ca idei diriguitoare, călăuzitoare a problematicii
supuse dezbaterii.
Poluarea1 reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează
cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul
în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor
naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din
activitățile umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând poluarea
fonică și poluarea radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu
sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare biologică (cu germeni patogeni,
substanțe organice putrescibile).
Principiul “poluatorul plăteşte”2 este inspirat din teoria economică conform căreia
costurile sociale externe, care însoţesc producţia, trebuie să fie internalizate, adică să fie luate în
calcul de toţi agenţii economici în costurile lor de producţie. “La origine, acesta este un principiu
de eficacitate economică, şi nu un principiu juridic de echitate şi responsabilitate. (….)
Respectarea acestui principiu nu convine tuturor, şi în special industriilor care de mult timp fac
lobby împotriva adoptării unui regim special de responsabilitate enviromentală” 3. Multe activităţi
economice şi sociale antrenează externalităţi negative sub forma poluării ceea ce afectează
populaţia şi factorii de mediu. Ca urmare, în ansamblul său, economia trebuie să acopere atât
costurile de producţie, cât şi pe cele legate de existenţa poluării. Pentru a se evita situaţia în care
societatea să fie cea care să suporte costul privind combaterea efectelor negative ale poluării în
1
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Poluare?fbclid=IwAR2o-aV_JeComSOdSafBXH33JsQ3D2axKT5d-
xaanO6XLL6lwIfMZ6T_g4o
2
https://www.ueb.ro/drept/master/diim/DREPT%20EUROPEAN%20MASTER%20DIIM.pdf
3
https://www.ueb.ro/drept/master/diim/DREPT%20EUROPEAN%20MASTER%20DIIM.pdf
1
locul generatorilor acesteia, a fost recunoscut şi consacrat principiul “poluatorul plăteşte”.
Declararea şi recunoaşterea principiului cunosc situaţii diferite în legislaţiile naţionale ale
statelor, la nivel europen şi internaţional. Semnificaţia sa se referă la faptul că, emiţătorul de
substanţe poluante este cel care trebuie să suporte costul măsurilor corectoare reclamate de
prejudiciile aduse mediului şi survenite prin violarea regulilor existente. Astfel de costuri nu se
pot extinde decât în mod excepţional asupra colectivităţii, iar derogările nu pot fi acordate decât
la nivel regional. Există, însă, aspecte ale poluării care practic sunt imposibil de detectat şi este
dificil să determini strict persoana care ar putea realiza un rău, o degradare pentru a o trage la
răspundere (de exemplu în cazurile de poluare subterană, a apei de coastă, eroziunea solului).
Atunci, singura soluţie viabilă este aceea ca autorităţile publice să se ocupe de asigurarea curăţirii
sau de luarea măsurilor de remediere sau prevenire a contaminării.
Poluatorul este operatorul sau factorul de decizie în materie economică care se statuează
pe o poziţie antiecologică, fiind obligat să suporte consecinţele nerespectării îndatoririlor
prevăzute de lege privind introducerea şi folosirea unor tehnologii nepoluante, limitarea poluării
la parametrii stabiliți de ecostandarde, nerespectarea procedurii de autorizare şi a altor obligaţii
specifice în acest sens. Agentul poluator adică persoana care poluează şi care cauzează mediului
un prejudiciu va răspunde indiferent dacă fapta sa este culpabilă sau nu. Prin acest principiu se
consacră nu numai ampla obligaţie a poluatorului mediului de a repara prejudiciul cauzat ci să i
se impute acestuia costul social al poluării pe care el o generează. Altfel spus, toate efectele unei
poluări nu sunt doar asupra bunurilor persoanelor ci şi asupra naturii însăşi şi toate aceste
independent de culpă exprimă aşadar răspunderea în sens larg, cuprinzând orice obligaţie de a
face, de la respectarea prevederilor legii până la suportarea sancţiunilor contravenţionale penale
sau civile.
Acest principiu se poate aplica numai coroborat cu principiul acţiuni preventive, al
reţinerii poluanţilor la sursă şi principiul precauţiei în luarea deciziei, deoarece aplicat singur,
duce la consecinţe inadmisibile cum ar fi "plătesc deci pot să poluez"4.
Acest caracter complex al principiului examinat exprimă cerinţa de a valida o sferă cât
mai largă a necetăţilor şi posibilităţilor privind protecţia mediului, deoarece o singură faptă poate
afecta în acest domeniu numeroase interese majore care includ şi cerinţa ca agentul poluant să
plătească fără întârziere. Astfel, putem vorbi despre exprimarea ideii că agentul poluant -

4
http://file.ucdc.ro/cursuri/8_2_do2319_Dreptul_mediului_Dragan_Sorina.pdf
2
„poluatorul" - adică persoana care cauzează mediului un prejudiciu va răspunde indiferent dacă
fapta sa este culpabilă sau nu.
Poluatorul este intreprinzătorul sau factorul de decizie în materie economică și se
situează pe o poziție antiecologică, fiind obligat să suporte consecințele nerespectării îndatoririlor
prevăzute de lege privind introducerea și folosirea unor tehnologii nepoluante, limitarea poluării
la parametrii stabiliți de ecostandarde, nerespectarea procedurii de autorizare și a altor obligații
specifice în acest timp.
Principiul are și o justificare economică: neefectuarea la timp a cheltuielilor pentru
protecția mediului atrage ulterior costuri mai ridicate, care trebuie acoperite, fără a mai vorbi de
pierderea de profit.
Acest principiu a fost formulat pentru prima dată de Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică (OCDE) în anul 1972, având ca semnificație “cerința imputării
poluatorului, a costurilor de mediu, considerate ca externalități” 5 .Aceste “costuri externe” de
obicei nu sunt suportate de cel ce poluează, ci de întreaga societate. Pentru a se corecta această
nedreptate, costurile legate de poluare se “internalizează” la producator, pe calea recunoașterii
juridice a principiului “poluatorul plătește” 6. În acest fel, poluatorul plătește măsurile luate pentru
satisfacerea cerințelor standardelor de medu în vigoare.
Evaluarea monetară a costurilor externe legate de mediu se dovedește a nu fi
totdeauna facilă, datorită metodologiei complicate, ceea ce face ca acest principiu să nu se aplice
cu strictețe.
OUG nr.195/20057 vizează principiul “poluatorul plătește” atunci când stabilește că
modalitățile de implementare a principiilor generale “introducerea pârghiilor economice
stimulative sau coercitive”. În acest sens, legea prevede scutirea de impozit și compensarea
deținătorilor de ternuri supuse unui regim de protecție (prin declararea de “arii protejate”) sau
acordarea de reduceri sau scutiri de impozite și taxe titularilor de activități ce înlocuiesc
substanțele priculoase în procesele tehnologice sau care investesc în “tehnologii curate”(care
afecteaza mediul mai puțin).
Pentru a se internaliza costurile externe legate de protecția mediului, adică
suportarea de către cel care polueaza a costurilor de mediu, autoritățile competente apeleză la:

5
https://www.mae.ro/node/1481
6
https://www.scribd.com/doc/227825774/Principiile-dreptului-mediului
7
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/67634
3
taxe de poluare, mecanisme de compensare economică sau crearea “fondului de mediu”. Acesta
este un instrument economico-financiar, destinat finanțării oriectivelor prioritare, de interes
public major, din Planul național de acțiune pentru protecția mediului 8. Fondul de mediu este
extrabugetar, având ca surse de constituire următoarele:
 sumele încasate cu titlul de taxe, de către autoritățile de mediu pentru emiterea acordurilor
și autorizațiilor de mediu;
 taxele percepute pentru exploatarea unor resurse naturale (nisip,balast,argila,);
 taxa de poluare a atmosferei,a apei,a solurilor;
 taxa pentru utilizarea în instalații de ardere a combustibililor cu un conținut bogat de sulf;
 taxa pentru comercializarea pe piața internă a produselor cu potențial toxic;
 taxa pentru nerecuperarea ambalajelor;
 taxa pentru nerecuperarea bateriilor de acumulatoare uzate;
 taxa pentru nerecuperarea anvelopelor uzate;
 taxa pentru nerecuperarea uleiurilor minerale uzate;
 taxa pentru ocuparea terenurilor cu deșeuri;
 taxa pentru poluarea sonoră;
 donații și sponsorizări pentru ocrotirea mediului.
Principiul "poluatorul plătește"9, corelat cu responsabilitățile pe care le au din acest punct
de vedere atât proprietarul, cât și utilizatorul, prevede necesitatea stabilirii unui cadru legislativ și
economic conform căruia costurile aferente daunelor aduse mediului și remedierii acestora
trebuie suportate de către cei care au cauzat poluarea.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire
la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu
modificările și completările ulterioare, conform art. 1, "stabilește cadrul de reglementare al
răspunderii de mediu, bazată pe principiul «poluatorul plătește», în scopul prevenirii și reparării
prejudiciului asupra mediului". Acest principiu este stipulat în art. 19 al Hotărârii Guvernului nr.
1.403/200710: "Poluatorul are obligația de a suporta costurile măsurilor de refacere a mediului
geologic al siturilor contaminate și al ecosistemelor terestre". Principiul "poluatorul plătește" este
punctul de pornire pentru definirea prezentei strategii. Principiul “Poluatorul plătește” și cadrului
8
http://www.anpm.ro/planul-national-de-actiune-pentru-protectia-mediului
9
https://lege5.ro/Gratuit/g42tonrxgm/principiul-poluatorul-plateste-hotarare-683-2015?dp=hazdaobzgu3do
10
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/87273
4
său este stabilit prin Directiva 2004/35 / CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21
aprilie 2004, privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și
repararea daunelor aduse mediului. Directiva11 definește daunele aduse mediului ca “daune aduse
speciilor și habitatelor naturale protejate, respectiv orice daune care au efecte negative grave
asupra constituirii sau menținerii stării de conservare favorabile a acestor habitate sau specii. (…)
Daune cauzate de apă (…) daune teren, care înseamnă orice contaminare a solului care creează
un risc semnificativ pentru sănătatea umană afectată în mod negativ ca urmare a introducerii
directe sau indirecte, în, pe sau sub pământ, de substanțe, preparate, organisme sau
microorganisme “.În caz de pericol iminent pentru mediul natural, un operator este obligat să ia
imediat măsurile preventive necesare12. Dacă daunele aduse mediului au fost provocate de un
operator, acesta din urmă trebuie, fără întârziere, să informeze autoritățile competente și să ia
toate măsurile posibile pentru a controla imediat, a limita, elimina sau gestiona
contaminanții relevanți și / sau orice alți factori dăunători, pentru a limita, sau pentru a
preveni noi daune aduse mediului și efectele negative asupra sănătății umane, sau deteriorarea
ulterioară a serviciilor și este obligat să ia măsurile de remediere necesare. Operatorul suportă
costurile acțiunilor de prevenire și de remediere. Operatorul poate să refuze suportarea acestor
costuri atunci când daunele asupra mediului sau o amenințare iminentă au fost cauzate de un terț
și au avut loc în ciuda faptului că măsurile de securitate corespunzătoare, au avut loc sau au
rezultat prin respectarea unui ordin sau a unei instrucțiuni provenind de la o autoritate publică.
Legislația UE include și Directiva Parlamentului și Consiliului European 2008/99 / CE
din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal. Directiva 13
specifică care comportament constituie o infracțiune, atunci când este ilegal și comis intenționat,
sau cel puțin prin neglijență gravă. Protecţia mediului reprezintă ansamblul reglementărilor,
măsurilor şi acţiunilor care au ca scop menţinerea, protejarea şi îmbunătăţirea condiţiilor naturale
de mediu, respectiv reducerea sau eliminarea, acolo unde este posibil, a poluării mediului  şi a
surselor de poluare.
Protecţia mediului constituie una dintre cele mai importante griji şi preocupări ale
societăţii contemporane, conștiente de faptul cǎ nu mai poate să se dezvolte în detrimentul
mediului înconjurător. Conform prevederilor de Drept al mediului, principiul „Poluatorul

11
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:02004L0035-20130718&from=EN
12
http://responsalliance.eu/rplearn/?page_id=1127&lang=ro
13
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32008L0099
5
plătește”14 impune obligația ca poluatorul sǎ suporte cheltuielile pentru realizarea mǎsurilor de
prevenire a poluării sau sǎ plătească pentru pagubele provocate de poluare. mplementarea acestui
principiu la nivel european a fost realizatǎ prin Directiva 2004/35/CE privind răspunderea de
mediu, care a fost transpusǎ în legislația româneascǎ prin OUG nr. 68/2007 privind răspunderea
de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului.
Principiul se aplicǎ dacǎ poluatorii sunt identificați, daunele sunt măsurabile şi dacǎ existǎ
o legăturǎ demonstratǎ între poluator şi daunǎ. Un mecanism economic asigurǎ cǎ toate
prejudiciile privind calitatea factorilor de mediu vor fi remediate prin aplicarea de penalități. În
acest sens, este necesarǎ îndeplinirea unor condiții referitoare la:
 identificarea surselor de poluare;
 evaluarea datelor de monitorizare privind încărcarea cu poluanți;
 colaborarea tuturor instituțiilor implicate;
 existenṭa unui cadru instituțional adecvat pentru implementarea cu succes a acestui
principiu.
De exemplu, Compania de Apǎ SOMEŞ S.A. aplicǎ principiul “Poluatorul plătește”,
diferențiind şi controlând riscul potențial al abonaților săi. Astfel, se percep tarife suplimentare
pentru serviciile de canalizare-epurare agenților economici care prin apele uzate evacuate s-au
dovedit a fi poluatori sau potențiali poluatori, la nivelul municipiului Cluj-Napoca, încǎ din anul
2005.
Din pacate acest principiu fundamental este un instrument juridic ce determina
finantarea politicilor de mediu la nivel natioanl si mai putin obligarea celor responsabili sa-si
asume consecintele actiunilor in defavoarea mediului.
Așadar, principiul “poluatorul plăteşte” presupune adoptarea de măsuri prin care
persoanele care provoacă poluarea să suporte costul poluării, iar pe de altă parte nimeni nu poate
opri autorităţile însăşi să adopte măsuri pozitive pentru a atinge obiectivele acestuia.

14
https://posmediu.casomes.ro/poluatorul-plateste/
6
 Bibliografie

1. https://posmediu.casomes.ro/poluatorul-plateste/
2. http://legislatie.just.ro
3. http://responsalliance.eu/rplearn/?page_id=1127&lang=ro
4. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32008L0099
5. http://www.anpm.ro/planul-national-de-actiune-pentru-protectia-mediului

7
6. https://lege5.ro/Gratuit/g42tonrxgm/principiul-poluatorul-plateste-hotarare-
683-2015?dp=hazdaobzgu3do
7. https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Poluare?fbclid=IwAR2o-
aV_JeComSOdSafBXH33JsQ3D2axKT5d-xaanO6XLL6lwIfMZ6T_g4o
8. https://www.ueb.ro/drept/master/diim/DREPT%20EUROPEAN%20MASTER
%20DIIM.pdf
9. http://file.ucdc.ro/cursuri/8_2_do2319_Dreptul_mediului_Dragan_Sorina.pdf
10. https://www.mae.ro/node/1481
11. https://www.scribd.com/doc/227825774/Principiile-dreptului-mediului