Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA PETRE ANDRE DIN IASI

FACULTATEA DE DREPT
DREPTUL MEDIULUI

PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZA


DREPTUL MEDIULUI

Indrumator:Conf.univ.dr.Cristian Alexandru Constantinescu

Student:Enache Bianca Isabela


Anul II Grupa II

CUPRINS
Principiile dreptului mediu.Partea generala.
Definitie.Importanta. Clasificare.
Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale
Principiul precautiei in luarea deciziei
Principiul prevenirii
Diferenta dintre principiul precautiei si principiul prevenirii
Principiul poluatorul plateste
Principiul conservarii
Protectia mediului: o problema de interes general

Principiile dreptului mediu


Partea generala
Globalizarea problemelor ecologice si accentuarea procesului de mondializare marcheaza dreptul mediului, amplificand evolutiile in sensul uniformizarii si universalizarii
prevederilor acestuia. Un asemenea fenomen este perceptibil mai ales in privinta principiilor sale in general si a celor fundamentale in special.Pana in prezent factorul preponderent in afirmarea acestei tendinte ramane specificul problematicii ecologice si dimensiunile acesteia.
Intr-adevar,preocuparile privind protectia mediului si expresia lor juridica au dus la
formarea si afirmarea unor principii comune dreptului national,regional si international.
Chiar daca acestea cunosc formulari si precizari variate ale continutului concret,semnificatia lor juridica esentiala ramane aceeasi, fiind numai in prezenta unor adaptari si
ipostaze diferite de realitate. Principiile fundamentale domina astfel ansamblul reglementarilor juridice privind protectia, conservarea si ameliorarea mediului, conferindu-le unitate, uniformitate si tendinta permanenta de integrare, iar dreptul mediului dimensiunea
unui sistem normativ planetar.
Principiile reflecta interdependenta si reprezinta primul element de realizare a unitatii continutului dreptului mediuluila nivelul celor trei ordini juridicede exprimare: nationala,comunitara si internationala. Propagarea si actiunea conjugata a acestora sunt elocvente in acest sens.Asa de exemplu, principiul precautiei si principiul dezvoltarii durabile
isi au originea in dreptul international,dar au patruns apoi si la nivel comunitar si
national.De asemenea, regula corectarii cu prioritate la sursa a poluarii a fost retinuta in
plan comunitar pentru a fi preluata ulterior in dreptul international.La randul sau,
obligatia evaluarii impactului asupra mediului a activitatilor economice si sociale prin
intermediul procedurii studiului de impact s-a exprimat mai intai in dreptul intern si s-a
extins ulterior in dreptul comunitar si in dreptul international.
Ele conosc o larga consacrare juridica si se constituie in criteriul principal de
determinare a apartenentei celorlalte reglementari la aceasta noua ramura de drept, de
fixare a continutului si de precizare a semnificatiilor si chiar a valabilitatii lor.
Referitor la modul concret de recunoastere si consacrare,acesta difera in raport cu
nivelul de exprimare.Astfel,in plan national,principiile sunt cuprinse in legile-cadru
privind protectia mediului si sunt dezvoltate in mod specific in cadrul reglementarilor
sectoriale.La nivel comunitar,regulile cu valoare de principiu au fost formulate initial in
programele de actiune,incepand din 1973, cu un continut preponderent politic si caracter
programator,fiind preluate ulterior si consacrate juridic prin intermediul modificarilor
succesive ale tratatelor consecutive: Actul unic european-1986; Tratatul de la Maastrcht1993; Tratatul de la Amsterdam-1997; Tratatul de la Nisa-2000.
In plan international, inceputul il datoram Decaratiei de la Stockholm-1972; Carta
mondiala a naturii-1982, a avut o importanta contributie in domeniu prin precizia continutului si extinderea semnificatiilor unor principii proclamate in capitala Suediei si prin
adaugarea altora noi. La randul sau Declaratia de la Rio-1992, a confirmat marea
majoritate a acelor principii si a adaugat cateva noi.In safarsit o serie de conventii internationale cu deschidere universala au preluat aceste principii si le-au conferit statu
juridic,obligatoriu.

Definitie.Importanta.Clasificare.
Principiile de drept acele idei conducatoare ale continutului tuturor normelor juridice reprezinta rezultatul unei experiente sociale si o reflectare a unor cerinte obiective
ale evolutiei societatii, convietuirii sociale si asigurarii acelui echilibru necesar intre
drepturile unora si obligatiile altora.
Principiile dreptului mediului sunt acele reguli esentiale de drept pozitiv,care le
confera statutul de norme de conduita de maxima generalitate si aplicabilitate,ce stau la
baza acestei ramuri de drept.
Principiile prezinta o mare importanta in aceasta materie deoarece:
normele de dreptul mediului se gasesc in general in izvoare foarte diverse, principiile
fiind acelea care asigura coeziunea interna a ramurii de drept;
dreptul mediului fiind o ramura noua,dinamica si evolutiva,trebuie sa gaseasca rapid
raspuns la problemele degradarii,si,pentru aceasta,atunci cand nu au fost inca
adoptate norme juridice intr-o anumita materie,se aplica principiile;
principiile dreptului mediu au un rol important in interpretarea normelor tehnice,care
uneori ridica dificultati pentru practicienii dreptului;
au caracter complex:juridic,economic si decizional, caracter perfect adaptat naturii
complexe a ramurii de drept;
sunt pecifice dreptului mediului,reprezentand argumente pentru autonomia ramurii de
drept;
Ca principii pe plan intern sunt prevazute:
1)Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale;
2)Principiul precautiei in luarea deciziei;
3)Principiul actiunii preventive;
4)Principiul retinerii poluantilor la sursa;
5)Principiul poluatorul plateste;
6)Principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biografic
natural;
Drept elemente strategice sunt considerate si consacrate:
7)Principiul utilizarii durabile a resurselor naturale;
8)Informarea si participarea publicului in luarea deciziilor, precum si accesul justitiei in
problemele de mediu;
9)Dezvoltarea colaborarii internationale pentru protectia mediului;
Protectia mediului inconjurator are efecte directe si indirecte,pe termen lung,in toate
compartimentele sistemului social,uman.Aceasta activitate deosebit de complexa se
desfasoara dupa o conceptie unitara ,la nivel local si national,reclamand pe de parte,
mentinerea integritatii mediului,respectiv a sistemelor suport ale vietii,printr-un control
eficient al fluctuatiilor factorilor antropici in limitele de suportabilitate ale acestora si, pe
de alta parte, reconstructia si recuperarea celor degradati,fie ca urmare a unor erori in
strategia de dezvoltare, fie a unor catastrofe naturale.
Protectia mediului constituie o prioritate in cadrul activitatii de restructurare si redimensionare a economiei dupa principiile economiei de piata si coloana vertebrala a
strategiei de dezvoltare durabila a societatii in viitor.

Principiul integrarii cerintelor de mediu


in celelalte politici sectoriale
La nivel national,se consacra principiul general,potrivit caruia protectia mediului
constituie un obiectiv de interes public major.O asemenea dispozitie generala releva
valoarea social-juridica deosebita conferita ocrotirii de drept pertinente.Protectia
mediului, conform acestui principiu,este o responsabilitate publica,ceea ce implica
controlul public asupra activitatilor de reglementare si control in materie ecologica.Ca
atare,exigentele protectie mediului greveaza desfasurarea tuturor activitatilor si constituie
o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice.
Acest principiu este reflectat de o serie de reglementari sectoriale ca: Legea apelor
nr.107/1996(protectia,punerea in valoare si dezvoltarea durabila a resurselor de apa
sunt actiuni de interes general); Legea fondului cinegetic si al protectiei vanatului
nr.103/1996(fondul cinegetic al Romaniei reprezinta o resursa naturala de interes
national); Codul silvic-Legea nr.26/1996(fondul forestier este un bun de interes
national).
Principalele consecinte de ordin practic ale acestui principiu se refera la controlul
legalitatii activitatilor cu impact asupra mediului,instituirea unui serviciu public pentru
protectia mediului si existenta unei ordini publice ecologice.
Protectia mediului constituie o prioritate in cadrul activitatilor de restructurare si
redimensionare a economiei dupa principiile de piata si coloana vertebrala a strategiei de
dezvoltare durabila a societatii in viitor.
In acest scop,ministerele,celelalte organe centrale si locale ale administratiei
publice, societatile comerciale si celelalte persoane juridice,precum si persoanele fizice
prin a caror acticitate se pot aduce daune mediului ambiant sau in afara de atributiile
specifice ce revin fiecaruia in domeniu sau de activitate,urmatoarele obligatii si
raspunderi: sa elaboreze programe proprii de protectie a mediului si sa integreze
obiectivele si cerintele de mediu in pregatirea,elaborarea planurilor de protectie si
interventie in caz de poluari accidente ecologice si in adoptarea un programe de profil; sa
asigure pregatirea si transmiterea catre autoritatile competente pentru protectia mediului a
informatiilor si documentatiei necesare obtinerii avizului de mediu pentru planurile si
programele pentru care este necesara evaluarea de mediu; sa creeze sistemul de informare
propriu si sa stabileasca conditiile si termenii care sa permita accesul liber la informatii si
participarea publicului la deciziile privind mediul.
Pentru coordonarea si indrumarea unitara a activitatilor de protectie a mediului
inconjurator,functioneaza ca autoritate publica centrala Ministerul Apelor si Protectiei
Mediului, care reactoalizeaza periodic strategia protectiei mediului, cu pespectarea
principilor si a elementelor strategice prevazute de lege; organizeaza sistemul national de
monitorizare integrata de fond si impact pentru toti factorii de mediu, sistemul de
inspectie privind mediul;coordoneaza activitatea acestora si asigura informarea
autoritatilor centrale pentru sanatate privind rezultatele monitorizarii contaminarii
radioactive a mediului,indeplinind si alte atributii prevazute de lege.
Un rol important in acest domeniu revine si mass-mediei care trebuie sa educe si sa
constientizeze populatia de nece sitatea respectarii normelor de protectie a mediului

Principiul precautiei in luarea deciziei


Recunoasterea juridica si realizarea concreta a semnificatiilor sale au loc in stransa
independenta cu principiul prevenirii.
Prevenirea presupune un studiu de risc, care sa permita evitarea pagubelor si o
actiune bazata pe conoastere. Numai ca nu intotdeauna consecintele deciziilor si
actiunilor pot fi cunoscute, total sau partial, dinainte, iar absenta certitudinii stiintifice nu
poate constitui un pretext pentru a nu lua masuri adecvate pentru prevenirea atingerilor
grave si inevitabile aduse mediului. In fata acestei realitati, in adoptarea deciziilor trebuie
sa se manifeste precautie, prudenta, o diligenta maxima, sa se adopte masuri preventive
care sa elimine pe cat posibil orice risc de degradare a mediului.
Precautia reclama deci ca masurile de protectie a mediului sa fie adoptate, chiar
daca nicio paguba nu se prefigureaza la orizontul apropiat. Sub aspectul probei, sarcina
efectuarii acesteia se inverseaza: ea revine acum celui care sustine ca activitatea sa nu are
ori nu va avea niciun impact, pana cand acumularea de date stiintfice va proba ca exista o
relatie de la cauza la efect intre actiunile de dezvoltare din degradarea mediului.
Pentru a raspunde unor atare procupari, din 1980 s-a afirmat, mai ales la nivelul
politicilor si legislatiilor nationale de mediu, principiul precautiei, care sugereaza ca
anumite masuri trebuie luate pentru ca eventualele pagube sa fie evitate inainte ca paragul
riscului de mediu sa fie atins. El a aparut ca o recunoastere a incertitudinilor care
afecteaza studiile de impact si gestiunea si care clarifica drept imprudenta atitudinea care
ipotecheaza viitorul prin luarea unor decizii ireversibile.
Din punct de vedere istoric principiul precautiei, a fost enuntat pentru prima data la
nivel international in cadrul OCDE si intr-o declaratie ministeriala din 1987, adoptata in
urma si sub influenta celei de-a doua Conferinte internationale asupra protectiei Marii
Nordului(Londra-1987). Ulterior, principiul a fost frecvent invocat in contextul
reglementarilor vizand poluarile marine, schimbarile climatice ,deseurile toxice si
produsele periculoase.
La nivel comunitar european,Tratatul de la Maastricht cuprinde regula precautiei in
art.130R, iar directivele comunitare privind utilizarea si deseminarea organismelor
modificate genetic din 1990 o apica corect. Ea permite statelor comunitare o actiun fara a
astepta ca toate probele care sa concluzioneze in sensul existentei pericolului pentru
mediu sa fie stiintific stabilite. In sfarsit, principiul 15 al Declaratiei Conferintei ONU de
la Rio de Janeiro din 1992, afirma ca, in caz de risc de pagube grave ori inevitabile,
absenta certitudinii stiintifice absolute nu poate servi ca pretext pentru a amana adoptarea
de masuri efective privind prevenirea degradarii mediului,taza reluata si la Conventia
asupra biodiversitatii.
Acest principiu s-a dezvoltat in ultimii ani, si in alte documente ONU, fiind plasat
in contextul preocuparilor vizand asigurarea unui viitor durabil si al promovarii unor
noi principii integrate, care sa duca sub aspect economic la o crestere reala, in termeni
verzi.
Consacrat ca atare prin art.3b din OUG nr.195/2005, acest principiu se afla inca in
stare incipienta de recunoastere la noi in tara, mai ales ca semnificatiile sale nu sunt
definite. El isi completeaza si aplifica semnificatiile cu un alt principiu fundamnetal, cel

al prevenirii riscurilor ecologice si a producerii pagubelor, prevenirea implicand


precautia,dar nereducandu-se la acesta.
Unele implicati ale sale ar putea fi percepute prin consacrarea drept modalitate de
implementare a principiilor a promovarii cercetarii fundamentale si aplicative in domeniul protectiei mediului, dar mai ales prin impunerea analizei proiectelor si a alternativelor la acestea,in vederea prevenrii impactului asupra mediului si implicit a imbunatatirii calitatii acestuia.
Ca o concluzie, dezbaterile de pana acum nu au reusit sa stabileasca un sens exact si
unic al principiului, care poate fi interpretat fie ca o atitudine de prudenta rezonabila. care
nu implica in mod necesar cautarea unei raspunderi, fie ca un nou fundament de
raspundere in univers incert, putand transforma procesele de decizie.
Aplicarea principiului presupune deci fie sa nu se actioneze, adica respectarea unei
obligatii de abtinere, renuntarea la o actiune care nu este bine cunoscuta si stapanita, fie
sa ia masuri juridice si de alta natura pentru a limita viitoarele efecte asupra mediului si
sanatatii.

Principiul prevenirii
Practica in domeniu a demonstrat ca cea mai buna strategie de mediu consta in a
preveni poluarile si a vatamarilor ecologice de orice fel, mai degraba decat a incerca sa se
remedieze efectele acestora. Prevenirea implica, pe de o parte, evaluarea riscurilor pentru
a evita pericolele, iar pe de alta parte, actiuni bazate pe cunoasterea situatiei prezente,
pentru neproducerea degradarii mediului.
In continutul semnificatiilor sale, principiul presupune atat actiuni asupra cauzelor
care produc poluarea sau degradarea (prin retehnologizarea ecologica a proceselor de
productie), cat si activitati de limitare a efectelor distructive sau nocive pentru factorii de
mediu.
Este edificatoare in acest sens obligatia de a evalua si de a lua in calcul cerintele
protectiei mediului cu ocazia oricarei actiuni publice sau private care risca sa aiba un
impact asupra calitatii factorilor mediului. Astfel, se afirma din ce in ce mai mult o serie
de proceduri administrative, precum studiile de impact (avand ca scop sa impiedice realizarea unor obiective economico-sociale cu impact asupra mediului, fara masuri
corespunzatoare de prevenire a acestuia) ori bilantul de mediu si programul de conformare, sau preocuparea de a stabili regimuri speciale de desfasurare a unor semenea actictivitati (precum cel al deseurilor toxice, ingrasamintelor chimice si pesticidelor).
Sub forma masurilor de gestiune a riscului cunoscut, principiul este prezent mai ales
in dreptul international, precum in cazul protectiei biodivesitatii, luptei contra desertificarii, protectiei stratului de ozon. Principiul a fost evocat si in jurisprudenta Curtii Internationale de Justitie, care a ststuat ca ...nu pierde din vedere ca, in domeniul protectiei
mediului, vigilenta si preventia se impun mai ales ca urmare a caracterului adesea ireversibil al prejudiciilor cauzate mediului si a limitelor inerente mecanismelor de reparare a
acestui tip de pagube.
Generalizarea fenomenelor poluante si amplificarea efectelor lor au determinat, pe
planul reglementarilor juridice, abordarea integrata a masurilor necesare prevenirii, redu-

cerii si controlul poluarii, urmarindu-se asigurarea unui grad ridicat de protectie a


mediului, considerat in intregul sau, de acors cu respectarea legislatiei in vigoare si a
obligatiilor ce rezulta din conventiile internationale din acest domeniu,la care Romania
este parte.
In acest scop,autoritatea competenta pentru protectia mediului coordoneaza elaborarea si actualizarea reglementarilor privind prevenirea, reducerea si controlul poluarii;
asigura luarea masurilor pentru informarea permanenta privind evolutia celor mai bune
tehnici disponibile in structurile sale, facand publice aceste informatii; verifica respectarea dispozitiilor legale pentru ca activitatile vizate de lege sa se desfasoare astfel incat
sa fie luate toate masurile adecvate pentru prevenirea poluarii si pentru promovarea celor
mai bune tehnici disponibile cu respectarea prevederilor privind valorile limita de emisie
pentru poluantii aerului si a apei.
Cele mai bune tehnici disponibile se refera la stadiul de dezvoltare cel mai avansat
si eficient, inregistrat in dezvoltarea unei activitati si a modurilor de exploatare, care
demonstreaza posibilitatea practica de a constitui referinta pentru stabilirea valorilor
limita emise in scopul prevenirii, iar in cazul in care acest fapt nu este posibil, pentru
reducerea globala a emisiilor si a impactului asupra mediului in intregul sau.
Prin folosirea celor mai bune tehnici disponibile se pune accent pe folosirea
tehnologiilor nepoluante, daca acest lucru este disponibil.
Cele mai bune se refera la tehnicile cele mai eficiente pentru atingerea unui nivel
general ridicat de protectie a mediului in ansamblul sau. In determinarea celor mai bune
tehnici disponibile trebuie luate in considerare, in special, o serie de elemente cum sunt :
producerea de mai putine deseuri; utilizarea substantelor mai putin periculoase; natura,
volumul si efectele emisiilor; consumul si natura materiilor prime (inclusiv apa) utilizate
in proces si eficienta energetica; necesitatea prevenirii accidentelor si minimalizarea
efectelor lor asupra mediului.
Termenul de tehnici se refera atat la tehnologia utilizata cat si la modul in care
instalatia este proiectata, construita, intretinuta, exploatata si scoasa din functune.
Disponibile are in vedere tehnici care au inregistrat un stdiu de dezvoltare care
permite aplicarea lor in sectorul industrial respectiv, in conditii economice si tehnici
valabile, luandu-se in considerare costurile si beneficiile, indiferent daca instalatia este
sau nu utilizata sau produsa in Romania, astfel incat titularul activitatii sa poata avea
acces in conditii rezonabile si in conformitate cu prevederile referitoare la determinarea
celor mai bune tehnici disponibile.
Autoritatea competenta pentru protectia mediului emite acordul si/sau autorizatia
integrata de mediu, cu respectarea abordarii integrate a elementelor si factorilor de mediu.
In situatia in care normele de calitate a mediului solcita conditii mai severe decat
cele ce pot fi atinse prin introducerea celor mai bune tehnici disponibile, se vor impune
masuri aditionale specificate in acordul si/sau autorizatia de mediu fara a afecta masurile
ce sunt solicitate pentru respectarea standardelor de calitate .
Atunci cand siguranta exploatrii si a desfasurarii activitatilor face necesara
recurgerea la alte tehnici, valorile limita de emisie, parametrii si masurile tehnice se vor
baza pe cele mai bune tehnici disponibile, fara a fi prescrisa utilizarea unei tehnici sau
tehnologii speciale, dar luandu-se in considerare carcateristicile tehnice ale instalatiei
respective, amplasarea geografica si conditiile locale de mediu. Conditiile de autorizare

trebuie sa prevada dispozitii referitoare la reducerea poluarii la lunga distanta sau


transfrontiera si sa garanteze un nivel ridicat de protectie a mediului.
In afara de procedura de autorizare, unde respectarea acestui principiu este avuta in
vedere la emiterea documentelor specifice, principiul se aplica in toate domeniile care
produc sau care pot produce poluari semnificative ale mediului, conditionand uneor
desfasurarea acestora.
Astfel, principiul utilizarii celor mai bune tehnici disponibile, fara antrenarea unor
costuri excesive, este unul din principiile generale care sta la baza gestionarii deseurilor.
Legea prevede obnligatia autoritatilor competente de a stabili masuri corespunzatoare pentru prevenirea generarii deseurilor si a efectelor negative ale acestora prin: dezvoltarea de tehnologii curate si eliminarea sau neutralizarea substantelor periculoase
continute in deseurile destinate valorificarii si alte asemenea masuri.
Totodata, la nivel national, autoritatile competente adopta masurile necesare pentru
creeare unui sistem adecvat si integrat al instalatiilor de eliminare a deseurilor, tinand
seama de cele mai bune tehnici disponibile care nu implica costuri excesive.
Acest sisitem trebuie sa permita eliminarea deseurilor prin instalitii specifice si prin
intermediul celor mai adecvate metode si tehnologii, care sa asigure un nivel ridicat de
protectie a santatii populatiei si a mediului inconjurator.
Un alt domeniu in care se produc poluari semnificative este cel al produselor
agroalimentare ecologice, cu privire la care se mentioneaza, prin principiile de baza eliminarea oricaror tehnologii poluante cu alte cuvinte, folosirea celor mai bune tehnici
disponibile, in care accentul se pune tocmai pe utilizarea tehnologiilor nepoluante, daca
acest lucru este posibil.

*Diferenta dintre principiul precautiei


si principiul prevenirii
Diferenta dintre prevenire si precautie rezida din continutul specific al fiecareia.
Astfel, atunci cand exista o certitudine asupra unui fenomen si in privinta consecintelor
unei actinuni fata de acesta, ne vom afla intr-o situatie de preventie. Cunoscand riscul,
dorins sa-l stapanim, vom lua masuri in raport cu riscul cunoscut si masurabil.
Dimpotriva, recautia este o atitudine care consta in a lua masuri fata de un risc
necunoscut ori rau cunoscut.

Principiul poluatorul plateste


Poluatorul este intreprinzatorul sau factorul de decizie in materi economica care se
situeaza pe o pozitie antiecologica, fiind obligat sa suporte consecintele nerespectarii
indatoririlor prevazute de lege privind introducerea si folosirea unor tehnologii
nepoluante, limitarea poluarii la parametrii stabiliti de ecostandarde, nerespectarea
procedurii de autorizare si a altor obligatii specifice in acest timp.

Principiul are si o justificare economica: neefectuarea la timp a cheltuielilor pentru


protectia mediului atrage ulterior costuri mai ridicate, care trebuie acoperite, fara a mai
vorbi de pierderea de profit.
Acest principiu a fost formulat pentru prima data de Organizatia pentru Cooperare si
Dezvoltare Economica (OCDE) in anul 1972, avand ca semnificatie cerinta imputarii
poluatorului, a costurilor de mediu, considerate ca externalitati.Aceste costuri externe
de obicei nu sunt suportate de cel ce polueaza, ci de intreaga societate. Pentru a se corecta
aceasta inechitate, costurile legate de poluare se internalizeaza la producator, pe calea
recunoasterii juridice a principiului poluatorul plateste. In acest fel, poluatorul plateste
masurile luate pentru satisfacerea cerintelor standardelor de medu in vigoare.
Evaluarea monetara a costurilor externe legate de mediu se dovedeste a nu fi totdeauna facila, datorita metodologiei complicate, ceea ce face ca acest principiu sa nu se
aplice ci strictete.
OUG nr.195/2005 vizeaza principiul poluatorul plateste atunci cand stabileste ca
modalitatile de implementare a principiilor generale introducerea parghiilor economice
stimulative sau coercitive.In acest sens, legea prevede scutirea de impozit si
compensarea detinatorilor de ternuri supuse unui regim de protectie (prin declararea de
arii protejate) sau acordarea de reduceri sau scutiri de impozite si taxe titularilor de
activitati ce inlocuiec substantele priculoase in procesele tehnologice sau care investesc
in tehnologii curate(care afecteaza mediul mai putin).
Pentru a se internaliza costurile externe (externalitatile) legate de protectia mediului, adica suportarea de catre cel care polueaza a costurilor de mediu, autoritatile competente apeleza la: taxe de poluare, mecanisme de compensare economica sau crearea
fondului de mediu. Acesta este un instrument economico-financiar, destinat finantarii
oriectivelor prioritare, de interes public major, din Planul national de actiune pentru
protectia mediului. Fondul de mediu esre extrabugetar, avand ca surse de constituire:
sumele incasate cu titlul de taxe, de catre autoritatile de mediu pentru emiterea
acordurilor si autorizatiilor de mediu;
taxele percepute pentru exploatarea unor resurse naturale (nisip,balast,argila,etc.);
taxa de poluare a atmosferei,a apei,a solurilor,etc.;
taxa pentru utilizarea in instalatii de ardere a combustibililor cu un continut bogat
de sulf;
taxa pentru comercializarea pe piata interna a produselor cu potential toxic;
taxa pentru nerecuperarea ambalajelor;
taxa pentru nerecuperarea bateriilor de acumulatoare uzate;
taxa pentru nerecuperarea anvelopelor uzate;
taxa pentru nerecuperarea uleiurilor minerale uzate;
taxa pentru ocuparea terenurilor cu deseuri;
taxa pentru poluarea sonora;
donatii si sponsorizari pentru ocrotirea mediului;
Din pacate acest principiu fundamental este un instrument juridic ce determina
finantarea politicilor de mediu la nivel natioanl si mai putin obligarea celor responsabili
sa-si asume consecintele actiunilor in defavoarea mediului.

Principiul conservarii
Obiectiv fundamental al protectei mediului, conservarea urmareste gestiunea durabila a patrimoniului natural, care sa ii asigure perenitatea.
Conform Strategiei mondiale de conservare a naturii, elaborata de Uniunea
Internationala pentru Conservarea Naturii (UICN) in 1980, conservarea presupune:
mentinerea proceselor ecologic esentiale si a ecosistemelor ce reprezinta suportul
vietii;
prezervarea diversitatii genetice,specifice unui anumit areal;
utilizarea durabila a specificatiilor, cu o atentie speciala acoradata speciilor pe
cale de disparitie sau amenintate cu disparitia;
Consiliul Europei a publicat in 1990 Strategia europeana de conservare, care are in
vedere promovarea pastrarii integritatii structurale si functionale a capitalului natural,
impreuna cu intregul ansamblu de factori ce ii asigura si conditioneaza perenitatea. In
cadrul politicilor de mediu trebuie sa se acorde intaietate strategiilor preventive, in
defavoarea celor corective.
Consacrat prin art.3f din OUG nr.195/2005, acest principiu este formulat ca
principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic
natural. Potrivit art.134(2) lit.e din Constitutie, statul trebuie sa asigure, printre altele
refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului
ecologic. In viziunea legiuitorului, conservarea semnifica protectia ecosistemelor
naturale, prezervarea biodiversitatii (diversitatii genetice) si gospodarirea durabila a
patrimoniului natural. Ea implica, printre altele, instituirea de arii protejate si declararea
de monumente ale naturii, in scopul eonservarii biodiversitatii specifice tarii noastre.
Asadar, intr-o acceptiune generala, conservarea presupune mentinerea nivelurilor
cantitative si calitative durabile ale resurselor mediului; ea nu vizeaza in general calitatea
mediului,ci numai mentinerea conditiilor minimale necesare pentru existenta resurselor
permanente. In textele juridice mai recente, conservarea este completata si chiar inlocuita
cu referirile la conceptul de dezvoltare durabila, inteles ca asigurare a productivitatii
continue a resurselor naturale exploatabile si prezervare a speciilor faunei si florei.
Legea protectiei mediului are in vedere acest principiu atat sub aspect general, cat si
sub aspect social, reglementand in detaliu protectia resurselor naturale si a biodiversitatii.
Raspunderea in aplicarea acestui principiu revine, in primul rand, autoritatilor de
protectie a mediului.
Astfel,pentru protectia factorilor abiotici ai mediului, Ministerul Apelor si Protectiei
Mediului elaboreaza norme tehnice, standarde de calitate, proceduri de prelevare si
analiza, de monitorizare, etc.
La proiectarea lucrarilor care pot determina modificari ale cadrului natural al unei
anumite zone, legea prevede obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra
acesteia, urmata de avansarea unor solutii tehnice de mentinere a zonelor de habitat
natural, de conservarea a functiilor ecosistemelor vegetale si animale.
Acest principiu se poate aplica numai colaborat cu principiul prevenirii si
interzicerii poluarii, deoarece aplicat singur, duce la consecinte inadmisibile: platesc, deci
pot sa poluez.

Protectia mediului: o problema de interes general


Statutul medului, de patrimoniu comun al umanitatii, ce trebuie conservat spre
binele generatiei prezente si transmis in buna stare generatiilor viitoare, face ca protejarea
sa sa constituie o problema de interes general, atat din perspectiva individuala cat si din
cea colectiva: comunitati, popoare si state. Caracterul de interes general planetar al
protectiei mediului, larg recunoscut la nivel mondial, a fost considerat de catre unuii
autori drept un comcept primordial reflectat de toate principiile dreptului mediului.
Din perspectiva contextului socio-juridic si a implicatiilor sale institutionallegislative, apreciem ca valoarea exceptionala pe care o reprezinta mediul pentru viata, in
general, si pentru specia umana, in special, impune considerarea protectiei sale ca interes
general socio-uman drept un principiu esential dominant al dreptului mediu, care
determina finalitatile celorlalte principii generale si ale reglementarilor componente.
In plan mondial, acest principiu se exprima ca interes general al umanitatii,
protectia mediului planetar interesand omenirea ca specie.
La nivel national, indiferent de calificarea conferita, realizarea sa cunoaste doua
modalitati (conceptii) practice de afirmare.
Prima este cea care considera ca, in virtutea interesului general pe care il poarta,
protectia mediului trebuie sa constituie o responsabilitate, in primul rand publica, a
statului. Ca atare, realizarea sa presupune edictarea de reglementari legale stricte si
precice, un control public accentuat (prin intermediul serviciilor publice specializate) si
un contencios bine structurat. Bazata pe conceptia si practica juridica continentala (de
inspiratie franceza), acesta pozitie este cea mai raspandita si acorda o importanta
deosebita legii.
A doua recunoaste importanta si interesul general al protectiei mediului, dar
considera ca realizarea sa are rol cel mai bine in cadrul si prin mecanismele proprii
economiei de piata. Aferenta sistemului juridic de common law (anglo- saxon) aceasta
conceptie reclama un minimum de reglementare juridica si interventie statala si acorda
rolul de terminant asimularii aspectelor ecologice si autoreglerii proprii acestlui sistem
economico-social.
Reglementarea-cadru privind protectia mediului, OUG nr.195/2005, califica
protectia mediului ca obiectiv de interes public major. O asemenea dispozitie generala
releva valoarea social-juridica deosebita conferita pastrarii echilibrului ecologic si
conservarii factorilor de mediu si imprima un caracter imperativ normelor de drept
pertinente. Ea indica in mod clar si conceptia generala privind protectia mediului
adoptata de catre legiuitorul roman, in consens cu traditiile noastre juridice si apartenenta
la sistemul dreptului continental (de inspiratie franceza).
Protectia mediului este o responsabilitate publica, obligatie a statului ceea ce
implica reglementarea activitatilor de protectie si control public asupra acestora.
Principalele consecinte de ordin practic ale acestui principiu esential se refera la
controlul de legalitate privind actiunile care produc atingeri mediului, instituirea unui
serviciu public pentru protectia mediului si existenta unei ordini publice ecologice.

Concluzii
Spre deosebire de situatia din celelalte ramuri de drept, principiile generale si
fundamentale au un rol important in precizarea continutului si trasaturilor definitorii
ale dreptului mediului. Ele prezinta mai inatai reguli juridice de maxima generalitate
si universale pentru domeniu, de finalitate, fiind circumscrise promovarii protectiei
mediului, in contextul realizarii dezvoltarii durabile. Din aceasta perspectiva,
principiile constituie un criteriu de determinare a apartenentei celorlate norme si
reglementari juridice la ramura dreptului mediului, precum si de reper de interpretare
a semnificatiilor acestuia in raport cu finalitatea urmarita. Se remarca, de asemenea,
caracterul preponderent tehnic al cerintelor generale exprimate, ceea ce confera
principiilor si ramurilor de apartenenta o pronuntata unitate, exprimata deopotriva la
nivel national, regional (comunitar) si international.
Prin continutul lor, principiile fundalentale ale dreptului mediului ridica si
impun protectia mediului la rang de interes general si preocupare majora, prioritare in
raport cu interese si preocupari de alta natura vizand elementele componente.
Constituirea si manifestarea lor ca un sistem favorizeaza solutii strategicopolitce si juridice integrate, cele mai adecvate interdependentei naturale dintre
diferitele sectore ale mediului, manifestari inter si plurii medii a poluarii.
In sfarsit, recunoasterea faptului obiectiv ca interdependenta naturala nu se
opreste la frontierele politico-militare ale statelor, ci confera principiilor dreptului
mediului un evident caracter transfrontalier si chiar universal. La actualul stadiu de
dezoltare a reglementarilor juridice in domeniu, cele mai importante principii si-au
gasit deja o consacrare expresa,alaturi de afirmarea deplina a acestora, sa se contureze
si sa se dezvolte noi reguli generale circumscrise obiectivului esential al protectiei
mediului.
In raport cu tendintele mondializarii (in principal economice), uniersalizarea
principiilor dreptului mediului genereaza doua fenomene relativ contradictorii. Pe de
o parte, cele doua evolutii apar drept convergente, in masura in care permit
surprinderea si abordearea problematicii ecologice in dimensiunile sale globale, iar pe
de alta parte, constrangerile de mediu se pot manifesta ca reactii ale abolitizarii
comertului si ofensivei economice.

BIBLIOGRAFIE
Curs universitar - Dreptul mediului Mircea Dutu, Editura C.H.Beck
Tratat de dreptul mediului Daniela Marinescu, Editura All Beck
Dreptul mediului Ernest Lupan, Editura Lumina Lex
Dreptul mediului-suport de curs pentru anul II