Sunteți pe pagina 1din 16

Cuprins:

Capitolul 1.

Notiuni fundamentale:

1.Definitia notiunii de mediu

2.Fenomenul de poluare :
- consideratii introductive
-definitia notiunii de poluare
-cauzele poluarii
3.Notiunea de protectie a mediului :
-precizari prealabile
- definitia notiunii de protectie a mediului

Capitolul 2.

RASPUNDEREA PENALA IN DREPTUL MEDIULUI

1. Consideratii generale
2. Aspecte specifice privind raspunderea penala in dreptul mediului

Bibliografie
CAPITOLUL I

NOTIUNI FUNDAMENTALE

1.Definitia notiunii de mediu :

Cu privire la mediu exista o varietate de definitii cu numeroase consecinte si


implicatii asupra dreptului mediului.
Termenul de mediu a izvorat din cuvantul englez "environement", care a fost
preluat in limba franceza sub forma "l'environnement" iar apoi in limba
germana si in alte limbi, desemnand spatiul ce inconjoara omul, ambianta
naturala a tuturor vietuitoarelor.
In documentele internationale nu exista o definitie foarte clar formulata cu
privire la mediu, iar legislatiile interne ale statelor confera acestui concept
semnificatii si dimensiuni diverse, pornind de la definitii partiale si pana la
definitii mai globale.
Din analiza legislatiilor nationale se contureaza mai multe moduri de
abordare juridico - legala a termenului de mediu.
Notiunea de mediu este considerata ca fiind o notiune fundamentala si
cuprinzatoare prin care se intelege lumea vie si cea neinsufletita, in
principiu, aproape tot ce inconjoara omul.
Notiunea de mediu sta la baza ecologiei ca stiinta, definita de biologi ca
fiind "studiul relatiilor complexe, directe sau indirecte, dintre animale si
mediul lor organic si anorganic".
Ecologia este definita in doctrina de specialitate ca fiind stiinta
ecosistemelor si a relatiilor dintre acestea, cu rol in stabilirea de legaturi intre
societatea umana si mediu.
Legea protectiei mediului nr.137/1995, republicata , in 2000, defineste
mediul in anexa nr. I, ca fiind "ansamblul de conditii si elemente naturale ale
Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate
materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in
interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile
materiale si spirituale".
Asadar, prin mediu se inteleg ansamblul factorilor fizici, chimici, biologici
si sociali, care in stransa corelatie si interactiune influenteaza echilibrul
ecologic. Echilibrul ecologic reprezinta acel raport existent intre elementele
componente ale mediului (factorii de mediu), aflate in interactiune cu
conditiile de mediu, raport care este relativ stabil.
Un rol deosebit de important in fundamentarea notiunii de mediu l-au avut
alaturi de dispozitiile legislative, doctrina si jurisprudenta.
Notiunea de mediu (biologic, geografic si sociologic) este greu de definit,
fapt ce a avut drept consecinta o diversitate a contiuntului definitiilor date in
acest sens. Pornind de la realitatea dupa care notiunea de mediu are atat o
valoare teoretica cat si practica, s-a incercat in doctrina o grupare a
definitiilor stiintifice pornind de la o serie de elemente comune cum ar fi:
viata si calitatea vietii, fiinta umana etc.
Alte definitii ale mediului sunt grupate in functie de definitiile ce se regasesc
la nivel constitutional, in legislatiile nationale, iar o alta grupare rezulta din
documentele unor organisme si organizatii internationale.
Dreptul comunitar prevede ca mediul cuprinde omul, fauna si flora, solul si
subsolul, aerul si apa, climatul si peisajul, interactiunea dintre toti acesti
factori, precum si bunurile naturale si patrimoniul cultural. Conceptul juridic
si doctrinar actual al mediului are un caracter dinamic, incluzand in
compunerea sa atat elementele naturale cat si cele artificiale, ansamblul de
factori ce actioneaza asupra intregii societati.1
Mediul este un sistem ce are o anumita stuctura, functie si functionare, ce
asigura viata si dezvoltarea societatii, reprezentand conditia existentei
acesteia.
Pentru ca mediul sa fie capabil sa influenteze pozitiv viata, este necesar ca
acesta sa fie sanatos, frumos si civilizat.

1
Daniela Marinescu,Tratat de dreptul mediului, ed. ALL BECK,Bucuresti, 2003, pp 3-6,
2.FENOMENUL DE POLUARE :

2.1. Consideratii introductive :

Mediul si factorii de mediu sunt afectati in cea mai mare masura de poluare,
capabila sa afecteze si sa deterioreze echilibrul ecologic.
Mult timp, toate vietuitoarele de pe Pamant au convietuit intr-un echilibru
ecologic ce a constituit conditia esentiala a existentei si continuitatii vietii.
Omul a intervenit asupra ecosistemului existent, transformandu-l potrivit
nevoilor si intereselor sale. Paralel cu crearea mediului artificial, ca rezultat
al agresiunii activitatilor umane, calitatea mediului natural s-a degradat
treptat.
Cu privire la rolul si responsabilitatea omului in degradarea mediului, in
ruperea echilibrului ecologic, in literatura de specialitate s-au conturat o
serie de pareri.
Echilibrul ecologic actual este afectat de o multitudine de cauze, aflandu-se
la polul opus poluarii. Reprezentand echilibrul care trebuie sa se mentina in
cadrul biodiversitatii, echilibrul ecologic este dereglat atat de fenomene
naturale (cutremure, inundatii, eruptii vulcanice, alunecari de teren, tornade
etc. ), cat si prin activitati umane.

2.2. Definitia notiunii de poluare :

Cuvantul "poluare" provine din latinescul "poluorae" care inseamna a


murdari, a pangari, a profana. Acest cuvant desemneaza actiunea prin care
omul isi degradeaza (murdareste) mediul sau de viata. Aceasta caracteristica
a omului este o lege naturala generala, dupa care toate fiintele produc
deseuri care, neeliminate din mediul lor le fac imposibila activitatea si chiar
viata lor.
Legea mediului nu defineste termenul de poluare, dar il defineste pe cel de
poluant si stabileste cauzele poluarii prin enumerarea poluantilor.
Legea nr.137/1995 republicata in 2000, in aneza nr.1, defineste poluarea
mediului in sensul ca aceasta reprezinta alterarea caracteristicilor fizico
-chimice si structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea
diversitatii si productivitatii biologice a ecosistemelor, afectarea echilibrului
ecologic si a calitatii vietii cauzate de poluarea apei, aerului, solului,
gospodarirea si valorificarea deficitara a resurselor, amenajarea
necorespunzatoare a teritoriului, etc.
Pe cale de interpretare, rezulta ca, poluarea se produce datorita depasirii
limitelor administrabile de acumulare a substantelor toxice.
Asadar, poluarea este procesul de alterare a mediilor biotice si abiotice, a
mediului natural si a mediului artificial, prin activitati umane sau ca rezultat
al fenomenelor naturale. Poluarea reprezinta in acelasi timp si o violare a
dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos, fapta pentru care
poluatorul trebuie sa plateasca.2
Anexa nr.1 din Legea protectiei mediului intitulata "intelesul unor termeni in
sensul prezentei legi" defineste poluantul ca fiind "orice substanta solida,
lichida, sub forma gazoasa sau de vapori, ori sub forma de energie (...) care
introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al
organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale."
Articolul 1 din Regulile de la Montreal (1982) , definesc poluarea ca fiind
"orice introducere de catre om in mediu, direct sau indirect, a unor substante
sau energii cu efecte vatamatoare, de natura sa puna in pericol sanatatea
omului, protectia resurselor biologice, ecosistemele si proprietatea materiala,
sa diminueze bunastarea sau sa impiedice alte utilizari legitime ale
mediului".
Uniunea Europeana defineste poluarea (in cadrul unei Directive emise in
1993 pentru aplicarea art.35 din Tratatul de la Maastricht), ca fiind
activitatea prin care omul introduce direct sau indirect in mediu, substante
solide, lichide, gazoase, sub forma de energie, vapori sau zgomote ce
cauzeaza deteriorarea resurselor, a ecosistemelor, a peisajului, proprietatii si
sanatatii umane.
In doctrina exista si opinia dupa care, poluarea este actiunea de intoxicare
produsa de poluanti, sub forma de substante sau energii, in cantitati ce
depasesc anumite limite si care pun in pericol sanatatea, viata umana si
animala, mediul in general. 3
Pana la inceputul secolului al XVIII-lea civilizatiile au fost preponderent
agricole, resursele erau suficiente si regenerabile, pamantul reprezenta baza
economiei, iar rezidurile se reintegrare in mediu prin transformare moderata.
Datorita consecintelor economice, sociale si umane pe care le produce dar si
a sferei de raspandire a acestora, poluarea constituie o problema cu
implicatii nationale dar si internationale.

2
G. Sion, Ecologie si drept international,ed. Stiintifica si enciclopedica Bucuresti, 1990,pp25-26
3
A. Kiss, Droit de l’environnement,Paris,1998,p 123
2.3. Cauzele poluarii

Studiile efectuate la nivel mondial, dar si la nivel continental si regional au


identificat numeroase probleme majore ale mediului care efectueaza toate
componentele sale.
Sursele de poluare s-au inmultit cu dezvoltarea si modernizarea vietii sociale
si economice determinand si sporirea si diversificarea formelor de poluare a
tuturor componentelor mediului.13
Dupa natura poluantului care o produce, poluarea poate fi: poluare naturala
si poluare artificiala. De asemenea, poluarea se poate clasifica si in: poluare
fizica, chimica, biologica, estetica, electromagnetica.
Principalele cauze care au efecte negative asupra mediului prin poluare sunt:

a. Efectele negative asupra mediului produse de aplicarea cuceririlor


revolutiei tehnico-stiintifice, datorita faptului ca: stiinta fie n-a putut sa
prevada la un moment dat eventualele efecte negative, fie desi a prevazut
aceste consecinte negative nu a putut stabili cu exactitate gravitatea lor, ori
desi a prevazut efectele negative, acestea nu pareau iminente sau grave; 14
Pentru realizarea obiectivelor progresului tehnico-stiintific, omul a
transformat in mod substantial mediul sau natural, a exploatat si utilizat
excesiv si irational materiile prime si natura in general, cu consecinte nefaste
asupra echilibrului ecologic. De aceea, se impune efectuatea de studii de
prognoze privind cresterea economica si progresul tehnic in sectoare ce
influenteaza calitatea mediului, privind consumul de resurse naturale corelat
cu regenerarea acestora.
b. Criterii de economicitate gresit intelese, neinsotite de investitii necesare
prevenirii poluarii - conceperea si realizarea de productii bazate pe interesul
obtinerii de profituri mari cu ignorarea cerintelor legale referitoare la
protectia mediului, considerandu-se ca este mai avantajoasa plata amenzii
pentru poluare, decat investirea in luarea masurilor pentru prevenirea ei;
c. Explozia demografica, cresterea populatiei globului, reprezinta un alt
factor ce influenteaza direct, imediat si pe termen lung mediul prin
degradarea unor sisteme ecologice implicate in productia agricola, prin
cresterea cerintelor de hrana, de locuinte, de locuri de munca, de mijloace de
transport, de surse de energie etc;
Se prevede ca pana in 2020 populatia Globului va dupa depasi 8 miliarde.
Cresterea populatiei insotita de modele de consum neviabile, exercita
influente negative, presiuni asupra aerului, apei, solului, energiei si altor
resurse naturale. De aceea se impune realizarea unui echilibru intre cresterea
demografica, sanatatea ecosistemelor si accesul la resursele naturale.
d. Tehnica de productie avansata necorelata cu tehnica depoluanta
corespunzatoare, (in tarile dezvoltate, puternic industrializate), in care lupta
impotriva poluarii nu tine pasul cu dezvoltarea tehnico - economica;
e. Utilizarea de instalatii, tehnologii, utilaje, materiale periculoase pentru
mediu. Posibilitatea unor astfel de consecinte desi uneori este previzibila si
sunt luate masuri de siguranta, totusi accidentele pot surveni (de exemplu
accidente la centrale nucleare, catastrofe aviatice, navale etc). Puterea
motoarelor si a instalatiilor de complexitatea proceselor, de volumul
productiei, contin factorii de risc pentru sanatatea umana si pentru mediu.
f. Economia slab dezvoltata si folosirea de tehnici si tehnologii mai putin
avansate, in tarile slab dezvoltate economic, ca urmare a lipsei mijloacelor
financiare, a lipsei cunostintelor profesionale corespunzatoare si in care nu
sunt luate masurile ce se impun pentru protectia mediului;15
g. Lipsa constiintei ecologice. Ramanerea in urma a gandirii umane in
comparatie cu dezvoltarea vietii materiale, nestiinta, neglijenta si ignoranta
oamenilor pot cauza pagube considerabile si ireversibile pentru mediu. De
aceea, oamenii trebuie educati in spiritul unei conceptii civilizate privind
relatiile dintre ei si natura, in vederea formarii unei constiinte de mediu.
h. Radioactivitatea, produsa ca urmare a experientelor nucleare sau a
accidentelor la centralele atomoelectrice (radioactivitate artificiala), dar si
cea produsa de soare, de astrii, diferite substante (radioactivitatea naturala);
i. Razboaiele locale, dezvoltarea industriilor de razboi etc.
Ca o concluzie privind cauzele poluarii, putem spune ca acestea sunt
reprezentate atat de fenomenele naturale, dar mai ales de activiatea umana
cu toate consecintele ce decurg din ea.
j. Despaduririle masive. Padurile reprezinta surse de materii prime
regenerabile, dar si surse de servicii prin functiile multiple si complexe pe
care le indeplinesc (functii sociale, de protectie a solului, a apei, functii de
conservare a biodiversitatii etc.). Desi padurile au un caracter important rol
economic, social, ecologic si cultural, ele sunt amenintate cu degradarea, cu
defrisarea, cu poluarea. Indiferent de cauza care genereaza, despaduririle, cu
efecte directe si implicite asupra calitatii mediului si vietii umane, este
nevoie de conservarea padurilor existente, de gestionarea si dezvoltarea lor
durabila.
Cauzele diverse si ponderea specifica si diferita a surselor de poluare face ca
gradul de poluare si de nocivitate sa difere nu numai de la un continent la
altul, de la o tara la alta, dar si in interiorul unei tari, de la o zona la alta, de
la un obiectiv industrial la altul.16 De aceea, se impune combaterea ei cu
toate mijloacele si metodele tehnice, social-politice, juridice, ea fiind nu
numai o sarcina a fiecarui stat dar si o sarcina a tuturor natiunilor.
Utilizarea complexului de mijloace in scopul protectiei eficiente a mediului
este impusa de faptul ca, problema poluarii mediului reprezinta nu numai o
violare a normelor sociale, dar si o nerespectare a unor norme legale.17
Pornind de la faptul ca, poluarea mediului este consecinta situatiei
economice a unei tari sau regiuni, este necesar ca masurile de prevenire si de
protectie a mediului sa reprezinte un factor al oricarui proces economic al
oricarui popor. 4

3.NOTIUNEA DE PROTECTIE A MEDIULUI :

3.1. Precizari prealabile


Inainte de anii`70, cuvintele de protectia mediului si politica mediului erau
notiuni la fel de necunoscute ca si cea de dreptul mediului. Cu timpul insa,
guvernele statelor, organizatiile si organismele internationale au acordat
atentie acestui domeniu atat de important. Pornind de la realitatea dupa care
calitatea vietii pe Pamant este dependenta de calitatea mediului, protejarea si
dezvoltarea mediului trebuie sa constituie una dintre preocuparile
contemporane prioritare.
Protectia si ameliorarea mediului este o sarcina nationala si internationala, o
preocupare primordiala pentru toate guvernele, ce implica un complex de
eforturi materiale, financiare, politice, juridice, stiintifice si organizatorice.
Se impune in acest sens, elaborarea unui concept de protectie a mediului,
complex si realist, un concept ce presupune protectia tuturor factorilor de
mediu, respectiv un concept care sa aiba in vedere nevoile multiple ale
omului, legile naturii, respectul pentru sanatate si viata, pentru progres si
dezvoltare in stransa armonie cu natura.
Activitatea complexa de protectie a mediului trebuie sa inceapa cu lichidarea
cauzelor si a surselor poluarii, ceea ce, consideram ca ar duce la prevenirea
consecintelor acestui fenomen.
Protectia mediului reprezinta un obiectiv de interes national si international
cu efecte (directe si indirecte) pe termen lung in toate compartimentele
4
Daniela Marinescu, op. cit, p 85
sistemului social.

3.2. Definitia notiunii de protectie a mediului

Protectia mediului are ca scop inlaturarea influentelor negative asupra


mediului natural si artificial, asupra ecosistemului ca un tot unitar, reducerea
si eliminarea efectelor poluarii.
Protejarea ecosistemelor se face printr-un complex de activitati umane care
au ca scop principal ocrotirea omului, ca parte integranta a comunitatilor de
viata interdependente.
Pentru restabilirea echilibrului ecologic perturbat, este nevoie de interventia
omului printr-o activitate complexa, rationala si stiintific fundamentata de
protectie a factorilor de mediu naturali (sol, subsol, aer, apa, padure, flora,
fauna, rezervatii) si artificiali (asezari omenesti si lucruri realizate de om).
Protectia mediului poate fi definita ca fiind o activitate umana ce are ca scop
concret prevenirea poluarii, mentinerea si imbunatatirea conditiilor de viata
pe Pamant.
Omenirea care a mostenit aceasta planeta este obligata sa o ingrijeasca, sa o
pretuiasca si sa opreasca degradarea ei.
Mediul (natural si artificial) reprezinta cadrul de viata al intregii omeniri, pe
care civilizatia tehnico - stiintifica l-a ameliorat dar l-a si poluat, ea fiind
totodata considerata capabila sa ajute la prevenirea si inlaturarea poluarii.
Pentru realizarea compatibilitatii intre sistemul economic, uman, ambiental
si tehnologic se impune stimularea progresului tuturor acestor dimensiuni.18
Sarcina protectiei mediului apartine intregii societati si se realizeaza in
interesul intregii omeniri. Art.6 din Legea mediului dispune ca "Protectia
mediului constituie obligatia si responsabilitatea autoritatilor administratiei
publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice".
in acest scop autoritatile administrative au obligatia sa prevada in bugetele
proprii, programe in scopul protectiei mediului.
Problema protectiei mediului trebuie privita sub doua aspecte:
- protectia mediului are ca sarcina generala descoperirea cauzelor si surselor
poluarii, stabilirea modalitatilor de prevenire, reducere si inlaturare a
efectelor poluarii;
- protectia mediului are ca sarcina concreta, protectia diferitelor elemente
componente ale mediului natural si artificial.
Protectia mediului este o sarcina generala a intregii societati, sarcinile
concrete ale protectiei mediului fiind stabilite prin reglementarile legale
speciale referitoare la protectia factorilor de mediu.
Asadar, sarcina dificila si complexa de protectie a mediului nu se poate
realiza exclusiv numai de catre organele de stat, fiind necesar in acest sens si
aportul organismelor nestatale, a persoanelor fizice si juridice. Aceasta
activitate s-a generalizat in majoritatea tarilor lumii, devenind in prezent o
adevarata "miscare ecologica". Miscarile ecologiste nationale si
internationale mobilizeaza agentii poluanti sa actioneze pentru protectia si
ameliorarea mediului dar si pentru repararea prejudiciilor ecologice cauzate.
Coordonarea si controlul activitatii de protectia mediului revin autoritatii
publice centrale pentru protectia mediului, autoritatilor publice teritoriale
pentru protectia mediului, precum si institutiilor abilitate in acest sens prin
lege, pentru domeniile lor de responsabilitate.
Capitolul 2:

RASPUNDEREA PENALA IN DREPTUL MEDIULUI

1. Consideratii generale:

Din categoria instrumentelor juridice de protectie si conservare a mediului,


mijloacele de drept penal sunt cele mai severe.
Raspunderea penala, alaturi de celelalte forme ale raspunderii juridice
specifice dreptului mediului este un mijloc represiv important pentru
protectia si dezvoltarea mediului. Prin implicarea legii penale in protectia
mediului, se urmareste realizarea in primul rand a uneia din functiile sale
fundamentale, respectiv functia preventiva (preventia generala si preventia
speciala).
Comportamentele inconvenabile din punct de vedere social-economic sunt
reglementate si incriminate atat prin norme de incriminare-cadru cat si prin
norme de incriminare speciale.
Capitolul V din Partea speciala a proiectului de Cod penal roman, se
intituleaza "Crime si delicte contra mediului inconjurator." Astfel, art.369
este in legatura cu incalcarea regulilor privind protectia atmosferei, art.370-
373 cuprinde dispozitii privind incalcarea regulilor privind protectia apei;
art.374-376 cuprinde dispozitii privind protectia fondului piscicol si a
vanatului, precum si protectia fondului forestier; art.37 se refera la poluarea
fonica, iar art.378 la poluare accidentala.
Raspunderea penala pentru incalcarea legislatiei mediului, se inscrie in
cadrul raspunderilor infractionale, specificul angajarii ei in domeniul
protectiei mediului fiind determinat de natura obiectului ocrotit de lege,
respectiv factorii de mediu, a caror atingere este adusa prin infractiunea
savarsita.
Infractiunea ecologica, poate fi definita ca fiind fapta socialmente
periculoasa, savarsita cu vinovatie, ce reprezinta o amenintare a intereselor
societatii in domeniul protectiei mediului, a vietii si sanatatii oamenilor.
Infractiunea ecologica este acea fapta periculoasa ce consta in poluarea
mediului (natural sau artificial), perturbarea activitatii de prevenire, reducere
sau inlaturare a poluarii, de natura sa puna in pericol sanatatea oamenilor,
animalelor si plantelor sau sa produca mari pagube economiei nationale.
Infractiunea de mediu reprezinta o categorie relativ noua, de ultima
generatie, in cadrul general al infractiunilor. Ea are ca rezultat afectarea
obiectiva a calitatii mediului sau punerea in pericol a acestei valori sociale.
Infractiunile de mediu pot fi fapte comisive sau omisive savarsite cu
vinovatie sub forma de intentie sau culpa sub toate modalitatile lor.
Infractiunea ecologica este un element constitutiv al raportului de raspundere
penala in dreptul mediului. Raportul juridic penal de mediu cuprinde:
subiectele, continutul si obiectul.
Subiectele raportului de raspundere penala in dreptul mediului sunt:
subiectele active (persoane fizice si juridice) si subiectele pasive (statul).
Persoana fizica este subiect activ daca indeplineste conditiile generale de
responsabilitate juridica penala. De regula, subiectii activi sunt calificati.
Subiectul pasiv general la infractiunile de mediu este stabil, deoarece el este
chemat sa asigure respectarea ordinii de drept pe teritoriul asupra caruia isi
exercita suveranitatea, respectiv, respectarea calitatii mediului. Subiecte
pasive secundare sunt acele persoane fizice sau juridice care sunt titulare ale
valorii sociale protejate.
Obiectul raportului juridic de mediu il reprezinta actiunea-inactiunea prin
care se incalca dispozitiile legale cu privire la mentinerea, dezvoltarea si
protejarea durabila a mediului, la respectarea dreptului fundamental al
omului la un mediu sanatos. Raspunderea penala pentru infractiunile
ecologice atrage sanctionarea penala.

2. Aspecte specifice privind raspunderea penala in dreptul mediului:

Art. 82 din Legea nr.137/1995 dispune ca: "incalcarea prevederilor acestei


legi atrage dupa sine raspunderea contraventionala, civila sau penala dupa
caz"
Raspunderea penala in acest domeniu este prevazuta nu numai in legea-
cadru ci si in alte legi speciale, sectoriale (Codul silvic, Legea nr.103/1996,
Legea nr.107/1996, Legea nr.111/1996, republicata in 1998, Legea
nr.18/1991 republicata, Legea nr.169/1997, Legea nr.60/1974, Codul penal,
Codul aerian etc.)
in temeiul unor reglementari nationale si internationale cu privire la
raspunderea penala in domeniul mediului25, s-a format o legislatie penala,
speciala, iar in doctrina s-a consacrat un drept penal al mediului.
Pentru angajarea raspunderii penale in dreptul mediului, infractiunea
ecologica trebuie sa aiba un pericol social ridicat si sa prezinte o serioasa
amenintare a intereselor globale ale oamenilor, plantelor si animalelor, a
bunurilor materiale.
Raspunderea penala in acest domeniu se aplica ca ultima masura si are ca
sarcina protejarea relatiilor sociale de mediu prin reprimarea infractiunilor
ecologice.
Legea nr.137/1995, republicata, este legea generala in materie raportata la
alte legi speciale in acelasi domeniu, dar este in acelasi timp o lege speciala
daca o raportam la Codul penal.
Legea nr.137/1995 incrimineaza la art. 85 un numar de 32 de infractiuni
ecologice, unele dintre ele fiind variante ale unor infractiuni din Codul
penal, altele sunt infractiuni-cadru in raport cu cele prevazute in legi
speciale, iar altele reprezinta incriminari noi26.
Luand in considerare specificitatea dispozitiilor penale inscrise in Legea
nr.137/1995, in raport cu cele din Codul penal si din legile speciale, in
doctrina de specialitate27 s-au stabilit urmatoarele reguli de interpretare:
- cand aceeasi fapta intruneste cumulativ atat elementele infractiunii inscrise
in Legea nr.137/1995, cat si cele ale infractiunii speciale inscrise intr-o lege
speciala, vor avea prioritate de aplicare dispozitiile din legea speciala
(indiferent daca este sau nu favorabila faptuitorului) datorita caracterului lor
special intr-un sector dat;
- cand aceeasi fapta intruneste cumulativ atat elementele infractiunii inscrise
in Codul penal, cat si cele ale infractiunii inscrise in Legea nr.137/1995 ca
lege speciala, vor fi aplicabile exclusiv dispozitiile penale speciale inscrise
in Legea nr.137/1995;
- cand o fapta este considerata infractiune ecologica de o lege speciala, fara a
fi incriminata astfel si in legea-cadu nr.137/1995, nu inseamna ca fapta a fost
dezincriminata de legea generala, ci se aplica exclusiv dispozitiile penale
speciale din legea speciala.

3. Clasificarea (gruparea) infractiunilor ecologice:

Din interpretarea art.85 din Legea nr.137/1995, in functie de pedepsele


aplicabile, infractiunile ecologice se pot grupa in doua mari categorii:
- Infractiuni de pericol calificat, care cuprind faptele de natura sa puna in
pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala (art.85 punct 1 si 2);
- Infractiuni de rezultat si de pericol28, care cuprind faptele ce se
concretizeaza printr-un rezultat negativ pentru mediu (contaminarea
mediului cu substante toxice, pesticide etc.), sau care pun in pericol viata,
sanatatea sau integritatea corporala a unor persoane (continuarea activitatii
dupa dispunerea incetarii acesteia), fiind prevazute de art.85 pct. 3 si 4.
Dupa obiectul supus ocrotirii, infractiunile se grupeaza in:
A. Infractiuni prin care se aduc atingeri activitatilor economice si sociale cu
impact asupra mediului, care la randul lor se grupeaza in:
a) Infractiuni cu privire la procedura de autorizare cum sunt:
- Continuarea activitatii dupa suspendarea acordului/autorizatiei de mediu;
- eliberarea acordului/autorizatiei fara documentatia obligatorie completa;
- prezentarea unor concluzii false in studiile de impact
b) Infractiuni la regimul substantelor si deseurilor toxice si periculoase care
cuprind:
- infractiunea de introducere in tara pentru depozitare, stocare, distrugere a
acestor categorii de substante;
- infractiunea de nesupunere la testare a oricarei substante noi;
- infractiunea de transport sau tranzit, fara autorizatie de pesticide si de
substante sau deseuri periculoase;
- infractiunea de omisiune a raportarii prompte a unui accident major;
- infractiunea de incinerare a deseurilor periculoase in instalatii
neomologate;
- infractiunea de depozitare a deseurilor sau substantelor periculoase in spatii
subterane neautorizate sau neadecvate;
- infractiunea de neluare a masurilor corespunzatoare pentru limitarea
impactului substantelor sau deseurilor periculoase asupra mediului;
- infractiunea de aprobare sau facilitare ilegala a intrarii in tara a substantelor
sau deseurilor periculoase
c) Infractiuni la regimul ingrasamintelor chimice si a pesticidelor, includ:
- infractiunea de folosire a momelilor periculoase pentru omorarea
animalelor salbatice, a pestilor, in scop de consum sau comercializare;
- infractiunea de neasigurare si nesupraveghere a depozitelor pentru
pesticide si ingrasaminte chimice;
- infractiunea de fabricare, utilizare fara autorizatie a acestor substante;
- infractiunea de nerespectarea interdictiilor privind utilizarea
ingrasamintelor chimice si pesticidelor pe terenurile agricole.
d) Infractiuni la regimul protectiei impotriva radiatiilor ionizante, grupeaza:
- infractiunile de contaminare a mediului sau expunerea populatiei la radiatii
datorita nesupravegherii surselor de radiatii ionizante.
- infractiunile de omisiune a raportarii prompte a cresterii contaminarii peste
limita admisa.

B. Infractiunile prin care se aduce atingere protectiei resurselor naturale si


conservarii biodiversitatii, cuprind:
a) Infractiuni privind protectia apelor si ecosistemelor acvatice, ca de
exemplu:
- infractiuni de nerespectare a restrictiilor pentru protectia apelor si a
atmosferei;
- infractiuni de spalare in apele naturale, a ambalajelor de pesticide si de alte
substante periculoase, a utilajelor folosite la transportul lor etc.;
- infractiuni de descarcare direct in apele naturale a apelor uzate si a
deseurilor de pe anumite vase sau platforme.
Constatarea si cercetarea infractiunilor ecologice se fac din oficiu, de catre
organele de urmarire si cercetare penala, potrivit competentei legale. De la
caz la caz, infractiunile prevazute de art.85 din Legea nr.137/1995,
republicata, pot intra in concurs cu alte infractiuni prevazute de Codul penal.
Bibliografie:

Legi:

1.Legea 137/1995 privind protectia mediului, modificata si completata prin


legea nr. 159/1999, si OUG 91 din 2002, aprobata prin legea 294/2003.
2.Legea 111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare
modif si completata prin legea 193/2003.
3.Legea 73/2003 privind Fondul de mediu, modificata prin OUG 86/2003

Tratate:

1. A. Kiss, Droit de l’environnement,Paris,1998


2. Daniela Marinescu,Tratat de dreptul mediului, ed. ALL BECK,Bucuresti,
2003
3. G. Sion, Ecologie si drept international,ed. Stiintifica si enciclopedica
Bucuresti, 1990