Răspunderea pentru încălcarea

legislației în
domeniul mediului
Coodornator: Irina Sîli, doctor în drept, lector universitar
Țîrdea Cristina, grupa 1805
 CUPRINS

1. Introducere
2. Noțiunea și particularitățile răspunderii în dreptul mediului
3. Noțiunea de daună ecologică
4. Răspunderea civilă în dreptul mediului
5. Răspunderea contravențională în dreptul mediului
6. Răspunderea penală în dreptul mediului
7. Practica judiciară
8. Concluzii
9. Bilbiografie
 INTRODUCERE

Formarea şi dezvoltarea legislaţiei ecologice au fost şi continuă să fie influenţate

puternic de o serie de factori externi determinaţi de procesele obiective ale
globalizării şi internaţionalizării problemelor ecologice. În acest context, este de
remarcat că armonizarea legislaţiei şi racordarea ei la modelele recunoscute pe plan
internaţional constituie un principiu important al procesului de dezvoltare a
legislaţiei ecologice naţionale.
Respectiv, după obţinerea independenţei Republicii Moldova, în anul 1991, s-a
iniţiat un amplu proces de reglementare juridică a protecţiei mediului, prin
formarea unui sistem complex de acte legislative şi normative, menite să asigure
utilizarea raţională a resurselor naturale, protejarea factorilor de mediu şi
securitatea ecologică a populaţiei.
Din momentul apariţiei normei juridice ca un element indispensabil al
convieţuirii indivizilor în comunitate, a luat naştere şi conceptul de răspundere
juridică, fiind un predicat al respectării regulilor unanim recunoscute şi o
formalizare a sancţiunii pentru nesupunere. Din acel moment, viaţa socială nu putea
fi concepută fără răspundere, dat fiind faptul că societatea simte nevoia organică,
indubitabilă, de ordine, justiţie, echitate.
2. Noțiunea și particularitățile răspunderii în dreptul mediului

este complexul de drepturi şi obligaţii

Răspunderea conexe, care se naşte ca urmare a săvârşirii
juridică unei fapte ilicite, şi care constituie cadrul
de realizare a constrângerii statale

prevenirea poluării de orice fel

Scopul menţinerea condiţiilor de viaţă pe

răspunderii Terra

îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă

pe Terra
 Răspunderea juridică vizează:

sancţionarea celor care se fac vinovaţi de sancţionarea celor care deşi nu deteriorează prin
poluarea factorilor de mediu acţiunea lor mediul, încalcă legislaţia de mediu
(Răspunderea juridică pentru faptele (Răspunderea juridică pentru faptele
poluante) nepoluante)
respectarea de către persoanele sau organele de stat,
instituţiile publice sau private, a tuturor măsurilor care
contribuie la asigurarea condiţiilor optime în care se
desfăşoară toate activităţile economice şi sociale, astfel încât
riscul de poluare să fie minim.

fapte (acţiuni sau inacţiuni) care

aduc atingere relaţiilor sociale
cu privire la folosirea raţională,
precum şi asigurarea disciplinei
Răspunderea Încălcările/infracțiunile ecologice şi a securităţii
juridică ecologice populaţiei, şi care constau în
folosirea nemijlocită, ilegală a
obiectelor naturale ca valori
sociale – fapte care atrag după
sine schimbări negative ale stării
şi calităţii mediului înconjurător
 Persoanele care răspund
juridic se pot afla în situaţii de:
Agenţi poluanţi (când prin
faptele lor poluează efectiv
mediul)
Răspunderea juridică
pentru faptele poluante
Prin faptele poluante se poluează
mediul, se cauzează un prejudiciu ecologic.
Răspunderea juridică pentru faptele
poluante este o răspundere specială, de
dreptul mediului, ce presupune existenţa
unui element special- poluarea factorilor de
mediu. Poluarea mediului poate fi rezultatul
acţiunii umane dar şi rezultatul unor
fenomene naturale, prin care agenţii
poluanţi intoxică, poluează factorii de
mediu. Poluarea factorilor de mediu (sol,
subsol, păduri, ape, atmosferă) prin fapte
poluante atrage răspunderea juridică.
Agenţi nepoluanţi (când prin faptele
lor ilicite nu poluează mediul
propriu-zis dar acestea sunt
sancţionabile după normele de
dreptul mediului)
Răspunderea juridică
pentru faptele
nepoluante
Normele de dreptul mediului, reglementează
şi acele fapte care deşi nu poluează în mod direct
mediul, sunt sancţionabile în condiţiile stipulate
prin acestea şi atrag răspunderea juridică.
Reglementarea – cadru în materie, dar şi
alte reglementări speciale prevăd astfel de fapte,
cum ar fi: schimbarea categoriei de folosinţă a
terenurilor agricole sau forestiere fără aprobare;
refuzul de prezentare autorităţilor pentru mediu
a datelor privitoare la emisiile de poluanţi;
prezentarea de date sau informaţii false în
studiile de impact asupra mediului etc.
 Particulaitățile
răspunderii:

Rolul pe care trebuie

să-l joace legislaţia Normele de dreptul Legislaţia de mediu
este în primul rând mediului au şi caracter trebuie să aibă şi caracter
unul preventiv reparator sancţionator

Oamenii, agenţii
economici, organismele Ele trebuie să Impunânduse,
guvernamentale şi cuprindă şi pedepse mai aspre
neguvernamentale, dispoziţii care să decât cele care sunt
trebuie să adopte o facă posibilă prevăzute în prezent,
conduită care să repararea mai ales în cazul unor
asigure, să garanteze un prejudiciilor fapte prin care sunt
mediu sănătos şi să cauzate prin afectaţi grav, uneori
evite pe cât posibil poluare mediului şi ireversibil, diverşi
acţiunile cu risc de oamenilor. factori de mediu.
poluare.
 3. Noțiunea de daună ecologică

este considerată ca fiind acea vătămare care

aduce atingere tuturor factorilor de mediu, sub
Daună ecologică o formă sau alta, cu efecte ireversibile şi cu
consecinţe greu de stabilit. 

deoarece specificul răspunderii civile în

dreptul mediului constă în faptul că
Victima prejudiciul este cauzat mediului, deoarece
prejudiciului mediul dacă prejudiciul ecologic ar fi creat omului
ecologic şi bunurilor sale s-ar angaja instituţia
răspunderii civile delictuale proprie
dreptului civil, fără particularităţi. 
 Condițiile răspunderii juridice:

culpa autorului faptei ilicite nu

săvârşirea unei fapte ilicite este necesar a fi dovedită, dat
(acţiune-inacţiune) fiind caracterul obiectiv al
răspunderii civile de mediu
capacitatea delictuală a
cauzarea unui prejudiciu autorului în momentul
(daună) ecologic săvârşirii faptei ilicite

existenţa unui raport de

cauzalitate
Repararea daunelor ecologice presupune
în prealabil:
stabilirea stabilirea modalităţii
responsabilului de reparare a
(persoană fizică sau prejudiciului ecologic
juridică, instituţie sau identificarea victimei cauzat
autoritate publică) poluării
 4. Răspunderea civilă în dreptul mediului

acea formă a răspunderii juridice, care priveşte

obligaţiile izvorîte din cauzarea de daune mediului
Răspunderea şi care constă în eliminarea consecinţelor provocate
de fapta cauzatoare de daune şi a acelor condiţii ce
civilă favorizează provocarea acestora, precum şi prin
despăgubirea prejudiciilor cauzate persoanei şi
mediului, indiferent de vinovăţia autorului faptei.
Răspunderea civilă se aplică pentru
cauzarea a două categorii de daune

daune de mediu, care se daune civile, care sînt exprimate în

exprimă în degradările aduse
factorilor de mediu sau
schimbările în mediu ce pot
avea sau deja au consecinţă
dăunătoare;
consecinţe de ordin patrimonial
suportate de către persoanele fizice şi
juridice drept rezultat al degradării
mediului sau acelor schimbări în
mediu ce au consecinţe nefaste.
 existenţa faptei ilicite;

Condiţiile necesare existenţa unui prejudiciu;

pentru survenirea
răspunderii civile
existenţa raportului de
cauzalitate dintre fapta
prejudiciabilă şi consecinţele ei

Codul Civil alin.(2) art.2 prevede

că :

raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de

exploatare a resurselor naturale şi de protecţie a mediului
înconjurător, ce corespund prevederilor alin.(1), sînt
reglementate de Codul Civil şi de alte legi.
 La fel reglementarea răspunderii civile în dreptul mediului este prevăzută de:
în care sînt stabilite tarifele pentru calculul
cuantumului despăgubirilor pentru scoaterea din
circuitul natural a diferitor tipuri de
Legea regnului animal
reprezentanţi ai regnului animal (la calcularea
acestor sume se iau în consideraţie vîrsta,
importanţa economică şi ecologică,
amplasamentul, specia etc.);
ce conţine 15 anexe în care sînt reflectate
tarifele pentru calculul cuantumului Codul silvic
despăgubirilor pentru diferite tipuri de
prejudicii cauzate resurselor forestiere;

stabileşte în anexa nr.1 despăgubirile pentru

prejudiciul cauzat prin pescuit, comercializare,
Legea privind fondul posesiune şi export ilicit sau prin nimicirea
piscicol, pescuitul şi resurselor biologice acvatice etc. Evaluarea
piscicultura daunelor cauzate mediului este, de asemenea,
reglementată de un şir de regulamente şi
instrucţiuni adoptate de Guvern şi Ministerul
Mediului.
 5. Răspunderea contravențională în dreptul mediului
o faptă cu un pericol redus, comisă de o persoană
Răspunderea fizică, juridică sau persoană cu funcţii de răspundere
contravențională ce încalcă ordinea stabilită de legislaţia mediului şi, în
consecinţă, este pedepsită prin măsuri de influenţă
administrativă.
Răspunderea contravenţională în dreptul mediului intervine atunci când
faptele de degradare a mediului prezintă un pericol social mai redus, fiind incluse
în categoria contravenţiilor prin legi sau alte acte normative.
Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi potrivnice regulilor
cuprinse în normele privind protecţia mediului, ori care nu îndepluinesc obligaţiile
legal se decurg din rapoturile juridice de drept al mediului sunt pasibile de
răspundere contravenţională a cărei întindere este proporţională cu gradul de
poluare cauzat, cu consecinţele şi periculozitatea socială a faptei respective.
În vederea asigurării cadrului legal de reglementare a regimului de sancţionare
– răspundere contravenţională în domeniul dreptului mediului, a fost elaborat şi
adoptat Codul contravenţional din 24.10.2008, în capitolul IX (,,Contravenţii în
domeniul protecţiei mediului”) al căruia sînt specificate faptele ilegale pentru care
sînt stabilite sancţiuni contravenţionale.
Contravenţia de mediu cuprinde următoarele elemente constitutive:
îl constituie valorile, relaţiile sociale de mediu, factorii
naturali şi artificiali, interesele legitime privitoare la un mediu
Obiectul  sănătos, nepoluat, afectate de poluare şi apărate prin norme
juridice de mediu.
poate fi activ (persoană fizică sau juridică responsabilă de
Subiectul  săvârşirea contravenţiei ecologice), sau pasiv (societatea,
reprezentată formal-juridic de stat).
constă în nerespectarea de către subiectul activ a unor
interdicţii sau obligaţii imperativ prevăzute de legislaţia
mediului, prin care se produc consecinţe negative pentru
Fapta ilicită  mediu. Acţiunea ilicită constă în a face ceva ce nu este
permis, în a acţiona într-un mod prohibit de normele juridice
imperative din legislaţia mediului iar inacţiunea ilicită constă
în a nu face ceva, în a nu acţiona în direcţia indicată de
legislaţia mediului.

este atitudinea psihică negativă a contravenientului faţă de

Vinovăţia  faptă şi de urmările sale. Contravenientul poate acţiona ilicit
cu intenţie sau din culpă.
 Codul Contravențional prevede în capitolul IX intitulat Contravenții în
domeniul protecției mediului circa 53 de fapte contravenționale care se
soldează cu încălcări în domeniul mediului.

Încălcarea regimului de protecţie a apelor;

Încălcarea regulilor de protecţie a resurselor piscicole şi a regulilor de pescuit;
Degradarea terenurilor, falsificarea informaţiei despre starea şi folosirea lor;
Încălcarea modului de protecţie şi de folosire a subsolului;
Tăierea ilegală sau vătămarea arborilor și arbuştilor;
Distrugerea şi vătămarea puieţilor şi butaşilor din pepiniere şi plantaţii
silvice;
Păşunatul ilegal al animalelor;
Încălcarea regulilor de folosire a obiectelor fondului forestier;
Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a locurilor de vieţuire a
faunei;
Încălcarea normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţii în
apicultură;
Încălcarea regulilor sanitare în păduri, spaţii verzi, grădini publice,
rezervaţii şi ocoale silvice.
 este sancţiunea cea mai frecvent utilizată pentru
încălcarea normelor de dreptul mediului prin fapte
Amenda contravenţionale. Ea reprezintă suma de bani pe care
contravenţională contravenientul trebuie să o plătească (voluntar sau silit),
cuantumul ei fiind stabilit în funcţie de gradul de pericol
social al faptei, de împrejurările săvârşirii faptei şi
urmările ei, precum şi de persoana contravenientului.

Sancţiuni muncă neremunerată în folosul comunităţii 

contravenţionale
complementare  privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate

Scopul sancțiunii:

de regulă, sumele plătite cu titlu

îndeplineşte şi rolul de
determinarea agentului de amendă contravenţională
factor de echilibru
poluator să respecte intră în fonduri speciale, pentru
economic între agenţii
întocmai prevederile finanţarea investiţiilor
poluatori şi cei care nu
legale antipoluante, sprijinirea
poluează mediul.
cercetării ştiinţifice
 6. Răspunderea penală în dreptul mediului

Necesitatea acestei reglementări a fost condiţionată, în mare parte, de amplificarea în

ultimul timp a problemelor ecologice şi de tendinţa statului de a le soluţiona pozitiv. Prin
urmare, făcînd trimitere la art. 2 din Codul Penal, observăm că legea penală are drept scop
de a apăra împotriva infracţiunilor, pe lîngă o serie de alte valori social-umane, şi mediul
înconjurător.  fapta socialmente periculoasă, săvârşită cu vinovăţie, ce
reprezintă o ameninţare a intereselor societăţii în domeniul
Infracţiunea protecţiei mediului, a vieţii şi sănătăţii oamenilor. Infracţiunea
ecologică este acea faptă periculoasă ce constă în poluarea
ecologică mediului (natural sau artificial), perturbarea activităţii de
prevenire, reducere sau înlăturare a poluării, de natură să pună
în pericol sănătatea oamenilor, animalelor şi plantelor sau să
producă mari pagube economiei naţionale.
Raportul juridic penal de mediu
cuprinde

Subiectele Conţinutul Obiectul

 protecţia prin mijloace juridico-penale a normelor de
ocrotire a mediului, a ordinii de utilizare a resurselor
naturale sau de influenţă asupra stării şi calităţii
mediului stabilite de actele normative în domeniu,
protecţia drepturilor şi intereselor ecologice ale
cetăţenilor
Răspunderea prevenirea distrugerii factorilor de mediu şi a
penală are ca degradării calităţii mediului
scopuri:

asigurarea securităţii ecologice a populaţiei şi

teritoriilor

Pentru angajarea răspunderii penale în dreptul mediului, infracţiunea ecologică trebuie

să aibă un pericol social ridicat şi să prezinte o serioasă ameninţare a intereselor globale ale
oamenilor, plantelor şi animalelor, a bunurilor materiale.
Răspunderea penală în acest domeniu se aplică ca ultimă măsură şi are ca sarcină
protejarea relaţiilor sociale de mediu prin reprimarea infracţiunilor ecologice.
 În general, infracţiunile ecologice pot fi clasificate în două
categorii:

1.Infracţiuni cuprinse în capitolului IX al Părţii speciale a Codului Penal:

Neîndeplinirea obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice

Poluarea solului

Încălcarea cerinţelor de protecţie a subsolului

Poluarea apei

Poluarea aerului

Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere

Distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiere

Vînatul ilegal

Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vînatul sau cu alte exploatări ale apelor

Încălcarea cerinţelor securităţii ecologice

2. Infracţiuni ecologice, a căror componenţe sînt incluse în alte capitole.

„Ecocidul” – art. 136

Răspîndirea bolilor epidemice” – art. 215,

„Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi cultură” –

art. 221

„Fabricarea, procurarea, prelucrarea, păstrarea, transportarea, folosirea sau

neutralizarea substanţelor explozive ori a materialelor radioactive” –art. 292
„Încălcarea regulilor de protecţie contra incendiilor” – art. 296

“Încălcarea regulilor de exploatare a obiectivelor energetice” – art. 298

„Încălcarea regulilor la efectuarea exploatărilor miniere sau a lucrărilor de

construcţie miniere” – art. 300
 7. Practica judiciară
Prin procesul-verbal cu privire la contravenție 001871 din 29.03.2019 întocmit de
către agentul constatator din cadrul Inspectoratului pentru protecția mediului, Balan Ion, s-a
stabilit că, la aceeași dată, ora 16:10, în fondul forestier al OS Hîrbovăț, în parcela 49B, în
parchetul de igienă selectivă paralela 49B 1, supusă exploatării pe trimestru întîi, s-a
depistat tăierea ilicită comisă cu știrea pădurarului responsabil ***** în număr de 22 de
cioturi specia frasin, păducel, stejar, arțar, ce constituie un volum de masă lemnoasă 1,092
m3 prejudiciul cauzat mediului constituind 660 lei, ignorînd prevederile art. 40 al Legii
privind protecția mediului înconjurător și art. 26 al Legii regnului vegetal, iar conform art.
84 lit. a) al Codului silvic constituie contravenție silvică, acțiunile lui *****fiind calificate
în baza art. 122 alin. (1), (2), (3) Cod contravențional cu aplicarea unei amenzi în mărime
de 3000 lei.
La data de 13 aprilie 2019, contravenientul a contestat procesul-verbal cu privire la
contravenție 001871 din 29.03.2019 și decizia de sancționare.
Instanța de judecată menționează că, deși agentul constatator a invocat cauzarea unui
prejudiciu de 660 lei, or au fost tăiate 22 de cioturi cu volum de masă lemnoasă 1,092 m3,
nu a prezentat careva probe ce ar fi confirmat datele invocate.
 Mai mult, instanța de judecată atestă că, norma art. 40 al Legii privind protecția mediului
înconjurător, prevede interzicerea şi sancţionarea, conform legii, pentru vătămarea sau
tăierea fără autorizaţia autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu a arborilor şi a
altor tipuri de vegetaţie din păduri, fapt ce denotă că, nu este aplicabilă speței, or reieșind
din fapta imputată au fost tăiate cioturi și nicidecum arbori sau alte tipuri de vegetație.
Prevederi similare sunt reflectate și la art. 84 lit. a) al Codului silvic, care prevede că,
contravenţie silvică este considerată tăierea ilicită şi vătămarea arborilor şi arbuştilor pînă la
gradul de încetare a creşterii lor.
Astfel, instanța reiterează că cioturile tăiate nu pot fi calagogate nici în noțiunea de
”arbori” nici în noțiunea ”arbuştilor pînă la gradul de încetare a creşterii lor”, or din cioturi
nu cresc nici arbori și nici arbuști.
Drept urmare instanța menționează că, de către agentul constatator nu a fost încadrată
fapta, iar normele invocate nu denotă comiterea de către contravenient a contravenției
imputate.
Procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezi care corespund
prevederilor legale procesuale în baza cărora s-a întocmit precum și din cauza că în cadrul
acumulării probelor nu și-au găsit confirmare afirmațiile agentului constatator
Astfel instanța de judecată hotărește să admită contestaţia depusă de către
contravenientul *****împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei de
sancționare. Se anulează procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare,
cu încetarea procesului contravențional, pe motivul lipsei faptului contravenției și îl
exonerează ***** de la plata amenzii contravenţionale în mărime totală de 60 unităţi
convenţionale, ceea ce constituie -3000 lei.
 CONLUZIE

Este de menţionat faptul că în materie de mediu cea mai discutată şi cea mai accentuată
problemă a fost şi rămâne a fi cea a prejudiciului, care din considerente obiective comportă
unele specificităţi greu de explicat, atât în privinţa producerii şi manifestării în timp, cât şi
în planul constatării, identificării sursei, evaluării şi reparării în natură.
Protecţia mediului, deja de cîteva decenii, constituie atît un obiect al amplelor
reglementări juridice, cît şi un subiect frecvent de cercetare ştiinţifică. Amplificarea
problemelor ecologice şi degradarea continuă a factorilor de mediu au suscitat interesul
specialiştilor, mai ales sub aspectul calităţii legislaţiei în domeniu şi eficienţa aplicării
acesteia.
Protecţia mediului presupune un complex de activităţi umane, ştiinţific fundamentate,
orientate spre păstrarea calităţii favorabile a mediului (a factorilor naturali şi artificiali),
prevenirea poluării şi degradării acestuia în procesul dezvoltării sociale şi spre restabilirea
şi menţinerea echilibrului ecologic.
Protejarea mediului este o sarcină a întregii societăţi, realizîndu-se în interesul tuturor
membrilor societăţii. Din aceste considerente, activitatea respectivă trebuie să devină una
dintre principalele raţiuni ale existenţei fiecărei persoane, dar şi a societăţii în ansamblu. Nu
mai puţin important este faptul că protecţia mediului reprezintă un obiectiv de interes
public major, fapt ce determină locul şi rolul deosebit de important al statului în cadrul
acestui proces în lumea contemporană.
 Pe parcursul ultimelor două decenii, în Republica Moldova s-a reuşit atît formarea unui
sistem legislativ ecologic, cît şi dezvoltarea acestuia în corespundere cu cele mai moderne
abordări şi tendinţe de protecţie eficientă a mediului. Ca rezultat, în prezent, dispunem de un
număr impunător de legi, acte normative subordonate legilor, planuri, programe, concepţii şi
strategii în domeniu.
Cu toate acestea însă, asistăm la o continuă degradare a factorilor de mediu şi de
acutizare a problemelor ecologice, momente destul de frecvent semnalizate de către
reprezentanţii societăţii civile.
 BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAGIE
A. Acte normative interne
1. Codul Civil al Republicii Moldova, nr,1107 din 06.06.2002 în Monitorul Oficial nr82-86 din 22.06.2002, Republicat în
temeiul Legii nr.133 din 15.11.2018 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova,nr. 467-479, 2018
2. Codul Contravențional, nr.218 din 24.10.2008 în Monitorul Oficial nr.78-84 din 17.03.2017
3. Codul Penal al Republicii Moldova, nr. 985 din 18.04.2002, în Monitorul Oficial în Monitorul Oficial nr.72-74, din
14.04.2009
4. Legea regnului animal, nr.439 din 27.04.1995, în Monitorul Oficial nr.62-63 din 09.11.1995
5. Codul Silvic, nr887 din 21.06.1996, în Monitorul Oficial nr. 4-5 din 16.01.1997
6. Legea privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura nr.149 din 08.06.2006, în Monitorul Oficial nr.126-130 din
11.08.2006
B.Bibliografie
În română
1.Gheorghe DURAC, Considerații privind răspunderea juridică pentru daune ecologice, Acta Universitatis George
Bacovia. Juridica - Volume 5. Issue 1/2016 <
http://www.ugb.ro/Juridica/Issue9RO/7.%20Raspunderea%20juridica%20pentru%20daune%20ecologice.Durac%20Gheo
rghe.RO.pdf
>
2. Sergiu ARNĂUT, RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DREPTUL MEDIULUI, Legea și viața, 2012
3.Trofimov I. Răspunderea civilă în raporturile de dreptul mediului. Autoreferat al tezei de doctor în drept. Chişinău,
2006, p.9
4. ROTARU ALINA, PROBLEME ALE DEZVOLTĂRII LEGISLAŢIEI ECOLOGICE A REPUBLICII MOLDOVA LA
ETAPA ACTUALĂ, CHIŞINĂU, 2012 P.128
5. NEAGU MARIA MAGDALENA, RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DREPTUL MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR,
Universitatea Transilvania, Facultatea de Drept şi Sociologie, Braşov, p. 269.
6.ROTARU ALINA, PROBLEME ALE DEZVOLTĂRII LEGISLAŢIEI ECOLOGICE A REPUBLICII MOLDOVA LA
ETAPA ACTUALĂ, TEZĂ DE DOCTOR ÎN DREPT, CHIŞINĂU, 2012
C. PRACTICA JUDICIARĂ
1. H O T Ă R Î R E În numele Legii, din 16.12.2019, Dosarul nr. 5r-1740/2019