TESTUL nr.

Gorbatovschii Viorel , grupa 1

Subiectul 1. Oferta de a contracta

1.1 Stabiliți elementele definitorii ale ofertei de a contracta, delimitând-o de instituţii

juridice conexe.
Ofertă de a contracta este propunerea, adresată unei sau mai multor persoane, care conţine
toate clauzele esenţiale ale viitorului contract şi care reflectă voinţa ofertantului de a fi legat prin
acceptarea ofertei. Pentru valabilitatea ofertei nu se cere, în principiu, îndeplinirea vreunei
condiţii. Astfel, oferta poate fi expresă (în scris sau verbal), dar, în anumite condiţii, şi tacită;
deşi simpla tăcere nu are o anumită semnificaţie juridică , în anumite situaţii aceasta poate să
producă efecte juridice în anumite circumstanţe.
 Contractul se consideră încheiat în momentul primirii acceptului de către ofertant. Se consideta
ca oferta a fost accepta cand a fost primita declaraţia destinatarului ofertei sau o altă acţiune care
atestă consimţirea ofertei. Acceptarea produce efecte din momentul în care este recepţionată de
ofertant.
Oferta şi antecontractul sunt două instituţii diferite deoarece în timp ce prima este un act
juridic unilateral, cea de a doua este un act juridic bilateral, adică un adevărat contract.
Promisiunea de a contracta este unilaterală când una dintre părţi se obligă faţă de cealaltă parte
de a încheia în viitor la cererea acesteia un contract ale cărei condiţii sunt stabilite chiar în
promisiunea de contract. Dacă ambele părţi se obligă să încheie în viitor un contractatunci
promisiunea este bilaterală.
Oferta de a contracta se mai deosebeşte de antecontract (promisiunea de a contracta) şI
datorită faptului că:
a) decesul ori incapacitatea părţilor survenite după încheierea antecontractului nu atrage
caducitatea sa;
b) nerespectarea antecontractului de către una din părţi atrage răspunderea contractuală a
acesteia;
c) obligaţia sau dreptul ce rezultă dintr-o promisiune de a contracta pot face.

1.2 Analizaţi condiţiile de valabilitate, de revocare şi de caducitate a ofertei.

Ofertă de a contracta este propunerea, adresată unei sau mai multor persoane, care conţine
toate clauzele esenţiale ale viitorului contract şi care reflectă voinţa ofertantului de a fi legat prin
acceptarea ofertei.
Oferta trebuie să fie fermă, univocă, serioasă şi completă.
Oferta trebuie să fie fermă , căci în caz contrar este considerată o ofertă publicitară
(prospectivă) care nu constituie un angajament propriu-zis, ci doar constituie o invitaţie pentru
eventuale negocieri. Pe de altă parte, oferta trebuie să fie neechivocă; spre exemplu, expunerea
unor mărfuri într-o vitrină fără specificarea preţurilor, nu poate fi considerată ca neapărat o
ofertă, existând posibilitatea ca acele bunuri să fie expuse doar cu scop decorativ.
Oferta trebuie să fie precisă şi completă, adică să cuprindă toate elementele necesare pentru
încheierea contractului;
 Dacă destinatarul ofertei completează oferta, adăugând elemente noi se formează o nouă
propunere (o contraofertă) care trebuie să fie acceptată de ofertantul iniţial pentru a se încheia
contractual.
Oferta produce efecte numai dacă a ajuns la destinatar înainte de a fi revocată. O ofertă poate
fi revocată cu excepţia cazului în care ea include un termen pentru acceptare sau a cazului în care
este irevocabilă în alte temeiuri. Oferta, chiar şi irevocabilă, poate fi revocată dacă revocarea
ajunge la destinatarul ofertei cel tîrziu concomitent cu oferta.
Trebuie însă să se facă distincţie după cum oferta a ajuns sau nu la destinatar:
1. dacă oferta nu a ajuns la destinatar, ofertantul o poate revoca; trebuie ca revocarea ofertei
să ajungă la destinatar cel mai târziu odată cu oferta, fiind necesar deci un mijloc de
comunicaţie mai rapid decât cel prin care s-a făcut oferta
2. Oferta, chiar şi irevocabilă, poate fi revocată dacă revocarea ajunge la destinatarul ofertei
cel tîrziu concomitent cu oferta. O stipulare prin care o parte se obligă să intre într-un
anumit contract cu o altă parte, la cererea acesteia, constituie ofertă irevocabilă.
Oferta nu îşi pierde valabilitatea prin decesul sau pierderea capacităţii de exerciţiu a unei
părţi şi nici dacă una din părţi pierde dreptul de a încheia contracte ca rezultat al transmiterii
patrimoniului ei în administrare unei alte persoane.
Oferta devine caducă dacă nu a fost acceptată în termen sau dacă este respinsă.

1.3 Soluţionaţi speţa: La 20 martie 2019, „X”, legumicultor, a expediat (prin poştă)
lui „Y” oferta de vânzare a 500 kg de roşii la un preţ de 15 000 lei, fără a specifica
vreun termen de acceptare. Scrisoarea lui „X” a ajuns la „Y” la data de 25 martie
2019, acesta expediind imediat acceptul său. La 22 martie 2019, „X” vinde însă
roşiile unui alt cumpărător care i-a propus condiţii mai avantajoase şi-i trimite lui
„Y” prin e-mail o scrisoare prin care revocă oferta făcută anterior. Din cauza
defectelor tehnice, „Y” ia cunoştinţă de ea abia pe data de 26 martie 2019.
Stabiliţi dacă contractul a fost încheiat. Argumentaţi răspunsul.
Consider ca între părți contractul a fost încheiat, avand in vedere faptul ca alin.(2) aart. 1029
Cod Civil prevede ca oferta produce efecte numai dacă a ajuns la destinatar înainte de a fi
revocată. În cazul nostru oferta a ajuns, a fost acceptată, însă revocarea ofertei a survenit dupa
acceptarea ofertei.
Alin. 3 art. 1031 Cod Civil prevede faptul ca oferta primită de destinatar nu poate fi revocată
în termenul de acceptare stabilit în ofertă sau, dacă acest termen nu este stabilit sau este
nejustificat de mic, în termenul necesar pentru ca destinatarul să poată exprima acceptarea şi ca
răspunsul să ajungă la ofertant conform circumstanţelor cazului, practicii stabilite între părţi şi
uzanţelor.
Prin prisma prevederilor art. 1038 este prevazut ca termenul pentru acceptarea ofertei stabilit
prin mijloace de comunicare instantanee începe să curgă de la data la care oferta parvine
destinatarului.
Astfel prin prisma acestor articole consider ca oferta a fost expediată si acceptat, întrucat, la
primire, Y imediat a acceptat oferta, iar scrisoarea de revocare a ajuns abia dupa ce a acceptat
oferta, pe cand legea clar prevedere ca revocarea trebuie sa survina inainte de acceptare sau
concomitent.

Subiectul 2. Efectele gajului

2.1 Enumeraţi drepturile şi obligaţiile debitorului gajist şi a creditorului gajist.

Creditorul gajist are dreptul:

- să examineze bunul gajat, dacă debitorul gajist l-a informat despre existenţa pericolului
pierderii sau deteriorării lui;
- - să considere că obligaţia garantată a devenit exigibilă şi să ceară executarea ei înainte de
termenul stabilit, dacă a încetat dreptul debitorului gajist asupra bunului gajat în urma
rechiziţiei, confiscării, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege;
- să acorde debitorului gajist o autorizaţie de înstrăinare a bunului gajat liber de gaj;
- - să cesioneze creanţa garantată prin gaj;
- să satisfacă creanţa din bunul gajat, adică să treacă la exercitarea dreptului de gaj dacă
debitorul nu execută sau a executat necorespunzător obligaţia garantată ori o parte a
acesteia;
- - să intenteze acţiunea în recunoaşterea gajului;
Drepturile şi obligaţiile debitorului gajist
- să posede şi să folosească bunul gajat conform destinaţiei, să culeagă fructele lui, dacă
din contract nu reiese altfel;
- este în drept să greveze bunul gajat cu drepturi reale sau să-l transmită în locaţiune sau
folosinţă gratuită, înştiinţând în prealabil creditorul gajist;
- este în drept să gajeze repetat acelaşi bun pentru a garanta altă creanţă;
- este în drept să ceară executarea obligaţiei garantate prin gaj, iar în cazul neexecutării să
pună sub urmărire bunul gajat, dacă debitorul gajist nu execută obligaţia de păstrare şi
întreţinere;
- debitorul gajist are obligaţia de informare la momentul încheierii contractului de gaj. El
este obligat să notifice în scris creditorului gajist despre drepturile terţilor asupra bunului
gajat cunoscute de el la momentul constituirii gajului;
-
2.2 Analizaţi procedura de exercitare a dreptului de gaj.
Gajul este dreptul real în al cărui temei titularul (creditorul gajist) poate pretinde, din
valoarea obiectului gajului, satisfacerea creanțelor sale garantate cu preferință față de ceilalți
creditori ai titularului obiectului gajului (debitorul gajist).
Creditorul gajist poate să-şi exercite dreptul de gaj, dacă debitorul gajist nu şi-a executat
obligaţia sa principală, totalmente sau în modul corespunzător. Aici, creditorul gajist are
următoarele posibilităţi:  
 să exercite dreptul de gaj asupra bunurilor incorporale;
 să obțină posesia și să vîndă bunurile corporale gajate, să obțină posesia și să transmită
în locațiune bunul gajat;
 să beneficieze de un drept exclusiv corespunzător, să vîndă sau să acorde licențe cu titlu
oneros către terți;
 să achiziționeze bunurile gajate.
 Procedura de exercitare a dreptului de gaj începe cu o notificare despre iniţierea exercitării
dreptului de gaj, adresată debitorului obligaţiei garantate şi debitorului gajist, dacă acesta este un
terţ. Notificarea se face în scris, prin trimiterea sau înmînarea unui preaviz. Creditorul gajist va
utiliza acele mijloace de comunicaţie care îi vor asigura posibilitatea de a proba primirea
preavizului de către destinatar.
Registratorul înscrie imediat preavizul în registru, care cuprinde date despre: a) mărimea
creanţei garantate; b) temeiul începerii urmăririi; c) dreptul pe care creditorul gajist intenţionează
să-l exercite: posesiunea în scopul administrării, vînzarea de el însuşi sau vînzarea sub controlul
instanţei de judecată. De la data înregistrării preavizului începe curgerea termenului în decursul
căruia debitorul gajist trebuie să transmită bunului gajat, care pentru bunurile mobile şi cel luat
în posesiune spre administrare nu este mai mic de 10 zile. Înregistrarea preavizului de exercitare
a unui drept de gaj are ca efect inopozabilitatea înstrăinării bunului gajat faţă de creditorul gajist.
După expirarea termenului stabilit, debitorul gajist este obligat să transmită bunul gajat în
posesiunea creditorului gajist. Transmiterea bunului gajat constă în remiterea lui de către
debitorul gajist sau de către terţul care-l deţine în posesiunea creditorului gajist. Transmiterea
bunului gajat în posesiune creditorului gajist diferă în dependenţă de modul în care se
efectuează: benevol ori silit.
Dacă după expirarea termenului din preaviz debitorul gajist nu transmite bunul gajat în
posesiunea creditorului gajist, acesta este în drept să se adreseze cu cerere în instanţa de judecată.
Prin ordonanţa judecătorească debitorul gajist sau terţul ce deţine bunul sunt obligaţi să transmită
bunul gajat creditorului gajist.

2.3 Soluţionaţi speţa: „X” este debitor gajist, iar „Y” – creditor gajist. În baza contractului
de gaj lui „X” îi este acordat dreptul de a greva acelaşi bun cu un gaj ulterior. În virtutea
acestui drept, „X” a gajat ulterior bunul în favoarea lui „Z” garantând astfel o creanţă a
cărei scadenţă este anterioară scadenţei creanţei lui „Y”. Deoarece „X” nu a executat
obligaţia faţă de „Z”, acesta l-a informat pe „Y” despre intenţia sa de a exercita dreptul de
gaj. „Y” nu a răspuns la somarea lui „Z” şi acesta a iniţiat exercitarea dreptului de gaj.
După ce „Z” a înstrăinat bunul gajat, „Y” a cerut să-i transmită tot ce a dobândit. „Z” s-a
opus, invocând faptul că „Y” nu şi-a invocat prioritatea atunci când a fost notificat despre
exercitarea dreptului de gaj.

Soluţionaţi litigiul. Argumentaţi răspunsul.

Bunul gajat pentru garantarea executării anumitei obligații (gajul precedent) poate fi gajat și
pentru garantarea executării unei alte obligații a aceluiași sau a altui debitor în favoarea altui
creditor gajist (gaj următor).