UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PUBLIC

GORBATOVSCHII VIOREL

RĂSPUNDEREA CONTRAVENȚIONALĂ

0421.1 – DREPT

Lucru individual

Conducator știinșific: Pantea Oleg, doctor în drept, conferenţiar universitar

Autor: Gorbatovschii Viorel

CHIȘINĂU – 2021
 CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR................................................................................................................3
INTRODUCERE.............................................................................................................................4
1. Răspunderea contravențională.....................................................................................................5
2. Principiile răspunderii contravenționale......................................................................................6
3. Cauzele care înlătură răspunderea contravenţională....................................................................7
4. Delimitarea răspunderii contravenționale de alte forme ale răspunderii.....................................8
4.1. Răspunderea contravențională și răspunderea penală...........................................................8
4.2. Răspunderea contravențională și răspunderea administrativă..............................................9
4.3. Răspunderea contravențională și răspunderea civilă..........................................................10
4.4. Răspunderea contravențională și răspunderea disciplinară.................................................11
BILBIOGRAFIE...........................................................................................................................14

2
 LISTA ABREVIERILOR
alin. – alineat
art. – articol
CC – Cod Contravențional
CP RM – Codul Penal al Republicii Moldova

3
 INTRODUCERE
Răspunderea juridică – instituţie prezentă în toate ramurile dreptului – este o temă ce
interesează toate ştiinţele juridice, avînd o importanţă practică deosebită, deoarece ea asigură
eficienţa normei de drept, stimulează atitudinea de respectare a legii, stabilirea şi menţinerea
ordinii sociale.
Sfera noţiunii de răspundere este foarte largă, toate acţiunile umane fiind susceptibile să
genereze o formă sau alta de răspundere, deoarece normele de conduită conţin prescripţii cu
caracter reglator, prin care societatea işi apără interesul său general.
La baza răspunderii putem să identificăm următoarele trăsături ale răspunderii:
1) răspunderea ce se bazează pe conţinutul încălcării legii, ca unic temei al acesteia;
2) aşa-numita răspundere ce rezultă din prevederile exprese ale legii;
3) aşa-numita răspundere ce rezultă din contracte sau acte normative;
4) aşa-numita răspundere a ministerelor, a altor organe faţă de agenţii subordonaţi1
Răspunderea juridică este consecinţa nerespectării legii, realizată prin aplicarea sancţiunilor
legale.
Fiecare ramură de drept, ocupîndu-se de stabilirea condiţiilor de răspundere, cunoaşte o
formă specifică de răspundere juridică.
În doctrina Republicii Moldova, la etapa actuală este răspîndită ideea precum că formele
răspunderii juridice trebuie să se întemeieze pe următoarele două elemente luate cumulativ:
gradul prejudiciabil al faptei şi natura sancţiunii normelor juridice încălcate.
În funcţie de aceste criterii, deosebim următoarele forme ale răspunderii juridice:
răspunderea constituţională, răspunderea administrativă, răspunderea penală, răspunderea
contravențională răspunderea civilă, răspunderea disciplinară şi răspunderea materială.
Între formele răspunderii juridice, stabilite de oricare dintre criteriile menţionate, există un
sir de asemănări, dar şi un sir de deosebiri.
Răspunderea contravențională ca una din formele răspunderii juridice este legiferată în
Republica Moldova odată cu intrarea în vigoare a Codului Contravențional (în continuare CC
RM)2. Ea este o formă a constrîngerii statale în cazul comiterii unei contravenții. Contravenția
este unicul temei juridic de aplicare a răspunderii contravenționale.
Orice formă a răspunderii juridice, inclusiv cea contravențională, decurge în mod obiectiv
din săvîrșirea unei fapte ilicite care naște dreptul statului de a aplica sancțiunea prevăzută de
norma juridică încălcată și obligația făptuitorului de a suporta consecința faptei comise

1
Elena MORARU, RĂSPUNDEREA JURIDICĂ – EXPRESIE A CONDAMNĂRII DE CĂTRE STAT A UNEI
CONDUITE ILICITE, Revista Legea și Viața, noiembrie, 2016.
2
Codul Contravențional al Republicii Moldova, nr. 218 din 24.10.2008 în Monitorul Oficial nr. 78-84 din
17.03.2017.
4
1. Răspunderea contravențională
Știința dreptului contravențional se ocupă numai de una dintre laturile fenomenului
contravențional - de aspectul juridic - ce reglementează condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească o faptă socială pentru a fi considerată contravenție.
Deci, conform cadrului legal, reprezintă contravenție fapta - acțiunea sau inacțiunea - ilicită,
cu un grad de pericol social mai redus decît infracțiunea, săvîrșită cu vinovăție, care atentează la
valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de legea contravențională și este pasibilă de
răspundere juridică.
Faptele care constituie contravenții, sancțiunile ce se aplică și măsurile care pot fi luate,
trebuie, în mod expres, prevăzute în acte normative, fapt ce constituie o veritabilă garanție a
apărarii drepturilor fundamentale ale cetățenilor3.
Răspunderea contravențională este o ramură distinctă a sistemului de drept și o instituție
juridică de bază a unei noi ramuri a dreptului – drept contravenționa formă de constrîngere
statală în domeniul combaterii contravenționalității.
Teoria dreptului contravențional prevede că unicul temei juridic de aplicare a sancțiunii
contravenționale poate fi contravenția ca modalitate a faptei ilicite.
Conform prevederilor art. 10 al Codului Contravențional, constituie contravenţie fapta –
acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decât infracţiunea,
săvârșită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de
prezentul cod și este pasibilă de sancţiune contravenţională.
Putem fi în prezența unei contravenții doar atunci cînd fapta ilicită comisă întrunește toate
elementale constitutive ale contravenției:
- obiect;
- latura obiectivă;
- subiect;
- latura subiectivă.
Răspunderea contravenţională constă în obligarea persoanelor fizice şi juridice vinovate de
săvârşirea contravenţiilor la suportarea sancţiunilor aplicate de autorităţile publice competente.
Răspunderea contravenţională este instituţia juridică centrală în materia contravenţională care
se caracterizează prin următoarele trăsături:
a) ea survine numai pentru o contravenţie, comisă de o persoană fizică responsabilă, care a
atins o anumită vârstă. O singură excepţie de la regula generală este cea a posibilităţii aplicării
răspunderii contravenţionale în cazurile prevăzute de legislaţia penală (art.55 Cod Penal al

3
Victor GUȚULEAC, Andrei HARBUZ, TEMEIUL JURIDIC DE APLICARE A RĂSPUNDERII
CONTRAVENȚIONALE, Revista Legea și Viața, Februarie 2016.
5
Republicii Moldova4 (în continuare CP RM)) şi nu numai pentru comiterea contravenţiei, dar şi
pentru o infracţiune care nu prezintă un mare pericol social, dacă se constată că reeducarea sau
corectarea persoanei este posibilă fără aplicarea pedepsei penale5.
b) Există câteva grupe speciale de organe (persoane oficiale) împuternicite să examineze
cazurile contravenţionale. Persoanele abilitate legal să constate faptele calificate drept
contravenţii poartă numele de ,,agenţi constatatori”. Astfel, răspunderea contravenţională se
aplică, de regulă, pe cale extrajudiciară direct de organele statale împuternicite.
c) Pentru săvârşirea contravenţiei sunt prevăzute sancţiuni concrete, prevăzute de CC RM.
d) Măsurile de răspundere contravenţională se aplică conform normelor ce reglementează
procesul contravenţional.
Aplicarea răspunderii contravenţionale va fi considerată legitimă numai atunci cîndvor fi
respectate integral următoarele condiţii:
1. Existenţa conţinutului juridic al contravenţiei (obiectul, latura obiectivă, subiectul, latura
subiectivă).
2. Examinarea cazului şi emiterea deciziei privind aplicarea sancţiunii contravenţionale de către
organul (persoanele cu funcţii de răspundere) împuternicit (art. 393 din CC RM).
3. Aplicarea doar a pedepselor contravenţionale prevăzute de lege (art. 32 din CC RM).
4. Respectarea termenelor de aplicare a sancţiunilor contravenţionale (art. 30 din CC  RM).
5. Aplicarea pedepsei numai în limitele sancţiunii prevăzute de norma materială încălcată
(contravenţiei comise).
6. Respectarea regulilor de aplicare a sancţiunilor contravenţionale stabilite de lege (art. 33-46
din CC RM).

2. Principiile răspunderii contravenționale

Contravenţia ca unic temei juridic al răspunderii contravenţionale. Este de menţionat că
temei juridic al răspunderii contravenţionale poate constitui doar fapta ilicită de atentare la o
valoare socială protejată de norma juridică contravenţională. Fără săvîrşirea unei fapte
contravenţionale nu se poate naşte un raport juridic deconstrîngere contravenţională (raport
juridic de conflict).
Principiul inevitabilităţii răspunderii contravenţionale şi a pedepsei contravenţionale
înseamnă că sancţionareacontravenţională a persoanei vinovate pentru comiterea unei
contravenţii este obligatorie (implacabilă), cuexcepţia cazurilor expres prevăzute în lege. El îşi
are justificarea în necesitatea restabiliriiordinii sociale care a fost perturbată de contravenţia
4
Codul Penal al Republicii Moldova, nr. 985 din 18.04.2002, în Monitorul Oficial în Monitorul Oficial nr.72-74,
din 14.04.2009;
5
Art.34 alin.(1) al Codului penal al RM.
6
săvîrşită, repararea pagubei pricinuite, reeducarea persoanei care a comis o contravenţie,
prevenirea comiterii unor noi contravenţii .
Principiul oportunităţii şi utilităţii de a aplica răspunderea contravenţională. Statul poate să
renunţe la aplicareasancţiunii, acest lucru fiind posibil în virtutea faptului că statul este titularul
dreptului de a aplica sancţiunea contravenţională, drept la care poate renunţa, edictînd acte de
iertare sau de scoatere a unor fapte în afara ilicituluicontravenţional.
Principiul utilităţii presupune selectarea celei mai adecvate sancţiuni contravenţionale,
reieşind din gravitateafaptei contravenţionale şi din caracteristica bănuitului. Uneori se poate
chiar renunţa la pedeapsă.
Principiul publicităţii aplicării răspunderii contravenţionale presupune examinarea publică
a cazurilor contravenţionale de către organele împuternicite şi accesul tuturor participanţilor la
procedura contravenţionalăde examinare a cazului (legea contravenţională nouă admite şi
judecarea cauzei contravenţionale în şedinţă închisă).

3. Cauzele care înlătură răspunderea contravenţională

Înlăturarea răspunderii contravenţionale nu conduce la înlăturarea caracterului
contravenţional al faptei, ci doar laînlăturarea aplicării sau executării sancţiunii contravenţionale.
Ea este determinată de politica contravenţională şieste dictată de anumite împrejurări şi situaţii,
cînd fie utilitatea socială a răspunderii contravenţionale dispare ori sediminuează, fie în
realizarea scopului represiunii apare mai profitabilă şi mai eficientă utilizarea altor mijloace.
Asemenea împrejurări şi situaţii poartă denumirea de cauze care înlătură răspunderea
contravenţională.
Înlăturarea răspunderii contravenţionale pentru fapta ce conţine elementele constitutive ale
contravenţiei are loc încazul:
- Renunţarea benevolă la săvîrşirea contravenţiei - renunţarea este benevolă atunci cînd
autorul unei fapte contravenţionale, nefiind constrîns de nimeni şi de nimic,din propria
voinţă, conştient, dîndu-şi seama că poate continua activitatea contravenţională,
abandoneazăexecutarea acţiunii.
- Stărea de iresponsabilitate – o constituie situația în care persoana care săvîrşeşte o faptă
prejudiciabilă se află în imposibilitatea de a-și conştientiza sau de a-și dirija acțiunile din
cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări temporare a activității psihice, a alienării
mintale sau a unei alte stări psihice patologice.
- Contravenţia neînsemnată, tentativa - legea contravenţională prevede că, în cazul
contravenţiei neînsemnate, organul (persoana cu funcţie derăspundere) împuternicit să

7
 rezolve cazul poate înlătura răspunderea contravenţională, limitîndu-se la adresareaunei
observaţii verbale făptuitorului.
- Împăcarea victimei cu făptuitorul - legea contravenţională prevede că procesul
contravenţional pornit urmează a fi încetat (clasat) în cazul împăcăriivictimei cu
făptuitorul în modul stabilit prin lege.
- Încheierii tranzacţiei conform Legii cu privire la mediere;
- Prescripţia răspunderii contravenţionale - prescripţia exclude răspunderea
contravenţională datorită nerealizării acesteia în termenele stabilite de lege. Prescripţia
aplicării sancţiunii contravenţionale este o cauză ce stinge raportul juridiccontravenţional
de conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă,
prevăzută în legeacontravenţională.
- Amnistia - este o instituţie juridică contravenţională al cărei scop o constituie înlăturarea
pentru viitor a caracteruluidelictual al unor fapte contravenţionale, interzicînd orice
urmărire în ceea ce le priveşte sau ştergînd condamnărilecare le-au atins.
- Constatărea amiabilă a accidentului rutier - se aplică în contravențiile prevăzute la art.
242 alin. (1), în cazul în care în accident sînt implicate două vehicule, accidentul fiind
soldat numai cu deteriorarea nesemnificativă a vehiculelor, fără cauzare de vătămări
corporale victimei, iar proprietarii și/sau utilizatorii vehiculelor dețin, la data producerii
accidentului, polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă sau
certificatul de asigurare „Carte Verde” (în cazul vehiculului aflat în proprietatea sau
utilizarea unei persoane asigurate în străinătate), valabile.

4. Delimitarea răspunderii contravenționale de alte forme ale răspunderii

4.1. Răspunderea contravențională și răspunderea penală
Atât contravenția, cat și infractiunea sunt fapte ilicite comise cu vinovăție, care prezintă
pericol pentru societate și fiecare dintre ele constituie temeiul angajarii uneia din formele
răspunderii juridice6.
În conformitate cu prevederile CP RM, se consideră răspunderea penală condamnarea
publică, în numele legii, a faptelor infracţionale şi a persoanelor care le-au săvârşit, condamnare
ce poate fi precedată de măsurile de constrângere prevăzute de lege.
Gradul de pericol social al contravenţiei este mai mic decât cel al înfracţiunii.
Infracţiunea drept o faptă ilicită (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea
penală, savârşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală. Iar contravenţia, în redacţia CC
RM, este fapta (acţiunea sau inacţiunea) ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decât
6
O. Pantea, A. Antoci, Drept Contravențioal, support de curs, CEP USM, Chișinău, 2020
8
infracţiunea, savârşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este
prevăzută de Codul contravenţional şi este pasibilă de sancţiune contravenţională.
Pentru comiterea unei contravenţii, se aplică o răspundere juridică mai blândă, comparativ
cu răspunderea juridică ce survine ca rezultat al săvârşirii unei infracţiuni. Spre deosebire de
pedepsele penale, cele contravenţionale sunt mai blânde, existând şi pedepsele contravenţionale,
aplicate persoanelor fizice, inexistente în dreptul penal: avertismentul, aplicarea punctelor de
penalizare, privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de a deţine armă şi
de portarmă) şi arestul contravenţional.
Dacă termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 2 ani pentru infracţiunile uşoare şi
de 25 de ani pentru cele excepţional de grave, existând şi infracţiuni imprescriptibile
(infracţiunile contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război) 7, atunci termenul general
de prescripţie a răspunderii contravenţionale este de numai un an, iar, pentru contravenţiile ce
afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală şi valorile mobiliare,
termenul special de prescripţie este de 18 luni8.
Infracţiunile, prin prisma legii penale, sunt clasificate în mai multe categorii, în funcţie de
caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei: infracţiuni uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de
grave şi excepţional de grave. În aspect comparativ, Codul contravenţional delimitează expres
doar o categorie de contravenţii – cele neînsemnate – contravenţia pentru care legea prevede în
calitate de sancţiune maximă aplicarea unei amenzi de până la 10 unităţi convenţionale9.
Legislația contravențională a preluat din dreptul penal cauzele care fac ca fapta să nu fie
contravenție, respectiv b) legitima apărare; c) starea de extremă necesitate; d) constrîngerea
fizică şi/sau psihică; e) riscul întemeiat; f) cazul fortuit
Deşi răspunderea contravenţională este apreciată drept una diferită de cea penală, conform
legislaţiei naţionale, aceasta se apropie prea mult de trăsăturile răspunderii penale şi ale
procesului penal. Sunt preluate din Codul de procedură penală reglementări referitoare la
procesul contravenţional, participanţii la procesul contravenţional, la modalitatea de constatare şi
de examinare a cazurilor contravenţionale, căile ordinare şi extraordinare de atac.
4.2. Răspunderea contravențională și răspunderea administrativă
Răspunderea contravențională se delimitează de răspunderea administrativă din pucntul de
vedere al conținutului material, al semnificației sociale, al modului de reglementare juridică, al
competenței organelor și al procedurii de soluționare a litigiilor juridice.
Răspunderea contravențională intervine pentru comiterea contravenției, pe când cea
administrativă se fundamentează pe încălcarea unui raport administrative
7
Art.60 al Codului penal al Republicii Moldova.
8
Art.30 al Codului contravenţional al Republicii Moldova
9
Art.28 al Codului contravenţional al Republicii Moldova.
9
 Contrângerea aplicabilă contravențiilor în principiu se manifestă sub formă de sancțiuni
contravenționale care pot fi și privative de libertate, în timp ce în cazul abaterilor administrative
au formă mai mult diluată, cu un grad de severitate mai redus și urmărește nu sacționarea
vinovatului, ci constrângerea acestuia la respectarea și executarea actului administrative pe care,
prin conduit sa l-a încălcat.
- Răspunderea administrativ ca formă a răspunderii juridice intervine acolo și atunci când
se încalcă normele dreptului administrativ;
- Răspunderea administrativă este una din formele de condamnare ale statului;
- Răspunderea administrativă este angajată ca o răspundere pentru acele prejudicii cauzate
oamenilor particulari din culpa autorităților publice;
- Un loc aparte în răspunderea administrativă îl ocupă funcționarul public.
Răspunderea contravențională ca formă a răspunderii juridice constă în raportul juridic
contravențional de constrângere, generat ca urmare a comiterii contravenției, între stat și
contravenient, raport complex al cărui conținut îl formează dreptul statului de a aplica persoanei
vinovate sancțiunea prevăzută de lege pentru contravenția comisă și de a o constrânge să o
execute, cu obligația contravenientului de a suporta aplicarea și executarea sancțiunii
contravenționale, în vederea restabilirii ordinii de drept și restaurării autorității legii.
4.3. Răspunderea contravențională și răspunderea civilă
Atît la baza răspunderii civile, cât şi a celei contravenţionale stau aşa instituţii juridice ca
fapta ilicită, cauzalitatea, culpa sau vinovăţia, prejudiciul.
Prejudiciul este o condiţie de bază pentru răspunderea civilă. În lipsa prejudiciului nu poate
exista răspunderea civilă delictuală. Pentru răspunderea contravenţională, prejudiciul, de
asemenea, prezintă o condiţie importantă, însă nu obligatorie10.
Răspunderea civilă este definită, în accepţiunea unui alt autor, ca fiind o sancţiune
patrimonială cu caracter reparator, care rezidă în obligaţia unei persoane care a cauzat alteia un
prejudiciu printr-o fapta culpabilă şi ilicită de a-l repara.
Prejudiciul reprezintă rezultate dăunătoare de natură patrimonială, nepatrimonială, efecte a
încălcării drepturilor subiective şi a intereselor legitime a unei persoane. Răspunderea civilă va
apărea doar atunci cînd a fost cauzat un prejudiciu şi care, ulterior, va trebui reparat. Oricît de
culpabilă nu ar fi fapta din punct de vedere civil, ea nu va produce efecte dacă nu s-a cauzat un
prejudiciu. Prejudiciul este o condiţie a răspunderii civile şi autorul faptei va răspunde în limita
prejudiciului cauzat.

10
O. Pantea, A. Antoci, Drept Contravențional, support de curs, CEP USM, Chișinău, 2020

10
 Răspunderea civilă angajată în vederea reparării prejudiciilor injust cauzate, în afara unei
legături juridice contractuale între persoana răspunzătoare şi victimă, poartă denumirea de
răspundere civilă delictuală, încă din momentul în care această formă a răspunderii civile a fost
consacrată legislativ, jurisprudenţial şi doctrinal.
Răspunderea civilă delictuală, formă a răspunderii civile, este raportul juridic obligaţional
născut urmarea săvârşirii unui delict civil, prin care s-a adus atingere drepturilor şi intereselor
legitime ale unei persoane, în temeiul căruia se naşte obligaţia de reparare integrală a
prejudiciului injust cauzat victimei. Delictul civil se conturează ca fiind o faptă umană ilicită,
săvârşită, în principiu, cu vinovăţie, şi care cauzează un prejudiciu injust unei alte persoane
urmarea încălcării drepturilor şi intereselor sale legitime, cu excepţia acelei ipoteze în care fapta
ilicită constă în neexecutarea unui contract.
Răspunderea contravenţională, la rîndul său, intervine în cazul în care destinatarul normei
juridice materiale (a regulilor de conduită) a nesocotit regula ori s-a produs un eveniment natural
de a cărui apariţie legea contravenţională leagă răspunderea unui subiect de drept.
4.4. Răspunderea contravențională și răspunderea disciplinară
Aceste două forme de răspundere juridică se deosebesc, în primul rînd, prin temeiul aplicării
şi natura sancţiunii.
Conform dispoziţiilor legale, art. 201 din Codul muncii al Republicii Moldova 11, disciplina
muncii reprezintă obligaţia tuturor salariaţilor de a se subordona unor reguli de comportare,
stabilite în conformitate cu prezentul cod, cu alte acte normative, cu convenţiile colective, cu
contractele colective şi cu cele individuale de muncă, precum şi cu actele normative la nivel de
unitate, inclusiv cu regulamentul intern al unităţii.
În cazul în care are loc o încălcare a disciplinei de muncă, poate surveni răspunderea
disciplinară. Disciplina muncii vizează obligativitatea de a respecta niște reguli de conduită
prestabilite din timp de către legiuitor, în general, și de angajator și de reprezentanții salariaților,
în special. Astfel temei de survenire a răspunderii disciplinare o constituie încălcarea disciplinei
de muncă, pe când temei al răspunderii contravenționale o constituie contravenția.
O altă deosebiră o constă în calitatea subiectului, întrucât pentru răspunderea disciplinară în
calitate de subiect avem persoana salariată. Calitatea de salariat – această calitate se justifică prin
existența contractului individual de muncă. Răspunderea disciplinară are un caracter strict
personal, deoarece numai un salariat care a săvârșit o abatere disciplinară poate fi atras la
răspundere disciplinară, respectiv legea nu admite asumarea răspunderii disciplinare pentru un
alt salariat sau atragerea la răspundere disciplinară a succesorilor salariatului. Pe când subiect al

11
Codul Muncii al Republicii Moldova, nr.154 din 28.03.2003, în Monitorul Oficial a Republicii Moldova nr.159-
162 din 29.07.2003.
11
răspunderii contravenționale poate fi orice persoană fizică sau juridic cu excepția autorității
publice.

CONCLUZII

12
 Realizarea ordinii de drept presupune din partea tuturor destinatarilor legii o conduită
conformă cu dispoziţiile acesteia pentru normala desfăşurare a relaţiilor sociale. Pentru cei care
nu-şi conformează conduita dispoziţiilor legale săvârşind fapte ilicite, restabilirea ordinii de
drept încălcate are loc prin constrângere.
Răspunderea contravențională, fiind o garanţie a dreptului, are menirea de a influenţa
subiecţii raporturilor juridice printr-un sistem eficient de mijloace de drept orientate spre
respectarea dispoziţiilor legale şi protecţia valorilor sociale pe care acestea le afirmă. Realizarea
acestui scop implică stabilirea unor interdicţii juridice (obligaţiuni juridice), respectiv posibilităţi
juridice care se asigură prin instituirea unor sancţiuni, privite ca stimulatori cu caracter pozitiv
sau negativ. Stabilirea acestor stimulatori este destinată să blocheze acţiunile ilegale şi să
stimuleze acţiunile pozitive, respectiv comportamentul normal al subiecţilor de drept, prin
modalităţi sau mijloace egale pentru toţi.
Răspunderea contravenţională este o formă a răspunderii juridice al cărei conţinut îl
formează dreptul statului de a trage la răspundere pe contravenient precum şi obligaţiile acestuia
din urmă de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate în vederea restaurării
autorităţii legii.
Răspunderea contravenţională izvorăşte dintr-o faptă a omului generatoare de consecinţe
materiale şi imateriale socialmente neconvenabile, faptă descrisă legal prin elementele ei
constitutive şi caracterizată juridic ca fiind o contravenţie.
Răspunderea contravențională este bine determinată cu trăsăturile sale care o divizează de
alte forme răspunderii juridice. Unicul temei juridic de aplicare a răspunderii contravenționale
este contravenția comisă cu vinovăție.
Alături de celelalte forme are răspunderii juridice, răspunderea contravențională constituie
una din cele mai des întâlnite. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea abaterilor de la
lege, dacă au un pericol mai redus, constituie contravenție. Facem zgomot dupa orele 23:00
contravenție, am depășit viteza maximă admisibilă – contravenție, injuria, calomnia din nou
contravenție. Și acest lucru este ceva binevenit într-o societate democratică. Atât timp cât statul
a acordat cetățenilor drepturi și libertăți pe de o parte, trebuie și să le limiteze pe de altă parte,
deoarece în caz contrar s-ar insaura un haos, unde fiecare ar face c ear vrea și cum ar vrea nefiind
sancționat.

13
 BILBIOGRAFIE
A. Acte normative interne
1. Codul Contravențional al Republicii Moldova, nr. 218 din 24.10.2008 în Monitorul Oficial
nr. 78-84 din 17.03.2017
2. Codul Penal al Republicii Moldova, nr. 985 din 18.04.2002, în Monitorul Oficial în
Monitorul Oficial nr.72-74, din 14.04.2009;
3. Codul Muncii al Republicii Moldova, nr.154 din 28.03.2003, în Monitorul Oficial a
Republicii Moldova nr.159-162 din 29.07.2003.
B. Bibliografie
În română
1. Elena MORARU, RĂSPUNDEREA JURIDICĂ – EXPRESIE A CONDAMNĂRII DE
CĂTRE STAT A UNEI CONDUITE ILICITE, Revista Legea și Viața, noiembrie, 2016.
2. Victor GUȚULEAC, Andrei HARBUZ, TEMEIUL JURIDIC DE APLICARE A
RĂSPUNDERII CONTRAVENȚIONALE, Revista Legea și Viața, Februarie 2016.
3. O. Pantea, A. Antoci, Drept Contravențional, support de curs, CEP USM, Chișinău, 2020.

14