RelațiaAutor:

dintre Gorbatovschii
temperament șiViorel,
caractergrupa 1, anul II, semestrul III
 CUPRINS

1. Introducere;
2. Temperamentul;
3. Caracterul;
4. Relația dintre temperament și caracter;
5. Concluzie
 INTRODUCERE

  Prin personalitate înţelegem elementul stabil al conduitei unei persoane sau ceea ce o
caracterizează şi o diferenţiază de alte persoane. Aceasta îmbină atât trăsături generale, cât şi
trăsături particulare. Personalitatea se formează încă de la naştere şi continuă să se dezvolte pe
tot parcursul vieţii, având la bază ereditatea şi fiind puternic influenţată de relaţiile
interpersonale şi sociale.
Pentru a înţelege mai bine acest element, trebuie să observăm diferenţa dintre termenul de
”personalitate” şi cei de ”individ” sau ”persoană”. Cuvântul ”individ” se referă la orice fiinţă vie,
ca reprezentant al speciei sale. El desemnează totalitatea însuşirilor fizice, biologice şi psihice ale
fiinţei respective, identice la toţi ceilalţi care fac parte din specia sa. În cadrul indivizilor,
distingem şi specia umană. Termenul de ”personalitate” are, aşadar, un conţinut mai bogat
decât cel de ”persoană”. Acesta subliniază faptul că fiecare om are o serie de trăsături tipice,
proprii tuturor oamenilor, indiferent de loc şi timp, care rămân stabile şi se manifestă constant
în comportament.
În urma colaborării dintre diferitele structuri ale organismului şi a influenţelor din mediu
înconjurător, vor rezulta o serie de trăsături de personalitate, de atitudini şi de aptitudini, care
pot să varieze de la o personalitate la alta. Deoarece per sonalitatea este rezultatul modului în
care se combină numeroşii factori biologici, fi ziologici, psiho logici şi sociali care intervin în defi
nirea per sonalităţii, pot să rezulte foarte multe ti puri de personalitate.
Componentele de bază ale personalităţii sunt: 1) motivaţia; 2) temperamentul; 3)
autoaprecierea; 4) caracterul; 5) voinţa; 6) aptitudinile.
 TEMPERAMENTUL

S-a observat că oamenii, nimerind în una şi aceeaşi situaţie de viaţă se comportă

diferit. Unii încearcă energic să-şi supună situaţia, alţii se lasă bătuţi, ai treilea
contemplează liniştit scena.
De ce oamenii în una şi aceeaşi situaţie, realizând una şi aceeaşi activitate, o fac
totuşi atât de diferit? Un răspuns acceptabil ar fi: de aceea că ei au temperamente
diferite care le prescriu mod diferit de a reacţiona şi a se comporta
este ansamblul de însuşiri ale personalităţii
Temperamentul care determină dinamica şi energia cu care se
produc procesele psihice şi actele de
comportament.
Temperamentul nu determina calitatea manifestarilor psihice, ci doar latura lor
dinamico-energetica, nu determina continutul, cat forma in care este expus si exteriorizat
acest continut. Daca cineva gandeste “incet”, aceasta nu inseamna ca el gandeste “prost”;
daca vorbeste repede, accelerat, aceasta nu inseamna ca spune ceva interesant. Continutul
activitatii psihice si, mai ales, valoarea lui sunt date de alte componente ale personalitatii
(aptitudini, caracter).
 Colericul dispune de o reactivitate prompta, imediata, bogata, intensa, este
impetuos, capabil de sentimente intense si durabile, de o mare rezistenta,
este productiv in plan intelectual, in schimb este impulsiv, iritabil, isi iese
repede din fire, este predispus spre “explozii” afective, manifesta
incredere exagerata in propriile sale forte, minimalizandu-le pe ale altora,
se lasa cuprins de stari de furie, de alarma, isi risipeste energia.

Sanguinicul este deosebit de vioi, mobil, impresionabil, sensibil, manifesta

reactii rapide, intra usor in activitate, dezvolta energie, se adapteaza usor,
Portretele este sociabil, destins, in schimb este usuratic, vorbaret, guraliv,
psihologice ale influentabil, nestatornic, fluctuant si inegal in trairile sale psihice.
celor patru
temperamente Flegmaticul dispune de o mare capacitate de munca, rabdare,
fundamentale perseverenta, stapanire de sine, calm, este aproape imperturbabil, dar
manifesta si inertie in manifestarile sale psihice, reactii intarziate (chiar
daca sunt adecvate) si stereotipizate, capacitate relativ scazuta de a se
adapta mai ales la situatiile noi, variabile, este relativ incordat.

Melancolicul este hipersensibil, meticulos, migalos, interiorizat,

constiincios, dispune de procese afective durabile, intense, dar este putin
increzator in propriile forte, retras, supus, timid, nesigur, traieste
sentimente de inferioritate, dispune de mobilitate si reactivitate slabe.
 CARACTERUL

este o totalitate a însuşirilor psihice şi morale ale

individului uman manifestate în comportamentul şi
Caracterul acţiunile sale, în atitudinile şi poziţia sa faţă de sine,
faţă de alţii, faţă de societate şi faţă de valorile unanim
recunoscute ale acesteia.
Trassăturile caracteriale sunt acele particularitati psihice individuale care fac parte
integranta din structura caracterului. Fiind insusiri esentiale si durabile ale persoanei, ele
determina un mod constant de manifestare. Datorita acestui fapt, cunoscand trasaturile de
caracter, noi putem prevedea cu multa probabilitate cum se va comporta un om intr-o
imprejurare sau alta.
Caracterul este nucleul personalităţii, unde se concentrează întreaga
individualitate psihică şi morală a persoanei.
Caracterul unei persoane își asumă prezența unor lucruri care sunt semnificative
pentru el, motive pentru acțiuni, scopuri, acțiuni.
Putem spune că caracterul este orientarea unei persoane în viață. 
 Caracter
Tipul extravertit
Un introvertit este o persoană a cărei
energie psihologică este îndreptată spre
interior. Se simte confortabil doar singur cu
el însuși sau cu oameni foarte apropiați de
el. Calea de ieșire din zona de confort
pentru un introvert este orice interacțiune
cu străinii, orice vorbire publică, toate
acestea provoacă stres pentru un introvert
și astfel își cheltuiește multă energie
emoțională.
Prin urmare, odihna pentru astfel de
oameni este mai mult o seară singură cu o
cană de ceai decât o petrecere zgomotoasă
sau o excursie la unii centru comercial unde
există o mulțime mare de oameni, în
propriile sale cuvinte înseamnă o persoană
închisă, necomunicativă.
Tipul introvertit
Un extrovertit este o persoană a cărei energie
psihologică este îndreptată spre exterior, către
lumea exterioară. Se simt confortabil fiind în
societate, într-o mulțime de oameni, fie că este
o clasă, o coadă, un concert. Când sunt singuri
se simt singuri, tristi.
Extrovertiții au de obicei mulți prieteni,
cunoscuți, sunt foarte sociabili, adesea sunt
lideri ai companiei. Acest tip de oameni este
întotdeauna pozitiv și îl dă altora.
Ei preferă să se relaxeze - în companii
zgomotoase, acestea sunt cluburi, petreceri,
concerte, pentru un extrovertit, comunicarea
este elementul principal al relaxării, pentru că
din ea își atrage energia emoțională.
 Tipuri de caracter

adaptabil la mediu, pozitiv faţă de cerinţele

Tipul armonios sociale, cu autoapreciere reală, sociabil,
optimist, principial etc.;

Tipul conflictual impulsiv, nereţinut, se supraapreciază, cu

cu ambianţa capacităţi atrofiate de comunicare, egoist, lipsit
de compasiune etc.;

nu poate armoniza raportul dintre social şi

Tipul cu personal, se subapreciază, afectat de nevroze sau
conflicte interne chiar de stări patologice grave etc.;

Tipul lipsit de opinii, principii, dependent de grup,

influenţabil uşor influenţabil, fără de iniţiativă.
 Relația dintre temperament și caracter

Temperamentul si caracterul sunt doua notiuni diferite care nu trebuiesc

confundate.

Temperamentul Caracterul

vizeaza suprastructura morala a

se refera la insusiri ereditare ale
personalitatii, calitatea de fiinta
individului.
sociala a omului.

In ultima instanta trasaturile temperamentului si caracterului formeaza, practic,

un aliaj indisolubil, ce determina oblic chipul general al omului, caracteristica lui
individuala.
 Caracterul reprezinta
Temperamentul este datul
structura de norme, legi
genetic mostenit de la parinti,
morale, credinte si convingeri
relativ stabil, putand fi
pe care le achizitionam prin
modificat mai mult sau mai
educatia primita de la parintii
putin prin prisma caracterului.
nostri si prin modelare sociala.

Ambele devin unitare si expresive,

reprezentand personalitatea.

P.P. Neveanu consideră ,,cei doi termeni ai contradictiei se intrepatrund, trec unul in
altul, coincid…”vorbind despre ,,integrarea organica a temperamentului in comportament.”
,, Temperamentul nu poate fi conceput in afara caracterului omului, ci ca o parte
integranta, organica a structurii acestuia.”
Si tipul de activitate nervoasa este implicat in caracterului ,,ca o latura a acestuia”.
Si intr-un caz si in altul se ajunge la ,,amestecul” celor 2 laturi ale personalitatii, la
pierderea specificului fiecareia dintre ele.
Dupa M. ZLATE adevarata solutie a relatiei dintre temperament si comportament o
constituie relevarea interinfluentelor reciproce cu efecte:
– benefice, constructive
- coordante ale personalitatii
 În legătură cu relația temperament și comportament s-au formulat mai multe poziții
disctincte:
1. Unii autori neputandu-le diferentia au recurs
la amestecul lor:
NUTTIN definea

Temperamentul:
Caracterul: ,,componenta
,,componenta fiziologica,
afectivo-dinamica a
in mare parte stabila si
personalitatii”
ereditara.”

Alti autori au ajuns la concluzia separarii lor, pornind de

la marea constanta a temperamentului de-a lungul vietii
individului:

Se considera ca temperamentul Caracterul era interpretat doar ca un

influenteaza viata psihica in general si simplu strat ce se suprapune peste
nicidecum personalitatea, de aceea el este temperament, el fiind un fel de dublura a
rupt, desprins de personalitate. Argumentul temperamentului.
invocat il reprezenta existenta unor
manifestari temperamentale care apar
independent de atitudinile caracteriale si
uneori chiar in ciuda acestora
 Se incerca descifrarea caracterului dupa parametrii tipologici, invocandu-se faptul ca
atitudinile persoanei si semnificatia lor conduc la schimbarea aspectului dinamico-energetic
al conduitei.
Potrivit acestei pozitii se ajungea la concluzii:
Din punct de vedere

Teoretic Practic

Autonomia Ignorarea temperamentului în

temperamentului formarea personalitatii

P.P.-NEVEANU: ,,cei doi termeni ai contradictiei se intrepatrund, trec unul in altul, coincid
vorbeste despre ,,integrarea organica a temperamentului în caracter”.
Temperamentul nu poate fi conceput in afara caracterului omului, ci ca o parte integranta,
organica a structurii acestuia.

Tipul de activitate nervoasa este implicat in C ,,ca o latura a acestuia.

Într-un caz si in altul se ajunge la ,,amestecul” celor 2 laturi ale personalitatii, la pierderea
specificului fiecareia dintre ele.
Daca avem in vedere influenta tempetamentului asupra caracterului, atunci
constatam urmatoarele situatii tipice:

1. Temperamentul coloreaza modul de exprimare, de manifestare in

comportament a trasaturilor caracteriale.

2. Temperamentul predispune la anumite manifestari caracteriale.

3. Temperamentulavantajeaza sau provoaca dificultati in formarea unor trasaturi

caracteriale.

Influenta comportamentului asupra temperamentului, consta in principal,

controlarea, reglarea acestuia din urma si se concretizeaza in urmatoarele situatii:

1. Caracterul retine, inhiba an. insusiri temperamentale (mai ales pe acelea care
se asociaza in plan comportamental cu aparitia unor efecte negative).

2. Caracterul mascheaza si compenseaza temporar insusirile temperamentale care

odata manifestate in comportament ar produce efecte dezadaptative.

3. Caracterul valorifica la maxim trasaturile temperamentale care se asociaza in

plan comportamental cu efecte pozitive.
 Caracter - în contrast cu temperamentul
Temperament - este o
el este o combinație de calități, care se
colecție de proprietăți mentale care
manifestă în raport cu obiectele și
afectează comportamentul
subiecte ale lumii. Caracterul este, de
omugândirelui și activitățile sale.
asemenea, ca urmare a activității minții,
Memorie, viteza de, gradul de
dar spre deosebire de temperamentul,
concentrare și ritmul de activitate -
care este dat omului prin natura sa, el a
pentru toate acestea este în sistemul
creat și modificat de-a lungul vieții. Pe
nervos uman, care este considerat a fi
caracterul unei persoane este influențată
un factor fundamental în formarea
de factori precum mediul social, educație,
unuia dintre tipurile de temperament.
profesie, etc.

- Caracterul o combinație de
calități dobândite; - Temperament –dobandit
- Caracterul poate fi prin naștere;
schimbat sub influența - Temperamentul rămâne
circumstanțele vieții; neschimbat;
- -Caracterul și - Temperamentul ea nu poate
caracteristicile sale fi.
individuale pot fi evaluate .
 CONCLUZIE
Între temperament şi caracter există o strînsă legătură. Temperamentul cuprinde
manifestările dinamice ale personalităţii, iar caracterul – relaţia cu lumea interioară şi cu
ambianţa. Temperamentul, totodată, determină anumite trăsături ale caracterului, care se
fundamentează pe calităţile neurofiziologice ale individului uman, suportînd în permanenţă
un control social.
Fiecare dintre cele 2 componente ale personalitatii detine o anumita ,,putere” asupra
celeilalte, chiar daca aceasta nu este la fel de mare si la fel de semnificativa.
Numai prin efort voluntar constient, prin organizarea superioara a caracterului omul isi
poate lua in stapanire propriul temperamentul.
Rolul reglator al caracterul nu trebuie sa fie insa excesiv, nu trebuie sa mearga pana la
anihilarea temperamentul.
Temperamentul și caracterul va fi întotdeauna confundat cu un altul. Cu toate acestea, în
tandem, acestea creează întreaga persoană, care poate fi estimată întotdeauna din lateral. Si
cel mai important, pentru calitățile sale înnăscute am fost întotdeauna în armonie cu
dobândită.