REFERAT

Rspunderea juridic n domeniul proteciei mediului

Cuprins:
I.
II.

VI.

Delimitri conceptuale
Funciile rspunderii civile
a. Fruncia preventiv
b. Funcia reparatorie
Definiia mediului
Fundamentul rspunderii pentru prejudiciul adus mediului
Prejudiciul ecologic
a. Specificul prejudiciului ecologic
b. Clasificarea prejudiciile ecologice
Rspunderea juridic privitoare la protectia mediului in condiiile Legii-cadru de

VII.

protectie a mediului
Rspunderea privitoare la prejudiciul adus mediului cu referire la prevenirea i

III.
IV.
V.

repararea prejudiciului asupra mediului din perspectiva Ordonanei de Urgen

VIII.
IX.
X.
XI.
XII.

nr.68/2007
a. Subiectul activ
b. Activitile profesionale aflate la originea prejudiciilor ecologice
c. Prejudiciul ecologic n OUG nr.68/2007
d. Natura rspunderii instituit prin OUG nr.68/2007
e. Subiectul pasiv
f. Consecinele rspunderii pentru atingerile aduse mediului
g. Raportul cu celelalte regimuri de rspundere
Raportul ntre rspunderea obiectiv i principiul precauiei
Noiunea de deeu
Rspunderea n dreptul mediului i Directiva Habitate
Rspunderea contravenional
Rspunderea penal

I.

Delimitri conceptuale
Constiinta de mediu este considerata in doctrina ca fiind una din cele mai importante

cai de realizare a cointeresarii protectiei si dezvoltarii mediului. Realitatea confirma insa ca

aceasta constiinta ecologica sau este doar in formare la multe persoane, sau lipseste, iar
consecintele negative asupra mediului sunt evidente. Din aceste motive, se apeleaza la
legislatie pentru suplinirea lipsei acestei constiinte si pentru educarea oamenilor, chiar pe cale
coercitiva.

Dreptul stabileste regulile de conduita in domeniul mediului, dar si sanctiunile care pot
interveni in situatiile in care aceste reguli se incalca prin savarsirea de fapte daunatoare
mediului.
Alaturi de calea cointeresarii bazata pe constiinta de mediu, pe constiinta de proprietar,
raspunderea juridica reprezinta una din caile importante si eficiente de realizare a cointeresarii
in domeniul protectiei si dezvoltarii mediului. Folosirea constrangerii juridice, a sanctionarii
faptelor anti-mediu este un mijloc necesar, alaturi de mi 959b18j jloacele de constientizare, de
stimulare si de amplificare a interesului populatiei, in vederea ocrotirii si dezvoltarii
mediului.
Comportamentul oamenilor poate fi dirijat in directia respectarii regulilor de conduita
impuse de dreptul mediului, prin instituirea unor forme de raspundere juridica severa. In
literatura de specialitate straina se apreciaza ca pentru starea actuala a mediului ar exista o
responsabilitate colectiva ce apartine: comunitatilor stiintifice, savantilor, tuturor oamenilor
care doresc progresul desi sunt constienti ca el comporta riscuri la nivelul avantajelor avute
tocmai din progresele realizate.
Eficacitatea sanciunilor mpotriva ,,delictelor ecologice reprezint problema centrala.
ncercrile de a transfera de la dreptul comun al rspunderii, fundamentate i reguli specifice
dreptului mediului nu au dus la prelungiri semnificative la nivelul dreptului pozitiv. De
asemenea, ncercrile de a crea un delict specific vtmrii mediului care s sancioneze de o
manier global ilicitul ecologic, nu au dus la un rezultat concret.1
Pot fi trase la raspundere juridica orice persoane fizice sau juridice care nu respecta
legislatia mediului. Persoanele care raspund juridic se pot afla in situatii de agenti poluanti
(cand prin faptele lor polueaza efectiv mediul) sau de agenti nepoluanti (cand prin faptele lor
ilicite nu polueaza mediul propriu-zis dar acestea sunt sanctionabile dupa normele de dreptul
mediului).
Considerm c rolul pe care trebuie s l joace legislaia n vederea proteciei factorilor
de mediu este n primul rnd unul preventiv. Oamenii, agenii economici, organismele
guvernamentale i neguvernamentale trebuie s adopte o conduit care s asigure, s
garanteze un mediu sntos i s evite pe ct posibil aciunile cu risc de poluare.2 Este mult
mai uor i mai puin costisitor s se previn producerea unui prejudiciu dect repararea lui,
1 D.Anghel, Rspunderea juridica privitoare la protecia mediului, Ed.Universul
Juridic, Bucureti, 2010, p.115;

ca s nu mai vorbim c de multe ori este imposibil readucerea factorilor de mediu n starea
iniial, la parametrii normali.
De asemenea, normele dreptului mediului trebuie s aib i caracter reparator. Ele
trebuie s cuprindp i dispoziii care sp facp posibil repararea prejudiciilor cauzate prin
poluarea mediului i oamenilor. Legislatia de mediu trebuie s aib i caracter sancionator,
impunandu-se pedepse mai aspre decat cele care sunt prevazute n prezent mai ales n cazul
unor fapte prin care sunt afectai grav, uneori ireversibil, diveri factori de mediu.3
II.

Funciile rspunderii civile

a. Funcia preventiv
n ultima perioad se discut din ce n ce mai mult despre existen a unei rspunderi
civile preventive, a crei finalitate pare s urmreasc anticiparea i evitarea unor
prejudicii viitoare i poteniale. n esen, aceasta are la baz o rspundere fr
prejudiciu, fundamentat pe principiul precauiunii, pentru un risc generat de o conduit
a unor persoane care, n temeiul legii sau al unui contract, au obligaia de pruden.
Riscul astfel generat const ntr-o stare de fapt poten ial periculoas, determinat de
informaiile din respectivul domeniu, care indic probabilitatea producerii
unui prejudiciu de o anumit gravitate. Constatm pe aceast cale, c att rspunderea
obiectiv ct i cea subiectiv, consacrate expres de legiuitor i ndelung analizate de
doctrin, par s nu mai fac fa noilor specii de daune care vin odat cu noua er
tehnologic i informaional n care ne aflm. ntrega evolu ie din jurul nostru implic
n discuie domenii din ce n ce mai complexe, precum internetul, genetica, biogenetica,
medicina, industria extractiv i prelucrtoare, energetica i telecomunica iile,
susceptibile de a da natere unor prejudicii care prin natura i efectele lor pot ajunge s
ne amenine sntatea, viaa ct i natura din jurul nostru.
Mergnd pe acest raionament, ajungem la concluzia c, posibilitatea producerii unor
accidente cu consecine grave la scara larg, crete direct propor ional cu trecerea
timpului i implicit odat cu dezvoltarea tuturor tehnologiilor ce ne nconjoar. Solu iile
2 G.Durac, L. Bouriaud, Dreptul mediului.Rspunderea juridic pentru daune
ecologice, Ed. Junimea, Iai, 2004, p.12;
3 G.Durac, L. Bouriaud, Dreptul mediului.Rspunderea juridic pentru daune
ecologice, Ed. Junimea, Iai, 2004, p.12;

legislative existente la nivel actual impun cu prioritate ideea de reparaie a prejudiciului,

ca form de rspundere civil. Problema este c, n cazul unor accidente energetice ori
provenite din sectorul industrial, prejudiciul survenit va afecta cu preponderen o
comunitate de oameni, un grup determinat dintr-o anumit zon, iar mai rar o singur
persoan. Se omite astfel posibilitatea de a avea la dispozi ie instrumentele juridice
necesare prevenirii unor astfel de evenimente.
ncercnd s previn realizarea prejudiciului viitor, aciunea preventiv intervine
undeva pe linia unui fictiv raport de cauzalitate dintre fapt i prejudiciu chiar naintea
producerii faptului social prejudiciabil, avnd drept scop evitarea sau
reducerea consecinelor prejudiciabile ale acestuia. n plus, ca un element specific, se
remarc modalitatea n care rspunderea civil preventiv pune accentul pe valorile
umane fundamentale, pe care ncearc a le proteja prin raportare la comunitate, fr a
pune n discuie i atitudinea psihic a celor ce risc a le afecta.

b. Funcia reparatorie
Fiind un instrument al controlului social, dreptul, inclusiv dreptul mediului, previne
dezorganizarea, asigura coeziunea interioara a colectivitatilor prin programarea si tipizarea
unor conduite socialmente utile, defineste cadrul general de desfasurare a proceselor sociale si
sanctioneaza conduitele deviante.
Raspunderea se concretizeaza intr-o obligatie de dezdaunarea, care se stabileste in sarcina
autorului prejudiciului. Prin urmare, dreptul mediului se stabileste in sarcina autorului
autorului prejudiciului.
Prin urmare, dreptul mediului indeplineste si o functie reparatorie. In fapt, aceasta functie
este insasi ratiunea de a fi a acestei ramuri de drept, ceea ce reiese si din faptul ca
fundamentul raspunderii pentru prejudicii aduse mediului este conform OUG nr.68/2007
privind raspunderea de mediu principiul poluatorul plateste. OUG mentioneaza ca transpune
prevederile directivei si in art.1 stabileste cadrul de reglementare a raspunderii de mediu
bazata pe principiul poluatorul plateste.
III.

Definiia mediului

Evoluiile sociale, economice, politice i legislative din ultimele decenii, dinamica

dreptului i tendina ce se manifest n sfera dreptului i anume aceea de conturare a unor noi

ramuri de drept, distincte, au determinat recunoaterea dreptului mediului ca ramur de drept

autonom n sistemul de drept.
Pentru desemnarea acestei ramuri de drept se folosesc diferite denumiri: dreptul mediului
nconjurtor, dreptul proteciei naturii i mediului, dreptul ecologic, dreptul ambiental,
dreptul mediului, etc.
Dreptul mediului poate fi definit ca fiind ramura de drept distinct din sistemul de drept
romnesc, format din totalitatea normelor juridice care reglementeaz relaiile dintre
persoane stabilite n legtur cu protecia i dezvoltarea mediului.
Din aceast definiie, putem contura urmtoarele trsturi specifice dreptului mediului:

este o ramur de drept distinct n sistemul nostru de drept;

este o ramur de drept format din norme juridice specifice, ce prezint

trsturi comune;

normele de dreptul mediului reglementeaz relaiile sociale formate n

procesul de prevenire a polurii, ameliorarea i dezvoltarea mediului, sancionarea

faptelor poluante etc.
IV.

Fundamentul rspunderii pentru prejudiciul adus mediului

Pn la adoptarea rspunderii obiective pentru prejudiciul adus mediului prin art. 81 al

Legii nr. 137/1995 privind protectia mediului4 pentru repararea prejudiciilor cauzate prin
poluare, victima putea s-i ntemeieze preteniile pe dispoziiile art.1000 alin 1 din Codul
civil rspunderea obiectiv sau dispoziiile art. 998-999 Cod civil rspundere pentru
culp5.
Rspunderea civil delictual se ntemeia, iniial, pe ideea de culp, greeal sau
vinovie. Rspunderea ntemeiat pe culp este o rspundere subiectiva, care aparine
4 Legea nr 137/1995 privind protectia mediului modificata i republicat n M. Of.
Nr. 70/2000
5 D.Anghel, Rspunderea juridica privitoare la protecia mediului, Ed.Universul
Juridic, Bucureti, 2010, p.120;

subiectului sau persoanei responsabile. Prin temeiurile cu caracter obiectiv se nscrie i ideea
de risc i cea de garanie. Rspunderea ntemeiat pe risc presupune un raport de cauzalitate
obiectiv, care unete prejudiciul cu cel care l-a cauzat.
Rspunderea ntemeiat pe ideea de garanie este tot o rspundere obiectiv. Garania se
ntemeiaz sau se justific pe riscul de activitate i presupune ca i n cazul riscului, un raport
cauzal obiectiv, care leag prejudiciul de autorul faptei ilicite.
V.

Prejudiciul ecologic

a. Specificul prejudiciului ecologic

Sunt ns unele aspecte care nu sunt dect rareori ntlnite la ceea ce am putea numi ,
dup cum am mai artat daunele ordinare (obinuite).
Astfel, putem evidenia faptul c unele consecine ale atingerilor aduse mediului sunt
de cele mai multe ori ireversibile. n acest sens, putem exemplifica imposibilitatea
reintroducerii unei specii care a disprut sau imposibilitatea reconstituirii unui biotop care nu
mai exist.
De asemenea, datorit faptului c poluarea are, aa cum am mai artat, efecte
cumulative i sinergice, de cele mai multe ori dauna ecologic este rezultatul nsumrii
acestora i al cumulrii ntre ele; acumularea acestor leziuni poate avea efecte catastrofale. Se
cunosc asemenea consecine, de pild, prin efectele produse de-a lungul lanului alimentar
(Boala Minamata, n Japonia).
Specific daunei ecologice, considerm c este i nerespectarea vecintii. Dauna
ecologic se poate manifesta fr ca mcar s fie atinse vecintile faptului cauzator de
prejudicii. Ploile acide, datorit transportului atmosferic, pot produce efecte negative la mari
distane fa de locul de emisie a noxelor (SO2).
Dauna ecologic este ndeobte un prejudiciu colectiv, mai ales datorit cauzelor sale
(pluralitate de autori, dezvoltare industrial, concentrare urban etc.) i efectelor acesteia
(costurile sociale). Se mai poate remarca i caracterul difuz al daunelor ecologice prin
manifestrile lor (aer, radioactivitate, poluarea apelor), ceea ce face ca legtura cauzal ntre
fapt i prejudiciu s fie mult mai lax. Repercutarea acestor daune se face prin ricoeu, n
msura n care se aduc atingeri mai nti elementelor naturale i apoi drepturilor individuale.
b. Clasificarea prejudiciilor

i.

In functie de modul de producere, prejudiciile ecologice se clasifica in

prejudicii directe si prejudicii prin ricoeu. n prima categorie sunt
ncadrate

prejudiciile

cauzate

mediului

nconjurtor

propriu-zis,

independent de lezarea direct a unui interes uman, care n literatura

juridic au fost calificate ca daune ecologice pure. n cea de-a doua
ii.

categorie sunt inlcuse prejudiciile cauzate omului, bunurilor, proprietii.

Dupa obiectul lor, prejudiciile ecologice pot fi clasificate in prejudicii
cauzate mediului, n accepiunea sa lrgit, proprietii i/sau
persoanei ori pierdei economice. Acest clasificare a fost folosit n

iii.

cauza Ttar contra Romnia n aprarea Guvernului Romn.

n raport de caracterul prejudiciilor putem distinge intre daunele de
origine primar i daunele de origine secundar. Sunt prejudicii de
origine primar daunele cauzate valorilor materiale, respectiv indreptate
spre atingerea intereselor patrimoniale ale persoanelor, putnd consta n
pierderi n producie, moartea animalelor, distrugerea unor plantaii i su
caracter real. Prejudiciul de origine secundar este provocat de paguba de
origine primar, fiind rezultatul prejudiciului primat cauzat mediului
nconjurtor i poate aprea sub forma unor pierdeti de natur fizio-logica,

iv.

genetic, moral, etc.

Prejudiciile ecologice se clasific n prejudicii reparabile n natur i
prejudicii reparabile prin echivalent bnesc, n funcie de modul de
reparare. Repararea n natur n materia dreptului mediului reprezint o
modalitate privilegiat care poate fi asigurat complet i perfect n natur,
fie de ctre natur nsi, fie prin intervenie uman. Cea de-a doua
categorie vizeaz prejudiciul ecologic prirvit lato sensu. Acoperirea
integral a prejudiciului presupune repararea ntregului prejudiciu produs

v.

pn la ncetarea tulburrii.
n funcie de cauza lor, prejudiciile ecologice se clasfic n doua
categorii prejudicii contractuale i prejudicii extracontractuale.
Prejudiciile contractuale sunt urmarea a unei obligaii stabilite printr-o
convenie ncheiat ntre autorul lor i victim, obligaie preexistent. Cel
de-al doilea tip de prejudicii rezult din nclcarea unor norme generale de
conduit.

vi.

Prejudiciul ecologic poate fi clasificat ca previzibil sau imprevizibil

dupa cum in momentul faptului ilicit ntinderea sa a fost sau putea fi

vii.

prevzut sau, dimpotriv, nu a fost sau nici nu putea fi prevzut.

n funcie de durata producerii lor distingem ntre prejudicii asupra
mediului instantanee i prejudicii succesive. Sunt incluse n categoria
prejudiciilor instantanee acele prejudicii care se produc fie de o data, fie
ntr-o perioad scurt de timp, cum ar fi deteriorarea calitii apei prin
deversarea ntr-un ru a unor substane poluante, distrugerea recoltei de pe
o suprafa de teren agricol, prin deversarea unei cantiti de iei dintr-o
conduct magistral avariat, etc. Daunele succesive se produc ntr-o
perioad mai ndelungat de timp, fiind consecina aceluiai fapt
ilict.constituie prejudiciu succesiv starea de infirmitate datorat polurii
sonore, incapacitatea de munc genera de poluani, precum cadmium,
arsenic, mercurs, etc.

VI.

Rspunderea juridic privitoare la protecia mediului n condiiile Legiicadru de protecie a mediului

Art.81 alin.1 din Legea nr.137/1995,republicat, stabilete categoric faptul c:

Rspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culp. La baza
instituirii rspunderii civile obiective pentru pagubele ecologice a stat modelul rspunderii
civile obiective, independente de culp, prevzut de dispoziiile art.1000 alin.1 din Codul
civil6.
Necesitatea obiectivizrii rspunderii juridice n dreptul mediului a fost susinut de o
serie de autori, fiind fondat pe ideea de risc7, dup care orice activitate desfurat de o
persoan creeaz un risc pentru alta, fcnd responsabil pe autorul su pentru prejudiciul pe
care-l poate cauza fr a mai fi nevoie de dovada culpabilitii.

6 M.Eliescu, Rspunderea civil delictual ,Ed. Academiei, Bucureti,

1972, pag.372 ; F.Deak, Condiiile i fundamentul rspunderii cauzate de
lucruri, Rev. Romn de drept, nr.1/1967, pag.2;
7 S. Lungu, Rspunderea civil n cazul polurii mediului nconjurtor,
Rev. Romn de drept, nr.3/1978, pag.25

Rspunderea celor care au determinat o aciune asupra mediului, modificnd i afectnd

calitile sale, se antreneaz sub forma obligrii acestora la repararea prejudiciilor provocate.
Rspunderea pentru riscul ecologic se angajeaz n situaiile n care poluarea este determinat
de activitatea general a unor ageni economici8.
Poluarea fiind rezultatul acumulrii lente a unor efecte negative care produc latent
consecine negative, periculoase, grave asupra mediului, impune reguli particulare n privina
rspunderii pentru pagubele cauzate. Regimul rspunderii civile pentru risc impune
indemnizaia victimei, indiferent de culpa autorului, singurul caz de exonerare a rspunderii
fiind fora major.
Alturi de principiul special al rspunderii civile obiective independent de culp, Legea
mediului consacr n materie de rspundere pentru prejudiciu i rspunderea soildar, n
cazul pluralitii autorului.
Prin instituirea acestor principii complementare, se urmrete satisfacerea cerinelor
principiului fundamental poluatorul pltete.
Prin instituirea rspunderii obiective, independente de culp, victima polurii va trebui s
dovedeasc numai existena prejudiciului i raportul de cauzalitate ntre fapt i pagub,
eliminndu-se proba culpei, care este deosebit de dificil n materie ecologic.
De asemenea, prin instituirea rspunderii solidare, n caz de pluritate de autori, coautorii
prejudiciului ecologic vor rspunde solidar, independent de culpa lor. n ceea ce privete
obligaia de asigurare pentru daune n cazul activitilor generatoare de risc major, problemele
controversate n literatura de specialitate sunt legate de faptul c nu exist o definiie clar i o
identificare corespunztoare a unor asemenea activiti.
Legislaia special cuprinde dispoziii care consacr, pentru anumite cazuri de degradare,
sau poluare a mediului, rspunderea civil, bazat pe culpa autorului15 aceasta reprezentnd o
excepie de la regula instituit prin art. 81 din legea cadru. Acest fapt apreciem c
demonstreaz o necesitate a legilor succesive cu privire la consecinele produse mediului prin
diferite activiti.
8 Art.81 alin.2 din Legea nr.137/1995 dispune c n cazul activitilor
generatoare de risc major, asigurarea pentru daune este obligatorie

VII.

Rspunderea privitoare la prejudiciul adus mediului cu referire la prevenirea

i repararea prejudiciului asupra mediului din perspectiva OUG nr.68/2007

a. Subiectul activ
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate mediuliu de o activitate periculoasa trebuie sa fie
suportat de operatorul acelei activitati. Acesta este motivul pentru care in ordonanta se
defineste notiunea de operator. Principiul poluatorul plateste a stat la baza determinarii
subiectului activ a raspunderii de mediu. Dreptul comunitar aduce precizari suplimentare fata
de definitiile din dreptul international asa cum sunt consacrate in convetia de la Lugano si
Principiile- proiect al comisiei de drept international. In notiunea de operator sunt incluse atat
persoanele fizice cat si persoanele juridice. In acest concept se inscriu detinatorii unui permis
sau unei autorizatii pentru o activitate profesionala sau persoana care este inregistrata oricare
notifica desfasurarea oricarei activitati.
Pentru ca definitia termenului de operator ca persoana responsabila de repararea
prejudiciului este esentiala pentru asigurarea aplicarii efective a acestei ordonante. Totodata ,
definitia trebuie sa acoperitoare tinand seama si de formele raspunderii persoanei juridice
stabilite ca atare de legea societatii comerciale.
b. Activitatile profesionale aflate la originirea prejudiciilor ecologice
Conditia este ca orice prejudiciu ecologic cauzat de o activitate prevazuta in anexa 3 sa fie
prevenit ori, dupa caz, reparat daca activitatea respectiva este de natura profesionala. Definitia
activitatii profesionale este data de articolul 2. 1 ca fiind orice activitate desfasurata in cadrul
unei activitati economice, afaceri sau unei interprinderi indiferent de caracterul privat sau
public, profit sau nonprofit.
c. Prejudiciul ecologic in OUG nr. 68/2007
Cum aratam anterior, Conventia de la Lugano defineste in articolul 2 prejudiciul ecologic
prin prisma a 3 componente distincte : pagubele provocate persoanelor si bunurilor de catre o
activitate periculoasa , cele specifice produse mediului si costurilor generate de masurile de

salvare in vederea prevenirii extinderii si agravarii, fie a unei daune corporale sau materiale,
fie uneia cauzate mediului.
OUG nr.68/2007 destinge 3 categorii de prejudicii ecologice- cauzate speciilor si
habitatelor protejate, aduse apelor respectiv solurilor intelegand prin prejudiciu ori schimbare
negativa masurabila unei resurse naturale sau o deterioare masurabila a unui serviciu legat de
resurselor naturale, care poate surveni direct sau indirect . Prejudiciul trebuie sa fie
coantificabil si concret pentru a putea declansa raspunderea in cazul prejudiciilor aduse
speciilor si habitatelor naturale protejate, evaluarea importantei efectelor negative se
realizeaza in functie starea initiala luand in considerare a anexei 1, legea speciala cuprinzand
elementele pentru stabilirea caracterului semnificativ ale efectelor prejudiciului. In ceea ce
priveste dauna adusa solului evaluarea acesteia se realizareaza luand ca termen de referinta
riscul pe care il prezinta pentru sanatatea umana.

d. Natura raspunderii instituita prin OUG nr. 68/2007

OUG institui un regim special de raspundere cu caracter public, cu raspundere de natura
preponderent administrativa de drept al mediului distincta si diferita de raspunderea civila de
drept clasic si de raspunderea administrativa propriu-zisa.
Raspunderea obiectiva reprezinta obiectul prezentei lucrari astfel ca urmeaza a analiza
acum celelalte doua reguli. Solidaritatea pasiva cunoaste doua ipostaze: obligatia de a scurta
in mod solitar costurile masurilor preventive sau reparatorii de catre doi sau mai multi
operatori care au cauzat un prejudiciu asupra mediului sau o amenintare iminenta cu un astfel
de prejudiciu; si raspunderea solidara si indivizibila intre operatori si consortiu sau compania
multinationala prin care acesta face parte pentru prejudiciu asupra mediului sau o amenintare
iminenta cu un asemenea prejudiciu pe care a produs-o
e. Subiectul pasiv
Orice prejudiciu cauzeaza o serie de consecinte care sunt suportate de persoana vatamata.
Din lege rezulta ca obligatia principala revine autoritatilor administrative, care pot solicita
operatorilor sa ia masurile preventive sau de reparare considerate ca fi necesare.
Legiuitorul comunitar a plecat de la premisa ca autoritatile publice gardianul mediului,
acesta fiind un bun public. Pe de alta parte prevederea unei actiuni directe in patrimoniul

persoanelor fizice si juridicie impotriva operatorilor ar fi necesitat armonizarea legislatiei

nationale a statelor membre in domeniul procedurii civile, fapt care este considerat a fi un
aspect complet.

f. Consecintele raspunderii pentru atingerile aduce mediului

Orice raspundere determina o serie de consecinte, care sunt suportate , de regula, de
persoana trasa la raspundere. Subiectul activ al raspunderii are obligatia de a lua masurile
preventive. Aceste masuri sunt luate ca raspuns la un eveniment, o actiune sau o omisiune
care a creat o amenintare iminenta cu un prejudiciu al supra mediului in scopul prevenirii sau
diminuarii prejudiciului. Masurile preventive pot fi impartite in doua categorii :
-

Masurile luate in cazul unei amenintari iminente cu un prejudiciu

Masurile luate pentru diminuarea prejudiciului produs

Din modul de reglementare al masurilor preventive rezulta importanta deosebita acordata

acestor masuri, legiuitorul subliind ca ele trebuie sa fie proportionale cu amenintarea iminenta
si sa conduca la evitarea producerii prejudiciului, luand in considerare principiul precautiei in
luarea deciziei.
De asemenea se vorbeste despre masurile reparatorii. Aceste masuri pot fi impartite in
masuri de restabilire si masuri compensatorii.
Intre cele trei tipuri de masuri preventive, preparatorii, compesatorii prevazute de
ordonanta exista o legatura. In cazul repararea primara nu conduce la readucerea mediului la
starea initiala se iau masuri de reparare complementara. In afara de aceasta, pentru a
compensa pierderile interimare suferite se recurge la repararea compensatorie.
g. Raportul cu celelalte regimuri de raspundere
Raspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpa;
in cazul pruralitatii, raspunderea este solidara. In mod exceptional, raspunderea poate fi
subiectiva pentru prejudiciul cauzat speciilor protejate si habitatelor naturale, conform
reglementarii specifice. Articolul 1 al ordonantii arata ca raspunderea din dreptul mediului
este bazata pe principiul poluatorul plateste in scopul prevenirii si repararii prejudiciului
asuprea mediului stabilind cadrul de reglementare in materie. Sunt aplicabile principiile
prevenirii , precautiei, proportionalitatii si subsidiaritatii.

Masurile preventive si preparatorie trebuie sa fie proportionale cu amenintarea iminenta

sau prejudiciul cauzat si sa conduca la evitarea indepartarii efector lui luand in considerare
principiul precautiei in luarea deciziilor conform art. 10 alin. 3 si art.14 alin.2 din OUG. In
concluzie definitia mediului data de OUG nr. 195/ 2005 determina si diferenta pe domeniul de
aplicare a raspunderii in functie de sfera de daune vizate.

VIII. Raportul ntre rspunderea obiectiv i principiul precauiei

Instanta foloseste notiunea de raspundere preventiva care permite repararea si a unui
prejudiciu potential atunci cand deriva intr-o actiune ale carei consecinte nu pot fi pe deplin
cunoscute la un moment dat , avand in vedere limitele cunoasterii umane. Pentru a stabili
raportul intre raspunderea obiectiva si principiul precautiei trebuie :
-

Analizat domeniul de actiune al principiului si procedurilor in care intervin interese

concurente
Cunoscuta notiunea de risc in paralel cu dezvoltarea activitatii susceptibile de a crea
risc

Trebuie subliniat ca in materia dreptului comunitar judecatorul national competent sa

judece toate litigiile care privesc aplicarea si interpretarea dreptului comunitar daca o norma
de drept comunitar nu stabileste competenta instantelor comunitare.

IX.

Noiunea de deeu

Creterea numrului populaiei n ultimele decenii a dus la sporirea consumului ceea ce a

favorizat creterea volumului deeurilor menajere. Azi in rile dezvoltate se acumuleaz in
jurul a 800 - 1 000 kg de deeuri pe cap de locuitor annual. Volumul mare de deeuri duce la
modificarea echilibrului ecologic al naturii, deaceea oamenii sunt chemai s contribuie la
micorarea impactului negativ al deeurilor.
Noiunea clasic de deeu este redat n legislaia de mediu a UE care definete deeurile
drept orice substan sau obiect pe care operatorul le elimin sau intenioaneaz s le
elimine, iar conform legislaiei naionale, deeurile sunt substanele, materiale, obiecte,
resturi de materii prime provenite din activiti economice, menajere i de consum, care i-au
pierdut , integral sau parial, valoarea iniial de ntrebuinare, dintre care unele sunt

reutilizabile dup prelucrare (art.1 al Legii nr. 1347-XIII din 09.10.97). Referitor la deeul
menajer se poate concretiza c devine deeu orice obiect, element, component care a fost
introdus n pubel de ctre consumator i care, prin amestec, devine murdar, greu de
separat ulterior i de introdus in procesul de reutilizare.
Volumul deeurilor este enorm astfel pentru a nterprinde un plan de gestiuni a acestei
cantiti este nevoie mai nti de o clasificare a deeurilor.
Deeurile se mpart dup cteva criterii: sursa de generare, compoziie, caracteristica
principal de tratare, posibilitatea de refolosire, gradul de agresivitate asupra mediului
X.

Rspunderea n dreptul mediului si Directiva Habitate

Prin faptele poluante se polueaz mediul, se cauzeaz un prejudiciu ecologic. Rspunderea

juridic pentru faptele poluante este o rspundere special, de dreptul mediului, ce presupune
existena unui element special- poluarea factorilor de mediu.
Poluarea mediului poate fi rezultatul aciunii umane dar i rezultatul unor fenomene
naturale, prin care agenii poluani intoxic, polueaz factorii de mediu. Poluarea factorilor de
mediu (sol, subsol, pduri, ape, atmosfer) prin fapte poluante atrage rspunderea juridic.
Normele de dreptul mediului, reglementeaz i acele fapte care dei nu polueaz n mod
direct mediul, sunt sancionabile n condiiile stipulate prin acestea i atrag rspunderea
juridic.
Reglementarea cadru n materie, dar i alte reglementri speciale prevd astfel de fapte,
cum ar fi: schimbarea categoriei de folosin a terenurilor agricole sau forestiere fr
aprobare; refuzul de prezentare autoritilor pentru mediu a datelor privitoare la emisiile de
poluani; prezentarea de date sau informaii false n studiile de impact asupra mediului etc.
Directiva Habitate a fost creata pentru a conserva atat speciile de plante si animale
salbatice, cat si habitatele naturale din Uniunea Europeana, prin infiintarea Ariilor Speciale de
Conservare. Toate actiunile bazate pe aceasta directiva sunt axate pe mentinerea unui statut de
conservare favorabil sau pe reabilitarea speciilor si habitatelor propuse. Toate masurile de
conservare ar trebui sa aiba in vedere si aspectele economice si sociale la nivel regional si
local. Directiva Habitate (92/43/CEE) sta la baza infiintari retelei Natura 2000.
XI.

Rspunderea contravenional

Rspunderea contravenional este o form a rspunderii administrative (aadar relaia

ntre ele este de parte - ntreg), contravenia fiind o form de manifestare a ilicitului
administrativ, forma cea mai grav a acestuia, regimul su juridic fiind n general, unul
administrativ. Doctrina specializat n dreptul mediului face referire tot mai des la apariia
unei noi forme a contraveniei i anume contravenia ecologic, specie aparte caracterizat
prin faptul c este vorba de o fapt ilicit prin care a fost nclcat o norm, respectiv un
raport de drept al mediului, necesar a fi sancionat prin norme de drept speciale care n unele
cazuri derog de la dreptul comun.
Aadar, se va putea vorbi despre existena unei contravenii ecologice numai dac fapta
este prevzut i sancionat de legislaia de protecie a mediului. Din punct de vedere
statistic, contraveniile n aceast materie sunt numeroase (mai multe chiar dect infraciunile)
i mbrac o mare varietate de forme. n majoritatea actelor normative (fie c e vorba despre
legi, hotrri, ordonane sau ordonane de urgen emise de ctre Guvern, ordine ale
minitrilor, hotrri ale organelor administraiei publice centrale sau locale) vom ntlni o
reglementare att a infraciunilor (acolo unde se poate realiza normativizarea, deoarece
infraciunile nu pot fi instituite dect prin lege), dar mai ales a contraveniilor din acel
domeniu.
Trebuie remarcat faptul c, dei par exagerate n valoare absolut, limitele de amend
stabilite de legiuitor sunt relativ mici, avnd n vedere c cei care ncalc normele impuse pot
fi uneori companii multinaionale cu cifre de afaceri de miliarde de euro i care i pot permite
fr probleme plata unei sume de bani adeseori simbolic pentru ei. Acest fapt face ca amenda
s fie o sanciune relativ ineficient, ce permite unora din cei menionai mai sus s plteasc
relativ lejer, dobndind astfel un adevrat drept de a polua.
Nu ar fi lipsit de interes gsirea unor modaliti mai eficiente de sancionare a acestor
mastodoni economici care s includ soluii mai clare prin care directorilor, managerilor
sau reprezentanilor acestora s li se aplice sanciuni privative de libertate (aadar s fie
schimbat tipul de rspundere). n orice caz, trebuie instituit un nou sistem sancionator prin
care s poat fi aplicate amenzi proporionale cu cifra de afaceri a agentului economic.
O alt posibilitate ar fi stabilirea unor limite maxime de amend mult mari sau chiar
nelimitate ori, ca ultim msur, amenda zilnic. Dup cum o demonstreaz i jurisprudena,
pedepsirea persoanelor juridice este mai eficient prin intermediul sanciunilor
complementare (suspendarea activitii sau nchiderea unitii, obligarea unitii la aducerea

factorului de mediu la starea anterioar polurii, interzicerea desfurrii unor activiti,

publicarea hotrrii de condamnare etc) deoarece, potrivit unor date statistice, instanele de
judecat s-au artat foarte clemente atunci cnd a venit vorba despre aplicarea unor pedepse
privative de libertate pentru reprezentanii persoanei juridice, chiar i n cazul svririi unor
fapte grave din care au rezultat poluri majore ale mediului.
XII.

Rspunderea penal

n general, dreptului penal i sunt caracteristice dou categorii de raporturi juridice

realizate ntre membrii societii i stat 10: raporturi juridice de conformare (care presupun
alinierea conduitei indivizilor la exigenele impuse de lege - acestea apar n majoritatea
cazurilor) i raporturi juridice de conflict. Acest din urm raport apare ca reprezentnd
rspunderea penal, noiune ce desemneaz raportul juridic penal de constrngere, nscut ca
urmare a svririi infraciunii.
Coninutul raportului este unul complex, alctuit din dreptul statului, ca reprezentant al
societii de a trage la rspundere pe infractor, de a-i aplica sanciunea prevzut pentru
infraciunea svrit i de a-l constnge s o execute, precum i din obligaia infractorului de
a rspunde pentru fapta sa i de a se supune sanciunii aplicate, n vederea restabilirii ordinii
de drept i restaurrii autoritii legii. Importana i necesitatea incriminrii faptelor prin care
se polueaz mediul nu mai este necesar a fi demonstrat, avndu-se n vedere i faptul c, de
cele mai multe ori, poluarea mediului pune n pericol grav sntatea i viaa oamenilor, a
animalelor i a plantelor.
n Romnia, protecia mediului prin intermediul dreptului penal este o preocupare a
legiuitorului relativ recent, datorat n special expansiunii fenomenului criminalitii.
Problema nu o constituie neaprat inexistena normelor incriminatoare (acestea exist, mai
ales sub presiunea dreptului comunitar) ci, mai ales, procedura de aplicare efectiv a acestora,
avnd n vedere i diferena enorm existent ntre criminalitatea real i cea descoperit i
sancionat.

Bibliografie
D. ANGHEL, Rspunderea juridic privitoare la protecia mediului, Ed.
Universul Juridic, Bucureti, 2010;
Gh. Durac, L. Bouriaud, Dreptul mediului. Rspunderea juridic pentru
daune ecologice, Ed. Junimea, Iai, 2004;
.A. Stnescu, Regimul juridic al rspunderii civile pentru daune cauzate
prin poluare n context internaional, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2013;
http://www.academia.edu/5616984/Dreptul_Mediului_-_Note_de_Curs
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptulmediului/capitolul-xii-raspunderea-juridica-in-dreptul-mediului/
http://natura2000.ro/glosari-de-termeni/
http://www.stiucum.com/drept/dreptul-mediului-inconjurator/Raspundereajuridica-in-dreptu55918.php