Sunteți pe pagina 1din 156

1

PARTEA I

CURS DE DREPT FUNCIAR



CAPITOLUL I Noiuni introductive despre materia , obiectul i izvoarele
dreptului funciar

1 Noiunea, obiectul dreptului funciar i delimitarea de alte ramuri de drept
2 Izvoarele dreptului funciar

CAPITOLUL II. Consideraii generale despre regimul juridic al
proprietii

1. Noiunea i coninutul dreptului de proprietate.......................................
2 .Dreptul de proprietate privat. Definiie i caractere juridice..................
3. Regimul juridic al terenurilor proprietate privat......................................
A. Cazuri de inalienabilitate temporar legal a terenurilor...........................
B. Forma autentica a actelor juridice de dispozitie cu privire la terenuri si
locuinte..
4.Rechiziia , exproprierea i confiscarea .....................................................
5.Dreptul de proprietate public. Exercitarea , dobandirea si incetarea dreptului
de proprietate public.......................................................................
6.Distincia dintre domeniul public i domeniul privat.....................................

CAPITOLUL III . Notiuni introductive cu privire la stabilirea dreptului de
proprietate privata asupra terenurilor potrivit Legii fondului funciar 18/1991.
1. Stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor potrivit Legii
fondului funciar.................................................................................................
2. Persoanele indreptatite sa beneficieze de dispozitiile legii...........................
3.Limitele reconstituirii actuale a dreptului de proprietate in cazul persoanelor
fizice.........................................................................................

CAPITOLUL IV. Modalitatile si categoriile de persoane indreptatite la
reconstituirea dreptului de proprietate privata.

1.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate n proprietatea
statului n baza Decretului 712/1966 sau a altor acte normative speciale - art. 36
alin. 5 din legea nr. 18/1991 i art. 34 din legea nr. 1/2000
2.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere aflate n
proprietate statului - art. 45 din legea nr. 18/1991 i art. 24 i urm. din legea nr.
1/2000...............................................................................................
2
3.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate n
administrarea fostelor uniti agricole de stat - art. 37 din legea nr. 18/1991 i art.
8,10,11 din legea nr. 1/2000..................................................................
4.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole fr
construcii , instalaii , amenajri de interes public, intrate n proprietatea statului
i aflate n administrarea primriilor - art. 41 din legea nr. 18/ 1991..
5.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole provenite din
fostele izlazuri comunale , transmise unitilor de stat si care n prezent sunt
folosite ca puni, fnee i arabil - art. 44 din legea nr.
18/1991..............................................................................................................
6.Reconstituirea dreptului de proprietate n favoarea Academiei Romne,
universitilor i instituiilor de nvmnt superior cu profil agricol - art. 9 alin. 3
din legea nr. 1/2000...................................................................
7 . Reconstituirea si constituirea dreptului de proprietate in cazul terenurilor
aferente constructiilor - art. 23 din Legea 18/1991...........................................

CAPITOLUL V . Modalitile i persoanele ndreptite la constituirea
dreptului de proprietate privat asupra terenurilor
1. Constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor agricole foste
proprietate a CAP..............................................................................
2.Constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor intravilane
atribuite , potrivit legii , n folosin venic sau n folosin pe durata existenei
construciei , n vederea construirii de locuine proprietate personal sau cu
ocazia cumprrii de la stat a unor asemenea locuine - art. 36 alin. 2 din legea
nr. 18/1991....................................................................
3.Constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor intravilane
atribuite n folosin pe durata existenei construciilor dobnditorilor acestora, ca
efect al prelurii terenurilor aferente construciilor, n condiiile dispoziiilor art. 30
din legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului i localitilor urbane
i rurale - art. 36 alin. 3 din legea nr. 18/1991......................................................................................................
4.Constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor agricole,
proprietatea unitilor administrativ teritoriale, n zona montan defavorizat de
factori naturali, cum sunt: clima, altitudinea, panta, izolarea - art. 43 din legea nr.
18/1991.........................................................................................
CAPITOLUL VI . Reglementri speciale a altor categorii de terenuri
3
CAPITOLUL VII Dispozitii procedurale
1.Procedura constituirii i reconstituirii dreptului de proprietate privat asupra
terenurilor .......................................................................
2 Eliberarea titlurilor de proprietate i punerea n posesie a persoanelor
ndreptite .............
3. Inalienablitatea temporara a terenurilor agricole................................... 4.
Solutionarea litigiilor ivite ca urmare a aplicarii legii nr. 18/1991...............
CAPITOLUL VIII. Regimul juridic al terenurilor proprietate privata..
CAPITOLUL IX . Raspunderea juridica in dreptul funciar.
CAPITOLUL X. Exploatarea terenurilor agricole n Romnia
1. Desfiinarea i lichidarea fostelor cooperative agricole de producie
2. Formele actuale de exploatare a terenurilor i de asociere n
agricultur

CAPITOLUL XI Cauze in materia dreptului funciar in care Romania a fost
condamnata la CEDO.
1. Cauza Viasu impotriva Romaniei.
2. Cauza Samoila si altii impotriva Romaniei .
3. Cauza Sabin Popescu impotriva Romaniei.
4. Cauza Constantin Popescu mpotriva Romniei .
5. Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei - Hotararea
Pilot




CAPITOLUL I

1 Noiune, obiectul raportului de drept funciar i delimitarea de alte ramuri
de drept

1.1 Noiunea i obiectul raportului de drept funciar .
Dreptul funciar este o ramur distinct de drept care cuprinde ansamblul
normelor juridice n relaiile sociale referitoare la dreptul de proprietate i
folosin ( exploatare ) a terenurilor ce constituie fondul funciar al rii , precum i
regimul lor juridic.
Dreptul funciar este o ramur a sistemului nostru de drept care
reglementeaz numai relaiile sociale ce privesc folosina , posesia i alte
drepturi reale al cror obiect l constituie pmntul sau terenurile ce constituie
fondul funciar . Aceasta nu nseamn ns c toate relaiile sociale care au ca
4
obiect pmntul sunt relaii sau raporturi juridice de drept funciar . O parte dintre
aceste raporturi sunt reglementate de norme juridice de drept civil , administrativ
, financiar , constituional etc.
Raportul juridic funciar este o relaie social funciar reglementat de
norme juridice funciare , care are aceleai caracteristici i elemente ca i
raporturile celorlalte ramuri din sistemul de drept romnesc , respectiv:
-subiectele sau prile ntre care se stabilete raportul juridic funciar ;
- coninutul raportului juridic funciar , care cuprinde drepturile subiective i
obligaiile prilor ;
- obiectul raportului juridic funciar , reprezint fie o aciune sau conduit pe care
trebuie s-o urmeze ambele pri ale raportului juridic funciar , fie bunurile sau
terenurile la care se refer drepturile i obligaiile prilor .

n ce privete prile sau subiectele raportului juridic de drept funciar,
acestea nu pot fi dect persoanele fizice i persoanele juridice , ca deintori de
terenuri sau ca organe ori autoriti publice. Astfel , relaiile sociale cu privire la
terenuri care fac obiectul raportului de drept funciar au loc ntre particulari-
persoane fizice i persoane juridice de tip privat , ntre persoane juridice de tip
public , precum i ntre acestea din urm i particulari.
Drepturile subiective i obligaiile ce constituie coninutul raportului juridic
funciar trebuie delimitate.
Astfel , dreptul subiectiv trebuie neles ca un atribut sau prerogativ ,
recunoscut de dreptul obiectiv , persoanelor fizice sau juridice , n calitate de
subiecte active ale raporturilor juridice funciare , n calitate de subiecte active ale
raporturilor juridice funciare , de a pretinde subiectelor pasive ale aceluiai raport
juridic s dea , s fac sau s nu fac ceva. n acest sens , prevederile art. 8
alin. 2 din Legea 18/1991 republicat prevd ca membrilor fostelor cooperative
de producie sau motenitorilor acestora , care au adus pmnt n C.A.P. sau
crora li s-a preluat n orice mod terenuri de ctre aceasta , s li se dea ntre 0,5
i 10 ha n echivalent arabil , iar cei care au adus sau li s-au luat suprafee mai
mari de 10 ha s li se restituie la cerere i diferena , pn la 50 ha n total.
Referitor la cel de al treilea element al raportului juridic funciar , obiectul , n
raporturile juridice funciare acesta se identific n mare msur cu bunurile ,
respectiv terenurile , la care se refer drepturile i obligaiile prilor , fr a
subestima i rolul aciunii sau inaciunii pe care subiectul activ o pretinde
subiectului pasiv. Astfel , n majoritatea raporturilor de drept funciar , obiectul l
constituie terenurile care sunt restituite fie pe calea reconstituirii , fie pe calea
constituirii . n aceste cazuri raportul juridic funciar se stabilete ntre o persoan
fizic i Comisia local de aplicare a Legii 18/1991 , ca autoritate public cu
activitate administrativ i Comisia judeean ce este o autoritate public cu
activitate administrativ jurisdicional.
Concluzionnd , obiectul de reglementare al dreptului funciar este
complex , ceeea ce impune o sistematizare a normelor sale juridice . Normele
juridice care reglementeaz ramura dreptului funciar se pot clasifica , dup
obiectul lor de reglementare , n mai multe categorii , astfel :
5
- norme juridice care reglementez formele proprietii asupra terenurilor i
regimul lor juridic ;
- norme care reglementeaz folosirea , protecia i ameliorarea terenurilor;
-norme juridice care reglementeaz modul de exploatare a terenurilor n
Romnia ;
- norme care reglementeaz sistemul de eviden i publicitate imobiliar.

Delimitarea dreptului funciar de alte ramuri de drept
Diferenele fa de celelalte ramuri de drept , care au caracter de unicitate
sunt , n principal , urmtoarele :
- fa de dreptul civil , n care prile raportului juridic se gsesc pe poziii de
egalitate juridic , n dreptul funciar sunt i raporturi juridice de subordonare ;
- fa de dreptul administrativ , unde majoritatea raporturilor sunt nepatrimoniale ,
n dreptul funciar majoritatea raporturilor sunt nepatrimoniale ;
- comparativ cu dreptul familiei , n care preponderente sunt raporturile personale
nepatrimoniale , n dreptul funciar majoritatea raporturilor juridice sunt
patrimoniale ;
- n dreptul constituional , subiectele raportului de drept se afl , n principal ,
ntr-o relaie de subordonare iar raporturile personale nepatrimoniale sunt
preponderente pe cnd , de regul , subiectele raportului de drept funciar se afl
pe poziie de egalitate , majoritatea raporturilor juridice fiind patrimoniale .
Dei deosebirile privind obiectul de reglementare ntre dreptul funciar , civil ,
administrativ i constituional sunt fundamentale exist instituia dreptului de
proprietate care este comun tuturor ramurilor de drept.

2 Izvoarele dreptului funciar

Izvoarele dreptului funciar sunt formele de exprimare a normelor juridice ,
ce pot fi delimitate n raport de modul de adoptare . Astfel , dup importan ,
actele normative sau izvoarele se clasific astfel :
A. Izvoare generale :
- Constituia Romniei , cel mai important izvor al materiei , ntruct
cuprinde norme care configureaz cadrul general al reglementrii n domeniul
proprietii , precum i norme care reglementeaz n mod expres anumite
aspecte speciale legate de proprietate , cum sunt formele proprietii n Romnia
, bunurile ce fac obiectul exclusive al proprietii publice , regimul juridic al
acestora , garantarea proprietii ;
- Legea nr. 215/2001 modificat a administraiei publice locale , care
definete criteriile de delimitare ale domeniului public i privat al unitilor
administrative-teritoriale ct i regimul juridic al acestora ;
- Noul Cod Civil actualizat prin Legea nr. 60/2012 privind aprobarea OUG
79/2011 pentru reglementarea unor msuri necesare intrrii n vigoare a Legii
278/2009 privind Codul Civil i Codul de Procedur Civil , adoptat prin Legea nr.
134/2010.
B. Izvoare specifice :
6
- Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicat , modificat i completat prin
Legea nr. 169/1997 ;
- Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole i celor forestiere , solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 i ale Legii nr. 169/1997 ;
- Legea nr. 247/2005 privind reforma n domeniile proprietii i justiiei , precum
i unele msuri adiacente ;
- Legea nr.312/2005 privind dobndirea dreptului de proprietate privat asupra
terenurilor de ctre cetenii strini i apatrizi , precum i persoanele juridice
strine ;
- Legea proprietii publice i regimul juridic al acesteia nr. 213/1998, actualizat
prin Legea 241/2003 pentru modificarea anexei , actualizat prin Legea 71/2011
pentru punerea n aplicare a Legii nr. 278/2009 privind Codul Civil ;
- Legea cadastrului i publicitii imobiliare nr. 7/1996 modificat , actualizat prin
Legea 71/2011 pentru punerea n aplicare a Legii nr. 278/2009 privind Codul
Civil;
- Decretul lege nr. 115/1938 privitor la crile funciare ce se aplic n Transilvania
, Banat i Bucovina ;
- Legea nr. 46/2008 Codul Silvic , modificat prin Legea 60/2012;
C. Izvoare condiionate
-Cutuma sau obiceiul juridic este recunoscut ca norm de drept funciar ,
condiionat de trimiterile pe care le menioneaz legea ;
-Conveniile internaionale , datorit alinierii la legislaia Uniunii Europene ; -
Precedentul judiciar care poate condiiona elaborarea normelor de drept funciar
i poate influena hotrrile instanelor( fr caracter obligatoriu ).



CAPITOLUL II

1 Noiunea i coninutul dreptului de proprietate
n art. 555 alin. 1 din Noul Cod civil se prevede : Proprietatea privat este
dreptul titularului de a poseda , folosi i dispune de un bun n mod exclusiv ,
absolut i perpetuu, n limitele stabilite de lege .
Din coninutul definiiei rezult c dreptul de proprietate este definit prin
atributele sale , respectiv :
a) dreptul de a poseda i ntrebuina lucrul potrivit naturii i destinaiei sale ( jus
utendi );
b) dreptul de a-i culege fuctele ( jus fruendi );
c) dreptul de a dispune de lucru ( jus abutendi );
Dreptul de proprietate este dreptul real cel mai deplin , fiind singurul drept
subiectiv care confer titularului su cele trei attribute : posesia , folosina i
dispoziia.
Posesia reprezint posibilitatea proprietarului de a stpni bunul care i
aparine n materialitatea sa , comportndu-se fa de ceilali ca fiind titularul
dreptului de proprietate .
7
Folosina confer proprietarului facultatea de a ntrebuina bunul su ,
culegnd sau percepnd n proprietate toate fructele pe care acesta le produce.
Caracterele dreptului de proprietate:
a) este un drept absolut i inviolabil , fiind opozabil tuturor ( erga omnes ) i
nelimitat , nengrdit ;
b) este un drept exclusiv , n sensul c titularul exercit singur toate atributele
dreptului de proprietate ;
c)este un drept perpetuu , nu se pierde prin moartea titularului su i nu se stinge
prin nentrebuinare ;
d ) limitele i coninutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege ( Cod
Civil , Constituie ).
Dreptul de proprietate poate fi structurat dup unele criterii :
1.Dup subiectele dreptului : dreptul de proprietate al persoanelor fizice; dreptul
de proprietate al persoanelor juridice .
2.Dup modul de dobndire : dreptul de proprietate dobndit prin acte juridice (
dreptul de proprietate dobndit prin acte ntre vii inter vivos i dreptul de
proprietate dobndit pentru cauz de moarte mortis causa ) ;
dreptul de proprietate dobndit prin moduri originare de dobndire a proprietii i
dreptul de proprietate derivat , dobndit prin acte juridice translative de
proprietate .
3. Dup cum dreptul de proprietate este sau nu afectat de modaliti el poate fi :
drept de proprietate pur i simplu i drept afectat de modaliti ( drept de
proprietate comun , drept de proprietate rezolubil sau revocabil i drept de
proprietate anulabil ).
4. Dup regimul su juridic , el poate fi : drept de proprietate privat i drept de
proprietate public.

2 Dreptul de proprietate privat. Definiie i caractere juridice.
Dreptul de proprietate privat este dreptul real principal care confer
titularului su atributele de posesie , folosin i dispoziie ( ius possidendi , ius
utendi , ius fruendi i ius abutendi ) asupra bunului apropriat n form privat ,
atribute care se exercit n mod absolut , exclusiv i perpetuu , cu respectarea
limitelor materiale i juridice.
Cele mai importante caractere juridice ale dreptului de proprietate privat
sunt caracterul absolut i exclusiv . Spre deosebire de celelalte drepturi reale , n
cazul dreptului de proprietate privat nu s-a prevzut posibilitatea stingerii prin
neuz , fapt ce conduce la concluzia c el se bucur i de caracterul perpetuitii ,
expres menionat n art. 555 alin. 1 din Noul Cod Civil . Uneori , aceste
caractere au fost asociate cu alte trei caractere : inviolabil , deplin i transmisibil
care , n fapt , sunt doar elemente ale coninutului acestui drept.
Dreptul de proprietate privat un drept absolut n sensul c este opozabil
erga omnes. De asemenea , este un drept complet i deplin ce confer titularului
plenitudinea prerogativelor caracteristice drepturilor reale. Titularul dreptului de
proprietate privat are libertatea oricrei aciuni sau inaciuni n legtur cu bunul
su .
8
Este , de asemenea , un drept exclusiv n sensul c titularul acestuia deine
monopolul asupra bunului su , cu excluderea oricror teri , inclusiv autoriti
publice , de la exercitarea prerogativelor proprietii .
Caracterul perpetuu exprim durata n timp a acestui drept , n sensul c el
dureaz atta timp ct exist sau este accesibil bunul care formeaz obiectul
su. Astfel , dreptul de proprietate este imprescriptibil sub aspect extinctiv . El nu
se stinge prin neuz , indiferent dac obiectul su este un bun mobil sau imobil.
Limita temporal a existenei dreptului de proprietate privat este dat , de
regul , de momentul pierii bunului ce face obiectul su sau de momentul n care
dei bunul exist nu mai aeste accesibil pentru apropriere material . Pe lng
stingerea pe cale natural pot exista i situaii juridice care s conduc stingerea
acestui drept , corelativ cu naterea dreptului de proprietate public , fie pe calea
exproprierii , fie prin trecerea din domeniul privat n domeniul public al statului
sau al unei uniti administrativ teritoriale.

3 Regimul juridic al terenurilor proprietate privat.
A. Cazuri de inalienabilitate temporar legal a terenurilor.

Libera circulaie a bunurilor , principiu fundamental al spaiului economic
european , precum i procesul aderrii rii noastre la Uniunea European au
condus la revizuirea prevederilor constituionale care interziceau cetenilor
strini i apatrizilor s dobndeasc dreptul de proprietate privat asupra
terenurilor. n acest context , dispoziiile art. 44 alin. 2 din Constituie , n forma
revizuit , recunosc posibilitatea cetenilor strini i apatrizilor de a dobndi
dreptul de proprietate asupra terenurilor , dar numai n condiiile rezultate din
aderarea Romniei la Uniunea European i din alte tratate internaionale la care
ara noastr este parte , pe baz de reciprocitate , n condiiile prevzute prin
lege organic.
Pe acest temei a fost adoptat Legea nr. 312 din 10 noiembrie 2005
privind dobndirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor de ctre
cetenii strini i apatrizii , precum i de ctre persoanele juridice strine.
Conform art. 3 din aceast lege : Ceteanul unui stat membru , apatridul cu
domiciliul ntr-un stat membru sau n Romnia , precum i persoana juridic
constituit n conformitate cu legislaia unui stat membru sau n Romnia ,
precum i persoana juridic constituit n conformitate cu legislaia unui stat
membru pot dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor n aceleai condiii
cu cele prevzute de lege pentru cetenii romni i pentru persoanele juridice
romne . Celelalte persoane , respectiv care nu aveau drept de reziden sau ,
dup caz , un sediu secundar pe teritoriul Romniei la data aderrii la Uniunea
European , pot dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru
reedine sau sedii secundare la mplinirea unui termen de 5 ani de la data
aderrii.
Cu privire la dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole , pdurilor i
terenurilor forestiere , regula instituit prin art. 3 din Legea nr. 312/2005
opereaz de la data aderrii Romniei la Uniunea European numai pentru
fermierii care desfoar activiti independente i sunt ... ceteni ai statelor
9
membre sau apatrizi cu domiciliul ntr-un stat membru , care i stabilesc
reedina n Romnia sau apatrizi cu domiciliul n Romnia ( art. 5 alin 2
coroborat cu alin. 4 din lege ) .
Noul text constituional a nlturat i incertitudinile i controversele legate
de posibilitatea dobndirii terenurilor de ctre cetenii strini i apatrizi prin
motenire legal . Astfel , dispoziiile art. 44 alin. 2 din Constituie n forma
revizuit confirm posibilitatea dobndirii dreptului de proprietate privat asupra
terenurilor doar prin motenire legal. Per a contrario , ei nu vor putea dobndi
un asemenea drept prin motenire testamentar.

n art. 1 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 privind reforma n domeniile
proprietii i justiiei , precum i unele msuri adiacente a fost consacrat
principiul liberei circulaii a terenurilor proprietate privat : Terenurile
proprietate privat , indiferent de destinaia i titularul lor sunt i rmn n circuitul
civil . Ele pot fi nstrinate i dobndite liber prin oricare din modurile prevzute
de lege , cu respectarea dispoziiilor prezentei legi . Actele de dispoziie (
contracte de vnzare-cumprare ori de constituire de drepturi reale )cu privire la
terenuri trebuie ncheiate n form autentic , sub sanciunea nulitii absolute (
art. 2 din Titlul X din Legea 247/2005 ) .
Astfel cum se ntmpl i cu principiul libertii de voin i principiul
liberei circulaii a terenurilor este ngrdit de lege , legiuitorul prevznd mai
multe cazuri de inalienabilitate temporar a terenurilor (interdicii de nstrinare ),
respectiv :
A. Inalienabilitatea prevzut n art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 ,
republicat referitoare la terenul atribuit conform art. 19 alin. 1 , art. 21 i art. 43
nu poate fi nstrinat prin acte ntre vii timp de 10 ani , socotii de la nceputul
celui n care s-a fcut nscrierea proprietii , sub sanciunea nulitii absolute a
actului de nstrinare . n alin. 2 se prevede Constatarea nulitii poate fi
cerut n justiie de ctre primrie , prefectur , procurer i de orice persoan
interesat . Dei au trecut mai mult de 10 ani de la intrarea n vigoare a Legii 18
acest caz de inalienabilitate temporar cu privire la terenurile agricole atribuite
prin constituirea dreptului de proprietate n favoarea unor persoane fizice fr
pmnt sau cu pmnt puin nu i-a pierdut actualitatea , ntruct atribuirea
terenului , mai ales conform art. 43 din lege se poate face i n prezent. Este
vorba de o interdicie de nstrinare parial , numai cu privire la actele juridice
ntre vii , i temporar ( 10 ani ) .
B. Ipoteza special prevzut n art. 497 alin. 4 din vechiul Cod de
procedur civil privitoare la inopozabilitatea actului de nstrinare sau de
constituire de drepturi reale , realizate dup notarea somaiei de plat n cartea
funciar.
n afara acestor cazuri de inalienabilitate temporar a terenurilor , dreptul de
proprietate privat poate cunoate limitri sau restricii legate de necesitatea
sistematizrii i amenajrii teritoriului , precum i de nevoile urbanismului
modern. Astfel , dreptul de proprietate privat asupra terenurilor trebuie s se
exercite cu respectarea restriciilor cuprinse n documentaiile de amenajare a
10
teritoriului i urbanism (Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului i
urbanismul modificat.

B. Forma autentica a actelor juridice de dispozitie cu privire la
terenuri si locuinte. Potrivit art. 2 alin. 1 din Titlul X din Legea 247/2005:
Terenurile cu sau fara constructii , situate in intravilan sau extravilan , indiferent
de destinatia sau de intinderea lor , pot fi instrainate si dobandite prin acte
juridice intre vii , incheiate in forma autentica , sub sanctiunea nulitatii absolute .


4 Rechizitia, expropierea si confiscarea

A. Rechizitia .Este reglementata in Legea nr. 132 din 15 iulie 1997privind
rechizitiile de bunuri si prestarile de servicii in interes public .
Rechizitia este o limita a exercitarii dreptului de proprietate privata , cu caracter
exceptional , care poate fi luata numai de organele autoritatii publice
imputernicite, avand ca obiect cedarea temporara a folosintei unor bunuri mobile
sau imobile de catre agentii economici , institutiile publice , precum si alte
persoane fizice si juridice , care au calitatea de proprietari sau detinatori legali.
Caracterul exceptional limiteaza luarea acestei masuri numai la cazurile de
declarare a mobilizarii totale sau partiale ori a starii de razboi. , de instituire a
starii de asediu sau de urgenta ori in scop de prevenire sau inlaturare a unor
dezastre.
Dupa expirarea perioadei sau la incetarea cauzelor care au determinat rechizitia
bunurile se restituie celor de la care au fost rechizitionate , pe baza unui proces
verbal. Daca bunurile au suferit degadari sau devalorizari , proprietarii au dreptul
la despagubiri.
B. Expropierea . Este o operatie juridica ce are ca efecte principale
trecerea fortata a unui bun imobil din proprietate privata in proprietate publica , in
vederea executarii unor lucrari de utilitate publica , precum si plata unei
despagubiri.
Este reglementata in prezent in principal de art. 44 alin. 3 si 6 din Constitutie ,
art. 562 alin. 3 din NCC , Legea nr. 33 din 27 mai 1994 privind expropierea
pentru cauza de utilitate publica .

B.1Principiile expropierii .
In art. 44 alin. 3 din Constitutie se statueaza ca Nimeni nu poate fi expropriat
decat pentru o cauza de utilitate publica , stabilita potrivit legii , cu dreapta si
prealabila despagubire . Acelasi lucru este reglementat si de Noul Cod Civil .
Astfel , principiile expropierii sunt :
1. Existenta unei cauze de utilitate publica. Expropierea se poate face numai
pentru lucrari de utilitate publica , adica numai in imprejurari exceptionale.
2. Existenta unei despagubiri drepte si prealabile.Conform art. 26 alin. 1 din
Legea nr. 33/1994Despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si
din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor personae indreptatite
11
.Despagubirea are si caracter prealabil , ca o garantie acordata persoanelor
indreptatite.
3. Expropierea se dispune si despagubirea se stabileste prin hotarare
judecatoreasca. In absenta intelegerii partilor , exproprierea se dispune si
despagubirea se stabileste prin hotarare judecatoreasca.

B.2 Obiectul exproprierii.
Conform art. 2 din Legea nr. 33/1994 Pot fi expropriate bunurile imobile
proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu sau fara scop lucrativ ,
precum si cele aflate in proprietatea privata a comunelor , oraselor sau
municipiilor si judetelor .
Asadar pot fi expropriate numai bunurile imobile prin destinatie si numai cele
aflate in proprietate privata .
B.3 Procedura expropierii. Aceasta procedura cuprinde trei etape :
1.Etapa declararii utilitatii publice. Trei conditii sunt necesare pentru declararea
utilitatii publice a lucrarilor care justifica exproprierea : efectuarea unei cercetari
prealabile de catre o comisie specializata , existenta interesului national sau local
care sa confere lucrarilor caracter de utilitate publica , inscrierea lucrarilor in
planurile urbanistice si de amenajare a teritoriului , aprobate conform legii ,
pentru localitatea sau zona unde urmeaza sa se execute lucrarea respectiva.
Rezultatul cercetarii prealabile se consemneaza intr-un proces verbal , care se
inainteaza autoritatii publice competente sa declare utilitatea publica.
Utilitatea publica se declara de catre Guvern pentru lucrarile de interes national.
Consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti declara utilitatea
publica pentru lucrarile de interes local.
Daca autoritatea competent a hotaraste declararea utilitatii publice , actul
respectiv se aduce la cunostinta publica.
Actul de declarare a utilitatii publice poate fi atacat , dupa caz, fie la Curtea
Constitutionala , fie la instantele de contencios administrativ.
2.Etapa administrativa a procedurii expropierii. Aceasta etapa este formata din
trei parti , una propriu-zis administrativ , alta administrativ-jurisdictionala si alta de
contencios administrativ.
a. Propunerile de expropiere se depun la Consiliul Local al comunei , orasului pe
teritoriul caruia sunt imobilele expropriabile.Propunerile de expropiere , impreuna
cu procesul-verbal de cercetare prealabila , se notifica persoanelor fizice sau
juridice care sunt titularele drepturilor reale asupra imobilelor supuse expropierii.
b. Intampinarea impotriva propunerilor de expropiere se depune de catre titularii
altor drepturi reale asupra imobilelor expropriabile in termen de 45 de zile de la
publicarea notificarii.Dupa expirarea acestui termen , in 30 de zile Primarul va
inainta dosarul de expropiere la Secretarul General al Guvernului , pentru
lucrarile de interes national , sau la Consiliul Judetean ori Consiliul General al
Municipiului Bucuresti pentru lucrarile de interes local.
Intampinarea se solutioneaza de catre o Comisie , in fata careia este posibila
incheierea unei intelegeri intre parti care are valoarea unei tranzactii
extrajudiciare.
12
In absenta unei intelegeri intre parti , Comisia trebuie sa hotarasca asupra
intampinarii si asupra propunerilor de expropiere . Daca a fost adminsa
intampinarea si , pe cale de consecinta , au fost respinse propunerile
expropriatorului , acesta are posibilitatea sa formuleze noi propuneri.
Expropriatorul poate ataca in instanta de contencios administrativ numai solutia
de respingere de catre Comisie a noilor propuneri de expropriere , nu si
hotararea initiala . Daca referitor la noile propuneri se formuleaza din nou
intampinare se reia intrega procedura administrativa.
Daca nu se formuleaza intampinare se incheie procedura administrativa si se
deschide posibilitatea inceperii etapei judiciare.
c. Actiunea in contencios administrativ. Daca se admite si a doua intampinare si
se resping noile propuneri de expropiere , expropriatorul poate contesta
hotararea Comisiei in termen de 15 zile de la comunicare la Curtea de Apel din
raza imobilului expropriabil.Contestatia se solutionaeza de urgenta.Hotararea
poate fi atacata cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
3. Etapa judiciara a procedurii expropierii .
a. Sesizarea instantei de judecata. Numai dupa epuizarea etapei administrative ,
expropriatorul poate sesiza instanta competent ( Tribunalul din raza situarii
imobilului expropriabil ) cu o cerere de expropriere . Est obligatorie citarea
tuturor persoanelor interesate. In masura in care nu sunt cunoscuti proprietarii
imobilelor , vor fi citati posesorii.
Instanta este competent sa decida daca cererea este intemeiata , iar in caz
afirmativ, sa stabileasca valoarea despagubirilor. Partile se pot intelege si
incheia o tranzactie cu privire la expropriere si despagubiri , caz in care instanta
pronunta o hotarare de expedient. Daca partile se inteleg doar in ce priveste
exproprierea , instanta va pronunta o incheiere interlocutorie , continuand
judecata pentru stabilirea despagubirilor.
Evaluarea despagubirilor se face de catre o comisie formata din trei experti , care
va tine seama , la calcularea cuantumului despagubirilor de valoarea de
circulatie a imobilului la data efectuarii raportului de expertiza si de valoarea
prejudiciului cauzat proprietarului sau altor persoane care au un interes legitim
asupra imobilului, pe baza dovezilor prezentate de acestea.
Hotararea trebuie sa cuprinda valoarea despagubirii , termenul de plata si , daca
este cazul , defalcarea despagubirii intre proprietar si titularii celorlalte drepturi
reale principale asupra imobilului expropriat. Hotararea este supusa apelului si
recursului.

B.4Efectele juridice ale exproprierii:
-nasterea unor raporturi obligationale intre expropriator , in calitate de debitor , si
persoanele indreptatite la despagubiri , respective proprietarul si titularii celorlalte
drepturi reale principale constituite asupra imobilului expropriat , in calitate de
creditori;
-incetarea oricarei locatiuni la data ramanerii definitive a hotararii de expropriere
( dupa asigurarea de catre expropriator a spatiului de locuit pentru chiriasii a
caror locatiune a fost incheiata legal , anterior inceperii procedurii de
expropriere);
13
-incetarea dreptului de proprietate private si nasterea dreptului de proprietate
publica asupra imobilului expropriat ;
-punerea in posesie a expropriatorului in termen de 30 de zile de la data
indeplinirii obligatiilor stabilite prin hotararea de expropriere ;
-servitutile naturale , legale sau stabilite prin fapta omului , in masura in care
sunt compatibile cu uzul sau interesul public , raman valabile;
-legiuitorul a stabilit la art. 28 alin. 2 , teza I din Legea 33/1994 un caz de
subrogatie reala cu titlu particular ca efect al exproprierii , prevazand ca ipoteca
si privilegiul se stramuta de drept asupra despagubirilor stabilite
Daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit
scopului pentru care au fost preluate , respectiv lucrarile nu au inceput , fostii
proprietari pot cere retrocedarea lor , daca nu s-a facut o noua declarare de
utilitate publica.
De asemenea , indiferent de durata neutilizarii bunului in scopul de utilitate
publica stabilit conform legii , daca expropriatorul isi manifesta intentia de a
nchiria imobilul , expropriatul are un drept prioritar la inchiriere , in conditiile legii.
Daca nu a inceput efectuarea lucrarilor de utilitate publica , iar expropriatorul isi
manifesta vointa de a instraina imobilul , expropriatul are un drept prioritar la
dobandire (art. 37 din Legea 33/1994).

B.Confiscarea . Presupune lipsirea titularului de dreptul su de proprietate
privat. De aceea este reglementata de Constitutie in art. 44 alin. 9 , in forma
revizuita: Bunurile destinate , folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii
pot fi confiscate numai in conditiile legii . In mod asemanator , in art. 562 alin. 4
din NCC se prevede ca Nu pot fi supuse confiscarii decat bunurile destinate sau
folosite pentru savarsirea unei infractiuni ori contraventii sau cele rezultate din
acestea . De asemenea , in art. 44 alin. 8 din Constitutia revizuita se prevede ca
averea dobandita licit nu poate fi confiscata , fiind prezumat caracterul licit al
dobandirii.
Raportat la aceste prevederi , cazurile si conditiile in care poate interveni
confiscarea unor bunuri trebuie expres prevazuta de lege. In legislatia penala si
contraventionala sunt prevazute situatiile in care se poate dispune confiscarea
bunurilor destinate , folosite sau rezultate din infractiuni.



5 Dreptul de proprietate public. Exercitarea , dobandirea si incetarea
dreptului de proprietate public.

A. Dreptul de proprietate public.

Dreptul de proprietate publica este dreptul real principal , inalienabil ,
insesizabil si imprescriptibil (spre deosebire de dreptul de proprietate privat
care este alienabil , sesizabil i prescriptibil ) care confera titularului su , statul
sau o unitate administrativ-teritoriala , atributele de posesie, folosinta si
dispozitie asupra unui bun care , prin natura lui sau prin declaratia legii , este de
14
uz sau utilitate publica , atribute care pot fi exercitate in mod absolut , exclusiv si
perpetuu.
Dreptul comun in materie este alcatuit , in principal , de dispozitiile cuprinse in:
art. 136 alin. 1-4 din Constitutie , in forma revizuita , art. 858-865 NCC , Legea
nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul acesteia , art. 4-6 , 29 alin. 9
si art. 35 din Legea 18/19991 , art. 121-124 din Legea 215/2001 a administratiei
publice locale .
Subiectele dreptului de proprietate publica sunt statul si unitatile
administrativ teritoriale.
Principalul criteriu pentru stabilirea apartenentei la domeniul public a
bunurilor aflate in domeniul public al statului sau unitatilor administrativ teritoriale
este destinatia acestor bunuri. Astfel , apartin domeniului public bunurile afectate
unei utilitati publice , respectiv bunurile de uz sau interes public.Bunurile de uz
public sunt bunurile la a caror utilizare au acces toti membrii comunitatii ,
indiferent de momentul si durata utilizarii ( de ex., drumurile nationale sau locale ,
bibliotecile etc.).Bunurile de interes public sunt bunurile care , desi nu sunt
accesibile uzului public , sunt afectate functionarii serviciilor publice ( cladirile
ministerelor si ale altor institutii publice , echipamente si instalatii in domeniul
apararii nationale) sau sunt destinate sa serveasca un interes national sau local (
bogatiile subsolului , operele de arta etc) . Un alt criteriu de stabilire a
apartenentei bunurilor la domeniul public este declaratia legii . Astfel , potrivit art.
136 alin.3 din Constitutie "Bogatiile de interes public ale subsolului , spatiul
aerian , apele cu potential energetic valorificabil , de interes national , plajele ,
marea teritoriala , resursele naturale ale zonei economice si ale platoului
continental , precum si alte bunuri stabilite de legea organica , fac obiectul
exclusiv al proprietatii publice". Textul este preluat in art. 859 alin. 1 din NCC .
Bunurile din domeniul public al statului si unitatilor administrativ teritoriale sunt
enumerate si in Lista Anexa a Legii 213/1998 , . Rezulta astfel ca , determinarea
apartenentei acestor bunuri la domeniul public este o expresie a vointei
legiuitorului , in masura in care bunul se gaseste in patrimoniul statului sau
unitatii administrativ-teritoriale.
Legea proprietatii publice nr. 213/1998 stabileste obligatia intocmirii
inventarului bunurilor din domeniul public , atat pentru stat , cat si pentru
comunitatile locale ( art. 19-21) . Inventarele se realizeaza de catre comisii de
specialitate. Inscrierea unui bun intr-un asemenea inventar da nastere unei
prezumtii de apartenenta la domeniul public. Actele administrative prin care se
delimiteaza domeniul public al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale ,
respectiv prin care au fost aprobate inventarele din domeniul public , pot fi
atacate in fata instantelor de contencios administrativ, potrivit normelor de drept
comun. Neinscrierea unui bun intr-un asemenea inventar nu inlatura posibilitatea
calificarii bunului ca facand parte din domeniul public, fie prin aplicarea criteriului
naturii bunului , fie prin declaratia legii. Bunurile care , desi sunt in domeniul
public , nu fac obiectul exclusiv al acestuia pe baza dispozitiilor art. 136 alin. 3
din Constitutie sau a prevederilor cuprinse in legi organice , pot fi trecute in
domeniul privat , potrivit procedurii reglementate in Legea 213/1998. Trecerea
din domeniul public in cel privat se face in toate cazurile prin hotararea organului
15
administrativ in al carui domeniu se afla bunul, respectiv hotarare a Guvernului ,
a Consiliului judetean sau Consiliului General al municipiului Bucuresti ori a
Consiliului local.
Exercitarea dreptului de proprietate publica se face in limitele si conditiile
legii , astfel cum se precizeaza in partea finala a art. 2 din Legea nr. 213/1998 .
In acelasi sens , in art. 862 din NCC se precizeaza ca (1) Dreptul de proprietate
publica este susceptibil de orice limite reglementate de lege sau de prezentul cod
pentru dreptul de proprietate privata , in masura in care acestea sunt compatibile
cu uzul sau interesul public caruia ii sunt destinate bunurile afectate . ( 2)
Incompatibilitatea se constata prin acordul intre titularul proprietatii publice si
persoana interesata sau , in caz de divergenta , pe cale judecatoreasca.(3) In
aceste cazuri , persoana interesata are dreptul la o justa si prompta despagubire
din partea titularului proprietatii publice . Astfel , pe langa limitele legale ,
exercitarea acestui drept este determinata si de limitele materiale si de cele
judiciare , astfel cum sunt reglementate si in NCC.
In ce priveste caracterele dreptului de proprietate publica , acesta prezinta
pe langa caracterele dreptului de proprietate privata ( absolut , exclusiv si
perpetuu ) si caractere specifice. Astfel , dreptul de proprietate publica este
inalienabil , imprescriptibil si insesizabil.
Inalienabilitatea presupune faptul ca dreptul de proprietate publica nu poate fi
instrainat sau dobandit prin mijloace de drept privat , bunurile din domeniul public
fiind scoase din circuitul civil. Inalienabilitatea se refera atat la interdictia
instrainarii si dobandirii , ci si a interdictiei instrainarii acestui drept. Incalcarea
regului inalienabilitatii prin acte juridice de drept privat atrage nulitatea absoluta a
acestora. In schimb , inalienabilitatea nu este infirmata de posibilitatea constituirii
unor drepturi reale specifice asupra acestor bunuri , cum sunt dreptul de
administrare , dreptul de concesiune sau dreptul real de folosinta sau de
posibilitatea inchirierii acestor bunuri.
Imprescriptibilitatea este un caracter al dreptului de proprietate publica
consacrat legal , fara a se face distinctia intre prescriptia extinctiva sau achizitiva.
Ca urmare , actiunea in revendicare intemeiata pe dreptul de proprietate publica
este imprescriptibila , poate fi introdusa oricand , indiferent de perioada de timp
care a trecut de la data deposedarii titularului dreptului . De asemenea , paratul
nu poate sa opuna reclamantului in actiunea in revendicare intemeiata pe dreptul
de proprietate publica nici prescriptia achizitiva (uzucapiunea). In mod expres ,
art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 213/1998 si art. 861 alin. 2 din NCC consacra
expres faptul ca bunurile din domeniul public nu pot fi dobaandite de alte
persoane prin uzucapiune.
Insesizabilitatea bunurilor din domeniul public este o consecinta a
inalienabilitatii lor. Aceste bunuri nu pot fi instrainate sau dobandite prin niciun
mijloc de drept privat , deci nici prin vanzare silita . Ca urmare , aceste bunuri nu
pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor , adica nu pot fi obiect
al executarii silite. De asemenea , asupra acestor bunuri nu se pot constitui
garantii reale. In acest sens , in art. 11 alin. 1 din Legea 213/1998 se arata ca
bunurile din domeniul public nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se
pot constitui garantii reale .
16

B. Exercitarea dreptului de proprietate publica.
Atributele dreptului de proprietate publica pot fi exercitate direct de
titularul dreptului , prin autoritatile competente . Unitatile administrativ-teritoriale
exercita in mod direct aceste atribute , prin intermediul Consiliului Local sau al
Consiliului judetean , respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
Teoretic si Statul poate exercita direct atributele dreptului de proprietate publica
prin autoritatea competenta , respectiv Ministerul Finantelor. De cele mai multe
ori , statul nu exercita direct atributele dreptului de proprietate , decat in
momentul in care constituie drepturi reale specifice sau inchiriaza bunuri din
domeniul public. In aceasta situatie , atributele se exercita prin intermediul
titularilor drepturilor reale sau de creanta. Aceiasi posibilitate exista si in cazul
unitatilor administrativ-teritoriale. In acest sens , potrivit art. 136 alin. 4 din
Constitutie , bunurile proprietate publica , in conditiile legii organice , pot fi date
in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate
ori inchiriate ; de asemenea , ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de
utilitate publica . Aceiasi prevedere se regaseste si in art. 861 alin. 3 NCC , iar in
art. 866 se adauga ca Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice sunt
dreptul de administrare , dreptul de concesiune si dreptul de folosinta cu titlu
gratuit .
Dreptul de administrare este un drept real principal care se constituie si se
exercita , ca si dreptul de proprietate publica , in regim de drept public. Este
constituit de autoritatea competenta , in mod gratuit , asupra unui bun din
domeniul public in favoarea unei regii autonome sau a unei institutii publice , ca
modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publica. Este reglementat prin
prevederi cuprinse in legea 215/2001 si alte legi speciale , precum si prin art.
867-870 din NCC . Acest drept se poate constitui numai in favoarea regiilor
autonome si a institutiilor publice( de ex. , Prefecturile si autoritatile administratiei
publice centrale si locale) .
Dreptul de administrare se constituie prin hotarare a Guvernului sau a
Consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
Dreptul de administrare se bucura de caracterele specifice dreptului de
proprietate publica , fiind inalienabil , imprescriptibil si insesizabil. In privinta
continutului sau , posesia , folosinta si dispozitia sunt atributele care il
caracterizeaza . In art. 868 din NCC se arata ca Titularul dreptului de
administrare poate folosi si dispune de bunul dat in administrare in conditiile
stabilite de lege si , daca este cazul , in actul de constituire . Aceste prerogative
nu se confunda insa cu posesia , folosinta si dispozitia ca prerogative ale
dreptului de proprietate publica.
In ce priveste incetarea dreptului de administrare , conform art. 869 din
NCC , acesta inceteaza odata cu incetarea dreptului de proprietate publica sau
prin actul de revocare emis , in conditiile legii , daca interesul o impune , de
organul care l-a constituit . Potrivit art. 12 alin. 3 din Legea 213/1998 , revocarea
dreptului de administrare intervine daca titularul nu isi exercita drepturile si nu isi
executa obligatiile prevazute in actul de transmitere. Prin simetrie , revocarea
dreptului de administrare se realizeaza tot prin hotararea organului car l-a
17
constituit. De asemenea , revocarea intervine potrivit noilor reglementari ale
Codului Civil si daca interesul o impune.
Dreptul de administrare inceteaza si in conditiile in care intervine reorganizarea
sau desfiintarea regiei autonome sau institutiei publice Dreptul de concesiune
asupra bunurilor proprietate publica. Este dreptul real principal inalienabil ,
insesizabil si imprescriptibil , constituit cu titlu oneros pe baza contractului de
concesiune incheiat intre autoritatea concedenta si o persoana fizica sau juridica
de drept privat , cu privire la un bun din domeniul public, ca o modalitate de
exercitare a dreptului de proprietate publica.
Este reglementat in art. 136 alin. 4 teza a II-a din Constitutie , legea 213/1998 si
, in special , in OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune .
Dreptul de concesiune se poate constitui numai asupra bunurilor proprietate
publica a statului sau unitatilor administrativ teritoriale , asa numitele bunuri de
retur. Calitatea de concesionar o poate avea orice persoana fizica sau juridica ,
romana ori straina.
Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica se constituie
numai prin contractul de concesiune. Acesta este , potrivit art. 1 alin. 2 din OUG
54/2006 , un contract in forma scrisa prin care
autoritate publica , denumita concedent , transmite , pe o perioada determinata,
unei persoane , denumite concesionar , care actioneaza pe riscul si raspunderea
sa , dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica in schimbul
unei redevente . Contractul de concesiune este un contract administrativ ce
presupune coexistenta unei parti reglementare , continand clauze obligatorii si o
parte propriu-zis contractuala . Clauzele cuprinse in caietul de sarcini constituie
partea reglementara a contractului.
Contractul de concesiune este , intuitu personae , solemn ,
sinalagmatic , cu titlu oneros , comutativ , cu executare succesiva si constitutiv
de drepturi reale.
Potrivit art. 5 din OUG 54/2006 au calitatea de concedent , in
numele statului , judetului , orasului sau comunei : a) ministerele sau alte organe
de specialitate ale administratie publice centrale , pentru bunurile proprietate
publica a statului; b)consiliile judetene , consiliile locale , Consiliul General al
Municipiului Bucuresti sau institutiile publice de interes local , pentru bunurile
proprietate publica a judetului , orasului sau comunei.
Incheierea contractului de concesiune este precedata de o procedura
administrativa de initiere si de o procedura de atribuire a contractului de
concesiune , de regula pe baza de licitatie sau , prin exceptie , pe baza de
negociere directa ( art. 9-49 din OUG 54/20006) .
Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica este inalienabil
, imprescriptibil , insesizabil , dar temporar. El se poate constitui pe o perioda de
cel mult 49 de ani , de la data semnarii contractului. Subconcesionarea este
interzisa potrivit legii.
Titularul dreptului de concesiune poate sa posede , sa foloseasca si sa
dispuna de bunul incredintat prin contract. Astfel , in art. 872 alin. 1 din NCC se
prevede : Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice
necesare pentru a asigura exploatarea bunului . In acest sens s-a recunoscut
18
dreptul concesionarului de a culege fructele bunului concesionat. In ce priveste
dispozitia , regula este cea a inalienabilitatii. Astfel , in art. 872 alin. 1 din NCC se
statueaza ca sub sanctiunea nulitatii absolute , concesionarul nu poate instraina
si nici greva bunul dat in concesiune sau , dupa caz , bunurile destinate sau
rezultate din realizarea concesiunii si care trebuie , potrivit legii sau actului
constitutiv , sa fie predate concedentului la incetarea , din orice motive , a
concesiunii .
In art. 57 din OUG 54/2006 sunt prevazute cauzele de incetare a
contractului de concesiune care duc , implicit , si la incetarea dreptului aferent ,
respectiv: la incetarea duratei stabilite in contract; in cazul in care interesul
national sau local o impune; prin denuntarea unilaterala de catre concedent , cu
plata unei despagubiri juste si prealabile in sarcina acestuia , in caz de dezacord
fiind competenta instanta de judecata; in cazul nerespectarii obligatiilor de catre
concesionar , prin reziliere de catre concedent , cu plata unei despagubiri juste si
prealabile , in sarcina acestuia.
Dreptul real de folosinta gratuita asupra bunurilor proprietate publica. Este
dreptul real principal inalienabil , insesizabil si imprescriptibil , constituit de
autoritatea competenta asupra unui bun din domeniul public , ca modalitate de
exercitara a dreptului de proprietate publica , in favoarea unei persoane juridice
de drept privat de utilitate publica.
Prin art. 136 alin. 4 , teza a II-a din Constitutie si art. 874 alin. 1 din NCC se
prevede ca bunurile proprietate publica pot fi date in folosinta gratuita , pe termen
limitat , in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica . Potrivit art. 17 din
Legea 213/1998 Statul si unitatile administrativ- teritoriale pot da imobile din
patrimoniul lor , in folosinta gratuita , pe termen limitat , persoanelor juridice fara
scop lucrativ , care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica ori
serviciilor publice .
Acest drept se poate constitui nu numai asupra bunurilor imobile , ci si asupra
bunurilor mobile. Titularii dreptului real de folosinta sunt potrivit textelor legale
amintite , persoanele juridice fara scop lucrativ , care desfasoara activitate de
binefacere sau de utilitate publica ori serviciile publice , iar in art. 874 alin. 1 din
NCC sunt mentionate institutiile de utilitate publica.
Dreptul real de folosinta gratuita asupra bunurilor proprietate publica are
un caracter intuitu personae , temporar si cu titlu gratuit. El se constituie si
inceteaza in aceleasi conditii ca si dreptul de administrare ( art. 874 alin. 3 din
NCC) . Astfel , dreptul de folosinta gratuita asupra bunurilor din domeniul public
se constituie prin hotarare a Guvernului sau a Consiliului judetean, respectiv a
Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Ca si dreptul de administrare , este
inalienabil , imprescriptibil si insesizabil , insa temporar , chiar daca legea nu
prevede durata maxima pe care poate fi constituit. De asemenea , ca si titularul
dreptului de administrare , titularul dreptului de folosinta gratuita poate sa posede
si sa foloseasca bunul proprietate publica care formeaza obiectul sau.
Incetarea dreptului de folosinta gratuita asupra bunurilor din domeniul
public intervine la incetarea duratei prevazute in actul de constituire . In masura
in care titularul sau nu isi executa obligatiile asumate prin actul de constituire ,
19
dreptul de folosinta gratuita poate fi revocat , cu titlu de sanctiune de catre
autoritatea administrativa competenta.

C. Dobandirea si incetarea dreptului de proprietate publica.
Potrivit art. 7 din Legea 213/1998 si art. 863 din NCC dreptul de
proprietate publica se dobandeste:
a. pe cale naturala;
b. prin achizitii publice efectuate in conditiile legii ;
c. prin expropriere pentru cauza de utilitate publica;
d. prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern , de Consiliul
judetean sau de Consiliul local ;
e. prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau
unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora
pentru cauza de utilitate publica ;
f. prin alte moduri prevazute de lege.

Conform art. 10 din Legea 213/1998 si art. 864 din NCC , dreptul de
proprietate publica inceteaza fie prin pieirea bunului care formeaza obiectul sau ,
fie prin trecerea acestui bun in domeniul privat.

6. Distincia dintre domeniul public i domeniul privat.

Principalul criteriu de distinctie il constituie insasi forma diferita de
apropriere , care determina diferentierea dreptului de proprietate publica de
dreptul de proprietate privata. Singurele subiecte de drept apte sa aproprieze
bunurile atat in forma publica , cat si in forma privata sunt statul si unitatile
administrativ-teritoriale.
Un alt criteriu important pentru stabilirea apartenentei la domeniul public
a bunurilor aflate in proprietatea privata a statului si unitatilor administrativ-
teritoriale este destinatia acestor bunuri . Raportat la acest criteriu , apartin
domeniului public al statului si unitatilor administrativ-teritoriale , bunurile
afectate unei utilitati publice sau , altfel spus, bunurile de uz sau interes public.
Bunurile de uz public sunt bunurile la a caror utilizare au acces toti membrii
comunitatii( drumurile , retelele de telecomunicatii , bibliotecile etc.) . Bunurile de
interes public sunt bunurile care , desi nu sunt accesibile uzului public , sunt
afectate functionarii serviciilor publice ( cladirile institutiilor publice , de ex. ) sau
sunt destinate sa realizeze in mod direct un interes national sau local ( bogatiile
subsolului , operele de arta) . Stabilim daca un bun este de uz sau interes public
in functie de natura sa sau , mai obiectiv , raportat la vointa legiutorului sau
declaratia legii.
Apartenenta la domeniul public al statului este determinata si de
inscrierea in inventarele bunurilor din domeniul public. Prin Legea 213/1998 s-a
stabilit obligatia intocmirii inventarului bunurilor din domeniul public , atat pentru
stat , cat si pentru comunitatile locale . Daca actul de aprobare a inventarului nu
a fost atacat in conditiile Legii contenciosului administrativ , forta probanta a
20
inscrierii unui anumit bun nu mai poate fi combatuta , decat daca a intervenit un
fapt sau act juridic nou ( de ex, trecerea din domeniul public in cel privat printr-un
act administrativ ) . Neinscrierea unui bun intr-un asemenea inventar nu inlatura
posibilitatea calificarii acelui bun ca facand parte din domeniul public , fie prin
aplicarea criteriului naturii bunului , fie prin declaratia legii. Astfel , imprejurarea
ca unele dintre bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice nu au fost
inscrise in inventarul domeniului public al statului nu inlatura apartenenta lor la
acest domeniu , tinand seama de declaratia legii, respectiv de dispozitiile art.
136 alin. 3 din Constitutia revizuita si de cele ale art. 859 alin. 1 din NCC .
Aceste prevederi dispun ca bogatiile de interes public ale subsolului , spatiul
aerian , apele cu potential energetic valorificabil , de interes national , plajele ,
marea teritoriala , resursele naturale ale zonei economice si ale platoului
continental , precum si alte bunuri stabilite de legea organica , fac obiectul
exclusiv al proprietatii publice . Bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietatii
publice a statului sau a unitatilor administrativ teritoriale potrivit unei legi organice
nu pot fi trecute , potrivit dispozitiilor art. 860 alin. 3 din NCC , din domeniul public
al statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale sau invers decat ca
urmare a modificarii legii organice .


CAPITOLUL III.
1.Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor potrivit legii
fondului funciar nr. 18/1991
Proprietatea privat asupra terenurilor a renscut prin legea nr. 18/1991
privind fondul funciar care a stabilit dou modaliti de dobndire a acestei
proprieti , i anume :
reconstituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor n
favoarea fotilor proprietari sau a motenitorilor acestora,
constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor pentru
persoanele care nu au avut n proprietate terenuri n localitatea respectiv .
Pot constitui obiectul msurii de reconstituire sau constituire a dreptului
de proprietate, n condiiile legii nr. 18/1991, terenurile aflate n domeniul privat al
statului sau unitilor administrativ teritoriale.
Legea fondului funciar face distincie ntre terenurile aflate n domeniul
privat ( respectiv aflate in patrimoniul fostelor cooperative agricole de productie
sau care se aflau in proprietatea statului, dar erau exploatate de cooperativele
agricole la data intrarii in vigoare a legii 18/1991) i terenurile aflate n
patrimoniul unor societi comerciale cu profil agricol, legiferndu-se moduri
distincte de reconstituire i/sau constituire a dreptului .
21
Prin reconstituire nu se nelege o remproprietrire a anumitor categorii
de persoane, ci de stabilirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri care
nu au fost expropriate niciodata, ci au intrat in patrimoniul unei organizatii
cooperatiste.
Fa de forma iniial a legii, la momentul legislativ al anului 1991,
modificarea adus prin legea nr. 169/1997 a fcut ca dispoziiile legale privind
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole i forestiere, s
fie substanial lrgite, viznd sfera persoanelor fizice i juridice ndreptite,
limitele reconstituirii, procedura de urmat i sanciunile aplicabile n cazul
nclcrii prevederilor legale .
Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole i a celor forestiere, solicitate potrivit legii fondului funciar i a
legii nr. 169/1997, este o lege de punere n aplicare efectiv a dispoziiilor legale
anterioare : persoanele fizice i persoanele juridice care au formulat cereri
pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole i pentru
terenurile forestiere, conform prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991,
modificat i completat prin legea nr. 16971997 i republicat li se stabilete
dreptul de proprietate n condiiile prevzute de prezenta lege" .
Art.2 alin. 2 din legea nr. 1/2000 prevede c drepturile dobndite cu
respectarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost
eliberate adeverine de proprietate , procese verbale de punere n posesie sau
titlu de proprietate , rmn valabile fr nici o confirmare" .
Concepia noii legi ar fi aceea c ceea ce s-a retrocedat cu respectarea
prevederilor legale anterioare ei, sunt drepturi legal dobndite i ca atare nu fac
obiectul acestei legi , ntruct odat intrate n circuitul civil, se bucur de
protecia legii, n primul rnd a legii sub imperiul creia s-au nscut , iar n al
doilea rnd, al noii legi, care le confirm .
Pe scurt, reconstituirea dreptului de proprietate este utilizata in acele
cazuri in care persoana indreptatita a avut un teren in proprietate si a pierdut
aceasta proprietate in conditiile avute in vedere de lege, iar prin constituirea
dreptului de proprietate se urmareste, din diverse ratiuni, crearea dreptului de
proprietate in favoarea unor categorii de persoane care nu au fost niciodata
proprietarii terenurilor respective.
22

2. Persoanele indreptatite sa beneficieze de dispoziiile legii.
A. Persoanele fizice.
Potrivit art. 8 alin 2 din Legea 18/1991 de prevederile legii beneficiaza
membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa agricola de productie
sau carora li s-a preluat in orice mod , teren de catre aceasta, membrii
cooperatori care nu au adus pamant in cooperativa si alte persoane anume
stabilite, precum si, in conditiile legii, mostenitorii acestora.
In cazul in care solicitantul a instrainat terenul catre o terta persoana, in
conditiile prevazute de lege, anterior intrarii in cooperativa agricola de productie,
atunci, fostul proprietar nu mai poate solicita reconstituirea dreptului de
proprietate.( C Apel Bacau - sectia civila, dec civ 624/1998).
In ceea ce priveste mostenitorii, legea are in vedere atat mostenitorii
legali, cat si pe cei testamentari, interpretare confirmata si de dispozitiile art.13
al.4 din Regulamentul privind procedura de constituire, atributiile si functionarea
comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate, aprobat prin HG 890/2005,
care precizeaza ca, in cazul in care au formulat cereri de reconstituire a dreptului
de proprietate, atat mostenitori legeli, cat si mostenitori testamentari,urmeaza a
se emite titlu pe numele ambelor categorii de mostenitori, urmand ca ulterior,
acestia sa-si rezolve raporturile dintre ei.
Daca au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate mai multi
mostenitori, acestea vor fi solutionate cu respectarea principiului proximitatii
gradului de rudenie - art. 13 din regulamnet.
n privina motenitorilor, acetia pentru a beneficia de prevederile legale
referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie s fac dovada
calitii lor de succesori ai defunctului, titular al terenurilor asupra crora se cere
reconstituirea dreptului de proprietate .Aceast dovad se face cu orice mijloc de
prob admis de lege, ns certificatul de motenitor sau o hotrre
judectoreasc sunt probele cele mai uor de administrat i cele mai elocvente -
art. 13 alin. 1 .
n privina renuntorilor la motenire acetia nu pot beneficia de
respectivele dispoziii legale pentru c sunt considerai strini de motenirea
respectiv - art. 696 C.civil .
n privina motenitorilor neacceptani , acetia sunt de drept repui n
termenul de acceptare a succesiunii - art. 13 alin. 2( se considera ca au acceptat
succesiunea prin insasi cererea de reconstituire) .
23
B. Persoanele juridice
De prevederile Legii 18/1991 si ale Legii 1/2000 beneficiaza urmatoarele
categorii de persoane juridice:
unitatile de cult - art.23 alin 1 din legea 1/2000(Reconstituirea dreptului
de proprietate al comunitilor locale de cult se poate face asupra unei suprafee
de teren de maximum 10 ha. n echivalent arabil, pentru fiecare parohie, pn la
50 ha. n cazul mnstirilor sau schiturilor , pn la 100 ha. pentru centrele
eparhiale i pn la 200 ha. pentru centrele patriarhale. Atribuirea se face la
cererea reprezentailor acestor culte i numai dac aceste aezminte au
posedat n trecut terenuri agricole preluate de fostele cooperative agricole)
Academia Roamna, unitatile si institutiile de invatamant de profil
agricol ( licee, universitati si alte institutii de invatamant superior,etc), precum si
institutiile publice de ocrotire a copiilor ( art. 9 alin 3, art. 23 alin 3 si 4 din Legea
1/2000.
comunele, orasele si municipiile - art. 33 si art 44 alin 1 din Legea
18/1991, etc.
7. Limitele reconstituirii actuale a dreptului de proprietate in cazul
persoanelor fizice
Potrivit art. 9 alin 1 din Legea 18/1991, in cazul terenurilor agricole, limita
maxima a suprafetei care poate fi restituita nu va putea depasi 50 ha de familie,
in echivalent arabil, indiferent daca reconstituirea se va face in mai multe
localitati sau de la autori diferiti.
Totodata, potrivit art. 3 alin 2 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de
proprietate se face pentru diferenta de 10 ha ( aceasta era limita maxima in
forma initiala a Legii 18/1991) si cea adusa in cooperativa agricola de productie
sau preluata prin legi speciale orin in orice mod de la cooperatori, dar nu mai
mult de 50 ha de proprietar deposedat.
Aceasta subliniere devine importanta in situatia in care mostenitorii mai
multor proprietari deposedati solicita reconstituirea dreptului de proprietate dupa
autorii lor, iar suprafata deposedata depaseste 50 ha.
In acest caz, dupa intrarea in vigoare a art. 3 alin 2 din Legea 1/2000,
care stabileste o singura limitare si anume 50 ha de proprietar deposedat,
rezulta ca titlul de proprietate se poate emite pe o suprafata de teren care
depaseste 50 ha.
24
CAPITOLUL IV. MODALITILE I CATEGORIILE DE PERSOANE
NDREPTITE LA RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE
PRIVAT ASUPRA TERENURILOR
1. Reconstituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor
agricole aflate n patrimoniul fostelor C.A.P.-uri :
Categoriile de persoane indreptatite a solicita reconstituirea dreptului de
proprietate:
membrii cooperatori, care, potrivit legii, fie au adus teren in
cooperativa, fie li s-a preluat teren in orice mod de cooperativa, precum si
mostenitorii acestora - art. 8 alin 2 si art. 14 alin 1 din lege.
membrii cooperatori care, dupa caz, au parasit cooperativa, ori nu
locuiesc in localitatea respectiva- art. 14 alin 1 din lege.
persoanele fizice care nu au dobandit calitatea de cooperatori, dar ale
caror terenuri au trecut, cu sau fara titlu, in patrimoniul cooperativei agricole de
productie - art. 15 alin 2 din lege.
persoanele detinatoare ale titlurilor Cavaler al ordinului Mihai
Viteazul", Mihai Viteazul cu Spade", care au optat si carora li s-a reconstituit, la
data improprietaririi, teren arabil, cu exceptai celor care l-au instrainat - art. 15
alin 3 din lege.
proprietarii particulari ale caror terenuri li s-au comasat, in masura in
care nu au preluat in schimb alte terenuri- art. 16 alin 1 din lege.
cetatenii romani apartinand minoritatii germane, precum si persoanele
care au fost deportate sau stramutate si deposedate de terenuri prin acte
normative intervenite dupa anul 1944, daca terenurile respective se afla in
patrimoniul fostei CAP - art. 17 din lege.
cooperatorii sau alte persoane indreptatite sa primeasca terenurile din
intravilan atribuite pentru construirea de locuinte si anexe gospodaresti - art. 24
alin 1 din lege.
etc
In aceste situatii, obiectul reconstituirii il constituie terenuiri aflate in
extravilanul localitatilor si care au facaut parte din cooperativele agricole de
productie - respectiv terenuri care erau proprietatea acestora la data intrarii in
vigoare a Legii 18/1991.
Totodata este pe deplin aplicabil principiul restabilirii dreptului de
proprietate pe vechiul amplasament - art 14 alin 2 din lege. S-a stabilit, in acest
sens, ca in ciuda faptului ca atribuirea efectiva a terenurilor este atributul
comisiei locale, iar punerea in posesie se face de regula pe vechile
25
amplasamente, acest text nu a instituit regula ca atribuirea efectiva a tarenurilor
in zona colinara sa se faca pe alte amplasamente decat cele ale fostei
proprietati; instanta are dreptul de a cenzura de ce beneficiarul dreptului de
proprietate nu a fost pus in posesie pe vechiul sau amplasament, pentru
eliminarea eventualelor abuzuri.
2. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate n
proprietatea statului n baza Decretului 712/1966 sau a altor acte normative
speciale - art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991 i art. 34 din legea nr. 1/2000 :
Acest text de lege vizeaz exclusiv reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole intravilane, respectiv acele terenuri aflate
n vatra localitilor.
Art. 36 alin. 5 dispune c terenurile fr construcii, neafectate de lucrri
de investiii aprobate potrivit legii, din intravilanul localitilor, considerate
proprietate de stat prin aplicarea dispoziiilor Decretului nr. 712/1966 si a altor
acte normative speciale, se restituie fotilor proprietari sau motenitorilor
acestora, dup caz , la cerere .
n baza Decretului nr. 712/1966 au fost trecute n proprietatea statului
toate bunurile, inclusiv terenurile intravilane ce se ncadrau n prevederile art. III
din Decretul nr. 218/1960 . Decretul nr. 218/1960 a dispus c, printr- o
prescripie achizitiv scurt, de numai doi ani socotii de la intrarea bunurilor n
proprietatea statului, chiar fr nici un titlu, bunurile respective deveneau
proprietatea statului. Prin aceste prevederi s-au legalizat marile abuzuri svrite
de organele statului din acea perioad.
Art. 34 din legea nr. 1/2000 modific art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991
n sensul c terenurile fr construcii, neafectate de lucrri de
investiii aprobate potrivit legii sau cu lucrri ce au fost deteriorate,
distruse i nu mai prezint nici o valoare de ntrebuinare, preluate n orice mod,
inclusiv cu titlu de donaie, considerate proprietate public sau privat a statului
ori a unitilor administrativ teritoriale prin aplicarea decretului nr. 712/1966 i a
altor acte normative speciale, se restituie fotilor proprietari sau motenitorilor
acestora, dup caz .
Doua observatii trebuie facute cu privire la aceasta categorie de terenuri:
in primul rand, art. 36 alin 5 din Legea 18/1991 si art 34 din Legea
1/2000 se refera la terenuri agricole din intravilanul localitatilor, restul terenurilor
din intravilanul localitatilor fiind sub incidenta Legii 10/2001;
pe de alta parte, tot din perspectiva reglementarii Legii 10/2001,
trebuie subliniata interferenta art 8 din aceasta cu articolele analizate.
26
in situatia analizata persoana solicitanta este indreptatita sa primeasca
toata suprafata de teren, pe fostul amplasament, iar cererea sa trebuia facuta
sub sanctiunea decaderii pana la data de30.11.2005. ( art.36 alin 5 ind 1 din
Legea 18/1991 coroborat cu art 33 din Legea 1/2000 si OUG 127/2005.
Cererile referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor aflate n proprietatea statului n baza decretului nr. 712/1966 sau a
altor acte normative speciale vor fi rezolvate de catre orefect, prin emiterea unui
ordin, la propunerea primariilor.
Corelarea art 36 alin 5 din Legea 18/1991 cu dispozitiile art. 8 din Legea
10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989.
Desi initrial poate parea ca cele doua texte de lege se suprapun ca si
domeniu de aplicare, in realitate se refera la categorii distincet de bunuri.
pentru o corecta delimitare trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 34
din Legea 1/2000, rezultand ca Legea funciara are in vedere categoriile de
terenuri care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
sa fie vorba despre terenuri fara constructii, adica libere in tot sau in
parte, situate in extravilan
terenurile sa fie fr construcii, neafectate de lucrri de investiii aprobate
potrivit legii sau cu lucrri ce au fost deteriorate, distruse i nu mai
prezint nici o valoare de ntrebuinare
terenurile sa fi fost preluate cu titlu valabil de catre stat sau de unitatile
detinatoare prin aplicarea dispoziiilor Decretului nr. 712/1966 si a altor
acte normative speciale, ori cu titlu de donatie.
Dimpotriva, vor intra sub incidenta dispozitiilor Legii 10/2001 urmatoarele
categorii de terenuri:
terenuri cu constructii afectate de lucrari de interes public aprobate, daca
nu s-a inceput constructia acestora, preluate cu sau fara titlu valabil - art.
1, art. 2al 1, art 6, art. 11din Legea 10/2001
terenuri fara constructii , neafectate de lucrari de investitii aprobate potrivit
legii preluate fara titlu valabil de catre stat sau alte persoane juridice ( art.
2, art. 6, art. 10, art. 11 din Legea 18/1991)
27

3. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
forestiere aflate n proprietate statului - art. 45 din legea nr. 18/1991 i art.
24 i urm. din legea nr. 1/2000
Noile modificri aduse legii nr. 18/1991 prin legea nr. 167/1997, dar mai
ales prin legea nr. 1/2000 au produs o adevrat revoluie n privina proprietii
asupra terenurilor forestiere .
Dac prin legea nr. 18/1991, n forma iniial, putea fi reconstituit, la
cerere, dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru o suprafa
limit de maxim 1 ha., aceast suprafa este mult sporit prin noua
reglementare , astfel ca dupa aparitia Legii 1/2000, potrivit art. 24( asa cum a
fost modificat prin Legea 247 /2005) s-a stabilit ca intreaga suprafata
deposedata, va fi restituita, fara a mai exista o limitare si pe vechile
amplasamente, cu anumite exceptii.
Prin teren forestier, n accepiunea legii, se nelege acel teren care este
acoperit cu vegetaie forestier, pduri, zvoaie, tufriuri, puni, fnee
mpdurite .
Pentru a le fi incidente dispoziiile legale referitoare la reconstituirea
dreptului de proprietate, acestea trebuie s fi intrat n proprietatea statului prin
efectul unor acte normative speciale, de expropriere sau de naionalizare i s
se afle n exploatarea R.A. Romsilva.
Exploatarea i administrarea acestor terenuri se va face tot n regim silvic,
conform legii . ( OG 96/1998)
Potrivit art. 24 alin. 2 din legea nr. 1/2000 se excepteaz de la
reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, pentru
persoanele fizice sau juridice, urmtoarele terenuri forestiere : terenurile atribuite
fotilor proprietari cu respectarea prevederilor legii nr. 18/1991 nemodificat,
pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de punere n
posesie, terenurile pe care se afl sau sunt n curs de realizare construcii sau
amenajri silvice, drumuri forestiere, terenurile pe care sunt instalate culturi
forestiere experimentale, de lung durat, rezervaiile tiinifice, pdurile -
monumente ale naturii i alte arii strict protejate .
28

4. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate n
administrarea fostelor uniti agricole de stat - art. 37 din legea nr. 18/1991
i art. 8,10,11 din legea nr. 1/2000 :
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor categorii de
terenuri a urmat un drum nclcit n legislaia n materie, drum care , n cele din
urm, a determinat restituirea n natur a acestor terenuri celor ndreptii .
Potrivit legii nr. 18/1991 proprietarii ( persoane fizice sau juridice) acestor
terenuri preluate de stat ca efect al unor legi speciale, altele decat cele de
expropriere, au avut posibilitatea s devin acionari la cerere, la societile
comerciale cu profil agricol nfiinate n baza legii nr. 15/1990, care au n
administrare aceste terenuri .
Numrul de aciuni primite de solicitani era proporional cu suprafaa de
teren n echivalent arabil, trecut n patrimoniul statului .
Urmtoarea reglementare n domeniu - legea nr. 16/1994 a arendrii , a
prevzut o procedur tranzitorie, dispunnd c acionarii prevzui de art. 36 din
legea nr. 18/1991, nemodificat, pot opta n termen de un an de la data intrrii n
vigoare a legii pentru a dobndi calitatea de locator n condiiile impuse de lege .
Legea a instituit calitatea de locator acelor acionari la societile
comerciale agricole n perimetrul crora s-a aflat terenul la intrarea n vigoare a
legii nr. 18/1991, dei acei acionari nu erau proprietari ai terenurilor. Calitatea
de locatori echivala cu calitatea de arendatori care nchiriaz terenul societilor
agricole ce l dein. Aceast calitate dura, n condiiile prevzute de lege, o
perioad egal cu durata arendrii, dat dup care calitatea de locator de pn
atunci se transforma n cea de proprietar arendator al terenului .
Legea nr. 1/2000 a prevzut c titularilor care au avut calitatea de
arendator li se restituie n natur suprafeele de teren agricol nscrise n
contractele respective .
Astfel , potrivit articolul 8 din legea nr. 1/2000, persoanelor fizice crora li
s-a stabilit calitatea de acionar la societile comerciale pe aciuni agricole sau
piscicole, indiferent dac au ncheiat sau nu contracte de locaiune, li se restituie
n natur suprafeele agricole, pe baza documentelor care atest fosta
proprietate, n perimetrul acestor societi . Atribuirea efectiv a terenurilor se va
face n condiiile n care s nu afecteze exploataiile agricole, n unitatea lor.
5.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole
fr construcii , instalaii , amenajri de interes public, intrate n
proprietatea statului i aflate n administrarea primriilor - art. 41 din legea
nr. 18/ 1991 :
29
Legea 18/1991 prevede c terenurile agricole fr construcii, instalaii,
amenajri de interes public intrate n proprietatea statului i aflate n
administrarea primriilor se vor restitui fotilor proprietari sau motenitorilor
acestora. Suprafaa maxim ce poate fi restituit este de 50 ha. de proprietar
deposedat .
Precizm c este vorba att de terenurile intravilane, ct i extravilane si
in principiu reconstituirea se face pe vechiul amplasament, prin ordin al
prefectului .
6.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole
provenite din fostele izlazuri comunale , transmise unitilor de stat si care
n prezent sunt folosite ca puni, fnee i arabil - art. 44 din legea nr.
18/1991 :
Aceste terenuri se restituie n proprietatea comunelor, oraelor i
municipiilor, administrate de primrii, cu scopul de a fi folosite ca puni
comunale i pentru producerea de semine, furaje sau culturi furajere . Prin
aceast msur se rentregete domeniul privat al unitilor administrativ
teritoriale.
7.Reconstituirea dreptului de proprietate n favoarea Academiei
Romne, universitilor i instituiilor de nvmnt superior cu profil
agricol - art. 9 alin. 3 din legea nr. 1/2000 :
Beneficiaz de aceste prevederi exclusiv Academia Romn i instituiile
strict determinate de lege, care pentru a beneficia de acest drept trebuie s i
dovedeasc calitatea de foti proprietari ai terenurilor solicitate, cu acte juridice.
8. Reconstituirea si constituirea dreptului de proprietate in cazul
terenurilor aferente constructiilor - art. 23 din Legea 18/1991.
In principiu art. 23 instituie un caz de reconstituire a dreptului de
proprietate, iar prin exceptie instituie doua cazuri de constituire a dreptului de
proprietae.
De reconstituirea dreptului de proprietate beneficiaza membrii cooperatori
sau succesorii acestora care sunt proprietari ai caselor si
anexelor gospodaresti care sunt amplasate pe terenuri care au fost proprietatea
lor, inainte de cooperativizare, terenuri care, dupa cooperativizare au fost
atribuite ca loturi de folosinta catre fostii proprietari. De constituirea dreptului de
prorprietate beneficiaza:
30
proprietarii constructiilor care si-au edificat aceste constructii pe terenuri -
loturi atribuite de cooperativa agricola de productie, daca aveau calitatea
de membrii cooperatori sau alte persoane indereptatite;
dobanditorii constructiilor prin acte de instratinare incheiate cu fostii
membrii cooperatori .
Obiect al dreptului la reconstituire/constituire il constituie terenul aferent
casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jururl
acestora, cu conditia sa fi fost proprietatea fostului membru cooperator, teren
care a fost preluat de cooperativa agricola in orice mod si care a fost atribuit in
folosinta acestui membru cooperator.
Problema intinderii suprafetei de teren ce face obiectul reconstituirii a fost
controverasata, dar s-a stabilit ca aceasta intindere se poate determina cu
ajutorul actelor de proprietate, mentiunilor din cartea funciara, registrul agricol
sau alte documente funciare, la data intrarii in CAP.
Mai controversata s-a dovedit a fi problema suprafetei de teren la care
este indreptatit proprietarul casei de locuit si al anexelor gospodaresti, pe care
le-a dobandit in perioada in care terenul agricol era scos din circuitul civil.
Intr-o opinie s-a considerat ca acesta suprafata nu poate depasi 1000mp,
o alta opinie a fost in sensul ca proprietarul constructiei nu poate dobandi decat
250 mp teren, iar opinia majoritara si cea mai intemeiata este in sesul ca
proprietarul constructiei are dreptul la dobandirea dreptului de proprietate asupra
terenului aferent astfel cum a fost determinat in mod real de catre parti la data
instrainarii.
Aceasta opinie a fost confirmata prin diapozitiile art. 23 alin 2 ind 2 din
Legea 18/1991, asa cum a fost modificat prin Legea 247/2005.
In mod similar a ridicat probleme de interpretare determinarea suprafetei
de teren care face obiectul dreptului de constituire a dreptului de proprietate in
cazul persoanelor care si-au edificat constructii si anexe gospodaresti pe
terenuri atribuite ca loturi de fostele CAP.
Atat literatura de specialitate cat si practica au stabilit ca din interpretarea
coroborata a art. 23 al 1 si a art. 8 al 2 din Decretul Lege 42/1990 rezulta ca
terenul aferent casei de locuit si anexelor poate fi in suprafata maxima de 1000
mp, pentru ca restul suprafetei de pana la 6000mp ( cat se putea atribui in
folosinta in perioada CAP), constituia un lot ajutator.
Concluzia este ca in acest caz se poate constitui un drept de proprietate
de maxim 1000 mp teren.
31
CAPITOLUL V . Modalitile i persoanele ndreptite la
constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor :
1. Constituirea dreptului de proprietate privat asupra
terenurilor agricole foste proprietate a C.A.P. :
Constituirea dreptului de proprietate apare ca un mod de natere, n
patrimoniul anumitor persoane, a dreptului real de proprietate .
Obiect al acestei constituiri sunt doar anumite categorii de terenuri anume
prevzute de lege .
Au beneficiat de prevederile legii nr. 18/1991 referitoare la constituirea
dreptului de proprietate, urmtoarele categorii de persoane :
membrii cooperatori activi care nu au intrat cu pmnt n cooperativ
sau au adus teren n suprafa mai mic de 5.000 mp. de teren - art. 19 alin. 1,
persoanele fizice care nu au avut calitatea de cooperatori dar care au
lucrat n orice mod n cooperativ, ca angajai, n ambele cazuri n ultimii 3 ani,
au dreptul s li se constituie un drept de proprietate dac ndeplinesc condiiile
speciale impuse de lege - art. 19 alin. 1 ,
persoanele care au fost deportate i nu au posedat terenuri, ART. 19
alin 2
persoanele care i-au pierdut total sau parial capacitatea de munc,
motenitorii celor care au decedat n urma participrii la revoluia din decembrie
1989 - art. 15 alin 5
n localitile cu excedent de suprafa agricol i cu deficit de fore de
munc n agricultur se poate constitui, familiilor care solicit aceasta n scris i
se oblig s lucreze suprafaa primit, un drept de proprietate - art. 21 alin. 1 i 2
.
Persoanelor artate mai sus li se pot atribui n proprietate loturi din
terenurile agricole rmase la dispoziia comisiei locale din terenurile aduse n
cooperativ de ctre cei care au decedat fr motenitori sau care nu au fost
cerute spre restituire .
Atribuirea n proprietate n aceste situaii se va determina innd seama
de suprafaa terenurilor libere i numrul solicitanilor .
2. Constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor
intravilane atribuite , potrivit legii , n folosin venic sau n folosin pe
durata existenei construciei , n vederea construirii de locuine
proprietate personal sau cu ocazia cumprrii de la stat a unor asemenea
locuine - art. 36 alin. 2 din legea nr. 18/1991
Art. 36 din legea nr. 18/1991 reglementeaz cteva cazuri n care
terenurile din intravilanul localitilor, trecute n proprietatea unitilor
32
administrativ teritoriale n regim de drept privat, pot fi atribuite n proprietate
persoanelor fizice n mod expres abilitate de lege s solicite o astfel de atribuire .
Sunt ndreptii s formuleze cerere de atribuire n proprietate a
terenurilor intravilane acele persoane fizice care au primit n folosin venic
sau n folosin pe durata existenei construciei, astfel de terenuri .
Este situaia terenurilor intravilane proprietate de stat atribuite persoanelor
fizice pentru construcia de locuine n condiiile art. 4 din legea nr. 4/1973 privind
construcia de locuine, n prezent abrogat prin legea nr. 50/1991 privind
construciile .
Astfel de terenuri trec la cererea proprietarilor actuali ai locuinelor , n
proprietatea acestora integral sau, dup caz, proporional cu cota deinut din
construcie. intinderea suprafetei cu privire la care se constituie dreptul de
proprietate este cea care rezulta din decizia administrativa prin care i s-a atribuit
in folosinta terenul.
3. Constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor
intravilane atribuite n folosin pe durata existenei construciilor
dobnditorilor acestora, ca efect al prelurii terenurilor aferente
construciilor, n condiiile dispoziiilor art. 30 din legea nr. 58/1974 cu
privire la sistematizarea teritoriului i localitilor urbane i rurale - art. 36
alin. 3 din legea nr. 18/1991 :
Art. 30 din legea nr. 58/1974 , n prezent abrogat, a prevzut c, n caz
de nstrinare a construciilor, terenul aferent acestora trecea n proprietatea
statului cu plata unei despgubiri ctre fostul proprietar. A fost consecina
scoaterii din circuitul civil a unor astfel de terenuri care puteau fi dobndite doar
prin motenire legala, nu ns i a construciilor, care puteau fi nstrinate .
Art. 30 prevedea c dobnditorul construciei va primi din partea statului
un drept de folosin asupra terenului pe durata existenei construciei .
Dobnditorul, la cerere, dobndete un drept de proprietate asupra
ntregii suprafee de teren aferent construciei cumprate, aa cum este
nregistrat n registrul de publicitate imobiliar .
4. Constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor
agricole, proprietatea unitilor administrativ teritoriale, n zona montan
defavorizat de factori naturali, cum sunt: clima, altitudinea, panta, izolarea
- art. 43 din legea nr. 18/1991 :
Acest text de lege prevede c terenurile agricole din zona montan
defavorizat de factori naturali , cum ar fi clima, altitudinea, izolarea, pot fi
atribuite n proprietate numai la cererea unor familii tinere de rani ce provin din
zone agricole montane, care au priceperea necesar efecturii lucrrilor agricole
33
i se oblig n scris s-i creeze gospodrii i s exploateze terenul n scopul
pentru care a fost primit .
CAPITOLUL VI . Reglementri speciale a altor categorii de
terenuri
Legea fondului funciar nr. 18/1991 cuprinde unele dispoziii speciale cu
privire la urmtoarele categorii de terenuri :
Art. 25 alin1- terenurile atribuite de ctre fosta cooperativ agricol de
producie, ca loturi n folosin unor membrii cooperatori n grdinile din intravilan
ale fotilor proprietari, revin de drept n proprietatea deintorilor iniiali sau
motenitorilor acestora .Persoanele care au primit terenuri cu destinaie de lot n
folosin i au efectuat pe acestea investiii, au dreptul la o despgubire egal cu
contravaloarea acestora, dac nu pot fi ridicate.
terenurile din intravilan care au fost atribuite de fostele cooperative
agricole de producie, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane ndreptite,
pentru construcia de locuine i anexele gospodreti pe care le- au edificat,
rmn i se nscriu n proprietatea actualilor deintori, chiar dac atribuirea s-a
fcut din terenurile preluate, indiferent n ce mod , de la fotii proprietari .
Art 23, la care s-a facut mai sus referire- terenurile aferente casei de
locuit i anexelor gospodreti, precum i curtea i grdina din jurul acestora
sunt i rmn n proprietatea privat a cooperatorilor sau, dup caz, a
motenitorilor acestora, indiferent de ocupaia sau domiciliul lor - art. 23.
Suprafaa acestor terenuri este aceea evideniat n actele de proprietate ,
cartea funciar , registrul agricol , sau alte documente .
Cu privire la ntinderea suprafeelor de teren, art. 23 din legea nr. 18/1991
face trimitere la Decretul lege nr. 42/1990 privind unele msuri pentru stimularea
rnimii, care a stabilit suprafaa maxim a terenului aferent casei i grdinii la
6.000 mp.
4. Art 18 alin 1 -terenurile situate n extravilanul localitii, care au
aparinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, n ambele cazuri
fr motenitori, trec n domeniul privat al comunei sau oraului i n
administrarea consiliilor locale .
Terenurile proprietatea statului aflate n folosina cooperativei, rmn la
dispoziia comisiei locale, urmnd a fi atribuite persoanelor ndreptite - art. 18
alin. 2 din legea nr. 18/1991.
Terenurile neatribuite, rmase la dispoziia comisiei, trec n domeniul
privat al unitilor administrativ-teritoriale, urmnd a fi puse la dispoziia celor
34
care doresc s ntemeieze sau s dezvolte exploataii agricole, prin nchiriere,
concesionare, vnzare .
Terenurile proprietate de stat administrate de institutele i staiunile de
cercetri tiinifice, destinate cercetrii i producerii seminelor i materialului
sditor din categorii biologice superioare i animalelor de ras, aparin
domeniului public al statului i rmn n administrarea acestora - art. 35 alin. 2
din lege nr. 18/1991 . .
CAPITOLUL VII DISPOZIII PROCEDURALE
1. Procedura constituirii i reconstituirii dreptului de proprietate
privat asupra terenurilor :
Reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit legii nr. 1/2000, este
guvernat de dou principii, respectiv principiul restituirii n natur a terenurilor n
limita a maxim 50 ha. i principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile
amplasamente.
Numai acolo unde aplicarea celor dou principii nu este posibil, legea
prevede posibilitatea, potrivit art. 3 alin. 3, de acordare de despgubiri pentru
diferena de teren neretrocedat.
Potrivit art. 40 din legea nr. 1/2000, Guvernul va stabili prin hotrre
modul de evaluare al terenurilor, sursele de financiare i modalitile de plat
ctre fotii proprietari, ncepnd cu plata despgubirilor, potrivit art. 3 alin. 4 din
lege, pentru suprafeele cele mai mici ce nu pot fi retrocedate .
n vederea stabilirii dreptului de proprietate privat, atribuirea efectiv a
terenurilor i eliberarea titlurilor de proprietate s-a constituit, n fiecare comun i
ora, cte o comisie local, condus de primarul localitii respective ( H.G. nr.
1172/2001 ). Comisiile locale au funcionat sub ndrumarea unei comisii judeene
condus de ctre prefect .
Comisiile locale sunt constituite din : primar - n calitate de preedinte al
comisiei, viceprimarul, secretarul consiliului local - n calitate de secretar al
comisiei, un inginer agricol, reprezentani ai inspectoratului silvic i ai districtelor
silvice, 1-3 reprezentani ai proprietarilor - locuitori ai localitii .
Comisiile judeene sunt constituite din: prefectul judeului - n calitate de
preedinte al comisiei, subprefectul judeului, secretarul general al Prefecturii - n
calitate de secretar al comisiei, directorul direciei de contencios administrativ i
controlul legalitii, directorul general al direciei generale pentru agricultur i
industrie alimentar, directorul general al oficiului judeean de cadastru geodezie
i cartografie.
35
Comisiile locale au urmtoarele atribuii principale :
preluarea i nregistrarea cererilor pentru atribuirea terenurilor n
proprietate sau folosin,
stabilirea mrimii i amplasamentului suprafeei de teren ce urmeaz
a fi atribuit n proprietate,
pregtirea documentaiei tehnice necesar pentru eliberarea titlurilor
de proprietate,
primirea contestaiilor i transmiterea lor Comisiei judeene mpreun
cu documentaia ntocmit,
punerea n posesie a persoanelor ndreptite , dup validarea de
ctre comisia judeean a propunerilor comisiilor locale.
Comisiile judeene au urmtoarele atribuii principale :
organizarea , coordonarea i instruirea comisiilor locale,
verificarea legalitii propunerilor comisiilor locale,
soluionarea contestaiilor persoanelor nemulumite,
validarea sau invalidarea msurilor stabilite de comisiile locale,
emiterea titlurilor de proprietate asupra terenurilor.
Comisiile locale i judeene i desfoar activitatea n plen, n
prezena majoritii membrilor lor .Hotrrile comisiilor locale i ale celei judeene
se adopt cu majoritate membrilor prezeni i se consemneaz ntr-un proces
verbal semnat de toi participanii .
Legea fondului funciar prevede c reconstituirea sau constituirea dreptului
de proprietate asupra terenului se face la cerere prin eliberarea unui titlu de
proprietate, n limita suprafeei la care este ndreptit fiecare persoan , i
respectiv familie .
Familia, n sensul acestei legi , se compune din soi i copiii necstorii ,
dac gospodresc mpreun cu prinii lor .
Procedura reconstituirii i constituirii dreptului de proprietate privat
asupra terenurilor ncepe cu depunerea de ctre persoanele interesate a unei
cereri la primria localitii unde este situat terenul solicitat .
Cererea de stabilire a dreptului de proprietate trebuia nregistrat la
consiliul local, n termen de 30 de zile de la data intrrii n vigoare a legii, termen
ce a fost prelungit ulterior de mai multe ori ( legea nr. 29/1991, legea nr.
169/1997 , O.U.G. nr. 1/1998,legea 247/2005 ). Prin art. 33 din legea nr. 1/2000
s-a prevzut c persoanele fizice i juridice care nu au depus, n termenul
prevzut de lega nr. 169/1997, cereri pentru reconstituirea dreptului de
proprietate sau, dup caz , actele doveditoar, pot formula astfel de cereri n
termen de 60 de zile de la data intrrii n vigoare a acestei legi .
Cererea trebuia formulat de ctre fiecare persoan ndreptit, iar cnd
sunt mai muli motenitori, cererea se putea face i n comun, cu condiia ca
36
fiecare dintre acetia s o semneze . Cererea trebuia s cuprind urmtoarele
date :
numele i prenumele solicitantului i ale prinilor ,
calitatea n care formuleaz cererea ,
gradul de rudenie cu fotii proprietari ai terenului , n cazul
motenitorilor legali,
suprafaa de teren la care se socotete ndreptit solicitantul ,
alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate .
La cerere se anexa urmtoarele documente :
declaraia pe proprie rspundere privind suprafaa de teren pe care
solicitantul o are n proprietate i suprafaa de teren la care este ndreptit ,
acte de proprietate ( contracte , extrase C.F. ),
certificat de motenitor ( dac este cazul ),
hotrre judectoreasc ( dac exist ),
certificat de natere,
certificat de deces al autorului , n cazul motenitorilor,
orice alte acte din care s rezulte dreptul de proprietate asupra
terenului solicitat.
Potrivit art. 10 al legii nr. 18/1991, dovada dreptului de proprietate se
poate face cu :
evidenele cooperativei agricole de producie,
cererile de nscriere n cooperativa agricol de producie,
registrele agricole de la data intrrii n cooperativ,
actele de proprietate , inclusiv extrase de carte funciar,
orice alte probe , inclusiv declaraii de martori.
Cererea putea fi depus personal, iar solicitantul prezenta actele
doveditoare n original i cte o copie simpl semnat pentru conformitate, la
comisie rmnnd numai copiile acestor acte .Cererea putea fi transmis i prin
pot.
n toate cazurile cererea putea fi rezolvat fr prezena solicitanilor,
prezena lor fiind obligatorie, doar la primirea titlului, care trebuia semna, precum
i la punerea n posesie .
Stabilirea dreptului de proprietate pentru fotii proprietari aflai n via se
face pe numele acestora, iar n cazul cnd acetia sunt decedai, pe numele
motenitorilor lor.
Comisiile locale, primind cererile persoanelor ndreptite mpreun cu
actele doveditoare, analizeaz aceste documente i ntocmesc listele cu
propunerile privind suprafaa de teren ce i se cuvine fiecrui solicitant. Listele cu
propunerile acestor comisii se afieaz la sediul consiliului local pentru luarea la
cunotin de ctre cei interesai . Persoanele nemulumite de propunerile
37
stabilite de comisia local puteau face contestaie n termen de 5 zile de la
afiarea propunerilor. Contestaia trebuia naintat spre rezolvare comisiei
judeene , n termen de 30 de zile de la depunere .
Comisiile locale, imediat dup expirarea termenelor artate mai sus,
aveau obligaia s nainteze comisiei judeene ntreaga documentaie ( dosarele
cu cererile i actele doveditoare anexate, lista cu propunerile ntocmite i
procesele verbale prin care au fost aprobate ) .
Comisia judeean trebuia s analizeze propunerile comisiilor locale i s
soluioneze contestaiile depuse, s valideze sau s invalideze propunerile
primite i, apoi, s le transmit, mpreun cu hotrrile adoptate, comisiilor
locale, prin delegat, n termen de 3 zile de la adoptare.
Comisiile locale aveau obligaia s afieze imediat la sediul consiliului
local listele cu propuneri, dup validarea sau invalidarea lor de ctre comisia
judeean, i s comunice persoanelor interesate, sub semntur, hotrrea
comisiei judeene privind soluionarea contestaiilor sau invalidarea propunerilor
comisiilor locale .
mpotriva hotrrii comisiei judeene, persoanele nemulumite puteau face
plngere la judectoria n raza creia era situat terenul, n termen de 30 de zile
de la data la care au luat la cunotin de aceast hotrre . Plngerea
suspend executarea .
Sentina civil pronunat de judectorie este supus cilide atac a
recursului. Pe baza hotrrii judectoreti definitive, comisia judeean care a
emis titlul l va modifica, nlocui sau desfiina, dup caz .
2. Eliberarea titlurilor de proprietate i punerea n posesie a
persoanelor ndreptite :
Titlul de proprietate se emite de ctre Comisia judeean de aplicare a
Legii fondului funciar, pe baza documentelor naintate de ctre comisiile locale ,
dup validarea propunerilor naintate de ctre comisii .
Documentaiile se trimit n dou exemplare, din care unul se reine i se
depoziteaz la arhiva oficiului de cadastru i organizarea teritoriului din cadrul
judeului .
Titlurile de proprietate sunt formulare cu regim special .
Titlul de proprietate, pentru cetenii n via, se emite persoanelor
ndreptite ( so , soie ), iar pentru motenitori se emite un singur titlu de
proprietate pentru terenurile ce au aparinut autorului lor, n care se
nominalizeaz toi solicitanii ndreptii, urmnd ca pentru ieirea din
indiviziune, acetia s procedeze potrivit dreptului comun.
Titlul se semneaz de ctre prefect, directorul general al Direciei
generale pentru Agricultur i Alimentaie i de ctre directorul oficiului de
38
cadastru i Organizare a Teritoriului. Titlurile se transmit comisiilor locale care le
vor nscrie n registrul agricol, iar apoi le vor nmna, sub semntur,
persoanelor ndreptite. n acest scop, comisiile locale vor ntocmi un registru
care va cuprinde numele i prenumele titularului, numrul titlului de proprietate i
semntura titularului .
n cazul peroanelor care au formulat plngeri la judectorie, titlurile de
proprietate se vor completa dup pronunarea hotrrii judectoreti.
n baza titlului de proprietate, comisia local va proceda la delimitarea
zonelor teritoriale n care urmeaz s fie pui n posesie titularii. Aceast
delimitare, precum i parcelarea pe proprietari se face pe baza planului de
situaie al fiecrei localiti i al msurtorilor topografice.
Potrivit art. 14 alin. 2 din legea nr. 18/1991, republicata, atribuirea efectiv
a terenurilor se face, n zona colinar, pe vechile amplasamente, iar n zonele de
cmpie, pe sole stabilite de comisie i nu neaprat pe vechile amplasamente ale
proprietii . Ulterior , prin art. 2 alin. 1 din legea nr. 1/2000, regula punerii n
posesie pe vechile amplasamente a fost generalizat, cu condiia ca acestea s
fie libere , adic s nu fie ocupate de construcii sau s nu fi fcut obiectul
punerii n posesie n favoarea altor persoane crora li s-a reconstituit dreptul de
proprietate. n acest sens legea nr. 1/2000 prevede c drepturile dobndite cu
respectarea prevederilor legii fondului funciar, pentru care au fost eliberate
adeverine de proprietate, procese verbale de punere n posesie sau titlul de
proprietate, rmn valabile fr nici o alt confirmare .
Punerea n posesie a proprietarilor se va face n prezena fiecrui
proprietar care va semna tabelul de luare n primire a terenului. n acest scop,
comisiile locale trebuie s ncunotineze n scris, cu confirmare de primire,
persoanele care au domiciliul n alte localiti i crora li s-a stabilit dreptul de
proprietate, asupra datei la care va avea loc punerea n posesie .
Pentru persoanele care au domiciliul n localitate, comisiile locale afieaz
la sediul lor data punerii n posesie, utiliznd totodat orice alte mijloace de
comunicare.
Marcarea parcelelor se face prin rui sau borne care se asigur de ctre
fiecare proprietar.
n situaia n care mai rmn terenuri neatribuite, comisia local le va
delimita pe planul cadastral i n teren i le va preda consiliului local n
administrare, urmnd a fi folosite n conformitate cu prevederile legii.
Dup punerea n posesie a tuturor proprietarilor, O.C.O.T. va redacta un
plan de situaie cu noua parcelare a teritoriului i cu numerotarea topografic
corespunztoare, n dou exemplare, din care un exemplar rmne la acesta, iar
unul se pred consiliului local .
39
Precizm c, datorit faptului c eliberarea titlurilor de proprietate s-a
dovedit a fi, n practic, o activitate voluminoas i anevoioas, comisiile locale
i judeene au recurs ntr-o prim faz, pn la completarea i nmnarea
acestor titluri, la emiterea unor adeverine de proprietate pe baza crora s-a
fcut i punerea n posesie. Aceste adeverine au un caracter provizoriu i ele i
nceteaz valabilitatea o dat cu emiterea i nmnarea titlurilor de proprietate .
Trebuie reinut c titlurile de proprietate se elibereaz numai n cazurile n
care dreptul de proprietate asupra terenului a fost stabilit prin hotrrea comisiei
judeene i nu prin ordin al prefectului, acesta din urm constituind el nsui actul
de proprietate.
3. Inalienabilitatea temporar a terenurilor agricole :
Articolul 1310 Cod civil consacr principiul liberei circulaii a
bunurilor susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate. Tot articolul
1310 stabilete i excepia de la aceast regul, n sensul c prin lege se poate
stabili prohibirea nstrinrii anumitor bunuri, care sunt scoase din circuitul civil .
Aceste prohibiii pot fi absolute, cnd anumite bunuri, care prin
natura lor sau printr-o declaraie a legii sunt de uz public i deci inalienabile, sau
relative, care se refer la bunuri, care dei nu sunt declarate inalienabile , pot fi
vndute doar numai de anumite persoane sau numai n anumite condiii .
5
Prin legea nr. 18/1991 au fost declarate inalienabile temporar
anumite bunuri imobile, cum este situaia terenurilor agricole asupra crora s-a
constituit dreptul de proprietate, potrivit art. 19 alin. 1 , art. 21 i art. 43 din lege .
Art. 19 alin. 1 stabilete condiiile pe care trebuie s le
ndeplineasc cei care solicit s li se constituie un drept de proprietate asupra
terenurilor care s-au aflat n patrimoniul C.A.P.-urilor, respectiv s fi lucrat efectiv
cel puin trei ani n fostele C.A.P.-uri sau s nu fi adus teren n cooperativ, sau
s fi adus mai puin de 5.000 mp., indiferent dac au fost cooperatori sau
angajai, s-i stabileasc domiciliul n localitatea respectiv i s nu aib teren
n proprietate, n acea localitate .
Articolul 20 din lege dispune c n localitile cu excedent de
suprafa de teren agricol i cu deficit de fore de munc n agricultur se poate
atribui, fr alte condiii, celor care solicit n scris terenuri agricole pn la 10
ha. n echivalent arabil de familie, iar dac solicit aceasta alte familii din alte
localiti, se impune obligaia de a-i stabili domiciliul n localitatea unde cer
teren agricol i de a renuna la proprietatea avut n extravilan, n localitatea de
unde pleac .
40
Prin prevederile art. 43 din legea nr. 18/1991 n ce privete
constituirea dreptului de proprietate, se dispune c n zonele montane cu clim
defavorizat, se pot atribui, la cerere, terenuri agricole celor care solicit n scris
aceasta, cu condiia ca s se oblige s le lucreze i s creeze gospodrii. n
acest caz atribuirea fcndu-se prin ordin al prefectului n limita a 10 ha. n
echivalent arabil de familie, la propunerea primriilor locale .
n toate aceste cazuri de constituire a unui drept de proprietate
asupra unui teren agricol, potrivit art. 32 din legea nr. 18/1991, beneficiarilor
dreptului de proprietate le este interzis nstrinarea terenurilor prin acte ntre vii
timp de 10 ani socotii de la nceputul anului urmtor celui n care s-a fcut
nscrierea .
Nerespectarea acestei dispoziii legale imperative este sancionat
de lege cu nulitatea absolut a actului de nstrinare , nulitate ce poate fi
invocat de ctre primrie, prefectur, de ctre procuror sau de orice persoan
interesat .
Articolul 49 din legea nr. 1871991 prevede c persoanele crora li
s-a constituit dreptul de proprietate n condiiile art. 19 alin. 1 , 21 i 43 sunt
obligate s respecte ntocmai condiiile impuse de lege , astfel c, dac nu le
respect , ei pierd dreptul de proprietate asupra terenurilor i construciilor
realizate pe acestea .
4. Soluionarea litigiilor ivite ca urmare a aplicrii legii nr. 18/1991:
Competena de soluionare a plngerilor mpotriva actelor emise de
comisiile de aplicare a legii nr. 18/1991 aparine judectoriei n raza creia se
afl terenul .
Legiuitorul a dat spre soluionare instanelor de drept comun att
soluionarea litigiilor referitoare la valabilitatea titlului, ct i a celor referitoare la
nulitatea actelor emise n cadrul procesului de constituire, reconstituire a
dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit art. 53-56 din lege.
Pot forma obiectul plngerii adresate direct judectoriei : hotrrile
comisiei judeene de aplicare a legii, ordinul prefectului de atribuire a dreptului
de proprietat , orice act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat
atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, modificarea sau
anularea propriei hotrri de ctre comisie .
Instanelor de drept comun le revine competena de a soluiona aciunile
n constatarea nulitii absolute a actelor juridice reglementate de art. III din lege
nr. 169/1997: actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate,
n favoarea persoanelor fizice care nu erau ndreptite, potrivit legii, la astfel de
reconstituiri sau constituiri, actele de constituire a dreptului de proprietate pe
41
terenuri agricole aflate n domeniul public, actele de reconstituire sau constituire
a dreptului de proprietate n intravilanul localitilor, pe terenuri revendicate de
fotii proprietari, cu excepia celor atribuite conform art. 24 din lege.
n situaia n care, pe terenurile care au fcut obiectul unor acte juridice
constatate nule s-au edificat construcii de orice fel , sunt aplicabile dispoziiile
art. 494 C.Civil .

CAPITOLUL VIII REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR
PROPRIETATE PRIVAT
Terenurile proprietate privat , indiferent de titularul lor , se afl n circuitul
civil, adic ele pot fi dobndite i nstrinate potrivit dispoziiilor legii nr.
247/2005.
Subiecii dreptului de proprietate privat pot fi persoanele fizice,
persoanele juridice, statul i unitile administrativ teritoriale, cnd apar n
calitate de proprietare ale unor bunuri aparinnd domeniului privat. Dreptul de
proprietate privat este alienabil , imprescriptibil i sesizabil .
Indiferent c sunt situate n intravilanul sau extravilanul localitilor i
indiferent de ntinderea suprafeei, terenurile pot fi nstrinate prin acte juridice
ncheiate n form autentic.
Legea instituie unele limitri ale nstrinrii i, respectiv, dobndirii
dreptului de proprietate asupra terenurilor, astfel :
- terenurile atribuite prin constituirea dreptului de proprietate nu pot fi
nstrinate prin acte juridice ntre vii, timp de 10 ani, socotii de la nceputul
anului urmtor celui n care s-a fcut nscrierea proprietii asupra lor - art. 32
din legea nr. 18/1991, republicat . Actul de nstrinare ncheiat cu
nerespectarea acestui termen este lovit de nulitate absolut. Constatarea
nulitii poate fi cerut n justiie de ctre primar, prefect, procuror, precum i de
orice persoan interesat .
- Pe data intrrii n vigoare a Legii nr. 247/2005 ( Titlul X ) s-a abrogat
Legea nr. 54/1998 privind circulaia juridic a terenurilor, O.U.G. nr. 226/2000
privind circulaia juridic a terenurilor cu destinaie forestier, precum i orice
alte dispoziii contrare.
42
Art. 1 din Legea nr. 247/2005 prevede: "Terenurile proprietate privat,
indiferent de destinaie i titularul lor, sunt i rmn n circuitul civil. Ele pot fi
nstrinate i dobndite liber prin oricare din modurile prevzute de lege."
Dac n vechea reglementare se fcea distincie ntre regimul juridic al
terenurilor cu vegetaie agricol i cel al terenurilor cu vegetaie forestier, din
cuprinsul dispoziiilor mai sus menionate, terenurile proprietate privat, att cele
cu destinaie agricol ct i cele cu destinaie forestier vor putea fi nstrinate i
dobndite prin oricare din modurile prevzute de lege i n aceleai condiii,
avnd acelai regim juridic.
Categoria de terenuri la care se refer Legea nr. 247/2005 este una
foarte larg, cuprinznd: terenuri din intravilan, terenuri din extravilan, terenuri cu
sau fr construcii, indiferent de destinaia lor sau de ntinderea acestora,
singura condiie fiind aceea ca ele s fie proprietate privat.
Noua lege privind circulaia juridic a terenurilor, menine dispoziia
conform creia pot fi nstrinate i dobndite terenurile din intravilan i
extravilan, prin acte juridice ntre vii, ncheiate n form autentic, ns aduce ca
noutate, faptul c, n categoria terenurilor la care se refer, intr att terenurile
cu construcii ct i cele fr construcii, indiferent de destinaia sau ntinderea
acestora (art. 2 alin. 1din Legea nr. 247/2005).
Dac n vechea reglementare proprietatea funciar dobndit prin acte
ntre vii, nu putea depi 200 ha de teren agricol n echivalent arabil, de familie,
noua lege privind circulaia juridic a terenurilor nltur aceste limitri ale
nstrinrii, artnd c terenurile proprietate privat pot fi nstrinate i dobndite
prin acte juridice ntre vii indiferent de destinaia sau de ntinderea lor".
Acte juridice ntre vii prin care se realizeaz nstrinarea i dobndirea
acestor terenuri se ncheie n form autentic, sub sanciunea nulitii absolute.
Respectarea formei autentice se cere i n cazul n care, asupra unui astfel de
teren se constituie, prin acte juridice ntre vii, un drept real, potrivit art. 2 alin. 2
din Legea nr. 247/2005( titlul X ) .
Dac legea nr. 54/1998 n art. 3, instituia o interdicie de dobndire a
dreptului de proprietate de ctre cetenii strini, persoane fizice i juridice, i
apatrizi, Constituia revizuit n 2003, n art. 44 alin. 2 teza a 2-a statueaz:
Cetenii strini i apatrizii pot dobndi dreptul de proprietate privat asupra
terenurilor numai n condiiile rezultate din aderarea Romniei la Uniunea
European i alte tratate internaionale la care Romnia este parte, pe baz de
reciprocitate, n condiiile prevzute prin lege organic, precum i prin motenire
legal".
Dup aderarea Romniei la Uniunea European cetenii strini i
apatrizii, domiciliai pe teritoriul statelor membre pot dobndi proprietatea asupra
terenurilor.
43
De asemenea, dup revizuirea Constituiei, cetenii strini i apatrizii pot
dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor i prin motenire legal.
Dispoziiile constituionale au fost preluate i n art. 3 din Legea nr.
247/2005 astfel c: Cetenii strini i apatrizii precum i persoanele juridice
strine pot dobndi dreptul de proprietate, asupra terenurilor din Romnia n
condiiile prevzute de legea special." ( legea nr. 312/2005 cu privire la
dobndirea dreptului de proprietate de ctre cetenii strini, legea nr.
276/2005).
Dac sub imperiul Legii nr. 54/1998 era interzis nstrinarea, sub orice
form, a terenurilor cu privire la titlul crora existau litigii la instanele
judectoreti, pe tot parcursul soluionrii acestor litigii, noua reglementare
statueaz n art. 4 c "existena unui litigiu cu privire la un teren cu sau fr
construcii nu mpiedic nstrinarea acestuia i nici constituirea altor drepturi
reale sau de crean", instituind ns de la aceast regul dou excepii: prima
const in existena unui litigiu privind reconstituirea dreptului de proprietate
privat, iar cea de-a doua n existena unui litigiu privind legalitatea titlului de
proprietate.
Dac titlurile de proprietate ale nstrintorilor i respectiv dobnditorilor
erau lovite de nulitate, ca urmare a nclcrii dispoziiilor legale n vigoare la data
ncheierii lor, nstrinrile realizate sub orice form, n temeiul Legii nr.
247/2005, nu conduce la validarea acestor titluri.
n cazul n care s-a ncheiat un antecontract cu privire la un teren, cu sau
fr construcii, iar ulterior una din pri refuz ncheierea contractului, partea
care i-a executat obligaia poate sesiza instana competent care poate
pronuna o hotrre care s in loc de contract, potrivit art.5 alin.2 din titlul X al
legii nr. 247/2005.
Un alt element de noutate introdus prin aceast reglementare l reprezint
posibilitatea nstrinrilor fcute pe baza schielor care au stat la baza titlurilor
de proprietate emise cu ocazia aplicrii legilor fondului funciar, n cazul n care
se dorete comasarea parcelelor i loturilor de teren, prin constituirea unor
corpuri de proprietate care s cuprind suprafee continue, indiferent de
destinaia lor sau atunci cnd nstrinrile sunt efectuate de ctre persoane
ndreptite s obin rent viager agricol. De asemenea aceste nstrinrii
sunt scutite de taxe de timbru i de timbru judiciar.
3.- art. 52 din Codul silvic prevede : Statul, prin autoritatea public
central care rspunde de silvicultur, are drept de preemiune la toate vnzrile
de bunvoie sau silite, la pre i condiii egale, pentru enclavele din fondul
forestier proprietate public i terenurile limitrofe acestuia, precum i pentru
terenurile acoperite cu vegetaie forestier. Proprietarul vnztor este obligat s
ntiineze, n scris, unitatea silvic teritorial n raza creia se afl terenul
44
respectiv, n legtur cu intenia de nstrinare. Unitatea sesizat i va
manifesta opiunea n termen de 30 de zile, dup care dreptul de preemiune
nceteaz. Vnzarea fcut cu nclcarea dispoziiilor de mai sus este nul de
drept" .
Textul legal instituie un drept de preemiune la cumprarea unor terenuri
forestiere n favoarea Statului, n calitate de persoan juridic de drept civil.
Dreptul de preemiune se nate numai n cazul n care titularul dreptului
de proprietate al unui astfel de teren se hotrte s-l nstrineze prin vnzare
cumprare i exist numai la pre i condiii egale.
Domeniul de aplicare a acestui drept de preemiune se refer la
urmtoarele categorii de terenuri: terenurile care constituie enclave ale fondului
forestier proprietate public a statului ( nconjurate de fondul forestier proprietate
public ), terenurile limitrofe fondului forestier proprietate public i terenurile
acoperite cu vegetaie forestier , dac sunt proprietate privat .
Pentru exercitarea dreptului de preemiune, proprietarul vnztor este
obligat s ntiineze, n scris, unitatea silvic teritorial n raza creia se afl
terenul respectiv, n legtura cu intenia de vnzare. Unitatea silvic teritorial
este direcia silvic judeean a Regiei Naionale a Pdurilor. Aceast ntiinare
are valoarea unei oferte de vnzare i trebuie s cuprind elementele eseniale
ale viitorului contract de vnzare cumprare, adic i un pre minim. Numai
astfel statul este n msur s aprecieze dac este sau nu cazul s-i exercite
dreptul de preemiune la cumprare.
Dac Statul accept oferta de vnzare n termenul de mai sus, i exercit
dreptul de preemiune i deci se ncheie un antecontract de vnzare- cumprare.
Prile sunt obligate s perfecteze vnzarea-cumprarea n form autentic.
Sanciunea contractului de vnzare cumprare ncheiat cu nclcarea
dreptului de preemiune al Statului este nulitatea absolut, cu regimul su juridic.
- persoanele crora li s-a constituit dreptul de proprietate asupra
terenurilor agricole, au obligaia de a-i stabili domiciliu i de a-i ntemeia
gospodrii n localitile n care este situat terenul. Nerespectarea acestei
condiii atrage pierderea dreptului de proprietate asupra terenului i a
construciilor de orice fel realizate pe acesta. Pentru teren nu se vor acorda
despgubiri, iar pentru construcii proprietarul va primi o despgubire egal.
- Renta viager agricol reprezint suma de bani pltit rentierului
agricol care nstrineaz sau arendeaz terenurile aflate n proprietatea sa,
avnd sigurana unei surse viagere de venituri garantate de stat ( art. 2 din
Legea 247/2005, titlul XI ).
Condiiile ce trebuie s fie ndeplinite pentru ca o persoan s beneficieze
de renta viager :
45
rentierul agricol s fie o persoan fizic n vrst de peste 62 de ani.
s dein n proprietate pn la 10 h de teren agricol
s nstrineze prin acte ntre vii sau s arendeze terenurile agricole
dup intrarea n vigoare a prezentului titlu.
Renta viager agricol este instituit n scopul concentrrii suprafeelor
agricole n exploataii eficiente impuse de necesitatea modernizrii agriculturii.
Dovada nstrinrii se face prin actul de nstrinare, ncheiat n form
autentic, iar dovada arendrii se face prin contractul de arend ntocmit cu
respectarea Legii arendrii nr. 16/1994 ( art. 11 din Legea 247/2005, titlul XI).
Potrivit art. 3 din Legea 247/2005, titlul XI, cuantumul rentei viagere
agricole reprezint echivalentul n lei a 100 euro/an pentru fiecare h de teren
agricol nstrinat i echivalentul n lei a 50 euro/an pentru fiecare h arendat.
Pentru suprafeele mai mici de 1 h suma pltit va fi proporional cu
suprafaa nstrinat sau arendat ( art. 5 ).
Renta viager agricol se pltete ntr-o singur rat anual n primul
trimestru al anului urmtor celui pentru care aceasta este datorat ( art. 6 ).
Rentierul agricol poate rmne proprietar pe o suprafa de teren agricol
de pn la 0,5 h pentru folosin personal.
Potrivit art. 7 din Legea 247/2005, renta viager agricol este personal,
netransmisibil i nceteaz la data decesului rentierului agricol.n cazul
arendrii, renta viager agricol nceteaz n termen de 30 de zile de la data
ncetrii contractului de arend, dac n acest interval rentierul agricol nu face
dovada ncheierii unui nou contract de arend. Dup decesul rentierului,
motenitorii vor ncasa ultima rat scadent la data decesului, n cel mult 3 luni
dup deces pe baza certificatului de motenitor i a carnetului de rentier agricol.
CAPITOLUL IX. Rspunderea juridic n dreptul funciar .
Nerespectarea normelor juridice privind folosirea i protecia terenurilor
atrage rspunderea civil, contravenional sau penal, dup caz - art. 106 din
legea nr. 18/1991, rep. .
Faptele ce constituie infraciuni sunt :
fapta persoanei fizice care are calitatea de membru al comisiei locale
sau judeene de aplicare a legii fondului funciar, de a mpiedica n orice mod
reconstituirea dreptului de proprietate sau eliberarea titlului de proprietate ctre
persoanele ndreptite constituie abuz n serviciu i se pedepsete cu
nchisoare ,
46
declararea unor suprafee de terenuri mai mici dect cele obinute sau
nedeclararea unor suprafee de teren deinute efectiv, n vederea inducerii n
eroare a comisiilor locale , constituie infraciunea de fals in declaraii i se
pedepsete potrivit prevederilor art. 292 din Codul penal,
ocuparea n ntregime sau n parte a terenurilor de orice fel , nfiinarea
sau mutarea semnelor de hotar i a reperelor de marcare , fr aprobarea
primit n condiiile legii, constituie infraciune i se pedepsete cu nchisoare.
Dac fapta se svrete prin violen, ameninri ori de dou sau mai multe
persoane mpreun, pedeapsa este nchisoarea de la 2 la 7 ani .
degradarea terenurilor agricole i silvice, a mprejmuirilor acestora,
distrugerea i degradarea culturilor agricole , a lucrrilor de mbuntiri funciare,
a bornelor i semnelor topografice sau geodezice, a monumentelor istorice,
ansamblurilor i siturilor arheologice, ori mpiedicarea lurii msurilor de
conservare a unor astfel de bunuri, precum i nlturarea acestor msuri,
constituie infraciunea de distrugere i se pedepsete potrivit art. 217-219 din
Codul penal .
Constituie contravenie urmtoarele fapte :
efectuarea de schimburi de terenuri i a schimbrii categoriei de
folosin , precum i folosirea definitiv sau temporar a terenurilor agricole i
silvice n alte scopuri dect pentru producia agricol i silvic, cu nclcarea
dispoziiilor legale .
neluarea msurilor de ctre posesorii de terenuri i de ctre
persoanele autorizate pentru pstrarea n bune condiii a bornelor geodezice,
topografice, reperelor metalice de nivelment, a piramidelor i balizelor de
semnalizare a punctelor geodezice, precum i degradarea sau distrugerea lor
din culpa,
amplasarea obiectivelor de orice fel, fr avizele i aprobrile
prevzute de lege
degradarea terenurilor i culturilor prin depozitarea de materiale ori
deeuri de pietri moloz, nisip, prefabricate, construcii metalice, reziduuri i
altele asemntoare ,
nedeclararea la organele judeene de cadastru funciar de ctre
posesori, n termen de 30 de zile de la aprobare, a schimburilor de terenuri i a
schimbrii categoriei de folosin a acestora, precum i a datelor cu privire la
mrimea suprafeelor i categoria de folosin a acestora,
- neluarea unor msuri corespunztoare de ctre persoanele fizice sau
juridice pentru evitarea afectrii terenurilor limitrofe prin reziduurile provenite din
activitatea de producie i prin scurgerile de orice fel .
47
Constatarea contraveniilor i aplicarea sanciunilor se fac de ctre
specialitii mputernicii, n acest scop, de ctre Ministerul Agriculturii i
Alimentaiei, precum i de ctre Ministerul Apelor, Pdurilor i Mediului, de
mputerniciii prefectului, ai organelor agricole i silvice judeene, precum i de
ctre primari. Contraveniilor prevzute mai sus li se aplic i dispoziiile legii nr.
180/2002 privind constatarea i sancionarea contraveniilor .
Folosirea terenurilor pentru producia agricol i silvic.
Potrivit legii nr. 18/1991 , rep. , toi deintorii de terenuri agricole au
obligaia s asigure cultivarea acestora i protecia solului - art. 74 . Cei care nu
i ndeplinesc aceste obligaii vor fi somai, n scris, de ctre primarul comunei
sau oraului pentru intrarea n legalitate. Dac nici dup primirea somaiei,
deintorii de terenuri nu i execut obligaiile n termenul stabilit de primar, din
motive imputabile lor, ei vor fi sancionai anual cu plata unei amenzi potrivit legii.
Obligarea la plata sumei respective se face prin dispoziie motivat a primarului,
iar suma ncasat se face venit la bugetul local.
Legea prevede o sanciune mai sever pentru deintorii de terenuri
atribuite n folosin care nu dau curs acestei somaii, n sensul c ei pierd
dreptul de folosin asupra terenurilor la sfritul anului n curs - art. 76 alin. 2 .
Schimbarea categoriei de folosin a terenurilor aparinnd persoanelor
juridice se poate face numai cu respectarea condiiilor prevzute de lege - art.
77 i 78.
Persoanele fizice care au schimbat categoria de folosin a terenurilor
agricole pe care le dein n proprietate sunt obligate s comunice, n termen de
30 de zile de la data la care a avut loc aceast operaiune, modificarea
intervenit oficiului de cadastru agricol i organizarea teritoriului agricol judeean,
care are obligaia s o nregistreze.
CAPITOLUL X Exploatarea terenurilor agricole n Romnia
1. Desfiinarea i lichidarea fostelor cooperative agricole de
producie
Pentru reconstituirea proprietii private asupra terenurilor i crearea
condiiilor pentru o nou organizare a exploatrii acestora, prin lege, s-a dispus
desfiinarea fostelor cooperative agricole de producie i lichidarea acestora. n
scopul lichidrii patrimoniului fostelor cooperative agricole de producie, prin
decizia Prefecturii a fost constituit o comisie .
Comisia de lichidarE, constituit n termen de 15 zile de la intrarea n
vigoare a legii nr. 18/1991, avea obligaia s procedeze, n termen de 9 luni de la
48
desfiinarea cooperativei, la realizarea activului i la plata pasivului acestei
uniti. n acest scop, comisia de lichidare i-a nceput activitatea prin
efectuarea, mpreun cu conducerea unitii, a inventarierii ntregului patrimoniu
i ncheierea unui bilan care s constate situaia real a activului i pasivului.
Comisia a primit n gestiune patrimoniul cooperativei i actele de eviden,
asigurnd conservarea i paza bunurilor n condiii corespunztoare.
Dup inventarierea patrimoniului i n baza bilanului ncheiat, comisia de
lichidare a procedat la realizarea activului i la plata pasivului unitilor agricole
cooperatiste. Pentru realizarea activului, comisia de lichidare a procedat la
valorificarea bunurilor din patrimoniul unitii agricole n lichidare. Aceste bunuri
au fost vndute, prin licitaie publica, persoanelor fizice i juridice, urmnd ca din
preul realizat s se achite datoriile de orice fel ale fostei cooperative. Legea a
exceptat bovinele i ovinele, precum i plantaiile de vie i pomi, care au fost
atribuite fotilor cooperatori.
Dup realizarea activului, plata pasivului, stabilirea i acordarea
drepturilor ce se cuvin fotilor cooperatori, comisia de lichidare a ntocmit o
situaie privind evidena muncii efectuate de cooperatorii activi i veniturile
obinute de acetia, pe care au naintat-o organelor judeene ale Casei de pensii
i asigurri sociale a rnimii.
Dup terminarea operaiunilor de lichidare, comisiile aveau obligaia s
prezinte bilanul de lichidare i raportul explicativ compartimentului de control
financiar al prefectului, pentru descrcare de gestiune .
Legea prevede c bunurile din patrimoniul cooperativelor agricole n
lichidare care nu au fost vndute n termen de 1 an de la data desfiinrii
cooperativei, trec n domeniul privat al unitilor administrativ-teritoriale, unde
acestea sunt situate, fr nici o despgubire, i n administrarea primriilor - art.
29 alin. 7 .
De asemenea, prin lege, anumite bunuri se excepteaz de la trecerea lor
n proprietatea privat a unor persoane fizice sau juridice, ceea ce nseamn c
ele nu au putut fi valorificate n nici un mod de ctre comisia de lichidare. Astfel,
construciile afectate unei utilizri sociale sau culturale trec, fr plat, n regim
de drept public, n proprietatea unitilor administrativ-teritoriale i n
administrarea primriilor - art. 29 alin. 9.
Dup terminarea operaiunilor de lichidare, registrele i actele unitilor
desfiinate s-au predat de ctre comisie, prin proces-verbal, consiliilor locale care
aveau obligaia s le pstreze timp de 5 ani.
49
2. Formele actuale de exploatare a terenurilor i de asociere n agricultur .
Exploatarea terenurilor agricole se poate face n mod individual de ctre
deintorii lor, dar i n diferite forme de asociere .
Formele de asociere n vederea exploatrii terenurilor pot fi :
asocieri simple care iau natere pe baz de nelegere ntre dou sau mai
multe familii, avnd ca scop exploatarea terenurilor agricole , creterea
animalelor, prelucrarea i vnzarea produselor. Aceste asocieri se pot constitui
prin nelegere verbal sau scris, fr alte formaliti, cei n cauz stabilindu-i
singuri obiectul de activitate i condiiile n care neleg s-i desfoare
activitatea. n cazul n care asociaii doresc, ei pot ncheia contracte de societate
n condiiile prevzute de Codul civil. Aceste forme de asociere nu au
personalitate juridic .
societi comerciale cu personalitate juridic, constituite n baza legii nr.
31/1990 privind societile comerciale .
societi agricole cu personalitate juridic constituite n temeiul legii nr.
36/1991 privind societile agricole i alte forme de asociere n agricultur.
Arendarea terenurilor se face n condiiile prevzute de legea arendrii nr.
16/1994.
BIBLIOGRAFIE
1. I. Adam, Drept civil. Drepturi reale, Editura All Beck, Bucureti, 2000
2. Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Editura Actami, Bucureti, 1999
3. V Terzea, Legile fondului funciar, Editura C. H. BecK, Bucureti, 2007

4. I.Romoan; Transformarea dreptului real de folosin asupra terenurilor in
drept de proprietate, n situaiile reglementate de art. 36 al 2 i 3 din Legea
18/1991, n Dreptul nr. 3/1999

5. Radu I. Motica , Anton Trailescu , Manual de drept funciar si publicitate
imobiliara . Noile carti funciare , Editura All Beck , Bucuresti , 2001

6. V. Stoica , Drept civil. Drepturi reale principale , Editura C.H.Beck ,
Bucuresti , 2009
50

CAPITOLUL XI. Cauze in materia dreptului funciar in care Romania a fost
condamnata la Cedo.

1. Viasu impotriva Romaniei.

Curtea European a Drepturilor Omului
HOTRREA din 9 decembrie 2008
n Cauza Viau mpotriva
Romniei Publicat n: Monitorul Oficial Nr. 361
din 29 mai 2009
(Cererea nr. 75.951/01)
n Cauza Viau mpotriva Romniei,
Curtea European a Drepturilor Omului (Secia a treia), statund n cadrul unei
camere formate din: Josep Casadevall, preedinte, Elisabet Fura-Sandstrom,
Corneliu Brsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez
Guerra, judectori, i din Santiago Quesada, grefier de secie,
dup ce a deliberat n camera de consiliu la data de 18 noiembrie 2008,
pronun urmtoarea hotrre, adoptat la aceast dat:
PROCEDURA
La originea cauzei se afl o cerere (nr. 75.951/01) ndreptat mpotriva
Romniei, prin care un cetean al acestui stat, domnul Gheorghe State Viau
(reclamantul), a sesizat Curtea la data de 27 februarie 2001 n temeiul art. 34
din Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale
(Convenia).
La 14 iulie 2006, grefierul a fost informat cu privire la decesul reclamantului ce a
avut loc la 1 iulie 2006, ulterior despre intenia fiului su, Gheorghe Crinel
Viau, de a continua procedura n locul acestuia.
Reclamantul, care a beneficiat de asisten judiciar din oficiu, este
reprezentat de Societatea civil profesional de avocai "Oancea, Rduleu i
Gherghe". Guvernul romn (Guvernul) este reprezentat de agentul su,
Horaiu-Rzvan Radu, subsecretar de stat n cadrul Ministerului Afacerilor
Externe.
51
Reclamantul a susinut c a avut loc o nclcare a dreptului su de
proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenie, avnd n vedere
imposibilitatea sa de a se bucura de dreptul la despgubire pentru un teren, n
conformitate cu legislaia intern privind retrocedrile.
La data de 21 septembrie 2004, Curtea a hotrt s i comunice Guvernului
cererea. La 12 decembrie 2006, invocnd prevederile art. 29 3 din Convenie,
aceasta a hotrt analizarea simultan a admisibilitii i a temeiniciei cauzei.
N FAPT
I. Circumstanele cauzei
Reclamantul s-a nscut n anul 1924 i locuia n Drobeta-Turnu Severin.
Proprietar al unui teren n suprafa de 18,62 ha situat n comuna Ctunele
(judeul Gorj), reclamantul a fost obligat n anul 1962 s l cedeze cooperativei
agricole de producie din Ctunele, nfiinat n cadrul reformei agricole
ntreprinse de regimul comunist instaurat n anul 1945.
n jurul anului 1980, o parte din acest teren a fost destinat exploatrii
miniere carbonifere din regiune i cedat de cooperativ ntreprinderii miniere
de stat din Motru (denumit n continuare ntreprinderea M.).
Restituirea n natur a unei pri din terenul confiscat
Dup nlturarea regimului comunist din 22 decembrie 1989, reclamantul a
formulat o cerere de restituire a terenului de care fusese deposedat de ctre
statul comunist, ntemeiat pe Legea fondului funciar nr. 18/1991. Ca rspuns,
acesta a primit n proprietate o parte din terenul care i aparinuse, restul
neputndu-i fi restituit ntruct era folosit de o ntreprindere de stat.
Legea nr. 18/1991 a suferit numeroase modificri (a se vedea mai jos
seciunea referitoare la dreptul intern, paragrafele 30 - 46). Printre altele, n
temeiul modificrii aduse de Legea nr. 169/1997 din 27 octombrie 1997, pentru
modificarea i completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, suprafaa de teren
ce putea fi restituit unui particular a fost stabilit la 50 ha (a se vedea mai jos
paragraful 31).
Avnd n vedere numrul important de cereri de restituire primite de
autoriti, dar care nu au putut fi admise din lips de teren disponibil, Legea nr.
18/1991 a fost modificat din nou la data de 11 ianuarie 2000 prin Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole
i celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
i ale Legii nr. 169/1997. Conform acestei legi, beneficiarilor de decizii de
restituire care nu puteau obine restituirea integral n natur din lips de teren
disponibil li se putea acorda o despgubire n schimbul prii nerestituite (a se
vedea mai jos paragraful 34).
La nceputul anului 2000, deoarece nu beneficiase nc de restituirea
ntregului teren, reclamantul a depus mai multe cereri suplimentare de acordare
a unui alt teren echivalent sau, n lipsa restituirii, de despgubire pentru partea
nerestituit, i anume pentru 16,63 ha.
52
El arta c parcela de teren era folosit de ntreprinderea M. i c prin
expertize independente s-a constatat c terenul nu mai era exploatabil n scopuri
agricole din cauza deeurilor carbonifere depuse pe acesta.
Deciziile de restituire a restului terenului
La data de 14 iunie 2000, Primria Ctunele l-a informat pe reclamant
despre decizia comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 1/2000 de a-i restitui o
parcel de teren n suprafa de 10,42 ha sau, n lipsa unui teren disponibil, cu
privire la dreptul su de a beneficia de o despgubire pecuniar. Ulterior,
reclamantului i s-a confirmat dreptul de restituire a unei alte parcele de 6,21 ha.
ntr-o adres trimis reclamantului la 19 septembrie 2000, primria i-a
confirmat din nou faptul c avea dreptul s primeasc n proprietate terenul
respectiv.
Deoarece reclamantul a solicitat executarea efectiv a deciziilor de
restituire i punerea sa n posesie, la data de 6 octombrie 2000, Primria
Ctunele l-a informat c nu mai are teren disponibil i, prin urmare, c incumba
ntreprinderii M., care folosea ntregul teren ce i aparinuse reclamantului,
obligaia de a-l despgubi.
Mai multe cereri de despgubire trimise de reclamant ntreprinderii M. n
luna august 2000 au fost respinse, aceasta pretextnd n prim faz c
reclamantul nu i comunicase documentele care i ddeau dreptul la restituire, iar
ulterior, c terenul n discuie nu i putea fi restituit deoarece era folosit pentru
exploatarea crbunelui.
n mai multe adrese de rspuns, reclamantul a precizat c solicit
despgubiri pentru terenul care nu i putea fi restituit.
Prin mai multe adrese datate 19, 20 i 30 octombrie 2000, reclamantul a
fost informat de autoriti i de ntreprinderea M. c nu fusese adoptat nicio
prevedere legal care s precizeze modalitile i mijloacele prin care trebuia s
se fac despgubirea prevzut de Legea nr. 1/2000 i c, prin urmare, nu i
putea fi acordat nicio despgubire.
La intervale regulate de timp, reclamantul s-a adresat Prefecturii Gorj,
solicitnd s i fie pltite despgubirile menionate n Legea nr. 1/2000. Prin
adresele din 6 martie, 31 august, 10 i 12 septembrie 2001 i 30 ianuarie 2002,
prefectul judeului Gorj i-a comunicat c, n lipsa dispoziiilor de aplicare a Legii
nr. 1/2000, nu i putea fi pltit nicio despgubire, dar l-a asigurat c aceste
prevederi urmau s fie adoptate foarte curnd de ctre Guvern.
19. Prin adresele din 31 august i 10 septembrie 2001, prefectul a confirmat
creana reclamantului pentru un teren n suprafa total de 16,63 ha i i-a
recomandat s i nscrie creana pe care o avea mpotriva statului n tabelul
menionat n regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991, cu modificrile sale
ulterioare.
Reclamantul s-a conformat. Prin dou decizii administrative din 5 aprilie i
17 mai 2002, comisia judeean pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a validat
nscrierea creanelor datorate de stat reclamantului pentru cele dou parcele n
53
suprafa de 10,42 ha i, respectiv, 6,21 ha, n tabelul creanelor ntocmit
conform Legii nr. 1/2000.
C. Cererile de executare a creanelor reclamantului mpotriva statului
Deoarece nu primise nc nicio despgubire, reclamantul a continuat s
trimit memorii autoritilor, solicitnd plata creanelor care i erau datorate
pentru terenul nerestituit, n suprafa total de 16,63 ha.
Aceste memorii au fost adresate Prefecturii Judeului Gorj, care l-a
informat pe reclamant prin adresele din 24 ianuarie, 31 martie, 2 aprilie, 16 mai,
12 septembrie i 29 octombrie 2003 despre clasarea cererilor sale, avnd n
vedere caracterul lor repetitiv.
La 10 decembrie 2003 i 27 ianuarie 2004, Ministerul Administraiei
Publice i-a transmis un rspuns similar.
La 15 august 2003, Ministerul Finanelor l-a informat pe reclamant c
Legea nr. 389/2002 prelungise pn la data de 30 iunie 2004 termenul de
punere n aplicare a Legii nr. 1/2000^
ntr-o cerere adresat prefectului judeului Gorj la data de 20 octombrie
2004, reclamantul a solicitat s i se acorde suma de 1.000 euro pe hectar de
teren nerestituit, despgubiri pentru perioada n care nu a putut beneficia de
teren, ncepnd cu intrarea n vigoare a Legii nr. 1/2000, actualizarea acestor
sume inndu-se cont de nivelul inflaiei din perioada 2000 - 2004, care s-a
ridicat, conform Institutului Naional de Statistic, la 262,7%, precum i daune
morale.
Cu aceast ocazie, el s-a plns de metoda de calcul a valorii terenurilor,
stabilit prin Hotrrea Guvernului nr. 1.546/2004 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind modul de stabilire a valorii terenurilor arabile i a celor
forestiere, sursele financiare i modalitile de plat ctre fotii proprietari, de
aplicare a art. 40 din Legea nr. 1/2000, care avea ca rezultat diminuarea drastic
a valorii terenurilor, deoarece avea ca baz preul cerealelor la bursa din
Chicago, n loc s in cont de preurile practicate n cadrul Uniunii Europene. El
a concluzionat c preul terenului su, evaluat de autoriti la suma de 391 euro
pe hectar, nu era un pre serios.
Astfel cum reiese dintr-o adres depus de Guvern la data de 21 martie
2007, Prefectura Gorj l-a informat pe acesta la 12 martie 2007 c fosta
ntreprindere M., redenumit ulterior Societatea Naional a Lignitului Oltenia
(SNLO), efectua lucrri pentru a putea reda circuitului agricol terenuri aflate n
administrarea sa. Prin urmare, reclamantului i se puteau restitui n natur,
nainte de sfritul anului 2007, terenurile la care avea dreptul, astfel nct
creanele pe care acesta le avea mpotriva statului nu mai erau exigibile.
n prezent, terenul nu a fost nc restituit. Nici reclamantul, decedat la data
de 1 iulie 2006, nici fiul su, motenitor unic, nu au primit vreo sum cu titlu de
despgubire.
54
II. Dreptul i practica interne pertinente
A. Constituia
Prevederile relevante din Constituia Romniei sunt urmtoarele:
Articolul 1 - Statul romn
"[...]
(5) n Romnia, respectarea Constituiei, a supremaiei sale i a legilor este
obligatorie."
Articolul 44 - Dreptul de proprietate privat
"[...]
(3) Nimeni nu poate fi expropriat dect pentru o cauz de utilitate public,
stabilit
potrivit legii, cu dreapt i prealabil despgubire.
[ . ]
Pentru lucrri de interes general, autoritatea public poate folosi subsolul
oricrei proprieti imobiliare, cu obligaia de a despgubi proprietarul pentru
daunele aduse solului, plantaiilor sau construciilor, precum i pentru alte
daune imputabile autoritii.
Despgubirile prevzute n alineatele (3) i (5) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, n caz de divergen, prin justiie."
Articolul 52 - Dreptul persoanei vtmate de o autoritate public
"(1) Persoana vtmat ntr-un drept al su ori ntr-un interes legitim, de o
autoritate public, printr-un act administrativ sau prin nesoluionarea n termenul
legal a unei cereri, este ndreptit s obin recunoaterea dreptului pretins
sau a interesului legitim, anularea actului i repararea pagubei.
Articolul 108 - Actele Guvernului
"(1) Guvernul adopt hotrri i ordonane.
Hotrrile se emit pentru organizarea executrii legilor.
Ordonanele se emit n temeiul unei legi speciale de abilitare, n limitele i
n condiiile prevzute de aceasta.
Articolul 115 - Delegarea legislativ
"(1) Parlamentul poate adopta o lege special de abilitare a Guvernului
pentru a emite ordonane n domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Legea de abilitare va stabili, n mod obligatoriu, domeniul i data pn la
care se pot emite ordonane.
55
Dac legea de abilitare o cere, ordonanele se supun aprobrii
Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pn la mplinirea termenului de
abilitare. Nerespectarea termenului atrage ncetarea efectelor ordonanei.
(7)Ordonanele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprob sau se resping
printr-o lege n care vor fi cuprinse i ordonanele ale cror efecte au ncetat
potrivit alineatului (3). '
B. Prevederile legale relevante care abiliteaz Guvernul s emit
ordonane de urgen
n 2007, Parlamentul s-a reunit n dou sesiuni, 5 februarie - 28 iunie i 3
septembrie - 20 decembrie 2007. n afara acestor sesiuni, Guvernul a fost
abilitat s emit ordonane astfel: pentru perioada 1 ianuarie - 5 februarie 2007,
prin Legea nr. 502/2006, i pentru perioada 26 iulie - 3 septembrie 2007, prin
Legea nr. 266/2007.
C. Prevederile privind dreptul la restituirea terenurilor agricole
Dup cderea regimului comunist, n decembrie 1989, au fost adoptate
mai multe legi privind retrocedarea bunurilor imobile confiscate sau
naionalizate n perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Dreptul la restituirea terenurilor a fost stabilit prin Legea nr. 18/1991 a
fondului funciar, intrat n vigoare la data de 20 februarie 1991. Astfel, fotilor
proprietari de terenuri trecute n proprietatea statului sau a cooperativelor
agricole li s-a acordat dreptul la restituire n limita a 10 ha, iar n caz de
nerestituire n natur a terenului respectiv, acordarea n proprietate a unui teren
echivalent avnd aceeai suprafa. Decizia de restituire trebuia luat, la
cererea beneficiarului, de ctre o comisie local de pe lng primria locului de
restituire i, n caz de contestaie, de ctre o comisie judeean de pe lng
prefectur. n caz de contestaie a deciziei comisiei judeene, instanele erau
competente s soluioneze litigiile rezultate din aplicarea acestei legi.
Legea nr. 18/1991 a fost modificat pn n prezent prin mai mult de 70 de
acte normative. Astfel, au fost modificate de mai multe ori att ntinderea
dreptului la retrocedare, care a crescut de o manier continu, ajungnd la
suprafaa de 50 ha pentru o persoan fizic, ct i procedurile de retrocedare:
termenele de depunere a cererilor, procedura de analiz a cererii, procedura de
acordare a titlurilor de proprietate, organismele competente pentru restituirea
proprietilor, compunerea i funcionarea lor, stabilirea despgubirii n caz de
nerestituire i organismele competente n aceast privin etc. Toate aceste
schimbri au avut o aplicare imediat, afectnd astfel soarta cererilor deja
depuse, dar nesoluionate.
Au fost operate modificri eseniale n luna octombrie 1997 prin Legea nr.
169/1997, n luna ianuarie 2000 prin Legea nr. 1/2000 i n luna iulie 2005 prin
Legea nr. 247/2005.
Legea nr. 169/1997 din 27 octombrie 1997 a stabilit dreptul la restituire
pentru 50 ha de teren pentru o persoan fizic, restituirea trebuind s se fac fie
pe vechiul amplasament, fie n alt parte, n funcie de disponibilitile comunei.
56
Celor crora li se restituiser deja suprafee de pn la 10 ha n temeiul Legii nr.
18/1991 li s-a acordat un nou termen pentru a solicita diferena de pn la 50 ha.
Legea nr. 1/2000 din 11 ianuarie 2000, intrat n vigoare la data de 15
ianuarie 2000, a dispus acordarea unei despgubiri n caz de imposibilitate a
restituirii integrale n natur. Mai mult, a fost acordat un nou termen persoanelor
care nu au formulat nicio cerere de restituire pentru diferena peste 10 ha n
temeiul Legii nr. 169/1997. Prevederile relevante ale acestei legi sunt
urmtoarele:
Articolul 3
"[...]
(3) n situaia n care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate
integral [...] se vor acorda despgubiri pentru diferena de teren neretrocedat.
(4) Despgubirile se vor acorda ncepnd cu suprafeele cele mai mici care nu
pot fi
retrocedate.
[...]"
Articolul 4
"(1) Pentru terenurile (...) foste proprieti ale persoanelor fizice, care au trecut
n proprietatea statului n mod abuziv i se gsesc incluse n diverse amenajri
hidrotehnice, de hidroamelioraii sau de alt natur, se restituie, n condiiile legii,
fotilor proprietari sau motenitorilor acestora suprafee echivalente constituite
din rezerva existent la comisiile locale, iar n situaia n care aceste suprafee
sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeai localitate. n
localitile n care compensarea nu este posibil se vor acorda despgubiri
fotilor proprietari sau motenitorilor acestora, n condiiile legii. (...)"
Articolul 40
"Pentru toate terenurile agricole i forestiere solicitate prin cereri ntemeiate,
aprobate de organele competente, nregistrate n termenele i cu procedura
prevzute de Legea nr. 18/1991, modificat i completat prin Legea nr.
169/1997, care nu au putut fi retrocedate (...), Guvernul va stabili prin hotrre
modul de evaluare a terenurilor, sursele financiare i modalitile de plat ctre
fotii proprietari, n termen de 45 de zile de la data intrrii n vigoare a prezentei
legi."
57
n pofida prevederilor art. 40 din Legea nr. 1/2000, nu a fost adoptat nicio
hotrre n termen de 45 de zile din momentul intrrii n vigoare a acestei legi, la
data de 15 ianuarie 2000.
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fost modificat prima oar la
data de 17 martie 2000, avnd n vedere prevederile Legii nr. 1/2000. A fost
introdus un tabel al creanelor mpotriva statului, rezultate din legile privind
retrocedrile, n care autoritile trebuiau s nscrie numele beneficiarilor unei
decizii de retrocedare care nu poate fi executat, precum i valoarea
despgubirilor datorate pentru terenul nerestituit. Regulamentul a fost modificat
de mai multe ori, printre altele n decembrie 2001 i n august 2005.
Mai multe acte normative adoptate n perioada august 2000 - iunie 2002
au prelungit pn n iulie 2004 termenul acordat Guvernului pentru finanarea
retrocedrilor i a despgubirilor acordate n conformitate cu Legea nr. 18/1991
privind retrocedrile.
La data de 23 septembrie 2004, Guvernul a adoptat Hotrrea Guvernului nr.
1.546/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de stabilire a
valorii terenurilor arabile i a celor forestiere, sursele financiare i modalitile de
plat ctre fotii proprietari, care stabilea normele de aplicare a art. 40 din Legea
nr. 1/2000. Intrat n vigoare n luna octombrie 2004, aceast hotrre stabilea
metoda de evaluare a terenurilor n scopul acordrii de despgubiri n temeiul
legilor privind retrocedrile de terenuri agricole. Conform art. 2 din aceast
hotrre, sumele necesare pentru plata de despgubiri trebuiau transferate n
fiecare an din bugetul de stat judeelor.
La data de 19 iulie 2005 a fost adoptat Legea nr. 247/2005 privind
reforma n domeniile proprietii i justiiei, precum i unele msuri adiacente,
care a modificat n mod substanial Legea nr. 18/1991. Astfel, proprietarilor le-a
fost acordat un nou termen pentru a formula cereri suplimentare pentru
suprafeele nerestituite n temeiul Legii nr. 18/1991, procedura de analiz a
cererilor a fost modificat i au fost nfiinate noi organisme competente n
vederea analizrii cererilor i acordrii titlurilor de proprietate i a despgubirilor.
n titlul VII, legea stabilea principiul conform cruia despgubirea datorat
trebuia s fie "just i echitabil, n raport cu practica jurisdicional intern i
internaional avnd ca obiect cauze prin care s-au stabilit despgubiri pentru
imobile preluate n mod abuziv de statul romn" [art. 4 lit. a)], n lipsa oricrui
plafon care s limiteze aceste despgubiri [art. 4 lit. b)].
De asemenea, legea definea sursele din care urmau s fie finanate plile
despgubirilor, procedurile de urmat pentru stabilirea sumei i pentru plata
efectiv a despgubirilor. Rolul decizional al comisiei judeene pentru aplicarea
Legii nr. 18/1991, competent n ultim instan a pronuna decizii de
retrocedare i de acordare a despgubirilor (a se vedea paragraful 30 de mai
sus), a fost anulat. Comisiilor judeene li s-a acordat numai un rol de transmitere
a cererii beneficiarului la Comisia central pentru stabilirea despgubirilor
(Comisia central), care trebuia nfiinat. Acestei comisii, n cadrul creia a fost
58
nfiinat Autoritatea Naional pentru Restituirea Proprietilor (ANRP), i s-a
acordat competena de a valida sumele finale de plat i de a emite titluri de
proprietate sau de plat, la propunerea unor "evaluatori desemnai" pentru a
stabili valoarea bunurilor (art. 16).
n vederea plii despgubirilor acordate de Comisia central n baza legilor
privind retrocedrile, a fost nfiinat un organism de plasament colectiv de valori
mobiliare, numit Fondul Proprietatea.
Art. 12 alin. (4) din Legea nr. 247/2005 prevedea ca Fondul Proprietatea s
adopte, n cel mult 30 de zile de la nfiinarea sa, msurile necesare n vederea
cotrii la Burs a aciunilor sale, pentru ca beneficiarii deciziilor de despgubire
emise n baza legilor privind retrocedrile s poat s le vnd i s ncaseze
preul n orice moment.
La data de 15 septembrie 2005, Guvernul a adoptat regulamentul de
aplicare a Legii nr. 247/2005.
Fondul Proprietatea a fost nfiinat n luna decembrie 2005, capitalul su
fiind constituit n majoritate din active ale statului n diferite ntreprinderi. Pn n
prezent, aciunile Fondului Proprietatea nu au fost cotate la Burs.
Ordonana de urgen a Guvernului nr. 136/2006 din 22 decembrie 2006
pentru completarea Legii nr. 263/2006 privind aprobarea Ordonanei de urgen
a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea i completarea unor acte
normative n domeniul proprietii sublinia n expunerea sa de motive n special
c "Autoritatea Naional pentru Restituirea Proprietilor, prin Corpul de Control,
constat c n teritoriu se ntmpin dificulti n aplicarea legislaiei, ceea ce
pericliteaz punerea n posesie a proprietarilor de drept i ndeplinirea obligaiilor
ce revin statului romn n angajamentele internaionale asumate [...]", i a
hotrt, pentru a asigura egalitatea ntre toate persoanele, alese sau numite, ce
ocup o funcie de demnitate public, din administraia public central sau
local, implicate n mod direct n aplicarea actelor normative n materie de
restituire, s le acorde, n regim de urgen, un spor lunar de dificultate de pn
la 50% din indemnizaia corespunztoare funciei respective sau din salariul de
ncadrare.
Din luna iulie 2005, Legea nr. 247/2005 a fost modificat de mai mult de
10 ori, att n ceea ce privete funcionarea i finanarea Fondului Proprietatea,
ct i cu privire la modalitile de calcul i procedurile de acordare a
despgubirilor.
La data de 28 iunie 2007, Guvernul a adoptat Ordonana de urgen nr.
81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despgubirilor aferente
imobilelor preluate n mod abuziv, care a operat o modificare important a
organizrii i funcionrii Fondului Proprietatea. Printre altele, aceast ordonan
a acordat beneficiarilor de decizii de despgubire n aciuni la Fondul
Proprietatea posibilitatea de a primi o parte din cuantumul sumei sub form de
despgubire bneasc.
59
Adoptat fr aprobarea Parlamentului sub forma unei legi de abilitare,
Ordonana de urgen a Guvernului nr. 81/2007 nu a fost aprobat de Parlament
conform procedurii prevzute la art. 115 7 din Constituie (a se vedea mai sus
paragraful 28).
La 6 februarie 2008, Guvernul a modificat regulamentul de aplicare a Legii
nr. 247/2005 pentru a ine cont de modificrile aduse de Ordonana de urgen a
Guvernului nr. 81/2007. ' ' '
Conform unei informri transmise de Guvern Curii, pn la data de 7
decembrie 2007 Comisia central eliberase 5.188 de titluri de despgubire,
dintre care 506 au fost executate efectiv de ANRP.
n lipsa unor statistici globale oficiale, organizaia neguvernamental
"Societatea Academic din Romnia" a efectuat un studiu asupra situaiei
cererilor de retrocedare, pe care l-a publicat n septembrie 2008. Potrivit acestui
raport, mai mult de 200.000 de cereri de retrocedare fuseser depuse la nivelul
ntregii ri, dintre care numai 46.000 fuseser transmise, pn la data
raportului, de ctre autoritile locale la ANRP. Aceasta acordase despgubiri
ctre 3.620 de persoane. Raportul a scos n eviden faptul c peste 30.000 de
dosare referitoare la legile privind retrocedrile se aflau pe rolul instanelor din
municipiul Bucureti.
D. Jurisprudena intern n materie de retrocedri
Pn n septembrie 2004, innd cont de numrul tot mai mare de cereri
formulate de beneficiarii unei decizii de retrocedare n natur care nu putea fi
executat i avnd n vedere lipsa unei hotrri care s stabileasc modul de
calcul al valorii terenurilor, mai multe instane judectoreti au stabilit valoarea
despgubirilor care trebuiau pltite, bazndu-se pe expertize i aplicnd prin
analogie prevederi n materie de expropriere. Ele au dispus ca autoritile s
plteasc despgubirile astfel stabilite.
Unele dintre aceste hotrri judectoreti au fost desfiinate de instanele
superioare, care au statuat c, n lipsa unei hotrri a Guvernului, instanele nu
erau competente s procedeze la evaluarea bunurilor care trebuiau restituite.
Printr-o decizie din 4 aprilie 2006, nalta Curte de Casaie i Justiie a
statuat c, n lipsa unui rspuns din partea autoritilor administrative, stabilirea
de ctre instane, dup ce au dispus efectuarea unei expertize, a valorii
despgubirilor datorate era conform cu Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate n mod abuziv n perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, care le acordase instanelor competena exclusiv de a
soluiona litigiile rezultate din aplicarea acestui act normativ. Mai mult, acest
lucru permitea "sancionarea lipsei de diligen a instituiilor abilitate s rezolve
notificarea".
n opinia naltei Curi de Casaie i Justiie, o astfel de interpretare se justific
avnd n vedere responsabilitatea acordat instanelor judectoreti, instituit de
procedura special, i este dedus "din voina legiuitorului, care a dorit o
rezolvare rapid care s elimine ct mai curnd posibil echivocul situaiilor
60
juridice incerte i s repare prejudiciile cauzate de msurile abuzive ale statului
comunist" (Decizia nr. 3.541/2006).
49. Totui, printr-un reviriment parial al jurisprudenei, nalta Curte de Casaie
i Justiie a statuat ntr-o Decizie din 9 martie 2007 c instanele nu sunt
competente s stabileasc valoarea despgubirilor care urmau s le fie pltite
beneficiarilor unei decizii de retrocedare. Instana suprem a statuat c aceast
regul nu comport dect o singur excepie: situaia n care beneficiarii
obinuser, anterior intrrii n vigoare a Legii nr. 247/2005, o dispoziie
administrativ ce stabilete cuantumul despgubirilor, acetia avnd posibilitatea
de a o contesta n faa unei instane, care este competent s modifice
cuantumul i s stabileasc ea nsi valoarea despgubirilor datorate (Decizia
nr. 2.230/2007 din 9 martie 2007).
Pe de alt parte, nalta Curte de Casaie i Justiie a statuat c o decizie
administrativ care stabilete valoarea despgubirilor datorate nu este
executorie, ntruct trebuia transmis Comisiei centrale (a se vedea mai sus
paragraful 37), singura autoritate competent s valideze cuantumul
despgubirilor i s emit titlurile de plat (Decizia nr. 1.685 din 21 februarie
2007).
Cu toate acestea, cteva luni mai trziu, Curtea de Apel Constana a fcut
trimitere la jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului i a constatat c
statul romn nu i ndeplinise obligaia pozitiv de a reaciona n timp util i de o
manier coerent n raport cu problema de interes general a retrocedrii
bunurilor trecute n patrimoniul statului prin efectul decretelor de naionalizare.
Ea a statuat, prin urmare, c atunci cnd restituirea n natur a unui imobil nu
era posibil n temeiul Legii nr. 10/2001 statul trebuia s acorde despgubiri
beneficiarului dreptului de restituire, acoperindu-i integral prejudiciul suferit. Pe
cale de consecin, ea a dispus ca statul s i plteasc beneficiarului dreptului
de restituire preul bunului la valoarea de pia (Decizia nr. 520/C din 3
decembrie 2007).
III. Textele Consiliului Europei
50. n Rezoluia sa R(2004)3 privind hotrrile care ridic o problem
structural subsecvent, adoptat la 12 mai 2004, Comitetul Minitrilor a artat
urmtoarele: "Comitetul de Minitri, n temeiul art. 15.b din Statutul Consiliului
Europei, considernd c scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai mare
apropiere ntre membrii si i c unul dintre mijloacele cele mai importante
pentru a atinge acest obiectiv este aprarea i dezvoltarea drepturilor omului i a
libertilor fundamentale,
reafirmndu-i convingerea potrivit creia Convenia pentru aprarea
drepturilor omului i a libertilor fundamentale (denumit n continuare
Convenia) trebuie s rmn principalul punct de referin n domeniul
61
proteciei drepturilor omului n Europa i reamintind angajamentul su de a lua
msuri pentru a asigura eficiena pe termen lung a sistemului de control instituit
prin Convenie,reamintind caracterul subsidiar al mecanismului de control
instituit prin Convenie, care presupune, conform art. 1, ca drepturile i libertile
garantate de Convenie s fie protejate mai nti prin dreptul intern i aplicate de
autoritile naionale,exprimndu-i satisfacia n aceast privin pentru faptul
c astzi Convenia face parte din ordinea juridic intern a tuturor statelor
membre,reamintind c, n virtutea art. 46 din Convenie, naltele pri
contractante se angajeaz s respecte hotrrile definitive ale Curii Europene a
Drepturilor Omului (denumit n continuare Curtea) n litigiile n care sunt pri i
c hotrrea definitiv a Curii este transmis Comitetului Minitrilor care
supravegheaz punerea sa n executare,subliniind interesul de a ajuta statul n
cauz s identifice problemele subsecvente i msurile necesare pentru
punerea n executare,considernd c punerea n aplicare a hotrrilor ar fi
uurat dac existena unei probleme sistemice ar fi deja identificat n
hotrrea Curii,pstrnd spiritul observaiilor fcute asupra acestei probleme de
ctre nsi Curtea cu ocazia sesiunii Comitetului Minitrilor din 7 noiembrie
2002, invit Curtea:
n msura posibilitilor, s identifice n hotrrile n care constat o
nclcare a Conveniei ceea ce, n opinia sa, ridic o problem structural
subsecvent i originea acestei probleme, n special atunci cnd ea este
susceptibil a da natere unor numeroase cereri, astfel nct s ajute statele s
gseasc soluia potrivit i Consiliul Minitrilor s supravegheze executarea
hotrrilor;
s semnaleze n special orice hotrre care cuprinde indicaii cu privire la
existena unei probleme structurale i originea acestei probleme, nu numai
statului n cauz i Comitetului Minitrilor, ci i Adunrii Parlamentare,
secretarului general al Consiliului Europei i comisarului pentru drepturile omului
din cadrul Consiliului Europei, i s semnaleze ntr-un mod adecvat aceste
hotrri n baza de date a Curii."
51. Recomandarea Comitetului Minitrilor Rec(2004)6 privind mbuntirea
cilor de recurs interne, adoptat la data de 12 mai 2004, are urmtorul coninut:
"Comitetul Minitrilor, n temeiul art. 15.b din Statutul Consiliului Europei,
considernd c scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai mare
apropiere ntre membrii si i c unul dintre mijloacele cele mai importante
pentru a atinge acest obiectiv este aprarea i dezvoltarea drepturilor omului i a
libertilor fundamentale,reafirmndu-i convingerea potrivit creia Convenia
pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale (denumit n
continuare Convenia) trebuie s rmn principalul punct de referin n
domeniul proteciei drepturilor omului n Europa i reamintind angajamentul su
de a lua msuri pentru a asigura eficiena pe termen lung a sistemului de control
instituit prin Convenie,reamintind caracterul subsidiar al mecanismului de
control instituit prin Convenie, care presupune, conform art. 1, ca drepturile i
libertile garantate prin Convenie s fie protejate mai nti prin dreptul intern i
62
aplicate de autoritile naionale,exprimndu-i satisfacia n aceast privin
pentru faptul c astzi Convenia face parte din ordinea juridic intern a tuturor
statelor membre,subliniind c, astfel cum prevede art. 13 din Convenie, statele
membre s-au angajat ca orice persoan care poate pretinde, de o manier
justificat, o nclcare a drepturilor i libertilor sale consacrate n Convenie s
aib dreptul la o cale de recurs eficient n faa unei instane
naionale,reamintind c, dincolo de obligaia de a asigura existena unor astfel
de ci de recurs eficiente n sensul jurisprudenei Curii Europene a Drepturilor
Omului (denumit n continuare Curtea), statele au obligaia general de a
remedia problemele care stau la baza nclcrilor constatate.
Subliniind c este de datoria statelor membre s ia msuri n vederea
asigurrii eficienei n drept i n practic a cilor de recurs interne i pentru ca
acestea s fie susceptibile s conduc la o hotrre care s vizeze temeinicia
cererii i la un remediu adecvat al oricrei nclcri constatate.
Lund not de faptul c natura i numrul cererilor aduse n faa Curii i
hotrrile pe care aceasta le pronun demonstreaz mai mult ca oricnd
necesitatea ca statele membre s se asigure de o manier eficace i conform
normelor n vigoare c aceste ci de atac exist n orice situaie, n special n
cazul duratei excesive a procedurilor jurisdicionale.
Apreciind c disponibilitatea cilor de recurs interne eficiente pentru toate
afirmaiile justificabile referitoare la nclcri ale Conveniei ar trebui s permit
reducerea volumului de munc al Curii, datorit, pe de o parte, reducerii
numrului de cauze care i parvin i, pe de alt parte, faptului c tratarea
circumstanial a cauzelor pe plan naional este capabil s simplifice analiza lor
ulterioar de ctre Curte.
Subliniind faptul c mbuntirea cilor de recurs la nivel naional, n special
cu privire la cauzele repetitive, ar trebui s contribuie la reducerea volumului de
munc al Curii, recomand statelor membre, innd cont de exemplele de bun
practic din anex: I. s se asigure, printr-o urmrire constant, n lumina
jurisprudenei Curii, c exist ci de recurs interne pentru orice persoan care
pretinde ntr-un mod justificabil o nclcare a Conveniei i c aceste ci de
recurs sunt efective, n msura n care sunt susceptibile sa conduc la o
hotrre care s vizeze temeinicia cererii i la un remediu adecvat al oricrei
nclcri constatate;
s reanalizeze, n urma hotrrilor Curii care constat nereguli structurale
sau generale n dreptul sau practica statului, caracterul efectiv al cilor de recurs
interne existente i, dac este cazul, s implementeze ci de recurs efective
pentru a evita aducerea n faa Curii a unor cauze repetitive;
s acorde o atenie deosebit, n cadrul pct. I i II de mai sus, existenei
unor ci de recurs efective n cazul n care se pretinde ntr-un mod justificabil
durata excesiv a procedurilor jurisdicionale.
63
l nsrcineaz pe secretarul general al Consiliului Europei s utilizeze
mijloacele necesare pentru a putea acorda asistena adecvat statelor membre,
pentru a le ajuta s pun n aplicare prezenta recomandare."
N DREPT
I. Asupra pretinsei nclcri a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenie
Reclamantul se plnge de faptul c pn n prezent nu s-a putut bucura de
dreptul la despgubire, astfel cum a fost recunoscut prin cele dou decizii din 5
aprilie i 17 mai 2002 ale Comisiei judeene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991,
cu nclcarea dreptului su la respectarea bunurilor. Acesta invoc art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenie, care prevede urmtoarele:
"Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dect pentru cauz de utilitate public
i n condiiile prevzute de lege i de principiile generale ale dreptului
internaional.
Dispoziiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile
pe care le consider necesare pentru a reglementa folosina bunurilor conform
interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuii
sau a amenzilor."
Guvernul se opune acestor susineri.
Asupra admisibilitii
Curtea constat c acest capt de cerere nu este vdit nentemeiat n
sensul art. 35 3 din Convenie. De asemenea, Curtea observ c nu este
afectat de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat
admisibil.
Asupra fondului
1. Argumentele prilor
Reclamantul consider c, n general, statul romn a nclcat de dou ori dreptul
la respectarea bunurilor beneficiarilor legilor privind retrocedrile: n primul rnd,
prin faptul c a schimbat n mod repetat procedurile stabilite de aceste legi i, n
al doilea rnd, prin faptul c a omis s adopte cu celeritate regulamente de
aplicare, drept care prile interesate nu au putut s intre n posesia bunurilor lor
sau s ncaseze despgubiri o perioad ndelungat.
Potrivit afirmaiilor reclamantului, dreptul su la restituire sau despgubire este
un drept patrimonial protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1, deoarece dreptul su
de crean mpotriva statului a fost recunoscut fr echivoc de toate autoritile.
Din momentul n care statul a stabilit condiiile care trebuiau ntrunite pentru a
beneficia de dreptul la retrocedare ar fi trebuit adoptate rapid reguli care s
64
permit exercitarea acestui drept. n caz contrar, el ar fi trebuit s fie autorizat fie
s negocieze valoarea despgubirilor n schimbul terenului su, fie s obin
aceste despgubiri pe cale judiciar. Or, pe lng faptul c modificrile repetate
ale procedurilor de stabilire i acordare a despgubirilor au afectat n mod
substanial dreptul su, transformndu-l ntr-un drept iluzoriu, n plus, aceste
proceduri au nclcat regulile cu caracter general cuprinse n art. 44 i 52 din
Constituie.
n ultimul rnd, reclamantul arat c, pn n prezent, nu a ncasat vreo
despgubire n schimbul terenului su i nici nu a putut s obin vreo
despgubire care s acopere prejudiciul ce rezult din imposibilitatea de a-i
exercita dreptul la restituirea proprietii din anul 2000 pn astzi.
Guvernul nu contest faptul c dreptul reclamantului la o despgubire i are
originea n deciziile administrative din 5 aprilie i 17 mai 2002. Cu toate acestea,
valoarea despgubirilor ar fi trebuit s fie stabilit prin msuri de aplicare a legilor
privind restituirea proprietilor, pe care Guvernul s-a angajat s le adopte cel
trziu la data de 30 iunie 2004. Aceste msuri au fost n cele din urm adoptate
prin Hotrrea Guvernului nr. 1.546/2004. Pe cale de consecin, Guvernul
apreciaz c interesul patrimonial de care dispunea reclamantul nu putea fi
executoriu nainte de adoptarea acestei ultime hotrri. Mai mult dect att,
ntruct nici valoarea despgubirii i nici data la care trebuia efectuat plata nu
au fost stabilite n cazul reclamantului, creana acestuia nu este nici exigibil, nici
cert n sensul legii interne i, prin urmare, nu constituie un bun n sensul art. 1
din Protocolul nr. 1.
Guvernul consider c prezenta cauz nu poate fi comparat cu Cauza
Broniowski mpotriva Poloniei ([MC], nr. 31.443/96, CEDO 2004-V), deoarece,
contrar autoritilor poloneze, care, prin atitudinea lor, au impus limitri succesive
ale dreptului reclamantului de a beneficia de o crean mpotriva statului,
transformndu-l astfel ntr-un drept iluzoriu i afectndu-i nsi substana,
autoritile romne i-au ndeplinit obligaia de a crea un cadru legislativ pentru
punerea n aplicare a dreptului reclamantului de a ncasa despgubirile. Mai
mult, toate actele normative adoptate n aplicarea art. 40 din Legea nr. 1/2000
stabilesc o metod obiectiv de calcul al despgubirilor, bazndu-se pe practica
economic la nivel internaional, i anume preul mediu al cerealelor la bursa din
Chicago. Prin urmare, nivelul despgubirilor astfel fixate poate fi considerat
rezonabil.
n orice caz, Guvernul consider c ntrzierea n stabilirea despgubirilor pe
care reclamantul este ndreptit s le primeasc este justificat, aadar
"necesar ntr-o societate democratic", din cauza dificultii reorganizrii
agriculturii n urma legilor privind retrocedrile, reorganizare n care au fost
implicate mai multe ministere: Ministerul Internelor i Administraiei, Ministerul
Agriculturii, Pdurilor i Dezvoltrii Rurale, precum i Ministerul Finanelor
Publice.
65
n esen, Guvernul apreciaz c reclamantul nu s-a aflat niciodat ntr-o
stare de incertitudine n ceea ce privete dreptul su, care nu a devenit niciodat
iluzoriu sau lipsit de orice coninut.
2. Aprecierea Curii
A. Asupra existenei unei ingerine n dreptul la respectarea "bunurilor"
reclamantului
Curtea reamintete c, n conformitate cu jurisprudena sa, un reclamant nu
poate susine o nclcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenie dect n
msura n care deciziile pe care le contest se refer la "bunurile" sale n sensul
acestei prevederi. Noiunea de "bunuri" poate cuprinde att "bunuri actuale", ct
i valori patrimoniale inclusiv, n anumite situaii bine stabilite, creane al cror
titular demonstreaz c acestea au o baz suficient n dreptul intern i n
virtutea crora reclamantul poate pretinde c are cel puin o "speran legitim"
s obin exercitarea efectiv a unui drept de proprietate (a se vedea Draon
mpotriva Franei [MC], nr. 1.513/03, 65, CEDO 2005-IX).
De asemenea, Curtea a mai afirmat c sperana de a obine recunoaterea
subzistenei unui fost drept de proprietate ce s-a aflat o perioad lung de timp
n imposibilitate de exercitare efectiv nu poate fi considerat un bun n sensul
art. 1 din Protocolul nr. 1. De acelai regim beneficiaz i o crean condiional
care se stinge prin nerealizarea condiiei (Prinul Hans- Adam II de Liechtenstein
mpotriva Germaniei [MC], nr. 42.527/98, 83, CEDO 2001-VIII).
n schimb, atunci cnd un stat contractant, dup ce a ratificat Convenia,
inclusiv Protocolul nr. 1, adopt o legislaie care prevede restituirea total sau
parial a bunurilor confiscate de ctre unui regim anterior, o legislaie similar
poate fi considerat ca i cum ar genera un nou drept de proprietate protejat de
art. 1 din Protocolul nr. 1 n favoarea persoanelor care ntrunesc condiiile de
restituire. Acelai principiu se poate aplica i n privina dispoziiilor de restituire
sau de despgubire stabilite n baza unei legislaii adoptate nainte de ratificarea
Conveniei, dac aceast legislaie rmne n vigoare dup ratificarea
Protocolului nr. 1 (a se vedea, printre altele, Kopecky mpotriva Slovaciei [MC],
nr. 44.912/98, paragrafele 35 i 4852, CEDO 2004-IX, Broniowski mpotriva
Poloniei [MC], nr. 31.443/96, 125, CEDO 2004- V),
n acelai context, Curtea a statuat deja c atunci cnd principiul restituirii
proprietilor confiscate n mod abuziv a fost deja adoptat de ctre un stat,
incertitudinea cu privire la punerea n practic a acestui principiu, fie ea de ordin
legislativ, administrativ sau legat de practicile aplicate de autoriti, poate
genera, atunci cnd persist n timp i n lipsa unei reacii coerente i rapide din
partea statului, o omisiune a acestuia de a-i ndeplini obligaia de a asigura
exercitarea efectiv a dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr.
1 (hotrrea Broniowski menionat mai sus, Pduraru mpotriva Romniei, nr.
63.252/00, paragrafele 92 i 112, 1 decembrie 2005).
66
n spe, reclamantul a fost informat n luna iunie 2000 c cererea sa de restituire
formulat n temeiul Legii nr. 1/2000 pentru un teren n suprafa de 16,63 ha a
fost admis. Dreptul reclamantului la restituire a fost ulterior confirmat n mod
constant i regulat de ctre autoriti, fiind aadar stabilit cu certitudine n dreptul
intern, aa cum era i obligaia de despgubire n caz de nerestituire n natur,
astfel cum reiese din deciziile din 5 aprilie i 17 mai 2002, care valideaz
nscrierea creanelor reclamantului pentru ntregul teren.
De altfel, acest aspect nu este contestat de Guvern.
n aceste circumstane, Curtea consider c reclamantul avea un "interes
patrimonial" suficient de bine stabilit n dreptul intern, cert, irevocabil i exigibil,
cu privire la care consider c intr n sfera de aplicare a noiunii de bun n
sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenie. Prin urmare, nerestituirea
terenului pn n prezent, n lipsa acordrii oricrei despgubiri, constituie o
ingerin n dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale.
Curtea reamintete c, n conformitate cu jurisprudena sa constant,
neexecutarea unei hotrri care recunoate un drept de proprietate constituie o
ingerin n sensul primei teze a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1, care
enun principiul general al respectrii proprietii (vezi Burdov mpotriva Rusiei,
nr. 59.498/00, 40, CEDO 2002-III, Ramadhi i ali 5 mpotriva Albaniei, nr.
38.222/02, paragrafele 76 - 77, 13 noiembrie 2007).
Prin urmare, Curtea trebuie s analizeze dac ingerina denunat se justific din
perspectiva acestei prevederi.
B. Asupra justificrii ingerinei
Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede nainte de toate i cu precdere ca o ingerin
a autoritii publice n exercitarea dreptului la respectarea bunurilor s fie legal.
Curtea dorete s reaminteasc faptul c supremaia dreptului, unul dintre
principiile fundamentale ntr-o societate democratic, este inerent tuturor
articolelor Conveniei. Principiul legalitii presupune i existena unor norme de
drept intern suficient de accesibile, precise i previzibile n aplicarea lor (Ex-
Regele Greciei i alii mpotriva Greciei [MC], nr. 25.701/94, 79 CEDO 2000-
XII, (Beyeler mpotriva Italiei [MC], nr. 33.202/96, 109 - 110, CEDO 2000-I;
Fener Rum Patrikligi mpotriva Turciei, nr. 14.340/05, 70, 8 iulie 2008).
Curtea constat c dac posibilitatea de a transforma creana mpotriva statului
avnd ca obiect restituirea ntr-o crean privind dreptul la despgubire era clar
prevzut de art. 3 i 4 din Legea nr. 1/2000 (paragraful 34 de mai sus), situaia
este mai puin clar pentru neexecutarea creanei n despgubire i chiar i mai
puin clar pentru transformarea acestei creane din nou, dup 6 ani de
neexecutare, ntr-o crean privind restituirea bunului (paragraful 27 de mai sus).
Referitor la creana n despgubire, Curtea observ, fr s fie nevoie s
realizeze o interpretare a dreptului intern, pentru care judectorul intern este mai
avizat, c executarea sa era reglementat de Legea nr. 1/2000. Cu toate
acestea, aceast norm a suferit multe modificri, att ca numr, ct i ca
67
amploare (vezi paragrafele 34 - 44 de mai sus), nct claritatea i previzibilitatea
impuse de noiunea de "legalitate" au fost grav afectate.
Astfel, prevederile relevante ale Legii nr. 1/2000 nu definesc cu exactitate
momentul n care ia natere dreptul la despgubire. Prin prisma procedurii
stabilite de Legea nr. 1/2000 (paragraful 34 de mai sus) i n scopul prezentei
cauze, Curtea este totui pregtit s considere c creana reclamantului s-a
nscut cel mai devreme n momentul n care a fost informat despre lipsa unui
teren disponibil, adic la data de 6 octombrie 2000, i cel mai trziu n momentul
validrii nscrierii acestei creane n registrul creanelor, adic la data de 5 aprilie
i, respectiv, 17 mai 2002.
n ceea ce privete valoarea creanei, Curtea observ c aceasta ar fi trebuit
menionat n tabelul creanelor n momentul validrii sale (paragraful 36 de mai
sus). Or, aceast meniune nu exist n spe i pn n prezent statul nici nu a
stabilit i nici nu a achitat creana datorat reclamantului pentru terenul
nerestituit. n acest sens, Curtea constat c termenul legal pentru adoptarea
normelor de aplicare a art. 40 din Legea nr. 1/2000 a fost prelungit n mod
expres de mai multe ori, pn n luna iulie 2004, fr ca el s fie n final
respectat, deoarece normele adoptate au intrat n vigoare abia n luna octombrie.
Ulterior, n luna iulie 2005, toate prevederile referitoare la retrocedri, inclusiv
cele privind stabilirea valorii i plata despgubirilor, au fost reformulate prin
Legea nr. 247/2005 i prin regulamentul su de aplicare, adoptat la data de 15
septembrie 2005 (paragrafele 38 - 39 de mai sus), care au fost din nou
modificate n mod substanial prin Ordonana de urgen a Guvernului nr.
81/2007.
n ceea ce privete transformarea din nou a creanei n despgubire ntr-o
obligaie n sarcina statului de restituire n natur (paragraful 27 de mai sus),
Curtea observ c Guvernul nu a invocat nicio prevedere legal care s permit
o astfel de modificare, ceea ce apare aadar ca fiind total lipsit de temei legal.
Aceste considerente ar putea s fie suficiente prin ele nsele pentru a i permite
Curii s constate c ingerina n dreptul reclamantului la respectarea bunurilor
sale nu era "prevzut de lege". Cu toate acestea, ea nu consider necesar s
statueze dac ingerina respectiv era legal n sensul noiunii de supremaie a
dreptului, avnd n vedere concluziile sale de mai jos.
Pentru a stabili dac a fost pstrat un just echilibru ntre cerinele interesului
general al comunitii i imperativele aprrii dreptului la respectarea bunurilor
reclamantului, Curtea este chemat s analizeze dac termenul necesar
autoritilor romne pentru a i restitui reclamantului terenul sau de a i plti o
despgubire nu a supus partea interesat unei sarcini disproporionate i
excesive. Curtea reitereaz faptul c statele dispun de o marj larg de
apreciere pentru a stabili ceea ce este n interesul public, mai ales atunci cnd
este vorba de adoptarea i aplicarea unor msuri de reform economic sau de
justiie social (hotrrea Ramadhi i ali 5 menionat mai sus, 79).
n spe, au trecut mai mult de 8 ani de la decizia de restituire ctre reclamant a
suprafeei de 16,63 ha de teren i mai mult de 6 ani de la validarea nscrierii
creanei sale mpotriva statului, fr ca acesta s obin executarea acestor
decizii sau cea mai mic despgubire n locul terenurilor i pentru ntrzierea n
68
executare. Acionnd astfel, autoritile l-au mpiedicat pe reclamant s se
bucure de bunul la care are dreptul de mai muli ani.
Guvernul a oferit ca justificare dificultile legate de organizarea administraiei,
obligat s pun n aplicare legile privind retrocedrile. Cu toate acestea, Curtea
constat c dificultile de ordin organizatoric ale autoritilor competente n
implementarea msurilor privind retrocedrile sunt consecina modificrilor
repetate pe cale legislativ ale mecanismului de restituire. Curtea a considerat
deja c aceste modificri au fost inoperante n plan practic i c au creat un
climat de incertitudine juridic (a se vedea, printre numeroasele hotrri
mpotriva Romniei, Strin i alii, nr. 57.001/00, 56, CEDO 2005-VII, 21 iulie
Pduraru citat anterior, 98 - 99; Porteanu, nr. 4.596/03, 34, 16 februarie
Radu, nr. 13.309/03, 34, 20 iulie 2006). Curtea profit de aceast ocazie
pentru a arta c aceast incertitudine a fost denunat de diferite instane
judectoreti romne, inclusiv de instana suprem (a se vedea paragrafele 48 i
49 in fine de mai sus), care au ncercat, fr un succes durabil, s elimine
"echivocul situaiilor juridice incerte" i "s sancioneze lipsa de diligen din
partea autoritilor competente".
Deoarece Guvernul nu a adus niciun element pentru a justifica nclcarea
dreptului reclamantului, Curtea nu vede niciun motiv s se abat de la analiza pe
care a fcut-o n cauzele menionate mai sus. Aceasta nu poate dect s
constate c situaia artat mai sus rezult dintr-o activitate normativ excesiv
i, n final, foarte ineficient, astfel cum o demonstreaz statisticile publicate n
acest sens (paragraful 46 de mai sus).
n aceste condiii, chiar presupunnd c Guvernul ar fi putut demonstra c
ingerina n dreptul reclamantului era prevzut de lege i servea unei cauze de
utilitate public, Curtea apreciaz c justul echilibru care trebuie pstrat ntre
protecia proprietii reclamantului i cerinele interesului general a fost distrus i
c reclamantul a suportat o sarcin special i exorbitant. Prin urmare, a avut
loc nclcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.
II. Asupra aplicrii art. 46 i 41 din Convenie
A. Articolul 46 din Convenie
Conform acestei prevederi:
"1. naltele pri contractante se angajeaz s se conformeze hotrrilor
definitive ale Curii n litigiile n care ele sunt pri.
2. Hotrrea definitiv a Curii este transmis Comitetului Minitrilor care
supravegheaz executarea ei."
Curtea constat c nclcarea dreptului reclamantului, astfel cum este el garantat
de art. 1 din Protocolul nr. 1, i are originea ntr-o problem major ce rezult
dintr-o disfuncionalitate a legislaiei romne i dintr-o practic administrativ
care a afectat i mai poate nc afecta n viitor un mare numr de persoane (a se
vedea paragraful 46 de mai sus). Obstacolul nejustificat n calea exercitrii de
ctre reclamant a "dreptului su la respectarea bunurilor" nu a fost cauzat de un
69
incident izolat i nici nu este imputabil turnurii deosebite pe care au luat-o
evenimentele n cazul su; el rezult dintr-un cadru legal, reglementar i
administrativ care s-a dovedit a fi neadecvat, implementat de autoriti viznd o
categorie determinat de ceteni, i anume beneficiarii msurilor de retrocedare
a bunurilor naionalizate sau confiscate de statul comunist.
Existena acestei probleme i caracterul su sistemic au fost deja recunoscute
de autoritile romne, fiind confirmate prin mai multe decizii ale naltei Curi de
Casaie i Justiie, precum i prin ordonana de urgen a Guvernului menionate
n prezenta hotrre (paragrafele 41 i 48 de mai sus). Astfel, n Decizia sa din
data de 4 aprilie 2006, nalta Curte de Casaie i Justiie a denunat lipsa de
diligen a autoritilor competente n materie de retrocedare i a statuat c
trebuia "eliminat ct mai rapid posibil echivocul situaiilor juridice incerte". La
rndul su, Guvernul a subliniat dificultile existente n punerea n posesie a
beneficiarilor legilor privind retrocedrile i, chiar mai mult, n respectarea
angajamentelor internaionale asumate de Romnia. Subscriind la aceste
aprecieri, Curtea a constatat c faptele cauzei dezvluie existena unei
imperfeciuni n ordinea juridic romn, care a condus la situaia c o ntreag
categorie de particulari s-au vzut ori se vd nc n imposibilitatea de a se
bucura de bunurile lor.
Numrul de cereri adresate Curii, hotrrile care constat nclcarea art. 1 din
Protocolul nr. 1 i, n anumite cazuri, a art. 6 din Convenie, precum i miile de
dosare privind restituirea de bunuri trimise la ANRP i nesoluionate ntr-un
termen rezonabil demonstreaz c mecanismul ales pentru restituirea bunurilor
confiscate sau naionalizate de stat n perioada comunist nu a fost implementat
ntr-un mod compatibil cu art. 1 din Protocolul nr. 1. ntr- adevr, Curtea a
pronunat dup 28 octombrie 1999, data Hotrrii Brumrescu mpotriva
Romniei [MC] (nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII), cteva zeci de hotrri care
au dus la constatarea nclcrii art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza funcionrii,
considerate incompatibile cu acest articol, a mecanismului de restituire a
bunurilor care i privesc pe beneficiarii unui drept la restituirea unor imobile.
Caracterul repetitiv al nclcrilor constatate, dublat de constatarea
disfuncionalitii mecanismului de restituire, care i privete de aceast dat pe
beneficiarii unui drept de restituire a unor terenuri, indic faptul c exist o
acumulare de nclcri identice, ce reflect o situaie ce dureaz la nesfrit,
care nu s-a remediat nc i pentru care justiiabilii nu dispun de nicio cale de
atac intern.
Pe deasupra, peste o sut de cereri aflate pe rolul Curii, introduse de persoane
la care se refer legile privind retrocedrile, ar putea da ocazia, n viitor, unor noi
hotrri care constat nclcarea Conveniei. Acest fapt nu este numai un factor
agravant n ceea ce privete responsabilitatea statului fa de Convenie pentru o
situaie trecut sau actual, ci i o ameninare pentru eficiena pe viitor a
mecanismului de control implementat de Convenie, avnd n vedere volumul
excesiv de lucru pe care l genereaz aceast situaie.
n acest sens, Curtea reamintete c, n condiiile art. 46, naltele pri
contractante se oblig s se conformeze hotrrilor definitive pronunate de
Curte n litigiile n care ele sunt pri, Comitetul Minitrilor fiind nsrcinat s
70
supravegheze executarea acestor hotrri. Din aceasta rezult n special c,
atunci cnd Curtea constat o nclcare, statul prt are obligaia juridic nu
numai de a le plti prilor interesate sumele alocate cu titlu de reparaie
echitabil prevzut de art. 41, ci i de a alege, sub controlul Comitetului
Minitrilor, msurile generale i/sau, dac este cazul, individuale, care trebuie
integrate n ordinea sa juridic intern pentru a pune capt nclcrii constatate
de Curte i pentru a-i nltura, pe ct posibil, consecinele. Statul prt rmne
liber, sub controlul Comitetului Minitrilor, s aleag mijloacele prin care s i
ndeplineasc obligaia juridic cu privire la art. 46 din Convenie (Scozzari i
Giunta mpotriva Italiei [MC], nr. 39.221/98 i 41.963/98, 249, ' CEDO 2000-VIII
i Broniowski citat anterior, 192), cu respectarea principiului subsidiaritii,
astfel nct Curtea s nu fie obligat s reitereze constatarea nclcrii ntr-o
lung serie de cauze identice.
Mai mult, din Convenie, i n special din art. 1 al acesteia, rezult c, prin
ratificarea Conveniei, statele contractante se angajeaz s procedeze n aa fel
nct dreptul lor intern s fie compatibil cu aceasta (Maestri mpotriva Italiei [MC],
nr. 39.748/98, 47, CEDO 2004-I).
n ceea ce privete msurile destinate s garanteze eficiena mecanismului
stabilit de Convenie, Curtea atrage atenia asupra rezoluiei [Rez (2004)3] i
recomandrii [Rec (2004)6] a Comitetului Minitrilor al Consiliului Europei,
adoptate la data de 12 mai 2004 (a se vedea paragrafele 50 i 51 de mai sus).
Dei, n principiu, nu este de datoria Curii s stabileasc posibilele msuri de
redresare adecvate pentru ca statul prt s se achite de obligaiile sale cu
privire la art. 46 din Convenie, innd cont de situaia cu caracter structural pe
care o constat (a se vedea paragraful 71 de mai sus), Curtea observ c se
impun fr nicio ndoial msuri generale la nivel naional n cadrul executrii
prezentei hotrri.
Pentru a ajuta statul prt s i ndeplineasc obligaiile prevzute la art. 46,
Curtea a ncercat s indice, cu titlu pur orientativ, tipul de msuri pe care statul
romn le-ar putea lua pentru a pune capt situaiei structurale constatate n
spe. Aceasta consider c statul prt trebuie, nainte de toate, fie s elimine
orice obstacol aflat n calea exercitrii efective a dreptului numeroaselor
persoane afectate de situaia considerat de Curte ca fiind contrar Conveniei,
cum este cazul reclamantului, fie s ofere o redresare adecvat. Statul prt
trebuie aadar s garanteze prin msuri legale i administrative adecvate
realizarea efectiv i rapid a dreptului la restituire, indiferent dac este vorba de
o restituire n natur sau de acordarea unei despgubiri, conform principiului
supremaiei dreptului i al legalitii proteciei drepturilor patrimoniale, enunate n
art. 1 din Protocolul nr. 1, innd cont de principiile enunate de jurisprudena
Curii n materie de despgubire (Hotrrea Broniowski citat anterior,
paragrafele 147 - 151, 176 i 186). Aceste obiective ar putea fi atinse, de
exemplu, prin modificarea mecanismului de retrocedare actual, cu privire la care
Curtea a constatat anumite puncte slabe, i implementarea de urgen a unor
proceduri simplificate i eficiente, bazate pe msuri legislative i reglementare
coerente, care s poat pstra un just echilibru ntre diferitele interese aflate n
joc.
71
B. Articolul 41 din Convenie
84. Conform art. 41 din Convenie, "n cazul n care Curtea declar c a avut
loc o nclcare a Conveniei sau a protocoalelor sale i dac dreptul intern al
naltei pri contractante nu permite dect o nlturare incomplet a
consecinelor acestei nclcri, Curtea acord prii lezate, dac este cazul, o
reparaie echitabil."
1. Prejudiciu
Motenitorul reclamantului solicit suma de 190.000.000 euro (EUR) pentru a
compensa pierderea dreptului su patrimonial. Conform estimrii sale, aceast
sum corespunde valorii terenului nerestituit, n suprafa de 16,63 ha, pentru
care nu a obinut o reparaie. n plus, el solicit suma de 75.000.000 EUR pentru
beneficiul nerealizat din perioada de peste 10 ani n care nici el i nici tatl lui nu
au putut profita de pe urma bunului lor.
De asemenea, el arat c problemele ntmpinate timp de mai muli ani de
ctre reclamant pentru a intra n posesia bunului ce i-a aparinut au contribuit la
agravarea strii sale de sntate i, prin urmare, la decesul su. Motenitorul
reclamantului roag Curtea s i acorde o despgubire de 191.000 EUR pentru
prejudiciul moral pe care l-a suferit din cauza sentimentelor de incertitudine i de
frustrare, precum i din cauza tensiunii resimite de el i de tatl su ca urmare a
imposibilitii de a-i exercita dreptul patrimonial.
Guvernul a depus o expertiz efectuat pe baza unor informaii oferite de
Primria Ctunele n ceea ce privete preurile terenurilor afectate de
exploatrile miniere situate n judeul Gorj. Astfel, terenul reclamantului este
evaluat la 78.170 lei (RON), respectiv 20.517 EUR.
n plus, Guvernul consider c, n conformitate cu jurisprudena Curii,
reclamantul nu poate solicita despgubire pentru lipsa de folosin.
n sfrit, el arat c, reclamantul fiind decedat, fiul su nu poate invoca
niciun prejudiciu moral din cauza nerestituirii terenului.
Curtea reamintete c o hotrre care constat o nclcare atrage pentru statul
prt obligaia de a pune capt nclcrii i de a-i nltura consecinele, astfel
nct s restabileasc, pe ct posibil, situaia anterioar nclcrii (Iatridis
mpotriva Greciei (reparaie echitabil) [MC], nr. 31.107/96,' 32, CEDO 2000-
XI). '
Dac tipul nclcrii permite o restitutio in integrum, incumb statului prt s
o efectueze, Curtea neavnd nici competena, nici posibilitatea practic de a o
efectua ea nsi. Dac, n schimb, dreptul naional nu permite sau permite doar
o nlturare incomplet a consecinelor nclcrii, art. 41 abiliteaz Curtea s i
acorde prii lezate, dac este cazul, reparaia pe care o consider adecvat
(Brumrescu mpotriva Romniei (reparaie echitabil) [MC], nr. 28.342/95, 20,
CEDO 2000-I). n exercitarea acestei atribuii, ea dispune de o anumit
72
latitudine; adjectivul "echitabil" i expresia "dac este cazul" demonstreaz acest
lucru.
Printre elementele luate n considerare de Curte, atunci cnd statueaz n
materie, se numr prejudiciul material, i anume pierderile suferite efectiv ca
urmare direct a nclcrii pretinse, i prejudiciul moral, respectiv dezdunarea
strii de angoas, a neplcerilor i a incertitudinilor ce rezult din aceast
nclcare, precum i alte daune nepatrimoniale (a se vedea, printre altele,
Ernestina Zullo mpotriva Italiei, nr. 64.897/01, 25, 10 noiembrie 2004).
Mai mult, atunci cnd diferitele elemente care constituie prejudiciul nu pot
face obiectul unui calcul exact sau atunci cnd distincia dintre daunele materiale
i daunele morale se dovedete a fi dificil, Curtea poate fi determinat s le
analizeze de o manier global (vezi Comingersoll mpotriva Portugaliei [MC],
nr. 35.382/97, 29, CEDO 2000-IV).
n spe, innd cont de tipul nclcrii constatate, Curtea consider c
reclamantul a suferit un prejudiciu material i moral considerabil i c acest
prejudiciu nu este suficient compensat prin constatrile nclcrii.
Curtea apreciaz c restituirea terenului sau plata despgubirilor validate prin
deciziile din 5 aprilie i 17 mai 2002 i calculate conform criteriilor stabilite de
legislaia romn (paragraful 38 de mai sus) l-ar pune pe reclamant, pe ct
posibil, ntr-o situaie echivalent cu cea n care s-ar fi aflat dac cerinele art. 1
din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost nclcate. Cu toate acestea, innd cont de
constatrile prezentei hotrri din care reiese c sistemul actual de retrocedare
nu este eficient, Curtea apreciaz c nu are alt opiune dect s acorde suma
care, n opinia sa, ar constitui o soluionare definitiv i complet a prezentului
litigiu patrimonial (a se vedea, printre altele, Ramadhi i ali 5 mpotriva Albaniei
citat anterior, 101). '
Pe baza elementelor aflate n posesia sa i statund n echitate, conform art. 41
din Convenie, Curtea i aloc reclamantului suma de 115.000 EUR cu titlu de
daune materiale i morale.
Cheltuieli de judecat
Reclamantul nu a trimis nicio cerere privind cheltuielile efectuate n faa
autoritilor interne i n faa Curii.
Dobnzi moratorii
Curtea consider potrivit ca rata dobnzii moratorii s se bazeze pe rata dobnzii
facilitii de mprumut marginal a Bncii Centrale Europene, majorat cu 3
puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, In unanimitate, CURTEA:
declar cererea admisibil;
hotrte c a avut loc nclcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la
Convenie;
hotrte:
73
ca statul prt s i plteasc reclamantului, n termen de 3 luni de la
data rmnerii definitive a prezentei hotrri, conform art. 44 2 din
Convenie, suma de 115.000 EUR (una sut cincisprezece mii), care va fi
convertit n lei romneti, pentru ansamblul prejudiciilor suferite, plus
orice sum care ar putea fi datorat cu titlu de impozit;
ca, ncepnd de la expirarea termenului menionat mai sus i pn la
efectuarea plii, aceast sum s se majoreze cu o dobnd simpl avnd
o rat egal cu cea a facilitii de mprumut marginal a Bncii Centrale
Europene valabil n aceast perioad, majorat cu 3 puncte procentuale;
respinge cererea de reparaie echitabil n rest.
ntocmit n limba francez, apoi comunicat n scris la data de 9
decembrie 2008, n conformitate cu art. 77 paragrafele 2 i 3 din
Regulament.
Josep Casadevall,
preedinte
Santiago Quesada,


2. Cauza Samoila si altii impotriva Romaniei
Consiliul Europei
Curtea European a Drepturilor
Omului
HOTRREA din 23 septembrie 2008 n Cauza Samoil i alii mpotriva
Romniei (Cererea nr. 14073/03) Strasbourg Devenit definitiv la 23.12.2008
Aceast Hotrre poate suferi modificri de form.
n Cauza Samoil i alii mpotriva Romniei,
Curtea European a Drepturilor Omului (Secia a III-a), statund n
cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, preedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Brsan,
Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele,
Luis Lopez Guerra, judectori, i Santiago Quesada, grefier de secie,
74
dup ce a deliberat n camera de consiliu, la data de 2 septembrie 2008, a
pronunat urmtoarea hotrre, adoptat la aceeai dat:
PROCEDURA
La originea cauzei se afl cererea nr. 14073/03, introdus mpotriva
Romniei de un cetean al acestui stat, domnul Ion Samoil (reclamantul), care
a sesizat Curtea la data de 7 aprilie 20030 n temeiul art. 34 din Convenia
pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale (Convenia).
n urma decesului reclamantului, survenit la data de 26 februarie 2004,
copiii si, domnii Gheorghe Samoil, Vergil Samoil i Radu Samoil i
doamnele Cornelia Morariu i Virginia Crstea, precum i vduva sa, Constana
Samoil, n calitate de motenitori, i-au exprimat la data de 25 octombrie 2004
dorina de a continua procedura. Domnul Gheorghe Samoil i reprezint pe
motenitori n faa Curii.
Din raiuni de ordin practic, prezenta Hotrre va continua s-l
numeasc pe domnul Ion Samoil "reclamantul" dei astzi aceast calitate ar
trebui atribuit motenitorilor acestuia (a se vedea Dalban mpotriva Romniei
[GC], nr. 28114/95, paragraful 1, CEDH 1999-VI).
Guvernul romn (Guvernul) este reprezentat de agentul su
guvernamental, domnul Rzvan-Horaiu Radu, de la Ministerul Afacerilor
Externe.
La data de 15 iunie 2007, Curtea a hotrt s comunice Guvernului
cererea. Aa cum prevede art. 29 alin. 3 al Conveniei, ea a hotrt de
asemenea c admisibilitatea i fondul cauzei vor fi examinate mpreun.
N FAPT
I. Circumstanele cauzei
Reclamantul, nscut n anul 1934, a locuit la Drajna de Jos pn la
decesul su, care a survenit la data de 26 februarie 2004.
Printr-un certificat din data de 2 septembrie 1991, comisia local de la
Starchiojd pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 (comisia local) a
stabilit c reclamantul avea dreptul de a i se acorda un teren n suprafa total
de 7.500 m
2
, potrivit unei anexe la o hotrre a comisiei judeene de aplicare a
legii respective (comisia judeean). Aceast anex nu a fost prezentat la
dosar.
Prin sentina din data de 17 ianuarie 2001, Judectoria Vlenii de
Munte (Judectoria) a admis o aciune introdus de reclamant mpotriva comisiei
locale i a condamnat-o pe aceasta din urm s pun reclamantul n posesia
terenului de 7.500 m2 asupra cruia dreptul su de proprietate a fost recunoscut
n baza certificatului din data de 2 septembrie 1991. Instana a aplicat primarului
di Starchiojd, n calitatea sa de Preedinte al Comisiei locale, o amend de
300.000 lei vechi romneti (ROL) pe zi de ntrziere n executare.
Sentina a devenit definitiv la data de 5 martie 2001 prin neapelare.
75
A. Demersurile n vederea executrii sentintei din data de 17 ianuarie
2001 n partea sa privind punerea n posesie a reclamantului
Comisia local neconformndu-se sentinei citat anterior, reclamantul
s-a adresat unui executor judectoresc la data de 8 iulie 2002, n vederea
executrii silite a sentinei n partea sa privind punerea n posesie.
La data de 11 iulie 2002, la cererea executorului, Judectoria a
autorizat executarea
silit.
La data de 17 septembrie 2002, comisia local a ntocmit un proces-
verbal privind punerea n posesia reclamantului a unui teren n suprafa total
de 7.500 m2.
Printr-o scrisoare datat 27 septembrie 2002, comisia local a invitat
reclamantul s se prezinte la data de 1 octombrie 2002 la sediul Primriei
Starchiojd pentru semnarea procesului-verbal. Din plicul n care se afla aceast
scrisoare i a crui copie a fost prezentat de Guvern n anexa la observaiile
sale, reiese c scrisoarea respectiv a sosit la data de 2 octombrie 2002 la
oficiul potal din Drajna de Jos i c reclamantul refuznd-o, a fost retrimis la
oficiul potal din Starchiojd, care a primit-o la data de 4 octombrie 2002 i a
predat-o apoi Primriei Starchiojd.
La data de 15 octombrie 2002, comisia judeean a emis un titlu de
proprietate n favoartea reclamantului, n conformitate cu procesul-verbal din
data de 17 septembrie 2002.
Drept anex la o scrisoare datat 6 noiembrie 2002, comisia local a
trimis titlul de proprietate i un exemplar din procesul-verbal reclamantului.
Acesta din urm a refuzat scrisoarea coninnd aceste documente, care a fost
prin urmare predat Primriei.
Dintr-o meniune nscris n scrisoarea din data de 6 noiembrie 2002
i purtnd tampila Primriei reiese c plicul respectiv a fost deschis la data de
21 aprilie 2005 la cererea i n prezena fiilor reclamantului, care decedase ntre
timp (paragraful 6 de mai sus).
La data de 16 august 2005 domnul Gheorghe Samoil a primit titlul de
proprietate al tatlui su sub semntur.
Printr-o scrisoare datat 26 septembrie 2007, ca rspuns la cererea
de informaii a Guvernului, Primria Starchiojd l-a informat pe acesta c sentina
din data de 7 ianuarie 2001 a fost executat prin intermediul procesului-verbal
din data de 17 septembrie 2002 i c la data de 15 octombrie 2002 a fost emis
un titlu de proprietate n favoarea reclamantului.
B. Demersurile n vederea executrii sentintei din data de 17 ianuarie
2001 n partea sa privind amenda
La data de 30 septembrie 2002 reclamantul a cerut executorului
judectoresc s demareze procedura n executare silit a sentinei din data de
17 ianuarie 2001 n partea sa privind amenda. Printr-o dispoziie de poprire
pronunat n aceeai zi, executorul a somat Primria Starchiojd s procedeze la
poprirea veniturilor Primriei pn la concurena sumei de 193.711.350 ROL.
76
La data de 18 decembrie 2002, executorul a informat Judectoria c
Primria nu s-a conformat hotrrii sale din data de 30 septembrie 2002. Prin
urmare, a cerut instanei s aplice prevederile legale privind validarea popririi. La
data de 23 decembrie 2002 instana a invitat executorul s nainteze o aciune n
numele reclamantului, lucru pe care l-a fcut la data de 23 iulie 2003.
Prin sentina din data de 27 noiembrie 2003 Judectoria a admis
aciunea i a validat poprirea. Instana a reinut c, dei primarul a fost obligat s
procedeze fr ntrziere la punerea n posesia reclamantului n temeiul sentinei
din data de 17 ianuarie 2001, nu a fcut-o dect la data de 17 septembrie 2002,
adic la peste 500 zile de la data la care sentina a devenit definitiv. Prin
urmare, a dispus ca Primria s rein lunar o treime din veniturile primarului i
s predea sumele astfel reinute reclamantului pn la concurena sumei de
193.711.350 ROL. Att Primria ct i primarul au naintat apel mpotriva acestei
sentine.
Prin decizia din data de 12 martie 2004 Curtea de Apel Ploieti (Curtea
de Apel) a respins apelurile drept tardive i respectiv nentemeiate. Cele dou
pri prte au naintat recursuri la nalta Curte de Casaie i Justiie (nalta
Curte).
ntre timp, la data de 31 mai 2004, executorul a solicitat judectoriei s
autorizeze executarea silit a sentinei din data de 27 noiembrie 2003. Prin
ncheierea din data de 3 iunie 2004 Judectoria a admis cererea acestuia.
Aceast soluie a fost totui infirmat, n urma apelului Primriei, prin decizia din
data de 22 septembrie 2004 a Curii de Apel, care a considerat c amenda
stabilit prin sentina din data de 17 ianuarie 2001 nu putea, ca atare, face
obiectul unei executri silite, datorit caracterului su provizoriu. Printr-o decizie
din data de 9 iunie 2006, Curtea de Apel a respins recursul naintat de domnul
Gheorghe Samoil, n calitate de motenitor al reclamantului, mpotriva deciziei
din data de 22 septembrie 2004.
Prin decizia din data de 7 aprilie 2005, nalta Curte a admis recursurile
mpotriva deciziei din data de 12 martie 2004 ; aceasta le-a anulat i a trimis
cauza la Curtea de Apel pentru rejudecarea apelului, pe motiv c reclamantul
decedase n momentul pronunrii deciziei. n urma schimbrilor legislative
intervenite n ceea ce privete competena instanelor, cauza a fost nscris pe
rolul Tribunalului Prahova (Tribunalul). Motenitorii reclamantului au participat
prin urmare la edine.
Prin decizia din data de 8 iunie 2006, Tribunalul a respins apelurile
Primriei i primarului, confirmnd astfel sentina din data de 27 noiembrie 2003.
Primria a naintat recurs la Curtea de Apel.
Prin ncheierea din data de 14 septembrie 2006 Curtea de Apel a
suspendat examinarea recursului datorit lipsei nejustificate a tuturor prilor la
litigiu.
Din actele dosarului nu reiese c examinarea cauzei a fost reluat
pn n acest moment.
77
C. Actiuni privind anularea titlului de proprietate din data de 15
octombrie 2002
La data de 15 noiembrie 2005, un ter, Z.S., a sesizat Judectoria cu o
aciune mpotriva motenitorilor reclamantului privind anularea titlului de
proprietate din data de 15 octombrie 2002. Acesta a susinut c terenul nscris
pe acest titlu aparinuse ascendenilor si i c terenul reclamantului era situat n
schimb pe un alt amplasament.
Printr-un memoriu de rspuns din data de 22 februarie 2006
motenitorii reclamantului au solicitat respingerea aciunii, considernd c titlul
de proprietate respectiv era conform legii, deoarece fusese eliberat n baza
certificatului din data de 21 septembrie 1991 i a sentinei din data de 17
ianuarie 2001. n ceea ce privete amplasamentul terenului, acetia au
considerat c nu exista niciun indiciu de nelegalitate n acest sens, nici n titlul de
proprietate, nici n procesul-verbal de punere n posesie.
Prin sentina din data de 12 aprilie 2006 Judectoria a respins
aciunea. Z.S. a naintat recurs la Tribunalul Prahova. La cererea prilor, nalta
Curte a dispus trimiterea dosarului la o alt instan de acelai grad, adic
Tribunalul Mure. Motenitorii reclamantului au prezentat concluzii scrise, n care
au cerut respingerea recursului.
Prin hotrrea judectoreasc din data de 1 martie 2007 Tribunalul
Mure a respins recursul, confirmnd astfel temeinicia sentinei din data de 12
aprilie 2006. Tribunalul a reinut c titlul de proprietate din data de 15 octombrie
2002 era conform legii i respecta sentina din data de 17 ianuarie 2001 precum
i procesul-verbal din data de 17 septembrie 2002. Acesta a considerat de
asemenea c amplasamentul terenului fusese deja examinat n procedura
soluionat prin sentina devenit definitiv.
La data de 3 septembrie 2007 motenitorii reclamantului au solicitat
unui executor judectoresc s adreseze notificri mai multor teri, E.G., P.I. i
V.G., invitndu-i s demoleze construciile pe care ncepuser s le ridice pe
terenul lor.
n cursul anului 2008 E.G., P.I. i V.G. au sesizat Judectoria cu o
aciune mpotriva motenitorilor reclamantului, pentru a dispune anularea
certificatului din data de 2 septembrie 1991, procesului-verbal din data de 17
septembrie 2002 i titlului de proprietate din data de 15 octombrie 2002.
Termenul a fost fixat la data de 26 februarie 2008. Procedura este nc n curs.
Printr-o scrisoare din data de 11 martie 2008 domnul Gheorghe
Samoil a informat grefa asupra existenei procedurilor privind anularea titlului
su de proprietate. Acesta a precizat c n ciuda hotrrilor judectoreti din
data de 12 aprilie 2006 i din data de 1 martie 2007, a cror copie a prezentat-o
ca anex la aceast scrisoare, terenul su era ocupat de terii respectivi, care
ncepuser ntre timp s ridice construciile.
II. DREPTUL INTERN PERTINENT
Legislaia intern relevant este descris n cauza Sabin Popescu
mpotriva Romniei (nr. 48102/99, paragrafele 42-46, 2 martie 2004).
78
N DREPT
I. Asupra pretinsei nclcri a art. 6 alin. 1 din Convenie i a art. 1
din Protocolul nr. 1 datorit nerespectrii sentinei din data de 17 ianuarie
2001 n partea sa privind punerea n posesia terenului
Reclamantul se plnge c neexecutarea sentinei definitive din data
de 17 ianuarie 2001 n partea sa privind punerea n posesia terenului i-a nclcat
dreptul de acces la justiie, aa cum prevede art. 6 alin. 1 din Convenie, precum
i dreptul su la respectarea bunurilor sale, aa cum este garantat de art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenie. Articolele citate prevd urmtoarele:
Articolul 6 alin. 1
"Orice persoan are dreptul la judecarea echitabil a cauzei sale (...)
de ctre o instan independent i imparial (...) care va hotr (...) asupra
nclcrii drepturilor i obligaiilor sale cu caracter civil (...)"
Articolul 1 din Protocolul nr. 1
"Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea
bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dect pentru
cauz de utilitate public i n condiiile prevzute de lege i de principiile
generale ale dreptului internaional.
Dispoziiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a
adopta legile pe care le consider necesare pentru a reglementa folosina
bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata
impozitelor ori a altor contribuii, sau a amenzilor."
A. Asupra admisibilitii
Guvernul invoc nerespectarea termenului de ase luni pentru
introducerea cererii. El subliniaz n acest sens c plngerile reclamantului
privesc refuzul autoritii competente de a-l pune n posesia terenului n
conformitate cu sentina din data de 17 ianuarie 2001. Guvernul consider c un
asemenea refuz ar putea reprezenta o situaie continu, dar evideniaz c
aceast sentin a fost executat la data de 17 septembrie 2002, prin ntocmirea
procesului- verbal de punere n posesie. n opinia Guvernului, acest proces-
verbal a pus capt situaiei continue. Bazndu-se pe cauza Acatrinei mpotriva
Romniei (nr. 7114/02, paragraful 24, 26 octombrie 2006), el consider c dac
reclamantul inteniona s se plng de o executare ineficient a sentinei n
discuie, ar fi trebuit s sesizeze Curtea n termen de ase luni ncepnd de la
data de 17 septembrie 2002. Or, reclamantul nu introdus cererea sa n faa Curii
dect la data de 7 aprilie 2003.
Prin urmare Guvernul consider c cererea este tardiv i invit
Curtea s o resping din acest motiv n aplicarea art. 35 alin. 1 i 4 din
Convenie.
79
Reclamantul se opune argumentelor Guvernului i solicit Curii s
resping excepia invocat de acesta. El consider c procesul-verbal n
chestiune nu respecta vechiul amplasament al terenului, aa cum reiea din
sentina din data de 17 ianuarie 2001, motiv pentru care nu a semnat.
Curtea reamintete c n temeiul art. 35 alin. 1 din Convenie, nu
poate fi sesizat dect dup epuizarea cilor de atac interne i n termen de
ase luni ncepnd de la data la care hotrrea judectoreasc intern a devenit
definitiv. Or, atunci cnd pretinsa nclcare const ntr-o situaie continu,
termenul de ase luni nu ncepe s curg dect din momentul n care aceast
situaie continu nceteaz (mutatis mutandis, Hornsby mpotriva Greciei,
Hotrrea din 19 martie 1997, Culegere de hotrri i decizii, 1997-II, pag. 508,
paragraful 35 i Marinakos mpotriva Greciei (decizie), nr. 49282/99, 29 martie
2000).
n cauz Curtea reine c procesul-verbal n discuie a fost ntocmit la
data de 17 septembrie 2002. Cu toate acestea, ea consider c pe bun
dreptate reclamantul nu a putut lua cunotin de coninutul acestuia dect
ncepnd de la data la care comisia local i-a trimis un exemplar, adic la data
de 6 noiembrie 2002, n msura n care scrisoarea din data de 27 septembrie
2002 trimis de aceasta reclamantului nu era dect o invitaie s se prezinte la
sediul Primriei n vederea semnrii procesului-verbal, dar nu fcea referire la
coninutul acestuia (paragrafele 13 i 15 de mai sus).
Prin urmare Curtea consider c termenul de ase luni prevzut de
art. 35 alin. 1 din Convenie nu putea ncepe s curg nainte de data de 6
noiembrie 2002. Or cererea a fost introdus de reclamant la data de 7 aprilie
2003, adic n termen de ase luni.
innd cont de cele de mai sus, Cfurtea consider c trebuie respins
excepia invocat de Guvern.
De altfel, Curtea constat c aceste plngeri nu sunt n mod manifest
nentemeiate n sensul art. 35 alin. 3 din Convenie. De asemenea, ea constat
c acestea nu prezint niciun alt motiv de inadmisibilitate i le declar deci
admisibile.
B. Asupra fondului
Guvernul evideniaz c sentina din data de 17 ianuarie 2001 a fost
executat, n msura n care comisia local a ntocmit procesul-verbal privind
punerea n posesia reclamantului a terenului respectiv i comisia judeean a
eliberat reclamantului un titlu de proprietate, documente ce i-au fost trimise
reclamantului n urma refuzului su de a se prezenta la Primrie pentru a semna
procesul-verbal. Guvernul reine de asemenea c titlul de proprietate a fost primit
de domnul Gheorghe Samoil, fiul reclamantului.
Reclamantul consider la rndul su c vechiul amplasament al
terenului nu a fost respectat i c, prin urmare, sentina din data de 17 ianuarie
2001 nu a fost executat. El subliniaz c nu a intrat n posesia terenului situat
pe acest amplasament.
Curtea reamintete c executarea unei sentine sau a unei hotrri,
indiferent de instan, trebuie s fie considerat ca fcnd parte integrant din
proces n sensul art. 6 din Convenie (Hornsby mpotriva Greciei, Hotrrea
80
din 19 martie 1997, Culegere de hotrri i decizii 1997-II, paragraful 40 i
Imobiliara Saffi mpotriva Italiei [GC], nr. 22774/93, paragraful 63, CEDH 1999-
V).
n cauz ea observ c prin sentina din data de 17 ianuarie 2001
Judectoria Vlenii de Munte a dispus ca comisia local s pun reclamantul n
posesia unui teren n suprafa de 7.500 m
2
, asupra cruia dreptul su de
proprietate a fost recunoscut n baza certificatului din data de 2 septembrie
1991. Aceasta subliniaz de asemenea c la data de 17 septembrie 2002
comisia local a ntocmit un proces-verbal de punere n posesie i c la data de
15 octombrie 2002 comisia judeean a emis un titlu de proprietate n favoarea
reclamantului.
n msura n care reclamantul susine c procesul-verbal nu respecta
amplasamentul terenului, Curtea evideniaz c, dei reclamantul a refuzat iniial
titlul de proprietate i procesul-verbal aferent, unul din motenitori a acceptat
totui titlul care, de altfel, era conform procesului-verbal (paragrafele 14 i 17 de
mai sus). Mai mult, n cadrul unei aciuni introduse de un ter care viza anularea
titlului din data de 15 octombrie 2002, motenitorii reclamantului au specificat c
procesul-verbal i titlul de proprietate erau conforme legii, inclusiv n ceea ce
privete amplasamentul terenului (paragraful 30 de mai sus). Din acest punct de
vedere, Curtea consider c trebuie fcut distincia dintre aceast cauz i
cauza Sabin Popescu citat anterior, n msura n care, n aceast cauz,
reclamantul nu a acceptat niciodat titlul de proprietate eliberat fr tirea sa
(Sabin Popescu citat anterior, paragraful 17).
Oricum, titlul de proprietate a fost validat definitiv printr-o hotrre
judectoreasc pronunat n urma unei proceduri n contradictoriu n cadrul
creia motenitorii reclamantului au avut posibilitatea s-i expun argumentele
(paragraful 27 de mai sus). Curtea reamintete n acest sens c aprecierea
probelor este o materie legat n primul rnd de instanele naionale (Garcia Ruiz
mpotriva Spaniei [GC], nr. 30544/96, paragraful 28, CEDH 1999-I). n ceea ce
privete cea de-a doua procedur angajat de teri n vederea anulrii
procesului-verbal i titlului de proprietate n discuie (paragraful 34 de mai sus),
Curtea reine c pn n acest moment nu a fost pronunat nicio hotrre n
aceast procedur i c prin urmare nu poate face speculaii asupra soluionrii
acesteia.
Pe baza celor de mai sus i innd cont de ansamblul elementelor
aflate n posesia sa, Curtea nu reine motive de natur s o mpiedice s
considere c punerea n posesie a reclamantului a fost efectuat n conformitate
cu sentina din data de 17 ianuarie 2001.
Ea subliniaz totui c executarea acestei sentine nu a avut loc dect
la data de 6 noiembrie 2002, cu ocazia transmiterii procesului-verbal de punere
n posesie a reclamantului, n condiiile n care sentina devenise definitiv nc
din data de 5 martie 2001. Astfel exist o ntrziere n executare de circa un an
i opt luni. n ceea ce privete perioada cuprins ntre 6 noiembrie 2002 i 16
august 2005, Curtea nu poate reproa autoritilor faptul c reclamantul i
ulterior motenitorii si, au refuzat s accepte, n aceast perioad, titlul de
proprietate (paragrafele 15 in fine i 17 de mai sus).
81
Curtea reamintete c a considerat deja c omisiunea autoritilor de
a se conforma ntr-un termen rezonabil unei hotrri definitive putea implica
nclcarea art. 6 alin. 1 din
Convenie i 1 din Protocolul nr. 1 la Convenie, mai ales cnd obligaia de a
dispune executarea hotrrii n cauz revine unei autoriti administrative (a se
vedea, mutatis mutandis, printre multe altele, Metaxas mpotriva Greciei, nr.
8415/02, paragrafele 26 i 31, 27 mai 2004, Tacea mpotriva Romniei, nr.
746/02, paragrafele 27, 39 i 40, 29 septembrie 2005).
Dup ce a examinat toate probele ce i-au fost prezentate, Curtea
consider c Guvernul nu a expus niciun fapt i niciun argument care ar putea
conduce la o concluzie diferit n acest caz.
innd cont de jurisprudena sa n materie i de probele concrete ale
dosarului, Curtea consider c n spe statul, prin intermediul organelor sale
specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a executa cu celeritate
sentina din data de 17 ianuarie 2001 n partea care privete punerea n posesie
a reclamantului.
Prin urmare, a avut loc nclcarea art. 6 alin. 1 din Convenie i a art. 1
din Protocolul nr. 1.
II. Asupra pretinsei nclcri a art. 6 alin. 1 din Convenie datorit
nerespectrii sentinei din data de 17 ianuarie 2001 n partea care privete
amenda
Din punctul de vedere al art. 6 alin. 1 din Convenie, reclamantul se
plnge de o atingere adus dreptului su de acces la instan datorit
nerespectrii sentinei din data de 17 ianuarie 2001 n partea sa privind amenda.
Guvernul nu a prezentat observaii n acest sens.
Curtea reamintete c, n conformitate cu legea romn, amenda are
caracter provizoriu i deci nu este supus executrii n lipsa unei noi hotrri
judectoreti prin care a transformat n daune-interese moratorii sau
compensatorii corespunztoare prejudiciului efectiv suportat de creditor datorit
executrii tardive sau neexecutrii obligaiei iniiale (Gavrileanu mpotriva
Romniei, nr. 18037/02, paragraful 66, 22 februarie 2007).
n cazul n spe instanele naionale au reinut c amenda nu putea,
ca atare, face obiectul unei executri silite, datorit caracterului su provizoriu
(paragraful 23 de mai sus).
De altfel, Curtea a reinut deja c o procedur viznd poprirea
conturilor debitorului se putea dovedi necesar i mpotriva statului, n msura n
care constituia singurul mijloc pentru a stabili suma creanei (Sacaleanu
mpotriva Romniei, nr. 73970/01, paragrafele 42-44, 6 septembrie 2005).
Aceasta subliniaz n acest sens c n spe procedura privind
validarea popririi a fost suspendat datorit absenei nejustificate a prilor n
litigiu i c din actele aflate la dosar nu reiese c pn n acest moment
examinarea cauzei ar fi fost reluat (paragrafele 27 i 28 de mai sus).
Pe baza celor de mai sus, Curtea consider c acest capt de cerere
trebuie respins, n aplicarea art. 35 alin. 1 i 4 din Convenie, datorit neepuizrii
cilor de atac interne.
82
III. Asupra aplicrii art. 41 din Convenie
n conformitate cu art. 41 din Convenie,
"n cazul n care Curtea declar c a avut loc o nclcare a Conveniei sau a
protocoalelor sale i dac dreptul intern al naltei pri contractante nu
permite dect o nlturare incomplet a consecinelor acestei nclcri,
Curtea acord prii lezate, dac este cazul, o satisfacie echitabil."
Motenitorii reclamantului solicit 400.000 euro cu titlu de prejudiciu
material i costuri i cheltuieli i precizeaz c aceast sum reprezint
compensaia pentru beneficiul nerealizat de pe teren i onorariile avocailor i
ale executorului judectoresc . Acetia au prezentat n acest sens la dosar
dou chitane pentru sumele de 1.500.000 lei vechi romneti (ROL) i
18.000.000 ROL, pe care reclamantul le-a pltit executorului cu titlu de onorarii.
Dup schimbul de observaii dintre pri, domnul Gheorghe Samoil, fiul
reclamantului, a prezentat, n anex la scrisoarea sa din data de 11 martie 2008
(paragraful 35 de mai sus), mai multe chitane i facturi atestnd plata onorariilor
ctre executor pentru notificrile adresate de acesta terilor la data de 3
septembrie 2007 (paragraful 33 de mai sus).
Motenitorii reclamantului au solicitat de asemenea 300.000 euro cu
titlu de prejudiciu moral rezultat din stressul suferit deoarece au ncercat inutil s
obin executarea sentinei din data de 17 ianuarie 2001.
Guvernul reitereaz mai nti observaiile sale privind executarea
sentinei respective. Apoi subliniaz c motenitorii reclamantului au cerut o
sum total pentru prejudiciul material, costuri i cheltuieli, fr a detalia
cererea. Oricum, Guvernul consider c nu se poate pretinde nicio sum cu titlu
de prejudiciu material, dat fiind c reclamantul a fost pus n posesia terenului.
Acesta prezint la dosar un raport de expertiz din luna ianuarie 2008, potrivit
cruia valoarea terenului n litigiu este de 28.575 euro. n ceea ce privete
prejudiciul moral, Guvernul consider c suma cerut cu acest titlu este
excesiv.
n ceea ce privete costurile i cheltuielile, Curtea nu poate face
speculaii asupra sumei pe care motenitorii reclamantului intenionau s o cear
cu acest titlu, reclamanii nepreciznd-o n mod expres.
Curtea reamintete c a concluzionat c a avut loc nclcarea art. 6
alin. 1 i 1 din Protocolul nr. 1 datorit ntrzierii n executarea sentinei din data
de 17 ianuarie 2001 n partea care privete punerea n posesie a reclamantului.
n ceea ce privete beneficiul nerealizat datorit acestei ntrzieri,
Curtea subliniaz c motenitorii reclamantului nu i-au exprimat n cifre
preteniile i au cerut o sum total pentru prejudiciul material, costuri i
cheltuieli. Oricum, acetia nu i-au nsoit preteniile n materie de prejudiciu
material de acte doveditoare relevante. Reiese c cererea lor cu titlu de
prejudiciu material trebuie respins (Dragne i alii mpotriva Romniei
(satisfacie echitabil), nr. 78047/01, paragraful 18, 16 noiembrie 2006).
83
n schimb, Curtea consider c reclamantul a suferit un prejudiciu
moral sigur datorit ntrzierii n executare. Statund n echitate, aceasta acord
mpreun motenitorilor acestuia 800 euro cu acest titlu.
n ceea ce privete costurile i cheltuielile, Curtea reamintete c un
reclamant nu poate obine rambursarea acestora dect n msura n care se
stabilete realitatea, necesitatea i caracterul rezonabil al cuantumului lor. n
cauz, innd cont de probele pe care le deine i de criteriile menionate
anterior, aceasta consider rezonabil suma de 550 euro i o acord mpreun
motenitorilor reclamantului.
Curtea hotrte s aplice majorrile de ntrziere echivalente cu rata
dobnzii pentru facilitatea de credit marginal practicat de Banca Central
European, la care se vor aduga trei puncte marginale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, N UNANIMITATE:
declar cererea admisibil n ceea ce privete capetele de cerere
ntemeiate pe art. 6 alin. 1 din Convenie i 1 din Protocolul nr. 1 referitoare
la executarea sentinei din data de 17 ianuarie 2001 a Judectoriei Vlenii
de Munte n partea care privete punerea n posesie i inadmisibil pentru
rest ;
hotrte c a avut loc nclcarea art.6 alin. 1 din Convenie i 1
din Protocolul nr. 1 datorit ntrzierii n executarea acestei sentine n
partea sa care privete punerea n posesie ;
hotrte:
c statul prt trebuie s plteasc mpreun motenitorilor
reclamantului, n termen de 3 luni de la data rmnerii definitive a hotrrii,
n conformitate cu art. 44 alin. 2 din Convenie, sumele urmtoare, care se
vor converti n moneda statului prt la cursul de schimb din ziua plii:
800 euro (opt sute euro), la care se adaug orice sum putnd fi
datorat cu titlu de impozit de motenitori, pentru prejudiciul moral ;
550 euro (cinci sute cincizeci euro), la care se adaug orice sum
putnd fi datorat cu titlu de impozit de motenitori, pentru costuri i
cheltuieli ;
c, ncepnd de la data expirrii termenului amintit i pn la
momentul efecturii plii, suma va fi majorat cu o dobnd simpl, a
crei rat este egal cu rata dobnzii pentru facilitatea de credit marginal
practicat de Banca Central European, la care se vor aduga trei puncte
procentuale.
Respinge cererea de acordare a unei satisfacii echitabile pentru
rest.
ntocmit n limba francez, apoi comunicat n scris, la data de 23
septembrie 2008,
n temeiul art. 77 alin. 2 i 3 din Regulament.
84
Josep Casadevall,
presedinte
3. Cauza Sabin Popescu impotriva Romaniei




HOTRRE
A din 2
martie 2004
n cauza Sabin Popescu mpotriva
Romniei Publicat n: Monitorul Oficial Nr. 770 din 24
august 2005
(Cererea nr. 48.102/99)
Strasbourg, 2 martie
2004 Definitiv la 2
iunie 2004
n cauza Popescu mpotriva Romniei,
Curtea European a Drepturilor Omului (Secia a II-a), statund n cadrul unei
Camere formate din: domnii J.-P. Costa, preedinte, A. B. Baka, C. Brsan, K.
Jungwiert, V. Butkevych, doamnele W. Thomassen, A. Mularoni, judectori, i
doamna S. Dolle, grefier de secie,
dup ce a deliberat n Camera de Consiliu la 10 februarie 2004,
pronun hotrrea urmtoare, adoptat la aceeai dat.
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afl Cererea nr. 48.102/99, ndreptat mpotriva
Romniei, prin care un cetean al acestui stat, domnul Sabin Popescu
(reclamantul), a sesizat Comisia European a Drepturilor Omului (Comisia) la
data de 30 mai 1998, n temeiul fostului art. 25 din Convenia pentru aprarea
drepturilor omului i a libertilor fundamentale (Convenia).
2. Guvernul romn (Guvernul) a fost reprezentat de doamna R. Rizoiu,
agentul guvernamental romn la Curtea European a Drepturilor Omului din
cadrul Ministerului Justiiei, apoi de doamna C. Tarcea, care a preluat aceast
funcie.
3. Reclamantul s-a plns de neexecutarea unei hotrri judectoreti
definitive care obliga o autoritate administrativ s i atribuie un teren n
proprietate. Acesta invoc n special art. 6 alin. (1) din Convenie i art. 1 din
Primul Protocol adiional la Convenie.
4. Cererea a fost transmis Curii la 1 noiembrie 1998, data intrrii n vigoare
a Protocolului nr. 11 la Convenie (conform art. 5 alin. 2 din Protocolul nr. 11 la
Convenie).
85
5. La 4 decembrie 2001, Secia a II-a a Curii a comunicat cererea Guvernului.
6. Att reclamantul, ct i Guvernul au depus observaii scrise cu privire la
admisibilitatea i fondul cauzei (conform art. 59 alin. 1 din regulament).
7. La 18 decembrie 2002, Curtea a decis s se pronune, conform art. 29 alin. 1
i 3 din Convenie, att cu privire la admisibilitate, ct i cu privire la fondul
cauzei. Aceasta a invitat totodat prile s prezinte observaii complementare
cu privire la fondul cauzei i a solicitat reclamantului s prezinte cererea sa cu
privire la acordarea unei reparaii echitabile.
1. La 10 ianuarie i la 3 martie 2003, reclamantul a transmis Curii observaii
complementare cu privire la fondul cauzei i cererea de acordare a unei reparaii
echitabile.
N FAPT
I. Circumstanele cauzei
5
2. Reclamantul s-a nscut n anul 1920 i locuiete n Craiova. Circumstanele
cauzei, aa cum au fost prezentate de pri, se pot rezuma astfel:
A. Atribuirea n proprietatea reclamantului a terenului n litigiu
3. Printr-o hotrre din 20 martie 1992 Judectoria Craiova a reinut c
reclamantul avea dreptul de a-i fi atribuit n proprietate, n baza Legii nr. 18/1991,
un teren situat n comuna Gherceti, judeul Dolj, i a dispus punerea n posesie
a reclamantului cu acest teren, precum i acordarea titlului de proprietate de
ctre Comisia judeean pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (n continuare
comisia). Hotrrea a rmas definitiv.
4. La 11 iunie 1992, la cererea reclamantului, instana a dispus rectificarea
erorilor materiale din Hotrrea din 20 martie 1992. Instana a precizat c
reclamantului urmau s i fie atribuite n proprietate dou suprafee de teren de
3.360 m
2
i de 3.682 m
2
, cu amplasamente precis determinate, n locul numit
Dealul Viilor peste Teslui. De asemenea, i se acordau alte dou hectare de teren
i echivalentul n aciuni la o societate comercial pentru alte dou hectare.
5. La 18 martie 1993, reclamantul a solicitat comisiei punerea n executare a
Hotrrii din 20 martie 1992, rectificat prin ncheierea din 11 iunie 1992.
6. Prin Decizia din 20 martie 1993 comisia a dat curs solicitrii. Ea a cerut
Comisiei locale Gherceti, nsrcinat cu aplicarea Legii nr. 18/1991, s treac
la punerea n posesie a reclamantului, conform dispozitivului Hotrrii din 11
iunie 1992.
7. Comisia local a pus n executare doar parial Hotrrea din 11 iunie
1992. Reclamantul nu a fost pus n posesie cu cele dou suprafee de 3.360 m
2
,
respectiv de 3.682 m
2
, dei a cerut acest lucru n repetate rnduri.
8. La 2 august 1994, comisia local i-a oferit un teren de 7.042 m
2
, adic
echivalentul suprafeei celor dou parcele la care era ndreptit, situate n alt
amplasament dect cel indicat prin Hotrrea din 11 iunie 1992. Terenul oferit se
gsea, conform Guvernului, n acelai loc (Dealul Viilor peste Teslui) cu cel
indicat de instan, dar situat cu 70 m mai departe, calitatea solului fiind aceeai.
86
9. Reclamantul a refuzat s ia posesie acest teren i s l cultive, pe motivul
c acesta "nu corespundea hotrrii judectoreti". Acesta a pretins s fie pus n
posesia terenului n locul indicat prin Hotrrea judectoreasc din 11 iunie
1992.
10. Cu toate acestea, la 10 iulie 1995 reclamantului i-a fost transmis un titlu de
proprietate pentru terenul de 7.042 m
2
oferit de comisia local. Reclamantul a
refuzat primirea titlului, l-a restituit prin pot comisiei locale i nu a intrat
niciodat n posesia acestui teren. A contestat aceast msur pe lng prefect.
11. ntr-o scrisoare din 20 martie 1998, prefectul de Dolj l-a informat c titlul de
proprietate care nu era conform cu Hotrrea din 11 iunie 1992 ar fi trebuit s fie
comunicat de ctre Comisia local Gherceti comisiei judeene, astfel nct
aceasta s l anuleze ca fiind eronat.
Curtea nu a fost informat dac aceast scrisoare a prefectului a fost urmat
de unele msuri.
12. Pentru a obine executarea hotrrii menionate reclamantul a formulat o
aciune n contencios administrativ (a se vedea punctul B de mai jos), o plngere
penal pentru infraciunea de nerespectare a hotrrilor judectoreti, adresat
parchetului (a se vedea punctul C de mai jos), i a depus alte plngeri i memorii
pe lng alte autoriti (a se vedea punctul D de mai jos).
1. Aciunea n contencios administrativ
13. n 1993, reclamantul a introdus n faa Judectoriei Craiova o aciune n
contencios administrativ mpotriva primarului comunei Gherceti i comisiei
locale din aceast comun, cernd obligarea acestora la punerea n posesie cu
cele dou parcele care i fuseser atribuite n proprietate prin Hotrrea din 11
iunie 1992. A solicitat totodat acordarea unor despgubiri reprezentnd
echivalentul produciei de cereale pe care ar fi putut-o realiza pe terenul
respectiv n anii 1992 i 1993.
14. Prin Hotrrea din 17 noiembrie 1993 judectoria i-a declinat competena
n favoarea Tribunalului Dolj. Prin Hotrrea din 4 aprilie 1994 tribunalul a admis
cererea reclamantului. Instana a constatat c prii nu executaser Hotrrea
definitiv din 11 iunie 1992 i a dispus punerea n posesie a reclamantului pe
terenurile respective.
15.Reclamantul a atacat cu apel aceast hotrre, artnd c instana nu se
pronunase cu privire la cererea sa de despgubiri. Prin Decizia din 13 iulie 1994
Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a casat n ntregime hotrrea atacat i
a trimis cauza Tribunalului Dolj.
16. Prin Decizia din 2 octombrie 1995 Tribunalul a admis cererea. A obligat
prii la punerea n posesie a reclamantului i la plata unor daune-interese n
valoare de 197.230 lei.
17. Reclamantul a atacat hotrrea cu recurs, artnd c tribunalul nu a inut
seama de cererea sa de majorare a sumelor pretinse. Prin Decizia din 5 iunie
1996 Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat n totalitate hotrrea
atacat i a trimis cauza tribunalului n vederea pronunrii cu privire la cererea
de majorare.
25. Prin Hotrrea din 20 noiembrie 1996 tribunalul a respins aceast cerere.
Tribunalul a reinut c "dup cum rezult din nota informativ prezentat de
87
Consiliul Local Gherceti, punerea n posesie s-a fcut conform legii", dar
reclamantul nu a lucrat terenul, astfel nct acesta nu poate pretinde daune-
interese. n hotrrea sa tribunalul nu a menionat motivele care au condus
comisia local la atribuirea unui teren situat n alt amplasament dect cel atribuit
prin Hotrrea din 11 iunie 1992. Curtea de Apel Craiova a meninut hotrrea
tribunalului prin Decizia din 9 iulie 1997.
26. La 5 decembrie 1997 i la 22 februarie 1999, Curtea de Apel Craiova a
respins cele dou contestaii n anulare formulate mpotriva Hotrrii din 9 iulie
1997.
C. Plngerea penal pentru nerespectarea hotrrii judectoreti
27. n anul 1997, reclamantul a introdus la parchet o plngere penal
mpotriva primarului din Gherceti. Invocnd art. 271 din Codul penal, acesta s-a
plns de refuzul primarului, n calitatea sa de preedinte al comisiei locale, de a
pune n executare n totalitate Hotrrea definitiv din 11 iunie 1992 i de a-l
pune n posesie pe cele dou parcele.
28. Printr-o scrisoare din 15 ianuarie 1998 Direcia Judeean de Poliie Dolj l-
a informat c fusese efectuat o anchet la faa locului i c primarul din
Gherceti urma s l pun n curnd n posesie cu privire la cele dou suprafee.
29. La 22 iulie 1998, Parchetul de pe lng Judectoria Craiova a dispus
nenceperea urmririi penale a primarului, motivnd c neexecutarea Hotrrii
definitive din 11 iunie 1992 fusese determinat de cauze obiective, ca urmare a
modificrii configuraiei terenurilor n cauz. Reclamantul a contestat aceast
ordonan la Parchetul de pe lng Curtea Suprem de Justiie.
30. La 21 octombrie 1999, Parchetul de pe lng Curtea Suprem de Justiie
a comunicat reclamantului c a infirmat ordonana de nencepere a urmririi
penale i c dosarul a fost retrimis Parchetului de pe lng Judectoria Craiova
n vederea completrii cercetrilor.
31. La 24 mai 2000, Parchetul de pe lng Judectoria Craiova a informat
reclamantul cu privire la faptul c printr-o expertiz recent se stabilise c ar fi
posibil ca acesta s fie pus n posesia terenurilor indicate prin Hotrrea din 11
iunie 1992.
32. La 19 iulie 2000, parchetul a dispus nenceperea urmririi penale, decizie
confirmat, la 2 aprilie 2001, de procurorul-ef al parchetului.
D. Alte demersuri ale reclamantului
33. n anul 1998, reclamantul a formulat o plngere adresat prefectului de
Dolj i Direciei Agricole a Judeului Dolj, cu privire la refuzul primarului de a
pune n executare Hotrrea definitiv din 11 iunie 1992.
34. La 20 martie 1998, prefectul i-a recomandat formularea unei aciuni
penale mpotriva primarului pentru refuzul su de a executa o hotrre definitiv.
35. La 3 noiembrie 1998, directorul general al Direciei Agricole l-a informat pe
reclamant cu privire la faptul c singura competent n materie de punere n
posesie era Comisia local Gherceti, condus de primar, i i-a recomandat
formularea unei plngeri penale adresate parchetului, mpotriva primarului i
celorlali membri ai comisiei.
88
36. n anul 1999, reclamantul s-a plns preedintelui Judectoriei Craiova cu
privire la refuzul primarului de a pune n executare Hotrrea din 11 iunie 1992
i i-a solicitat numirea unui executor judectoresc n vederea punerii sale n
posesie.
37. Printr-o scrisoare din 9 martie 1999 preedintele judectoriei menionate i-
a comunicat c singura competent s pun n executare Hotrrea din 11 iunie
1992 era comisia local, ale crei atribuii nu puteau fi realizate de un executor
judectoresc. I-a recomandat calea unei aciuni n contencios administrativ
mpotriva primarului.
38. La 17 decembrie 2001, prefectul de Dolj a trimis o adres Comisiei locale
Gherceti, solicitnd respectarea Hotrrii judectoreti din 11 iunie 1992,
punerea reclamantului n posesie pe terenul respectiv i eliberarea titlului de
proprietate. Comisia nu a dat curs acestei solicitri.
39. La 9 mai 2003, prefectul a rspuns unui memoriu adresat de reclamant
Ministerului Administraiei Publice. Prin acest rspuns a informat reclamantul c
a constatat c prin emiterea titlului de proprietate din 10 iulie 1997 autoritile
locale ale comunei Gherceti nu respectaser Hotrrea definitiv din 11 iunie
1992. Prefectul a artat c n anul 1999 comisia local acionase cu rea-
credin, punnd n posesie pe T.D. pe terenul revendicat de reclamant. De
asemenea, comisia eliberase un titlu de proprietate pe numele lui T.D. cu privire
la terenul respectiv. Ulterior, T.D. a vndut terenul unor teri.
40. Printr-o scrisoare din 14 iunie 2003 reclamantul a informat Curtea cu
privire la faptul c, n ciuda celor peste 150 de plngeri i memorii adresate
diverselor autoriti romne (Parlament, Preedinte, prim-ministru, ministrul
justiiei, procurorul general al Romniei), autoritile locale competente cu
aplicarea Legii nr. 18/1991 refuzau n continuare s pun n executare
Hotrrea din 11 iunie 1992.
41. La 12 septembrie 2003, prefectul a informat reclamantul c a constatat c
prin atribuirea ctre un ter a terenului revendicat de acesta s-a nclcat
hotrrea judectoreasc pronunat n favoarea sa. Prefectul a artat c
recomandase primarului s formuleze, n baza art. III alin. (2) din Legea nr.
169/1997, o aciune n anularea titlurilor de proprietate emise cu nclcarea
legii.
Curtea nu a fost informat cu privire la continuarea acestei proceduri.
II. Dreptul intern pertinent
A. Dispoziiile privind procedura de obinere a proprietii unor terenuri
42. Dispoziiile pertinente ale Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicat n
Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 37 din 20 februarie 1991, prevd
urmtoarele:
Articolul 11
"[... ] 4. Comisia judeean este competent s soluioneze contestaiile i s
valideze sau s invalideze msurile stabilite de comisiile subordonate.
5. mpotriva hotrrii comisiei judeene, cel nemulumit poate face plngere
[...], n termen de 30 de zile de la data la care a luat cunotin de soluia dat
de comisia judeean.
89
6. Plngerea suspend executarea [...].
10. [...] n baza hotrrii judectoreti, comisia judeean care a emis titlul l
va modifica, nlocui sau desfiina, dup caz."
43. Legea nr. 18/1991 a fost republicat n Monitorul Oficial al Romniei,
Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, pentru a fi luate n considerare modificrile
introduse prin Legea nr. 169/1997. n varianta modificat, dispoziiile pertinente
prevd urmtoarele:
Articolul 14
"(2) Atribuirea efectiv a terenurilor se face, n zona colinar, de regul, pe
vechile amplasamente, iar n zonele de cmpie, pe sole stabilite de comisie i
nu neaprat pe vechile amplasamente ale proprietii, n cadrul perimetrelor
actuale ale cooperativelor agricole de producie."
Articolul 51
"Comisia judeean este competent s soluioneze contestaiile i s
valideze ori s invalideze msurile stabilite de comisiile locale."
Articolul 53
"(2) mpotriva hotrrii comisiei judeene se poate face plngere la
judectoria [...], n termen de 30 de zile de la comunicare."
Articolul 64
"(1) n cazul n care comisia local refuz nmnarea titlului de proprietate
emis de comisia judeean sau punerea efectiv n posesie, persoana
nemulumit poate face plngere la instana n a crei raz teritorial este situat
terenul.
(2) Dac instana admite plngerea, primarul va fi obligat s execute de
ndat nmnarea titlului de proprietate sau, dup caz, punerea efectiv n
posesie, sub sanciunea condamnrii la daune cominatorii pentru fiecare zi de
ntrziere, anume stabilite de instan."
44. Dispoziiile pertinente ale Regulamentului aprobat prin Hotrrea
Guvernului nr. 131/1991, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr.
43 din 4 martie 1991, sunt formulate astfel:
Articolul 4
"Comisiile comunale, oreneti sau municipale au urmtoarele atribuii
principale:
[ . . ]
f) ntocmesc situaia definitiv privind persoanele ndreptite s li se atribuie
teren [...]."
B. Dispoziiile privind anularea titlului de proprietate
45. Dispoziiile pertinente ale Legii nr. 169/1997 de modificare a Legii nr.
18/1991, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 299 din 4
noiembrie 1997, sunt formulate astfel:
Articolul III
"(1) Sunt lovite de nulitate absolut, potrivit dispoziiilor legislaiei civile
aplicabile la data ncheierii actului juridic, urmtoarele acte emise cu nclcarea
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:
90
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, n
favoarea persoanelor fizice care nu erau ndreptite [...] la astfel de reconstituiri
sau constituiri; [... ]
(2) Nulitatea poate fi invocat de primar, prefect, procuror i de alte persoane
care justific un interes legitim, iar soluionarea cererilor este de competena
instanelor judectoreti de drept comun, care au plenitudine de jurisdicie."
C. Dispoziiile privind contenciosul administrativ
46. Dispoziiile pertinente ale Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990
sunt formulate astfel:
Articolul 1
"Orice persoan fizic sau juridic, dac se consider vtmat n drepturile
sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat
al unei autoriti administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept
recunoscut de lege, se poate adresa instanei judectoreti competente, pentru
anularea actului, recunoaterea dreptului pretins i repararea pagubei ce i-a fost
cauzat.
Se consider refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept
recunoscut de lege i faptul de a nu se rspunde petiionarului n termen de 30
de zile de la nregistrarea cererii respective, dac prin lege nu se prevede un alt
termen."
Articolul 16
"Dac, n urma admiterii aciunii, autoritatea administrativ este obligat s
nlocuiasc sau s modifice actul administrativ, s elibereze un certificat, o
adeverin sau orice alt nscris, executarea hotrrii definitive se va face la
termenul prevzut n cuprinsul ei, iar n lipsa unui astfel de termen, n cel mult
30 de zile de la data rmnerii definitive a hotrrii.
n cazul n care termenul nu este respectat se va aplica conductorului
autoritii administrative sanciunea prevzut la art. 10 alin. 3, iar reclamantului i
se vor putea acorda daune pentru ntrziere. Tribunalul hotrte n camera de
consiliu, de urgen, la cererea reclamantului, cu citarea prilor, fr plata
vreunei taxe de timbru, hotrrea fiind definitiv i executorie.
Conductorul autoritii administrative se poate ndrepta cu aciune mpotriva
celor vinovai de neexecutarea hotrrii, potrivit dreptului comun."
Amenda prevzut de art. 10 alin. 3 din Legea nr. 29/1990 este de 500 ROL
(adic 1,25 EUR n 1992 i 0,01 EUR n 2003) pentru fiecare zi de ntrziere
nejustificat.
N DREPT
I. Asupra pretinsei nclcri a art. 6 alin. 1 din Convenie
47. Invocnd art. 6 alin. 1 din Convenie, reclamantul se plnge de faptul c
refuzul autoritilor competente de a respecta ncheierea din 11 iunie 1992 a
Judectoriei Craiova i-a nclcat dreptul la o protecie judiciar efectiv.
Dispoziiile pertinente din art. 6 alin. 1 din Convenie prevd urmtoarele:
91
"Orice persoan are dreptul la judecarea n mod echitabil [...] de ctre o
instan [...] care va hotr [...] asupra contestaiilor privind drepturile i obligaiile
sale cu caracter civil [...]."
A. Asupra admisibilitii
1. Excepia preliminar a Guvernului privind nerespectarea termenului de 6
luni
48. Guvernul afirm, cu titlu principal, c cererea este inadmisibil din cauza
nerespectrii termenului de 6 luni. Acesta consider c ingerina n drepturile
reclamantului a avut loc fie la 2 august 1994, data punerii n posesie a
reclamantului pe un alt teren n locul celor dou parcele indicate prin ncheierea
din 11 iunie 1992, fie la 9 august 1997, data deciziei Curii de Apel Craiova.
49. Reclamantul nu i-a exprimat un punct de vedere cu privire la excepia
ridicat, dar afirm c ncheierea din 11 iunie 1992 nu a fost nc executat i c
terenul oferit "nu corespunde sentinei civile pronunate".
50. Curtea amintete c, n conformitate cu art. 35 din Convenie, ea nu poate
fi sesizat dect dup epuizarea cilor de recurs interne i ntr-un termen de 6
luni de la data deciziei interne definitive. Or, atunci cnd pretinsa nclcare
const ntr-o situaie continu, termenul de 6 luni nu ncepe s curg dect n
momentul n care aceast situaie a luat sfrit (a se vedea, mutatis mutandis,
Hotrrea Hornsby mpotriva Greciei din 19 martie 1997, Culegere de hotrri i
decizii 1997-II, p. 508, paragraful 35, i Decizia Marinakos mpotriva Greciei,
Cererea nr. 49.282/99 din 29 martie 2000).
51. n prezenta cauz Curtea observ c reclamantul se plnge de refuzul
autoritii competente de a-l pune n posesie pe un teren, conform ncheierii din
11 iunie 1992. Acest refuz constituie o situaie continu. Termenul de 6 luni este
deci inaplicabil n spe.
52. Faptul c autoritile i-au oferit un alt teren dect cel indicat de ctre
instan nu reprezint dect o manifestare a refuzului autoritilor de a executa,
ca atare, ncheierea. Curtea consider c un astfel de fapt nu este de natur s
pun capt situaiei continue ce rezult din neexecutarea Hotrrii din 11 iunie
1992, n ceea ce privete cele dou parcele de teren de 3.360 m
2
, respectiv de
3.683 m
2
.
53. Curtea observ, n ceea ce privete Decizia din 9 iulie 1997 a Curii de
Apel Craiova, c aceasta a considerat greit c reclamantul a fost pus n posesie
pe terenul care trebuia s-i fie atribuit n temeiul ncheierii din 11 iunie 1992.
Trebuie constatat c nsui Guvernul recunoate c reclamantul a fost pus n
posesie pe un alt teren dect cel fixat de instan. Adresele prefectului din 17
decembrie 2001, 9 mai i 12 septembrie 2003, care consider c ncheierea din
11 iunie 1992 nu a fost executat (a se vedea paragrafele 38, 39 i 41 de mai
sus), atest acelai lucru.
54. Curtea observ, n plus, c Decizia din 9 iulie 1997 nu a desfiinat
ncheierea din 11 iunie 1992. Ea nu a modificat nici modalitatea de executare a
obligaiei ce rezult din aceast ncheiere. Doar prin intermediul unei asemenea
desfiinri sau prin nlocuirea de ctre instan a obligaiei ce rezult din
92
ncheierea n cauz cu o alt obligaie echivalent situaia continu de
neexecutare ar putea lua sfrit.
55. n consecin, excepia de tardivitate ridicat de Guvern este respins.
2. Asupra excepiei preliminare a Guvernului privind neepuizarea cilor de
recurs interne
56. Guvernul susine, de asemenea, neepuizarea cilor de recurs interne.
Acesta susine c, n msura n care autoritile au atribuit altor persoane terenul
pe care l revendica, reclamantul ar fi trebuit s introduc o aciune n anularea
titlurilor de proprietate ale acestor persoane.
57. Curtea amintete c obligaia de a epuiza cile de recurs interne,
prevzut de art. 35 din Convenie, privete cile de recurs care sunt accesibile
reclamantului i care pot remedia situaia de care acesta se plnge. Pentru a se
pronuna asupra aspectului dac reclamantul a ndeplinit aceast condiie,
trebuie analizat mai nti actul autoritilor statului n cauz, care formeaz
plngerea reclamantului (a se vedea Decizia Ciobanu mpotriva Romniei,
Cererea nr. 29.053/95 din 20 aprilie 1999).
58. Curtea remarc, n aceast privin, c cererea reclamantului privete
faptul c autoritile competente refuz s execute, ca atare, ncheierea din 11
iunie 1992. Ea observ c o aciune n anularea titlului de proprietate atribuit de
ctre acestea i privind terenul care fusese atribuit reclamantului prin ncheierea
anterior menionat nu este de natur s conduc n mod direct la executarea
acestei ncheieri.
59. n plus, Curtea observ c, n temeiul unei hotrri care i stabilete
dreptul de proprietate, cele obligate s l pun n posesie pe reclamant sunt
autoritile. n consecin, obligaia de a aciona incumb autoritilor, iar nu
reclamantului. A-i cere reclamantului s fac alte demersuri al cror rezultat nu
ar fi dect unul repetitiv, i anume ca instana s dispun nc o dat autoritii
administrative competente s execute o hotrre judectoreasc definitiv, ar fi
prea oneros i nu ar corespunde cerinelor art. 35 alin. 1 din Convenie (a se
vedea, mutatis mutandis, Cauza Jasiuniene mpotriva Lituaniei, Cererea nr.
41.510/98, Decizia din 24 octombrie 2000 i Hotrrea din 6 martie 2003,
paragraful 30). De altfel, reclamantul a ntreprins deja o procedur viznd
sancionarea pasivitii autoritilor, care a fost soluionat definitiv prin Decizia
din 9 iulie 1997. Or, cum Curtea a observat deja, ncheierea din 11 iunie 1992 nu
a fost nc executat conform dispozitivului acestei ncheieri.
60. n consecin, i aceast excepie este respins.
3. Asupra fondului captului de cerere
61. Curtea constat c acest capt de cerere nu este n mod vdit
nentemeiat, n sensul art. 35 alin. 3 din Convenie. Ea arat c acesta nu
prezint nici un alt motiv de inadmisibilitate. n consecin, captul de cerere
este declarat admisibil.
93
B. Asupra fondului
62. Guvernul admite c terenul pe care a fost pus n posesie reclamantul de
ctre autoriti nu corespunde cu exactitate cu amplasamentul fixat prin
Hotrrea din 11 iunie 1992. Cu toate acestea, el subliniaz c terenul atribuit
nu numai c avea aceeai suprafa i era situat n locul indicat de instan, dar
i calitatea solului era aceeai. n plus, Guvernul justific neexecutarea ntocmai
a ncheierii din 11 iunie 1992, confirmat prin Decizia din 9 iulie 1997,
considernd-o o msur de comasare agricol tinznd la o mai bun exploatare
a terenurilor agricole. El arat, de altfel, c iniiala configurare topografic a
terenurilor din locul indicat de instan, luat n considerare de aceasta n anul
1992, s-a schimbat ca urmare a dispariiei unui drum vicinal.
63. Reclamantul nu contest aceste afirmaii, dar arat c el trebuia s fie pus
n posesie pe terenul indicat n ncheierea din 11 iunie 1992.
64. Curtea amintete c dreptul de acces la justiie, garantat de art. 6 din
Convenie, protejeaz, de asemenea, i executarea hotrrilor judectoreti
definitive i obligatorii, care, ntr-un stat care respect preeminena dreptului, nu
pot rmne fr efect n detrimentul unei pri. n consecin, executarea unei
hotrri judectoreti nu poate fi mpiedicat, anulat sau ntrziat ntr-un mod
excesiv (a se vedea, printre altele, hotrrile Hornsby mpotriva Greciei din 19
martie 1997, Culegere 1997-II, p. 510 - 511, paragraful 40; Burdov mpotriva
Rusiei, Cererea nr. 59.498/00, paragraful 34, 7 mai 2002; Jasiuniene mpotriva
Lituaniei, precitat; Ruianu mpotriva Romniei, Cererea nr. 34.647/97, 17 iunie
2003).
65. n plus, Curtea a considerat c, dac se poate admite c statele intervin
ntr-o procedur de executare a unei hotrri judectoreti, o asemenea
intervenie nu poate avea drept consecin mpiedicarea, anularea sau
ntrzierea ntr-un mod excesiv a executrii, nici, cu att mai mult, repunerea n
discuie a fondului acestei hotrri (a se vedea hotrrile Immobiliare Saffi
mpotriva Italiei, 28 iulie 1999, Culegere 1999-V, paragrafele 63 i 66; Satka i
alii mpotriva Greciei, Cererea nr. 55.828/00, paragraful 57, 27 martie 2003).
66. Curtea amintete c dreptul la executarea unei hotrri judectoreti este
unul dintre aspectele dreptului de acces la justiie (a se vedea Hotrrea
Hornsby mpotriva Greciei, precitat, paragraful 40). Or, Curtea consider c
dreptul de acces la justiie nu este absolut (hotrrile Golder mpotriva Regatului
Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord din 21 februarie 1975, seria A nr. 18, p.
18, paragraful 36, i Waite i Kennedy mpotriva Germaniei [MC], Cererea nr.
26.083/94, paragraful 50, CEDO 1999-1) i c reclam, prin chiar natura sa, o
reglementare din partea statului. Statele contractante se bucur, n aceast
materie, de o oarecare marj de apreciere. Totui, este de competena Curii s
statueze n ultim instan asupra respectrii cerinelor Conveniei; ea trebuie s
se conving de faptul c limitele impuse nu restrng accesul oferit individului
ntr-o asemenea manier nct s aduc atingere chiar substanei dreptului. O
asemenea limitare nu este conform cu art. 6 alin. 1 din Convenie dect n
msura n care ea vizeaz un scop legitim i exist un raport rezonabil de
proporionalitate ntre mijloacele utilizate i scopul urmrit. Dac limitarea este
compatibil cu aceste principii, art. 6 alin. 1 nu este nclcat (Cauza Prinul Hans
94
Adam II al Liechtensteinului mpotriva Germaniei [MC], Cererea nr. 42.527/98,
paragraful 44, CEDO 2001-VIII).
67. Curtea reitereaz, de asemenea, i principiile fundamentale care reies din
jurisprudena sa privind interpretarea i aplicarea dreptului intern. Dac, n
termenii art. 19 din Convenie, Curtea are sarcina de a asigura respectarea
angajamentelor ce rezult din Convenie pentru statele contractante, ea nu este
competent s analizeze erorile de fapt sau de drept pretins comise de ctre o
instan naional dect dac i n msura n care acestea ar fi putut aduce
atingere drepturilor i libertilor protejate de Convenie. n plus, este n primul
rnd de competena autoritilor naionale i a instanelor s interpreteze i s
aplice dreptul intern. Rolul Curii se limiteaz la verificarea compatibilitii cu
Convenia a efectelor unei asemenea interpretri (cauzele Prinul Hans Adam II
al Liechtensteinului mpotriva Germaniei, precitat, paragraful 50; Streletz,
Kessler i Krenz mpotriva Germaniei [MC], cererile nr. 34.044/96, 35.532/97,
44.801/98, paragraful 49, CEDO 2001-II).
68. n prezenta cauz, spre deosebire de cauza Satka i alii mpotriva
Greciei, precitat (paragraful 57), sau de alte cauze privind executarea
hotrrilor judectoreti care impun administraiei ndeplinirea obligaiei
pecuniare fa de reclamant, Curtea nu poate concluziona c autoritile au
privat de orice efect util hotrrea pronunat n favoarea reclamantului. Ea
arat, pe de o parte, c ncheierea din 11 iunie 1992 a fost executat n ceea ce
privete o parte important a dispozitivului su, iar pe de alt parte, c, referitor
la cele dou parcele de teren n litigiu, reclamantul a fost pus n posesie pe un
teren echivalent, care corespundea, n marea majoritate a caracteristicilor sale
determinante, cu terenul fixat i individualizat de ctre instan.
69. Cu toate acestea, Curtea observ c n spe nu este contestat c
ncheierea din 11 iunie 1992 nu a fost executat nici ad litteram, nici desfiinat
sau modificat ca urmare a unei ci de recurs prevzute n dreptul intern.
70. Ca atare, Curtea consider c reclamantul a suferit o limitare n ceea ce
privete dreptul su la executarea unei hotrri judectoreti. Rmne de
analizat dac aceast limitare este compatibil cu art. 6 alin. 1 din Convenie.
71. n aceast privin, Curtea observ c refuzul autoritilor de a respecta
termenii Hotrrii definitive din 11 iunie 1992 a fost dublat de decizia acestora de
a satisface preteniile reclamantului decurgnd din aceast hotrre printr-o
prestaie echivalent cu cea la care au fost obligate de ctre instan. n ceea ce
privete refuzul lor, avnd n vedere c ncheierea din 11 iunie 1992 nu a fost
niciodat desfiinat, acesta reprezint o situaie continu de nerespectare a
unei hotrri judectoreti, adic de limitare a dreptului efectiv de acces la
justiie. Pentru a afla dac aceast limitare este compatibil cu art. 6 din
Convenie, trebuie analizate motivele care au condus autoritile la
nerespectarea n ntregime a hotrrii judectoreti n cauz.
72. Curtea observ c autoritile au procedat, la 2 august 1994, la punerea n
posesie a reclamantului pe un teren echivalent. Aceast diferen fa de
ncheierea din 11 iunie 1992 nu a fost motivat prin nici o decizie administrativ
formal.
73. Ca urmare, Curtea de Apel Craiova, n Decizia din 9 iulie 1997, a
considerat stins obligaia care incumba autoritilor n temeiul ncheierii anterior
95
menionate, considernd c "punerea n posesie [a reclamantului] a fost
realizat conform legii". Curtea de Apel Craiova nu a fcut totui referire nici la
motivele care au justificat nerespectarea ncheierii din 11 iunie 1992, nici la baza
legal care a permis o astfel de nerespectare.
74. n aceast privin, Curtea acord atenie i Adresei din 9 martie 2003 a
prefectului judeului Dolj. Acesta denun reaua-credin a autoritilor locale din
comuna Gherceti, care nu au respectat hotrrea judectoreasc pronunat n
favoarea reclamantului i l informeaz c din anul 1999 terenul pe care l
pretindea n temeiul hotrrii menionate este atribuit lui T.D., care, de altfel, l-a
vndut unor teri (a se vedea paragraful 39 de mai sus).
75. Curtea observ, de asemenea, c Guvernul a motivat nerespectarea de
ctre autoriti a ncheierii din 11 iunie 1992, artnd c n realitate este vorba
despre o msur de comasare agricol tinznd la o mai bun exploatare a
terenurilor agricole. El arat, de altfel, c iniiala configurare topografic a
terenurilor din locul indicat de instan, care a fost luat n considerare de
aceasta n anul 1992, s-a schimbat datorit dispariiei unui drum vicinal.
76. Cu toate acestea, Curtea constat c aceste justificri, dei pertinente, nu
au fost prezentate reclamantului nici de ctre autoritile administrative, nici de
ctre instanele interne, pentru a se putea considera c nerespectarea n
ntregime a ncheierii din 11 iunie 1992 este o restricie justificat i, deci, o
limitare compatibil cu art. 6 alin. 1 din Convenie.
n consecin, art. 6 din Convenie a fost nclcat.
II. Asupra pretinsei nclcri a art. 1 din Primul Protocol adiional la Convenie
77. Reclamantul se plnge de faptul c dreptul su la respectarea bunurilor a
fost nclcat prin neexecutarea ncheierii din 11 iunie 1992. El invoc art. 1 din
Primul Protocol adiional la Convenie, care prevede urmtoarele:
"Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dect pentru cauz de utilitate public
i n condiiile prevzute de lege i de principiile generale ale dreptului
internaional.
Dispoziiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile
pe care le consider necesare pentru a reglementa folosina bunurilor conform
interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuii
sau a amenzilor."
A. Asupra admisibilitii
78. Curtea observ c acest capt de cerere este strns legat de art. 6 alin. 1
din Convenie. Avnd n vedere argumentele prezentate n paragrafele 52, 58 i
59 de mai sus, Curtea concluzioneaz c acest capt de cerere trebuie declarat
admisibil.
B. Asupra fondului
79. Curtea amintete c, pentru a aprecia dac reclamantul avea un "bun", n
sensul art. 1 din Primul Protocol adiional la Convenie, Curtea trebuie s
stabileasc dac ncheierea din 11 iunie 1992 a Judectoriei Craiova a dat
96
natere n beneficiul acestuia unei creane suficient stabilite pentru a fi exigibil
(a se vedea hotrrile Rafinriile greceti Stran i Stratis Andreadis mpotriva
Greciei din 9 decembrie 1994, seria A nr. 301-B, p. 84, paragraful 59; Burdov
mpotriva Rusiei, precitat, paragraful 40; Jasiuniene mpotriva Lituaniei,
paragraful 44).
Curtea a statuat deja c ncheierea din 11 iunie 1992 impunea autoritilor
obligaia de a-i atribui reclamantului, printre altele, dou parcele de teren de
3.360 m
2
, respectiv 3.682 m
2
. Curtea consider, ca atare, c aceast ncheiere,
care nu a fost niciodat desfiinat, a dat natere n beneficiul reclamantului unui
"bun", n sensul art. 1 din Primul Protocol adiional.
80. Cu toate acestea, ncheierea anterior menionat nu a fost executat
conform dispozitivului su i neexecutarea sa este imputabil exclusiv
autoritilor administrative competente. Rezult c imposibilitatea pentru
reclamant de a obine executarea complet a acestei ncheieri constituie o
ingerin n dreptul su la respectarea bunurilor, aa cum este prevzut de prima
fraz a primului alineat al art. 1 din Primul Protocol adiional la Convenie (a se
vedea hotrrile Burdov mpotriva Rusiei, precitat, paragraful 40, i Jasiuniene
mpotriva Lituaniei, paragraful 45).
81. Prin refuzul lor de a executa ncheierea din 11 iunie 1992 conform
dispozitivului su, autoritile naionale l-au privat pe reclamant de dreptul su de
proprietate asupra celor dou parcele de teren n litigiu, fr a-i furniza vreo
explicaie.
82. Cu toate acestea, Curtea reitereaz faptul c nu este contestat c
reclamantului i-a fost oferit un teren echivalent cu cel asupra cruia era
ndreptit, dar c acesta refuz s primeasc terenul, chiar dac autoritile i-au
emis un titlu administrativ de proprietate asupra acestui teren (a se vedea
paragrafele 17 i 18 de mai sus).
83. De altfel, Curtea observ c dintr-o adres din 20 martie 1998 a prefectului
de Dolj rezult c titlul de proprietate acordat reclamantului la 10 iulie 1997
trebuia anulat din cauz c fusese atribuit "n mod greit", i anume nu respecta
ncheierea din 11 iunie 1992 (a se vedea paragraful 17 de mai sus). Curtea nu a
fost informat despre o eventual anulare a titlului de proprietate atribuit la 10
iulie 1997. Chiar n cazul n care acest titlu ar fi nc valabil, Curtea noteaz c
dreptul reclamantului nu a fost stabilit cu certitudine, ntruct, n opinia
autoritilor administrative i potrivit dispoziiilor legale pertinente, acesta este
susceptibil de a fi anulat din oficiu.
84. Curtea consider c punerea n posesie pe un teren echivalent, care, n
plus, nu este efectiv i este revocabil, nu este de natur a acoperi absena
unei justificri pentru ingerin. Nu este vorba nici despre un act de natur s
nlture calitatea de victim a reclamantului, deoarece "o decizie sau o msur
favorabil reclamantului nu este, n principiu, suficient pentru a nltura
calitatea de victim dect dac autoritile naionale au recunoscut, explicit
sau n substan, apoi au reparat nclcarea Conveniei" (Cauza Dalban
mpotriva Romniei [MC], Cererea nr. 28.114/95, paragraful 44, CEDO 1999-VI).
Or, n spe, nclcarea nu a fost niciodat recunoscut.
85. Avnd n vedere cele de mai sus, Curtea concluzioneaz c art. 1 din
Primul Protocol adiional la Convenie a fost nclcat.
97
III. Asupra aplicrii art. 41 din Convenie
86. n termenii art. 41 din Convenie,
"n cazul n care Curtea declar c a avut loc o nclcare a Conveniei sau a
protocoalelor sale i dac dreptul intern al naltei pri contractante nu permite
dect o nlturare incomplet a consecinelor acestei nclcri, Curtea acord
prii lezate, dac este cazul, o reparaie echitabil."
A. Prejudiciu
87. Cu titlu principal, reclamantul solicit pentru prejudiciul material suferit
punerea n posesie pe cele dou parcele de teren nsumnd 7.042 m
1
de teren,
astfel cum au fost stabilite prin ncheierea din 11 iunie 1992. n observaiile sale
transmise Curii la 4 martie 2003, el estimeaz valoarea real a terenului la
25.000.000 lei (ROL), adic 653 euro (EUR).
Reclamantul solicit i acordarea unei sume pentru producia nerealizat n
anii 1992 - 2002, n valoare de 48.901.600 ROL sau 1.362 EUR. El prezint
Curii certificate emise de ctre autoritile administrative de resort din cadrul
Ministerului Agriculturii i de ctre o ntreprindere de stat de comercializare a
cerealelor, care indic producia medie de gru realizat n fiecare an n comuna
Gherceti, precum i preul grului.
88. Reclamantul nu pretinde nici o sum cu titlu de prejudiciu moral.
89. Guvernul este de prere c sumele solicitate de reclamant nu sunt
justificate, ntruct prejudiciul invocat se datoreaz propriului su comportament.
Guvernul susine c prin acceptarea terenului de 7.042 m
2
oferit de autoriti n
anul 1994, care era echivalentul terenului asupra cruia avea dreptul,
reclamantul ar fi putut preveni orice prejudiciu, avnd n vedere c terenul oferit
avea aceeai valoare i c ar fi putut s-l cultive i s obin aceeai producie
de gru.
90. Curtea observ c sumele solicitate cu titlu de prejudiciu material sunt
legate de privarea de proprietate suferit de reclamant datorit neexecutrii
ncheierii din 11 iunie 1992 a Judectoriei Craiova, precum i de imposibilitatea
n care se afl actualmente de a se bucura de bunul su.
91. Ea remarc faptul c reclamantul a suferit, n mod incontestabil, un
prejudiciu material n legtur direct cu nclcarea art. 6 din Convenie i a art.
1 din Primul Protocol adiional la Convenie i consecinele provocate de aceste
nclcri n ceea ce privete dreptul de proprietate al reclamantului (a se vedea,
mutatis mutandis, Hotrrea din 9 aprilie 2002, Anghelescu mpotriva Romniei,
Cererea nr. 29.411/95, paragraful 75).
Curtea constat totui c, n ciuda refuzului su de a accepta terenul oferit n
schimbul terenului datorat, reclamantul este titularul unui drept de proprietate
asupra unui teren de 7.042 m
2
, adic echivalentul terenului la care avea dreptul.
Din informaiile de care dispune Curtea, acest titlu este nc valabil, chiar dac
este susceptibil de a fi anulat. De altfel, valabilitatea titlului administrativ de
proprietate nu depinde de acceptarea sa de ctre reclamant.

1 declar, n unanimitate, cererea admisibil;
98
Referitor la echivalena valorii acestui teren cu cea a terenului la care
reclamantul avea drept, Curtea constat c acesta nu a combtut afirmaiile
Guvernului conform crora cele dou terenuri au aceeai valoare.
n aceste condiii, Curtea consider c reclamantului i s-a acordat un bun
echivalent cu cel la care avea dreptul i c, astfel, daunele corespunznd
prejudiciului suferit (damnum emergens) au fost reparate.
92. Chiar dac reclamantul ar fi putut s accepte oferta autoritilor privind un
alt teren i ar fi putut astfel, cel puin, s diminueze prejudiciul, n spe, ctigul
nerealizat (lucrum cessans), el nu poate fi considerat responsabil pentru refuzul
de a accepta terenul oferit n schimbul terenului datorat, n absena unei decizii
administrative sau hotrri judectoreti care s justifice aceast nlocuire. n
consecin, reclamantul este ndreptit s primeasc o reparaie a prejudiciului
rezultnd din lipsa folosinei bunului pe parcursul mai multor ani.
93. Pronunndu-se n echitate conform art. 41 din Convenie, Curtea acord
reclamantului 1.500 EUR cu titlu de prejudiciu.
B. Cheltuieli de judecat
94. Reclamantul solicit, de asemenea. 970.000 ROL, adic 27 EUR, cu titlu
de cheltuieli de judecat din cadrul procedurilor interne, precum i pentru
procedurile desfurate n faa Curii.
95. Guvernul nu a formulat observaii cu privire la aceste aspecte.
96. Conform jurisprudenei Curii, un reclamant nu poate obine plata
cheltuielilor de judecat dect dac acestea au fost cu adevrat suportate, dac
au fost necesare i au o valoare rezonabil. n spe, innd cont de elementele
de care dispune, precum i de criteriile anterior enunate, Curtea estimeaz ca
fiind rezonabil suma de 27 EUR, toate cheltuielile incluse, pe care o acord
reclamantului.
C. Penalitti de ntrziere
5
97. Curtea hotrte s aplice majorri de ntrziere echivalente cu rata
dobnzii pentru facilitatea de credit marginal practicat de Banca Central
European, la care se vor aduga 3 puncte procentuale.
PENTRU MOTIVELE DE MAI SUS CURTEA:
7. hotrte, n unanimitate, c statul prt va plti, n plus, orice sum care ar
trebui s fie achitat cu titlu de impozit i c, de la data expirrii termenului
menionat i pn la efectuarea plii, la aceste sume se va aplica o dobnd
simpl echivalent cu rata dobnzii pentru facilitatea de credit marginal
practicat de Banca Central European, aplicabil pentru acea perioad,
majorat cu 3 puncte procentuale;
8. respinge, n unanimitate, restul cererii de reparaie echitabil.
Redactat n limba francez i comunicat n scris la 2 martie 2004, conform
art. 77 alin. 2 i 3 din regulament.
J.-P. Costa,
preedinte
99
Sally Dole,
grefier
La prezenta hotrre este anexat, conform art. 45 alin. 2 din Convenie i art.
74 alin. 2 din regulament, textul opiniei parial dizidente a doamnei judector
Mularoni.
OPINIA PARIAL DIZIDENT
5
a doamnei judector Mularoni
1. Nu sunt de acord cu concluzia la care a ajuns majoritatea cu privire la
prejudiciul material.
2. Curtea a concluzionat n unanimitate c art. 6 alin. 1 din Convenie i art. 1
din Primul Protocol adiional la Convenie au fost nclcate.
3. n ceea ce privete aplicarea art. 41 din Convenie, reclamantul a solicitat,
pe de o parte, plata unei sume corespunznd valorii reale a terenului
(25.000.000 ROL, nsemnnd 653 EUR), iar pe de alt parte, plata unei
indemnizaii valornd producia de cereale nerealizat n intervalul 1992 - 2002,
n valoare de 48.901.600 ROL, nsemnnd 1.362 EUR (paragrafele 87 - 88).
4. Majoritatea a hotrt a nu acorda nici o sum pentru prima parte a cererii
formulate de ctre reclamant, considernd c "acestuia i-a fost acordat un bun
echivalent celui la care avea dreptul, paguba corespunznd prejudiciului suferit
(damnum emergens) fiind astfel reparat" (paragraful 91, in fine). n mod contrar,
Curtea a decis, pronunndu-se n echitate, a acorda reclamantului suma de
1.500 EUR (o sum echivalent cu totalul ctigului nerealizat - lucrum cessans
- pentru producia de cereale nerealizat n anii 1992 - 2003) pentru cea de-a
doua parte a cererii, considernd c reclamantul nu poate fi considerat
responsabil pentru refuzul de a accepta terenul oferit la schimb pentru terenul
datorat, n absena unei hotrri administrative sau judiciare care s justifice o
asemenea nlocuire. Astfel, "reclamantul este ndreptit s primeasc o
reparaie a prejudiciului rezultnd din lipsa folosinei bunului pe parcursul mai
multor ani" (paragraful 92).
5. Aceste consideraii mi se par contradictorii. Nu reuesc s neleg de ce nu
i se acord nici o sum reclamantului cu titlu de prejudiciu material pe care l-ar fi
suferit datorit neatribuirii celor dou parcele de teren n cauz, afirmndu-se c
"...reclamantului i-a fost acordat un bun echivalent celui la care avea dreptul,
paguba corespunznd prejudiciului suferit (damnum emergens) fiind astfel
reparat" (paragraful 91, infine), i i se acord n echitate suma de 1.500 EUR cu
titlu de beneficiu nerealizat (totalitatea ctigului nerealizat pentru anii 1992 -
2003), considerndu-se c "reclamantul nu poate fi considerat responsabil
pentru refuzul de a accepta terenul oferit la schimb pentru terenul datorat, n
absena unei hotrri administrative sau judiciare care s justifice o asemenea
nlocuire" (paragraful 92).
6. Consider c dac raionamentul pentru paragraful 91 in fine este valabil
pentru prima parte a cererii reclamantului, cu att mai mult trebuie s fie valabil
pentru cea de-a doua parte: reclamantul ar fi putut s cultive terenul de 7.042 m
2

acordat de autoriti n 1994, "situat 70 metri mai departe, pe un sol de aceeai
calitate" (paragraful 15) i avnd aceeai valoare (paragraful 91); n consecin
100
Curtea nu ar trebui s acorde nici o sum cu titlu de ctig nerealizat. Mai mult,
observ c Guvernul a declarat n observaiile sale c "pentru ntrzierea punerii
n posesie (ntre 1992 - 1994), reclamantul a solicitat i a obinut despgubiri
corespunznd lipsei de folosin a terenului ntre 1992 - 1994, data punerii n
posesie". Dac, n mod contrar, reclamantul "nu poate fi considerat responsabil
pentru refuzul de a accepta terenul oferit la schimb pentru terenul datorat, n
absena unei hotrri administrative sau judiciare care s justifice o asemenea
nlocuire" (paragraful 92) i avnd n vedere c dreptul reclamantului nu este
stabilit cu certitudine, fiind susceptibil de anulare din oficiu, cu toate c titlul de
proprietate emis la 10 iulie 1997 este n continuare valabil (paragraful 83), n
opinia mea, Curtea ar fi trebuit s acorde reclamantului o sum cu titlu de
prejudiciu pentru prima parte a cererii sau chiar o sum global, n echitate,
pentru ambele pri ale cererii.
7. n fapt, motivele dezacordului meu nu privesc suma acordat de Curte
reclamantului cu titlu de prejudiciu material; eu contest de fapt criteriul de
determinare a prejudiciului material ales de ctre majoritate, alegere pe care nu
pot s o mprtesc pentru motivele anterior prezentate.



4. Cauza Constantin Popescu mpotriva Romniei
Traducere din limba francez
Consiliul Europei
Curtea European a
Drepturilor Omului Secia a
IlI-a
HOTRREA din 30 septembrie 2008 n Cauza Constantin Popescu mpotriva
Romniei (Cererea nr. 5571/04) Strasbourg Devenit definitiv la 30.12.2008
Aceast Hotrre poate suferi modificri de form.
n Cauza Constantin Popescu mpotriva Romniei,
Curtea European a Drepturilor Omului (Secia a IlI-a), statund n cadrul
unei camere formate din:
Josep Casadevall, preedinte, Corneliu Brsan, Bostjan M. Zupancic,
Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power,
judectori, i Stanley Naismith, grefier adjunct de secie,
dup ce a deliberat n camera de consiliu, la data de 9 septembrie 2008,
a pronunat urmtoarea hotrre, adoptat la aceeai dat:
PROCEDURA
La originea cauzei se afl cererea nr. 5571/04, introdus mpotriva
Romniei de un cetean al acestui stat, domnul Constantin Popescu
(reclamantul), care a sesizat Curtea la data de 27 ianuarie 2004 n temeiul art.
34 din Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale
(Convenia).
Guvernul romn (Guvernul) este reprezentat de agentul su
guvernamental, domnul Rzvan-Horaiu Radu, de la Ministerul Afacerilor
Externe.
101
La data de 10 iulie 2007, preedintele seciei a treia a hotrt s
comunice Guvernului cererea. Aa cum prevede art. 29 alin. 3 al Conveniei,
acesta a hotrt de asemenea c admisibilitatea i fondul cauzei vor fi
examinate mpreun.
N FAPT
I. Circumstanele cauzei
Reclamantul s-a nscut n anul 1924 i locuiete la Oradea.
n anii 1950 mai multe terenuri aparinnd prinilor reclamantului au
fost naionalizate.
A. Punerea n posesia reclamantului a unui teren n suprafa de 8,35
hectare i pronunarea unei hotrri definitive de condamnare a autoritilor la
reconstituirea dreptului su de proprietate asupra terenurilor nsumnd 31,25
hectare
La data de 9 noiembrie 2000, comisia judeean Dolj desemnat cu
aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 (n continuare denumite comisia
judeean i Legea nr. 18/1991) a eliberat reclamantului i surorilor sale, E.T. i
P.P. n calitate de motenitori ai lui P.D., un titlu administrativ de proprietate
asupra unui teren agricol de 8,35 hectare (ha). Din observaiile prilor reiese c
autoritile locale au pus reclamantul efectiv n posesia acestui teren.
La data de 15 octombrie 2001 reclamantul a introdus o aciune
ndreptat mpotriva comisiei judeene, comisiei locale din Goieti i Prefecturii
Dolj, aciune care privea eliberarea de ctre autoriti a unui titlu de proprietate,
n urma reconstituirii dreptului su de proprietate, asupra terenurilor nsumnd
35 ha, situate n perimetrul satului Goieti.
Prin sentina din data de 12 martie 2003 Judectoria Craiova i-a admis
aciunea. Dup ce a constatat c reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de
proprietate asupra terenului de 8,35 ha i c erau n curs proceduri preliminare
pentru 22,90 ha n temeiul legilor nr. 169/1997 i 1/2000 de completare a Legii
nr. 18/1991, instana, bazndu-se pe art. 116 al acestei ultime legi, a dispus ca
autoritile respective s elibereze reclamantului un titlu de proprietate pentru
terenuri n suprafa total de 31,25 ha situate n perimetrul satului Goieti i s-i
plteasc 1.500.000 lei romneti (ROL) pentru costuri i cheltuieli.
Reclamantul a naintat apel, apoi recurs mpotriva sentinei menionate
anterior pe motiv c Judectoria nu a statuat asupra cererii de punere n posesie
pe vechiul amplasament al terenurilor deinute de prinii si i asupra cererii
privind despgubirea de ctre terii care ocupau acest teren. Apelul i recursul
au fost respinse ca nentemeiate, primul prin hotrrea judectoreasc din data
de 4 iunie 2003 a Tribunalului Dolj i al doilea prin decizia definitiv din data de
16 octombrie 2003 a Curii de Apel Craiova. Curtea de Apel a precizat c aceste
cereri nu au fost depuse n termenul legal la Judectorie i c modalitile de
punere n posesie a reclamantului a terenurilor pe vechile amplasamente puteau
face ulterior obiectul unei proceduri diferite, dac reclamantul dorea s conteste
amplasamentul care ar fi fost stabilit de comisia local.
B. Demersurile reclamantului i msurile autoritilor pentru punerea n
executare a sentinei definitive din data de 12 martie 2003
102
Reclamantul a depus mai multe cereri de retrocedare a terenurilor
totaliznd 31,25 ha, din care n special cea din 24 februarie 2004, prin care a
solicitat comisiei judeene executarea sentinei definitive din data de 12 martie
2003 pronunat de Judectoria Craiova. Drept rspuns la aceast cerere,
comisia judeean a dispus punerea n executare a sentinei pentru ca
reclamantul s fie pus n posesie i titlul de proprietate pentru terenurile
totaliznd 31,25 ha s fie eliberat.
La data de 12 noiembrie 2004, comisia judeean a eliberat mpreun
reclamantului, lui E.T. i lui P.P. un titlu de proprietate privind un teren forestier
de 1 ha. n timp ce comisia local susine c reclamantul a fost pus n posesia
acestui teren, reclamantul contest acest lucru, afirmnd c nu a fost avertizat,
aa cum prevede procedura n baza art. 33 din regulamentul de aplicare a Legii
nr. 18/1991, asupra unei eventuale puneri n posesie. Din dosar nu reiese c
procesul-verbal nedatat de punere n posesie prezentat de Guvern poart
semntura proprietarilor, n special cea a reclamantului.
Prin hotrrea definitiv din data de 5 iunie 2003 privind mprirea
unui teren agricol ntre autoritile locale, Tribunalul Dolj a indicat, ntre altele, c
reclamantul avea dreptul la 4 ha de teren forestier n loc de 7,35 ha cum se
prevedea iniial. Prin procesul-verbal din data de 24 noiembrie 2004, preliminar
eliberrii unui titlu de proprietate, reclamantul a fost pus n mod formal n posesia
unui teren forestier de 4 ha.
n privina terenurilor forestiere de 1 ha i 4 ha citate anterior, din
scrisorile datate 9 i 15 mai 2006 trimise Guvernului, Primria Goieti i
Prefectura Dolj au precizat dup examinarea dosarului c autoritile trebuia s
emit i s elibereze reclamantului documentele referitoare la aceste 5 ha de
teren, n special titlul de proprietate. De altfel, dintr-o scrisoare datat 17 iunie
2008 a Primriei Goieti trimis Guvernului, reiese c, n ciuda meniunilor n
sens contrar fcute ntr-un proces-verbal tip din data de 24 noiembrie 2004,
autoritile locale nu au efectuat la faa locului operaiunile de identificare i
delimitare a parcelei de 4 ha menionat anterior, operaiuni la care reclamantul
ar fi trebuit s fie invitat s participe.
Dup ce la data de 20 februarie 2005 a ntocmit un proces-verbal de
punere n posesie, la data de 25 martie 2005 comisia judeean a emis pe
numele reclamantului un titlu de proprietate asupra unor parcele totaliznd 17,90
ha de teren.
La data de 16 august 2005, reclamantul a introdus o aciune mpotriva
comisiei locale i judeene viznd n special anularea titlului de proprietate din
data de 25 martie 2005, emis cu nclcarea procedurii prevzute de Legea nr.
18/1991 i fr s fi fost pus efectiv n posesia terenurilor pe vechiul
amplasament, precum i despgubirea sa pentru beneficiul nerealizat ncepnd
cu anul 2003. Dup respingerea cererii de despgubire i rejudecarea restului
aciunii, Judectoria Craiova a dispus efectuarea unei expertize tehnice. Aceasta
a evideniat c prin emiterea celor patru titluri menionate anterior (terenuri de
8,35 ha, 1 ha, 4 ha i 17,90 ha), autoritile locale au reconstituit dreptul de
proprietate al reclamantului asupta parcelelor totaliznd 31,25 ha, c vechile
amplasamente ale terenurilor prinilor si erau ocupate de teri proprietari, dar
103
c dou din parcelele n cauz au fost atribuite reclamantului pe vechiul lor
amplasament.
Prin sentina din data de 4 iulie 2007 Judectoria Craiova a admis
parial aciunea reclamantului. Constatnd pe baza expertizei tehnice citat
anterior imposibilitatea de a pune reclamantul n posesia terenurilor pe vechile
amplasamente deinute de prinii si, instana a respins cererea de anulare a
titlului de proprietate din data de 25 martie 2005 ntemeiat pe acest argument.
n schimb, considernd c comisia local nu a dovedit n mod adecvat printr-un
proces-verbal punerea n posesie a reclamantului a terenului de 17,90 ha nainte
de emiterea titlului de proprietate n cauz, aceasta a condamnat-o s
procedeze la punerea n posesie.
Prin hotrrea definitiv din data de 29 octombrie 2007 Tribunalul Dolj
a respins ca nentemeiat recursul formulat de reclamant. Acesta a adugat c
pentru a obine punerea n posesie pe vechiul amplasament, reclamantul trebuia
s sesizeze n prealabil instanele cu o aciune n anulare a titlurilor de
proprietate ale terilor proprietari.
Din scrisoarea datat 17 iunie 2008 a Primriei Goieti trimis
Guvernului (paragraful 13) reiese c reclamantul s-a prezentat la primrie pentru
a se proceda la identificarea i punerea sa n posesia efectiv a parcelelor
totaliznd 17,90 ha, dar c din cauza vremii rele aceast operaiune a fost
amnat pn la o dat ce urma s fie stabilit de comun acord. Guvernul nu a
prezentat alte elemente asupra acestui lucru.
Pe de alt parte, potrivit scrisorii din data de 9 mai 2006 menionat
anterior a Primriei Goieti, erau n curs proceduri privind reconstituirea dreptului
de proprietate i punerea n posesie a reclamantului i surorilor sale cu alte
terenuri agricole i forestiere n temeiul Legii nr. 247/2005 de completare a
Legilor nr. 18/1001 i 1/2000 citate anterior.
II. DREPTUL I PRACTICA INTERNE PERTINENTE
Articolul 27 (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, aa cum a fost
redactat dup modificarea acestei legi i publicarea sa n Monitorul Oficial din
data de 5 ianuarie 1998, prevede c punerea n posesie a celor ndreptii i
eliberarea titlurilor de proprietate nu se pot efectua dect dup ce autoritile
competente au efectuat asupra terenului operaiuni privind identificarea,
msurarea i delimitarea parcelelor respective potrivit documentelor cadastrale
pregtite n acest scop. Articolul 116 alin. 1 i 2 ale acestei legi prevede c
comisiile locale trebuie s efectueze operaiunile necesare eliberrii titlurilor de
proprietate din partea comisiei judeene trimindu-i acesteia dosarul
corespunztor fiecrui caz, inclusiv procesul-verbal care atest punerea n
posesie.
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991, intrat n vigoare n urma
publicrii n Monitorul Oficial din data de 21 decembrie 2002 a hotrrii
Guvernului nr. 1172/2001, prevedea, cu referire la art. 27 din Legea nr. 18/1991
citat anterior, c punerea n posesie a celor ndreptii trebuia s se realizeze de
ctre specialiti n topografie i cadastru agricol, un proces-verbal nsoit de
planul cadastral al terenului trebuind s fie ntocmit i semnat, ntre altele, de cei
ndreptii. n vederea punerii n posesie, autoritile locale erau obligate s
104
convoace, prin scrisoare recomandat cu confirmare de primire, persoana
ndreptit care nu locuia n satul n care se afla terenul n posesia cruia urma
s fie pus. De altfel, cu ocazia punerii n posesie, parcela n cauz trebuia
delimitat prin pietre de hotar ce trebuia furnizate de proprietar (art. 33, 71 i 72
ale regulamentului de aplicare). Pe baza dosarului prezentat de comisia local
(cuprinznd planurile parcelelor, procesul-verbal de punere n posesie, etc.),
comisia judeean trebuia s elibereze proprietarului, sub semntur, titlul de
proprietate (articolele 34 i 74). Prevederile citate anterior au fost reluate n noul
regulament adoptat prin Hotrrea Guvernului nr. 890 publicat n Monitorul
Oficial din data de 11 august 2005. De altfel, potrivit ordonanei guvernamentale
nr. 127 din data de 10 octombrie 2002, procedura citat anterior de notificare a
persoanei ndreptite prin scrisoare recomandat trebuie respectat indiferent
de domiciliul celui ndreptit.
Potrivit hotrrilor nr. 2133 din data de 9 septembrie 1998, 374 din
data de 1 martie 1999 i 8910 din data de 6 decembrie 2001 pronunate de
Curile de Appel din Ploieti, Bacu i respectiv Craiova, procesul-verbal de
punere n posesia unui teren este un act care preced eliberarea titlului de
proprietate de ctre autoriti.
Prevederile legale referitoare la eliberarea unui titlu de proprietate
asupra unui teren n numele tuturor motenitorilor care l-au solicitat, n temeiul
Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate de care au beneficiat
prinii lor sunt descrise n Hotrrea Burlacu i alii mpotriva Romniei (nr.
3041/04, paragraful 15, 17 iulie 2008).
N DREPT
I. Asupra pretinsei nclcri a art. 1 din Protocolul nr. 1
Reclamantul se plnge c a suferit o atingere adus dreptului su la
respectarea bunurilor sale pe motiv c nu a fost pus n posesia efectiv a
terenurilor acordate de sentina definitiv din data de 12 martie 2003 pronunat
de Judectoria Craiova i c autoritile au refuzat s-i atribuie toate aceste
terenuri pe vechile amplasamente deinute de prinii si i s-i restituie, pe
lng terenurile la care se referea sentina susmenionat, un teren forestier de
4 ha. Acesta invoc art. 1 din Protocolul nr. 1 care prevede urmtoarele:
"Orice persoan fizic sau juridic are dreptul la respectarea bunurilor
sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa dect pentru cauz de utilitate
public i n condiiile prevzute de lege i de principiile generale ale dreptului
internaional.
Dispoziiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta
legile pe care le consider necesare pentru a reglementa folosina bunurilor
conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor
contribuii, sau a amenzilor."
Guvernul contest aceast afirmaie.
A. Asupra admisibilitii
n ceea ce privete refuzul autoritilor de a-l pune n posesia
terenurilor atribuite de instanele interne pe vechile amplasamente deinute de
prinii si n anii 1950, Curtea constat c nici sentina din data de 12 martie
2003 nici cea din data de 4 iulie 2007, ambele pronunate de Judectoria
105
Craiova, nu au recunoscut reclamantului dreptul de a fi pus n posesia terenurilor
pe aceste amplasamente. Sentina din data de 4 iulie 2007, completat de
hotrrea judectoreasc din data de 29 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj a
concluzionat asupra imposibilitii unei asemenea puneri n posesie cu excepia
cazului n care reclamantul ar obine anularea titlurilor de proprietate al terilor
asupra parcelelor respective. Reiese c pn n acest moment reclamantul nu
poate pretinde s beneficieze de un bun sau de o speran legitim n
sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, s fie pus n posesia terenurilor pe vechile
amplasamente care fuseser deinute de prinii si. Prin urmare acest capt de
cerere trebuie respins ca fiind incompatibil ratione materiae cu prevederile
Conveniei, n temeiul art. 35 alin. 3 i 4.
n ceea ce privete plngerea reclamantului potrivit creia terenul
forestier de 4 ha ce figureaz n procesul-verbal datat 24 noiembrie 2004 nu ar fi
trebuit s fie calculat printre terenurile totaliznd 31,25 ha indicate n sentina
definitiv din data de 12 martie 2003, ci s fie considerat drept teren ce ar trebui
s-i fie retrocedat ntr-un alt fel, Curtea constat c expertiza tehnic pe care s-a
bazat Judectoria Craiova pentru a pronuna sentina definitiv din data de 4
iulie 2007 a luat n calcul aceast parcel ca fcnd parte din terenurile
totaliznd 31,25 ha atribuite reclamantului n baza sentinei din data de 12 martie
2003 (paragraful 15 de mai sus). Prin urmare, pe baza probelor aflate la dosar i
fr a prevedea cererea reclamantului de a i se restitui alte terenuri (paragraful
19 de mai sus), trebuie conclusionat c parcela de 4 ha n chestiune trebuie
calculat printre terenurile totaliznd 31,25 ha i nu drept teren la care
reclamantul ar fi avut dreptul separat. Aadar i acest capt de cerere trebuie
respins drept incompatibil ratione materiae cu dispoziiile Conveniei, n temeiul
art. 35 alin. 3 i 4.
n ceea ce privete nerespectarea integral i efectiv a sentinei din
data de 12 martie 2003, Curtea constat c aceast plngere nu este n mod
manifest nentemeiat n sensul art. 35 alin. 3 din Convenie. Ea subliniaz de
altfel c nu prezint niciun alt motiv de inadmisibilitate. O declar deci admisibil.
B. Asupra fondului
Guvernul susine c prin emiterea, la data de 9 decembrie 2000, la
data de 12 noiembrie 2004 i la data de 25 martie 2005, a titlurilor de proprietate
asupra terenurilor de 8,35 ha i 17,90 ha, precum i prin eliberarea, la data de
24 noiembrie 2004, a unui proces-verbal referitor la un teren forestier de 4 ha,
autoritile au respectat n ntregime sentina definitiv din data de 12 martie
2003 privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului asupra
terenurilor totaliznd 31,25 ha. Acesta consider c eliberarea reclamantului
unui singur titlu de proprietate referitor la terenurile citate anterior nu era posibil,
deoarece reconstituirea dreptului de proprietate s-a fcut n temeiul legilor
ulterioare (nr. 18/1991 i 1/2000) i c surorile reclamantuluiau cerut de
asemenea, n calitate de motenitoare ale prinilor lor, reconstituirea terenurilor
n cauz.
Reclamantul consider c n baza sentinei definitive din data de 12
martie 2003 Judectoria Crai ova, autoritile trebuia s-i restituie 31,25 ha de
teren. Acesta se refer de asemenea la un partaj anterior al bunurilor cu surorile
106
sale, invocnd c instana nu l-a luat n considerare. El susine c chiar dac a
fost pus n posesia efectiv a terenului de 8,35 ha, n schimb nu i-au fost
retrocedate, prin punerea efectiv n posesie, celelalte terenuri. n aceast
privin, el consider c nu poate folosi terenurile n discuie i nici nu poate
beneficia de ele fr s fi fost pus n posesie n mod concret. n timp ce
recunoate ntr-o scrisoare din data de 8 iunie 2006 c a semnat procesul-verbal
referitor la punerea n posesia terenului forestier de 4 ha, el menioneaz c nu a
semnat alte procese-verbale, c autoritile au emis toate aceste documente n
mod formal i c comisia local nu a oferit dovada c acesta a fost convocat
pentru punerea n posesia efectiv a terenurilor, pentru identificarea, msurarea
i delimitarea acestora, cu excepia celui de 8,35 ha.
Curtea reamintete mai nti c noiunea de bunuri poate acoperi
att bunurile actuale ct i valorile patrimoniale, inclusiv creanele, n baza
crora un reclamant poate pretinde s aib cel puin o speran legitim de a
obine folosina efectiv a unui drept de proprietate (Kopecky mpotriva Slovaciei
[GC], nr. 44912/98, paragraful 35, 28 septembrie 2004). n cazul n spe
aceasta constat c n baza sentinei definitive din data de 12 martie 2003
reclamantul era titularul unei creane privind obligaia autoritilor de a-i
reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor totaliznd 31,25 ha situate n
perimetrul satului Goieti. De altfel, reamintind c Convenia are drept scop
protejarea drepturilor neteoretice sau iluzorii ci concrete i efective (Artico
mpotriva Italiei, Hotrrea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, pag. 16, paragraful
33), Curtea reine c din prevederile Legii nr. 18/1991 precum i din
regulamentul su de aplicare reiese c punerea efectiv a celui ndreptit n
posesia terenurilor n cauz reprezint o etap prealabil necesar emiterii i
eliberrii titlului de proprietate asupra terenurilor respective (a se vedea
paragrafele 20-22 de mai sus i Corabian mpotriva Romniei, nr. 4305/03,
paragraful 30, 27 septembrie 2007). n aceste condiii, Curtea consider c
reclamantul beneficia de o speran legitim de punere n posesie efectiv i
de reconstituire a dreptului su de proprietate asupra terenurilor totaliznd 31,25
ha, astfel nct garaniile art. 1 din Protocolul nr. 1 se aplic n spe.
Curtea constat apoi c Guvernul contest afirmaia reclamantului,
care susine c nerespectarea integral i efectiv a sentinei din data de 12
martie 2003 reprezint o ingerin nejustificat n exercitarea dreptului la
respectarea bunurilor sale. n ciuda neprecizrii dispozitivului acestei sentine,
Curtea consider c n lumina considerentelor sale, care iau n calcul eliberarea
anterioar de ctre autoriti reclamantului i surorilor sale unui titlu de
proprietate asupra unui teren n suprafa de 8,35 ha, trebuie calculat acest ultim
teren printre terenurile nsumnd 31,25 ha pe care autoritile trebuia s le
atribuie reclamantului. De altfel, reclamantul nsui nu susine contrariul. Mai
mult, dei reclamantul susine c n baza sentinei citat anterior comisia
judeean ar fi trebuit s-i elibereze, numai lui, separat de surorile lui, un titlu de
proprietate, Curtea reine c din dosar nu reiese c problema unui eventual
partaj ntre reclamant i restul motenitorilor ar fi fcut obiectul dezbaterii n
procedura n cauz. Aceasta consider c trebuie s in cont de prevederile de
aplicare a Legii nr. 18/1991 referitoare la eliberarea unui titlu de proprietate
107
asupra unui teren pe numele tuturor motenitorilor care, n temeiul acestei legi,
au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de care beneficiaser prinii
lor, cei ndreptii putnd soluiona eventualele diferende prin intermediul unei
proceduri potrivit dreptului comun (paragraful 23 de mai sus).
n ceea ce privete punerea n posesie a reclamantului i
reconstituirea dreptului su de proprietate asupra restului din suprafaa de 31,25
ha, Curtea constat c reclamantul nu a fost pus n posesia efectiv a parcelelor
totaliznd 17,90 ha nainte de emiterea titlului de proprietate n cauz, n ciuda
redactrii formale a unui proces-verbal n acest sens din partea autoritilor, aa
cum reiese din sentina definitiv din data de 4 iulie 2007 a Judectoriei Craiova
i din scrisoarea din data de 17 iunie 2008 a Primriei Goieti (paragrafele 16 in
fine i 18 de mai sus).
Curtea constat de asemenea c autoritile locale nu au dovedit c
au executat integral i efectiv sentina definitiv din data de 12 martie 2003 n
ceea ce privete terenurile forestiere de 1 i 4 ha. n aceast privin, ea
subliniaz c pentru a asigura caracterul efectiv i transparent al procesului de
punere n posesie a proprietarilor i de eliberare a titlurilor de proprietate,
regulamentul de aplicare a Legii nr. 18/1991 prevede din partea autoritilor
locale n special o procedur de convocare prin scrisoare recomandat cu
confirmare de primire pentru punerea n posesie a celor ndreptii (paragraful
21 de mai sus). Reinnd c reclamantul nu locuia n satul Goieti, c neag c
ar fi fost informat s se prezinte pentru punerea n posesie i c a susinut
permanent c nu a fost pus n posesia efectiv a acestor terenuri, Curtea
constat c Guvernul nu a prezentat documente care s ateste c reclamantul a
fost ntr-adevr convocat pentru a identifica terenurile n cauz i a intra n
posesia lor. Or Curtea a statuat deja c, n ciuda existenei formale a unui
proces-verbal de punere n posesie i eliberrii unui titlu de proprietate,
executarea unei hotrri definitive care acord terenuri unui reclamant nu poate
fi considerat drept efectiv ct vreme reclamantul nu a fost convocat n
condiiile cerute de lege i nu a putut identifica terenurile atribuite pentru a intra
n posesia lor (a se vedea, mutatis mutandis, Corabian, citat anterior,
paragraful 40 in fine).
Pe de alt parte, n privina celor dou terenuri forestiere n discuie,
Curtea reine poziia autoritilor competente, care pe 9 i 15 iunie 2006 au
precizat c trebuia s emit i s elibereze reclamantului documentele
referitoare la cele 5 ha de teren, ndeosebi titlul de proprietate privind terenul
forestier de 4 ha, ceea ce demonstreaz nerespectarea integral i efectiv a
sentinei din data de 12 martie 2003. n fine, n ceea ce privete n special
terenul de 4 ha, Curtea nu poate dect s fie uimit de practica potrivit creia, n
ciuda prevederilor legale n materie, autoritile locale, care au ntocmit un
proces-verbal de punere n posesie a reclamantului la data de 24 noiembrie
2004, au indicat n scrisoarea lor din data de 17 iunie 2008 c nu au realizat
asupra terenului operaiunile de identificare i de delimitare a parcelei
respective, operaiuni la care reclamantul ar fi trebuit s fie invitat s participe
(paragrafele 12 i 13 in fine).
108
Pe baza celor de mai sus i a sentinei definitive din data de 12 martie
2003, Curtea consider c, n msura n care reclamantului nu i s-a eliberat un
titlu de proprietate asupra terenului forestier de 4 ha i nu a fost pus efectiv n
posesia terenului respectiv precum i a terenurilor de 1 ha i de 17,90 ha,
reclamantul a suferit o ingerin n exercitarea dreptului su la respectarea
bunurilor sale. Or, Guvernul nu a prezentat nicio justificare ntemeiat pentru
aceast ingerin ; aceasta era deci arbitrar i implica nclcarea principiului
legalitii. O asemenea concluzie scutete Curtea s descopere dac a fost
pstrat un echilibru just ntre cerinele interesului general i imperativele aprrii
drepturilor individuale ale reclamanilor (Metaxas mpotriva Greciei, nr. 8415/02,
paragraful 31, 27 mai 2004 i Corabian, citat anterior, paragraful 50).
Prin urmare, Curtea consider c a avut loc nclcarea art. 1 din
Protocolul nr. 1.
II. Asupra pretinsei nclcri a art. 6 alin. 1 din Convenie
Recurgnd la aceleai motive ca cele prezentate cu titlu de plngere
ntemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plnge de o nclcare a
dreptului su de acces la instan. El invoc art. 6 alin. 1 din Convenie, care
predeve urmtoarele n partea sa pertinent n spe :
"Orice persoan are dreptul la judecarea echitabil a cauzei sale (...) de
ctre o instan independent i imparial (...) care va hotr (...) asupra
nclcrii drepturilor i obligaiilor sale cu caracter civil (...)"
Att Guvernul ct i reclamantul prezint n linii mari aceleai
argumente ca cele prezentate n privina plngerii ntemeiate pe art. 1 din
Protocolul nr. 1.
Curtea consider c aceast plngere este legat de cea
examinat mai sus i c trebuie declarat admisibil.
Subliniind c prile reiau argumentele expuse anterior din punctul de
vedere al art. 1 din Protocolul nr. 1 i avnd n vedere examinarea plngerii
ntemeiate pe acest articol (paragrafele 31-37 de mai sus), Curtea consider c
nu trebuie examinat separat fondul plngerii ntemeiate pe art. 6 alin. 1 din
Convenie (a se vedea, mutatis mutandis, Glod mpotriva Romniei, nr.
41134/98, paragraful 46, 16 septembrie 2003, Hauler mpotriva Romniei, nr.
67703/01, paragraful 41, 12 iulie 2007 i Crisan mpotriva Romniei, nr.
42930/98, paragraful 32, 27 mai 2003).
III. Asupra aplicrii art. 41 din Convenie
n conformitate cu art. 41 din Convenie,
"In cazul n care Curtea declar c a avut loc o nclcare a Conveniei
sau a protocoalelor sale i dac dreptul intern al naltei pri contractante nu
permite dect o nlturare incomplet a consecinelor acestei nclcri, Curtea
acord prii lezate, dac este cazul, o satisfacie echitabil."
A. Prejudiciu
Cu titlu de prejudiciu material pe care consider c l-a suferit,
reclamantul cere n principal retrocedarea efectiv a terenurilor pentru care
autoritile nu au emis dect formal titluri de proprietate sau procese-verbale de
punere n posesie. El solicit de asemenea 15.000 euro reprezentnd
contravaloarea produciei de cereale de care consider c a fost privat din
109
martie 2003 de pe terenurile totaliznd 31,25 ha. El solicit n final 5.000 euro
pentru prejudiciul moral, drept compensaie pentru frustrarea i umilirea la care
pretinde c a fost supus de autoritile care nu au respectat dect formal
sentina definitiv din data de 12 martie 2003.
Invocnd jurisprudena Curii, Guvernul consider c cererea
reclamantului privind producia de cereale de care susine c a fost privat nu
este susinut prin acte doveditoare i c are un caracter speculativ. n subsidiar,
Guvernul consider c, n msura n care reclamantul ar fi putut avea dreptul la
contravaloarea terenurilor n posesia crora nu a fost pus efectiv, trebuie s se
in cont de scrisoarea din data de 17 iunie 2008 a Primriei Goieti care
menioneaz un pre estimativ cuprins ntre 0,15 i 0,20 lei noi romneti
(RON)/m
2
pentru terenul agricol situat n afara zonei construibile din Goieti
(extravilan). n ceea ce privete cererea pentru prejudiciul moral, Guvernul
consider c suma solicitat este excesiv i c o eventual constatare a
nclcrii ar putea constitui n sine o reparaie suficient.
Curtea evideniaz c singura baz de reinut pentru acordarea unei
satisfacii echitabile const n spe n constatarea nclcrii art. 1 din Protocolul
nr. 1 pe motiv c autoritile nu au executat n mod integral i efectiv sentina
definitiv din data de 12 martie 2003. n ceea ce privete cererea referitoare la
beneficiul nerealizat datorat imposibilitii reclamantului de a beneficia de
terenurile restituite prin sentina citat anterior, n lipsa oricrui act doveditor
relevant cum ar fi o expertiz sau o hotrre judectoreasc care s ateste
suma prejudiciului invocat, Curtea nu poate face speculaii cu acest titlu i
consider c aceast cerere trebuie respins (a se vedea, mutatis mutandis,
Dragne mpotriva Romniei (satisfacie echitabil), nr. 78047/01, paragraful 18,
16 noiembrie 2006 i Corabian, citat anterior, paragraful 59). n schimb, dat
fiind constatarea sa privind neeliberarea din partea autoritilor a titlului de
proprietate reclamantuuli asupra terenului forestier de 4 ha i nepunerea efectiv
n posesia terenurilor forestiere de 1 ha i 4 ha precum i a terenului de 17,90 ha
(paragraful 36 de mai sus), Curtea consider c eliberarea titlului de proprietate
citat anterior i punerea efectiv n posesia terenurilor susmenionate l-ar situa
pe reclamant, pe ct posibil, ntr-o situaie echivalent cu cea n care s-ar fi aflat
dac cerinele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost nclcate.
Curtea decide c, n termen de trei luni de la data rmnerii definitive
a acestei hotrri, n cazul n care statul prt nu va proceda la operaiunile
citate anterior, Guvernul va trebui s plteasc reclamantului, pentru prejudiciul
material, o sum corespunztoare valorii actuale a terenurilor respective. innd
cont de elementele prezentate de Guvern i de informaiile de care dispune
asupra preurilor pieii imobiliare locale, Curtea consider c va trebui s aloce
reclamantului 22.500 euro pentru prejudiciul material.
Curtea consider de asemenea c reclamantul a suferit un prejudiciu
moral n special datorit frustrrii provocate de imposibilitatea respectrii
integrale i efective a sentinei din data de 12 martie 2003 pronunate n
favoarea sa i c acest prejudiciu nu este suficient compensat de o constatare a
nclcrii.
110
n aceste mprejurri, innd cont de toate elementele pe care le deine
i statund n echitate, aa cum prevede art. 41 din Convenie, Curtea aloc
reclamantului 2.000 euro cu titlu de prejudiciu moral.
Costuri i cheltuieli
Reclamantul solicit de asemenea rambursarea costurilor i
cheltuielilor pe care autoritile nu i le-au pltit n ciuda prevederilor sentinei
definitive din data de 12 martie 2003, precum i suma de 5.000 RON pltit
pentru cheltuielile de transport i cazare cu ocazia deplasrilor sale de la Oradea
la Craiova pentru a obine executarea sentinei citate anterior i suma de 2.000
RON pentru onorariile avocailor. Nu prezint acte doveditoare n acest sens.
Guvernul reine c suma acordat cu titlu de costuri i cheltuieli prin
sentina din data de 12 martie 2003 este de 150 RON i c reclamantul nu a
prezentat niciun act doveditor pentru restul sumelor cerute.
n conformitate cu jurisprudena Curii, un reclamant nu poate obine
rambursarea cheltuielilor dect n msura n care se stabilete realitatea,
necesitatea i caracterul rezonabil al cuantumului lor. n cauz, innd cont de
elementele aflate n posesia sa i de criteriile susmenionate, Curtea consider
rezonabil suma de 100 euro pentru cheltuielile legate de procedura intern i o
acord reclamantului.
Majorri de ntrziere
Curtea hotrte s aplice majorrile de ntrziere echivalente cu rata
dobnzii pentru facilitatea de credit marginal practicat de Banca Central
European, la care se vor aduga trei puncte marginale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, N UNANIMITATE:
1. declar cererea admisibil n privina plngerilor ntemeiate pe art.
6 alin. 1 i 1 din Protocolul nr. 1 n ceea ce privete nerespectarea integral
i efectiv a sentinei definitive din data de 12 martie 2003 i inadmisibil
pentru rest;
hotrte c a avut loc nclcarea art. 1 din Protocolul nr. 1;
hotrte c nu trebuie examinat fondul plngerii ntemeiat pe
art. 6 alin. 1 din Convenie ;
hotrte:
c statul prt trebuie s elibereze reclamantului un titlu de
proprietate asupra terenului forestier de 4 ha i s-l pun n posesia
efectiv a terenurilor forestiere de 1 ha i 4 ha precum i a terenului de
17,9 ha, n termen de trei luni de la data rmnerii definitive a hotrrii, n
conformitate cu art. 44 alin. 2 din Convenie ;
c dac nu va ndeplini aceste operaiuni, statul prt va trebui s
plteasc reclamantului, n acelai termen de trei luni, 22.500 euro
(douzeci i dou mii cinci sute euro), la care se va aduga orice sum
putnd fi datorat cu titlu de impozit, pentru prejudiciul material ;
c statul prt va trebui s plteasc de asemenea reclamantului,
n termenul susmenionat, 2.000 euro (dou mii euro) pentru prejudiciul
moral i 100 euro (una sut euro) pentru costuri i cheltuieli, la care se va
aduga orice sum putnd fi datorat cu titlu de impozit ;
111
c sumele respective vor fi convertite n moneda statului prt la
cursul de schimb valabil la data plii ;
c, ncepnd de la data expirrii termenului amintit i pn la
momentul efecturii plii, suma va fi majorat cu o dobnd simpl, a
crei rat este egal cu rata dobnzii pentru facilitatea de credit marginal
practicat de Banca Central European, la care se vor aduga trei puncte
procentuale.
Respinge cererea de acordare a unei satisfacii echitabile pentru
rest.
ntocmit n limba francez, apoi comunicat n scris, la data de 30
septembrie 2008, n temeiul art. 77 alin. 2 i 3 din Regulament.
Josep Casadevall,
1. respinge excepiile preliminare formulate de Guvern;
3. hotrte, n unanimitate, c art. 6 alin. 1 din Convenie a fost nclcat;
4. hotrte, n unanimitate, c art. 1 din Primul Protocol adiional la
Convenie a fost nclcat;
5. hotrte, cu 6 voturi la 1, c statul prt trebuie s acorde reclamantului,
n termen de 3 luni de la rmnerea definitiv a hotrrii conform art. 44 alin. 2
din Convenie, suma de 1.500 EUR (o mie cinci sute euro) cu titlu de
prejudiciu material, convertibil n lei la rata de schimb aplicabil la data
efecturii plii;
6. hotrte, n unanimitate, c statul prt trebuie s acorde reclamantului,
n termen de 3 luni de la rmnerea definitiv a hotrrii conform art. 44 alin. 2
din Convenie, suma de 27 EUR (douzeci i apte euro) cu titlu de cheltuieli
de judecat, convertibil n lei la rata de schimb aplicabil la data efecturii
plii;


6. Hotararea din 12 octombrie 2010 in Cauza Maria Atanasiu si altii
impotriva Romaniei - Hotararea Pilot

Curtea Europeana a Drepturilor Omului
SECTIA A TREIA
Hotararea din 12 octombrie 2010 in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva
RomanieiCererile nr. 30.767/05 si 33.800/06

Aceasta hotarare va ramane definitiva in conditiile prevazute de art. 44 2 din
Conventie. Ea poate fi supusa unor modificari de forma.

In Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia),
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la datele de 8 iunie si 21 septembrie
2010,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta din urma data:

112
PROCEDURA


1. La originea cauzei se afla doua cereri (nr. 30.767/05 si 33.800/06) indreptate
impotriva Romaniei, prin care 3 cetateni ai acestui stat (reclamantele), doamnele
Maria Atanasiu si Ileana Iuliana Poenaru (Cererea nr. 30.767/05) si doamna
Ileana Florica Solon (Cererea nr. 33.800/06), au sesizat Curtea la data de 11
august 2005 (Cererea nr. 30.767/05) si, respectiv, 4 august 2006 (Cererea nr.
33.800/06) in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si
a libertatilor fundamentale (Conventia).

2. Doamnele Atanasiu si Poenaru sunt reprezentate de catre C.-L. Popescu si
C.-R. Popescu, avocati in Bucuresti. Doamna Solon este reprezentata de catre
R.-A. Niculescu-Gorpin si M. Niculescu-Gorpin, avocate in Bucuresti. Guvernul
roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu
Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

3. Cererile au fost comunicate Guvernului la data de 26 mai 2006 (Cererea nr.
30.767/05) si la data de 27 noiembrie 2008 (Cererea nr. 33.800/06). Atat
reclamantele, cat si Guvernul au depus observatii scrise (art. 59 1 din
Regulament). Fiecare parte a trimis comentarii scrise cu privire la observatiile
celeilalte. De asemenea, s-au primit observatii si din partea Asociatiei pentru
Proprietatea Privata si din partea asociatiei ResRo Interessenvertretung
Restitution in Rumnien, carora presedintele le-a permis sa intervina in
procedura scrisa (art. 36 2 din Conventie si art. 44 3 din Regulament).

4. La data de 8 iunie 2010 a avut loc o audiere publica la Palatul Drepturilor
Omului, la Strasbourg (art. 59 3 din Regulament).

Au participat:
pentru Guvern: domnul R.-H. Radu, agent; doamnele: I. Cambrea; A.-M.
Valica; domnul D. Dumitrache, consilieri;
pentru reclamante: avocatii: C.-L. Popescu; C.-R. Popescu; R-A. Niculescu-
Gorpin; M. Niculescu-Gorpin.

5. Curtea a ascultat declaratiile domnului C.-L. Popescu si ale doamnelor R.-A.
Niculescu-Gorpin si M. Niculescu-Gorpin, pentru reclamante, si ale domnului R.-
H. Radu, pentru Guvern. Reclamanta Ileana Iuliana Poenaru a fost, de
asemenea, prezenta la audiere.

IN FAPT


I. Circumstantele cauzei

6. Primele doua reclamante, doamnele Maria Atanasiu si Ileana Iuliana Poenaru,
113
s-au nascut in anul 1912 si, respectiv, 1937 si locuiesc in Bucuresti. A treia
reclamanta, doamna Ileana Florica Solon, s-a nascut in anul 1935 si locuieste in
Bucuresti.

A. Contextul general

7. Dupa instaurarea regimului comunist in Romania in anul 1947, statul a
procedat la nationalizarea pe scara larga a imobilelor si a terenurilor agricole.

8. Unul dintre decretele de nationalizare aplicate in materie de imobile a fost
Decretul nr. 92/1950 pentru nationalizarea unor imobile, in baza caruia au fost
nationalizate imobilele care apartineau unor fosti industriasi, mari proprietari de
terenuri, bancheri si mari comercianti. Desi acest decret nu se referea la
imobilele muncitorilor, functionarilor, intelectualilor si pensionarilor, numeroase
imobile ce apartineau acestor categorii sociale au fost, de asemenea,
nationalizate. In perioada 19491962, aproape toate terenurile agricole au fost
transferate in patrimoniul cooperativelor agricole.

9. Dupa caderea regimului comunist, statul a adoptat o serie de legi in scopul
repararii atingerilor aduse drepturilor de proprietate de catre acest regim.

10. Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu
destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului si Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945
22 decembrie 1989 au consacrat principiul restituirii imobilelor nationalizate si
al despagubirii in cazurile in care restituirea nu mai era posibila. Legea nr.
112/1995 a instaurat plafonarea despagubirii, insa Legea nr. 10/2001 a eliminat-
o.

11. In ceea ce priveste terenurile agricole, Legea fondului funciar nr. 18/1991,
Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991 si Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 au majorat succesiv suprafata
terenurilor susceptibile de a fi restituite. Ultima lege enumerata a dat dreptul la
despagubire pentru terenurile a caror restituire nu mai era posibila.

12. Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei,
precum si unele masuri adiacente a unificat procedurile administrative pentru
restituirea bunurilor vizate de legile mentionate mai sus.

13. Conform unei estimari partiale intocmite de Guvern, au fost inregistrate mai
mult de doua milioane de cereri formulate in temeiul legilor de reparatie, valoarea
estimata pentru finantarea despagubirilor prevazute de aceste legi ridicandu-se
la 21 miliarde euro.

114
B. Circumstantele particulare ale cererilor de fata

1. Faptele referitoare la Cererea nr. 30.767/05 introdusa de doamnele Maria
Atanasiu si Ileana Iuliana Poenaru

14. In anul 1950, in baza Decretului nr. 92/1950, statul a nationalizat mai multe
imobile ce ii apartineau domnului Atanasiu, sotul primei reclamante si tatal celei
de-a doua reclamante. Printre aceste imobile figura unul situat la nr. 189 din
Calea Dorobantilor din Bucuresti.

a) Demersurile in vederea obtinerii restituirii imobilului situat in Calea
Dorobantilor

15. La data de 15 mai 1996, invocand prevederile Legii nr. 112/1995, domnul
Atanasiu a solicitat comisiei locale insarcinate cu aplicarea acestei legi sa ii
restituie imobilul. Solicitarea sa a ramas fara raspuns. La data de 25 octombrie
1996, domnul Atanasiu a decedat, iar reclamantele au fost recunoscute ca
singurele sale mostenitoare.

16. Prin contracte incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, societatea care
administra imobilul le-a vandut chiriasilor cele noua apartamente situate in imobil.

17. Printr-o actiune introdusa la data de 15 noiembrie 1999, reclamantele au
cerut in fata instantelor interne restituirea imobilului. Ele invocau prevederile de
drept comun privitoare la respectarea dreptului de proprietate si sustineau ca
nationalizarea fusese ilegala in ceea ce il priveste pe domnul Atanasiu. Ulterior,
bazandu-se pe o adresa a Primariei Bucuresti, prin care se sustinea ca 3 dintre
apartamente nu fusesera vandute, reclamantele si-au limitat cererea la aceasta
parte a imobilului.

18. Printr-o sentinta din data de 24 martie 2000, Judecatoria Sectorului 1
Bucuresti a admis actiunea si a dispus restituirea partii mentionate mai sus a
imobilului. Instanta a apreciat ca imobilul fusese nationalizat ilegal din moment ce
domnul Atanasiu nu facea parte din categoriile sociale vizate de decretul de
nationalizare si ca, prin urmare, statul nu se putea prevala de un titlu de
proprietate valabil. In urma apelului si apoi a recursului primariei, aceasta
sentinta a fost confirmata si a ramas definitiva.

19. Prin actiuni in justitie separate, reclamantele au solicitat restituirea celorlalte
apartamente. In total, ele au obtinut 5 hotarari definitive, si anume deciziile Curtii
de Apel Bucuresti din data de 1 iunie 2001, 19 mai 2004, 1 mai 2005, 5 mai 2005
si 30 octombrie 2007, care obligau cumparatorii si autoritatile locale sa le
restituie 7 apartamente. Pentru un alt apartament, ele beneficiaza de o hotarare,
inca susceptibila de apel, pronuntata la data de 30 noiembrie 2009 de catre
Tribunalul Bucuresti, prin care autoritatile locale au fost obligate sa le plateasca o
despagubire. Ultimul apartament din imobil face obiectul prezentei cereri. Fiecare
115
dintre hotararile mentionate mai sus era intemeiata pe constatarea ilegalitatii
nationalizarii imobilului.

b) Demersurile efectuate in temeiul dreptului comun in vederea restituirii
apartamentului nr. 1

20. La data de 6 aprilie 2001, reclamantele au sesizat Tribunalul Bucuresti cu o
actiune in revendicare a apartamentului nr. 1 indreptata impotriva municipiului
Bucuresti, a societatii care administra imobilul si a sotilor G., care cumparasera
apartamentul. Ele au cerut si anularea contractului de vanzare-cumparare
incheiat la data de 19 decembrie 1996.

21. Printr-o sentinta din data de 4 iunie 2002, instanta a admis actiunea, a
constatat nulitatea vanzarii si a obligat paratii sa le restituie reclamantelor
apartamentul. Instanta a constatat ca nationalizarea imobilului fusese ilegala si
ca contractul de vanzare-cumparare nu era valabil.

22. Printr-o decizie din data de 14 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucuresti a
admis apelurile introduse de municipalitate si de sotii G. Astfel, aceasta a respins
actiunea reclamantelor, apreciind ca nationalizarea fusese legala si ca contractul
de vanzare-cumparare era valabil in masura in care respectase conditiile impuse
de Legea nr. 112/1995. Reclamantele au formulat recurs.

23. Printr-o decizie irevocabila din data de 11 martie 2005, Inalta Curte de
Casatie si Justitie a retinut recursul pentru analiza, insa a respins argumentele
reclamantelor si a declarat actiunea lor inadmisibila. Aceasta a considerat ca
reclamantele introdusesera actiunea dupa data intrarii in vigoare a Legii nr.
10/2001 (paragrafele 2527 de mai jos) si ca, incepand cu aceasta data, ele nu
mai puteau solicita restituirea apartamentului in litigiu decat in conditiile si
conform procedurii stabilite prin Legea nr. 10/2001.

24. In ceea ce priveste cererea de anulare a contractului de vanzare-cumparare,
Inalta Curte a confirmat motivarea curtii de apel, insa a statuat ca, din cauza
respingerii capatului de cerere principal referitor la restituirea apartamentului,
acest capat de cerere era si el inadmisibil.

c) Demersurile efectuate in temeiul Legii nr. 10/2001 in vederea restituirii
apartamentului nr. 1

25. La data de 9 august 2001, invocand prevederile Legii nr. 10/2001,
reclamantele au solicitat Primariei Bucuresti restituirea intregului imobil situat in
Calea Dorobantilor.

26. In lipsa unui raspuns in termenul legal de 60 de zile, ele au introdus, la data
de 26 iulie 2002, o actiune impotriva primariei. Printr-o decizie din data de 10
noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucuresti a admis actiunea si a obligat primaria
116
sa emita o decizie privind cererea reclamantelor. In urma recursului introdus de
primarie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a inlaturat argumentul acesteia
conform caruia intarzierea se datora atitudinii reclamantelor, care omisesera sa
isi completeze dosarul. Prin Decizia definitiva din data de 18 aprilie 2005,
aceasta a confirmat obligarea primariei si a statuat ca impotriva reclamantelor nu
putea fi retinuta nicio culpa de natura sa justifice aceasta intarziere.

27. Intr-o adresa din data de 23 martie 2010 trimisa agentului guvernamental,
primaria a mentionat ca analiza cererii era suspendata in asteptarea probelor
lipsa.

2. Fapte referitoare la Cererea nr. 33.800/06 introdusa de doamna Ileana
Florica Solon

28. In anul 1950, a fost nationalizat un teren ce le apartinea parintilor
reclamantei, situat in Craiova. Ulterior, o parte a terenului a fost amenajata ca
gradina botanica si alocata Universitatii din Craiova, institutie publica de
invatamant superior.

29. La data de 28 iunie 2001, intemeindu-se pe Legea nr. 10/2001, reclamanta a
solicitat Universitatii din Craiova sa fie despagubita pentru terenul nationalizat.
Ea a aratat ca gradina botanica a Universitatii din Craiova acoperea o suprafata
de 1.950 m^2 din suprafata totala de 2.140 m^2 din terenul in discutie.

30. Prin Decizia nr. 600/A/2001 din 10 iulie 2001, Universitatea din Craiova a
respins cererea reclamantei pe motivul ca bugetul sau nu dispunea de fonduri
care sa poata fi alocate acestui tip de despagubiri. Aceasta a trimis cererea
reclamantei catre Prefectura Judetului Dolj.

a) Actiunea in justitie introdusa de reclamanta

31. La data de 18 iulie 2001, reclamanta a chemat in judecata Universitatea din
Craiova si a cerut sa fie despagubita pentru terenul in suprafata de 2.140 m^2,
pe care il evalua la 70 dolari americani (USD) pe metru patrat.

32. La cererea Universitatii din Craiova, Tribunalul Dolj a dispus, prin Incheierea
de sedinta din data de 5 decembrie 2002, ca statul, reprezentat de Ministerul
Finantelor, sa fie, de asemenea, introdus in cauza, in calitate de parat.

33. Printr-o sentinta din data de 13 februarie 2003, Tribunalul Dolj i-a respins
pretentiile reclamantei, ca premature in opinia sa, pe motivul ca partea interesata
ar fi trebuit sa astepte ca prefectura sa statueze cu privire la cererea sa de
despagubire. Cu toate acestea, instanta a apreciat ca reclamanta dovedise
dreptul de proprietate al parintilor sai, precum si nationalizarea abuziva.

34. Reclamanta a introdus apel impotriva acestei sentinte.
117

35. La data de 21 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul
reclamantei, a infirmat sentinta pronuntata in prima instanta si a anulat Decizia
nr. 600/A/2001. Aceasta s-a bazat pe o adresa din data de 13 noiembrie 2003
trimisa de Universitatea din Craiova catre Prefectura Judetului Dolj, prin care
prima se arata de acord cu acordarea unei despagubiri reclamantei. In
dispozitivul hotararii sale, aceasta a evaluat despagubirea datorata reclamantei
la 70 USD pe metru patrat, conform conventiei incheiate de parti in timpul
procedurii. De asemenea, instanta a mentionat in considerentele deciziei sale ca
reclamanta urma sa beneficieze de aceasta reparatie odata ce va fi adoptata
legea speciala care va reglementa modalitatile, cuantumul si procedura de
despagubire.

36. Atat reclamanta, cat si Universitatea din Craiova si Ministerul Finantelor au
formulat recurs impotriva acestei hotarari pe motivul ca intre parti nu fusese
incheiata nicio conventie. Reclamanta mai sustinea si ca hotararea atacata nu
mentiona care dintre cele doua parti parate Universitatea din Craiova sau
statul roman era debitoarea obligatiei de plata.

37. Printr-o decizie irevocabila din data de 30 martie 2006, Inalta Curte de
Casatie si Justitie a respins recursurile si a confirmat hotararea Curtii de Apel
Craiova din 21 noiembrie 2003. Aceasta a considerat ca, in temeiul art. 24 din
Legea nr. 10/2001, Universitatea din Craiova, care folosea terenul revendicat de
reclamanta, avea obligatia, in cazul in care restituirea terenului nu putea fi facuta,
sa prezinte o oferta de despagubire care sa corespunda valorii imobilului si sa ii
comunice decizia sa Prefecturii Judetului Dolj.

38. Inalta Curte de Casatie si Justitie a mai observat ca, in timpul procedurii,
Universitatea din Craiova trimisese Adresa din data de 13 noiembrie 2003, prin
care informase Prefectura Judetului Dolj despre faptul ca era de acord cu
acordarea unei despagubiri in favoarea reclamantei, in cuantumul solicitat de
aceasta din urma. Instanta a apreciat ca, prin continutul sau, aceasta comunicare
reprezenta o oferta facuta conform art. 24 si 36 din Legea nr. 10/2001, oferta pe
care, de altfel, reclamanta o acceptase. Conform Inaltei Curti de Casatie si
Justitie, o astfel de oferta din partea Universitatii din Craiova insemna
recunoasterea de catre parata a pretentiilor reclamantei. Prin urmare, curtea de
apel s-a limitat sa constate faptul ca Universitatea din Craiova luase, in cadrul
procedurii, masuri pentru respectarea obligatiilor sale decurgand din lege.

39. De asemenea, Inalta Curte de Casatie si Justitie a precizat ca nu fusese
stabilita nicio obligatie concreta in sarcina statului roman, parte la procedura,
acordarea efectiva a unei reparatii in cuantumul stabilit urmand sa se faca potrivit
procedurii speciale reglementate de Legea nr. 247/2005.

b) Urmarile administrative ale procedurii judiciare

118
40. Printr-o decizie din data de 27 ianuarie 2006, Universitatea din Craiova a
propus Prefecturii Judetului Dolj sa ii acorde reclamantei, pentru terenul in
suprafata de 2.140 m^2, despagubirea stabilita prin Decizia din data de 21
noiembrie 2003 a Curtii de Apel Craiova. Decizia era intemeiata pe Legea nr.
10/2001.

41. Fiind invitata de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor
(ANRP), printr-o adresa din data de 24 decembrie 2008, sa adopte o decizie
intemeiata pe Legea nr. 247/2005, Universitatea din Craiova a propus Prefecturii
Judetului Dolj, la data de 24 martie 2009, sa ii acorde reclamantei despagubirea
in discutie. Ea a precizat ca dosarul urma sa fie transmis Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despagubirilor (Comisia Centrala).

42. Comisia Centrala nu a informat reclamanta despre urmarile acestei decizii.
Pana in prezent, partii interesate nu i-a fost platita nicio despagubire.

43. La audierea din data de 8 iunie 2010, Guvernul a precizat ca cererea
reclamantei urmeaza sa fie tratata cu prioritate.

II. Dreptul si practica pertinente

A. Rezumatul principalelor prevederi legislative referitoare la restituirea
imobilelor nationalizate inainte de 1989 sau, in lipsa restituirii,
despagubirea aferenta

44. Principalele prevederi legislative in materie au fost descrise in hotararile
Brumarescu impotriva Romaniei [MC], nr. 28.342/95, 3435, CEDO 1999-
VII; Strain si altii impotriva Romaniei, nr. 57.001/00, 19, CEDO 2005-VII;
Paduraru impotriva Romaniei, nr. 63.252/00, 2353, CEDO 2005-XII
(extrase); Viasu impotriva Romaniei, nr. 75.951/01, 3049, 9 decembrie
2008; Faimblat impotriva Romaniei, nr. 23.066/02, 1617, 13 ianuarie 2009;
Katz impotriva Romaniei, nr. 29.739/03, 11, 20 ianuarie 2009; Tudor Tudor
impotriva Romaniei, nr. 21.911/03, 21, 24 martie 2009, si Maties impotriva
Romaniei, nr. 13.202/03, 1317, 8 iunie 2010. Ele pot fi rezumate dupa cum
urmeaza.

1. Cadrul general

45. Legea nr. 18/1991 le-a recunoscut fostilor proprietari si mostenitorilor
acestora dreptul la restituirea partiala a terenurilor agricole. Cea mai importanta
modificare a acestei legi a fost introdusa prin Legea nr. 1/2000 care a crescut
suprafata de teren ce putea fi restituita pana la 50 de hectare de persoana pentru
terenurile arabile si pana la 100 de hectare de persoana pentru pasuni. In lipsa
restituirii, beneficiarii aveau dreptul la despagubire.

46. In ceea ce priveste imobilele nationalizate, in lipsa unei legislatii speciale
119
care sa defineasca regimul juridic al acestor bunuri, instantele s-au considerat,
intr-o prima faza, competente sa analizeze problema legalitatii actelor de
nationalizare si sa dispuna, in cazul in care constata ilegalitatea lor, restituirea
bunurilor in discutie.

47. Intrarea in vigoare a Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice
a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, a permis
vanzarea acestor imobile catre chiriasi. Restituirea lor catre fostii proprietari sau
catre mostenitorii acestora nu era posibila decat daca locuiau acolo in calitate de
chiriasi sau daca aceste locuinte erau libere. In lipsa restituirii, fostii proprietari
puteau solicita o despagubire care era plafonata.

48. In ceea ce priveste imobilele care apartinusera organizatiilor minoritatilor
nationale si cultelor religioase, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999
privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor
apartinand minoritatilor nationale din Romania si Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut
cultelor religioase din Romania prevedeau restituirea lor sau, in caz contrar,
acordarea unei reparatii.

49. Legea nr. 10/2001 a consfintit principiul restituirii imobilelor in discutie. In
cazul in care restituirea nu mai era posibila, fostii proprietari sau mostenitorii lor
puteau solicita o reparatie neplafonata.

50. Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945
22 decembrie 1989 prevede ca imobilele vandute in baza Legii nr. 112/1995
nu mai pot face obiectul unei restituiri, ci numai al altor masuri de reparatie.
Posibilitatea de a alege intre actiunea in revendicare si procedura speciala de
restituire prevazuta de Legea nr. 10/2001 a fost eliminata in favoarea acestei din
urma proceduri.

51. Pe langa bunurile vizate de prevederile legislative mentionate mai sus, statul
se obliga sa ii despagubeasca pe fostii proprietari sau pe mostenitorii lor care au
pierdut imobile, terenuri ori recolte abandonate pe anumite teritorii in urma
modificarilor granitelor survenite inainte si in timpul celui de-al Doilea Razboi
Mondial. Prevazuta de legile nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii
cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma
aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie
1940, nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor
romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase
in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a
aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la
Paris la 10 februarie 1947 si nr. 393/2006 privind acordarea de compensatii
cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea fostului Regat al
Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, in urma aplicarii Protocolului privitor la cateva
120
insule de pe Dunare si la un schimb de comune intre Romania si Iugoslavia,
incheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, si a Conventiei dintre Romania si
Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, relativa la regimul proprietatilor situate in
zona de frontiera, semnat la Belgrad la 5 iulie 1924 si coordonata de ANRP,
procedura administrativa de despagubire pentru aceste bunuri este diferita de
cea prevazuta pentru bunurile imobile nationalizate, iar fondurile necesare provin
de la bugetul de stat.

2. Procedura prevazuta de Legea nr. 247/2005 pentru stabilirea cuantumului
despagubirilor

52. Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile justitiei si proprietatii, aflata
in prezent in vigoare, a modificat substantial legile anterioare referitoare la
despagubiri, stabilind in mod special o procedura administrativa unificata pentru
cererile referitoare la bunuri ce intra sub incidenta legilor nr. 1/2000 si nr.
10/2000 si a ordonantelor de urgenta ale Guvernului nr. 83/1999 si nr. 94/2000.

53. Aceasta prevede ca, in lipsa restituirii, beneficiarii masurilor de reparatie pot
alege intre compensarea creantei lor prin bunuri si servicii si plata unei
despagubiri calculate conform "practicii si standardelor interne si internationale in
materie de despagubire pentru imobile si case preluate abuziv de catre stat".

54. Rolul principal in punerea in aplicare a acestei legi a fost incredintat celor
doua structuri nou-infiintate: Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor
(Comisia Centrala) si Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor
(ANRP).

55. Au fost acordate noi termene pentru introducerea cererilor de restituire sau
de despagubire, si anume 60 de zile pentru terenurile agricole si 6 luni pentru
bunurile imobile care au apartinut cultelor religioase si organizatiilor minoritatilor
nationale.

56. Deciziile autoritatilor locale prin care se acorda sau se propune acordarea de
despagubiri trebuie sa faca obiectul unui control al legalitatii din partea
prefectului, care este insarcinat apoi cu transmiterea lor catre Comisia Centrala.

57. Prevederile ce reglementeaza controlul legalitatii au fost precizate prin
Hotararea Guvernului nr. 128/2008. Potrivit acestor prevederi, daca prefectul
considera ca decizia primarului sau a celorlalte autoritati administrative locale
este ilegala, o poate contesta pe calea contenciosului administrativ in termen de
un an de la data deciziei.

58. La primirea dosarului, Comisia Centrala trebuie sa verifice legalitatea
refuzului de restituire a bunului imobil, apoi sa transmita dosarul la "evaluatori
agreati" pentru ca acestia sa stabileasca cuantumul despagubirii. Pe baza
raportului de evaluare, Comisia Centrala elibereaza un "titlu de despagubire" sau
121
trimite dosarul la autoritatile locale pentru reexaminare.

59. Legea nr. 247/2005 nu stabileste nici termenele, nici ordinea in care Comisia
Centrala trebuie sa examineze dosarele. La data de 28 februarie 2006, Comisia
Centrala a hotarat ca ordinea de analizare a dosarelor sa fie aleatorie. La data
de 16 septembrie 2008, aceasta a revenit asupra hotararii sale si a stabilit ca
dosarele trebuie examinate in ordinea inregistrarii lor.

3. Mecanismul introdus prin Legea nr. 247/2005 pentru plata despagubirilor

60. In vederea platii despagubirilor stabilite de Comisia Centrala, a fost infiintat
un organism de plasament colectiv de valori mobiliare numit Fondul
"Proprietatea". Majoritatea capitalului sau este constituit din active ale statului in
diferite intreprinderi.

61. Legea nr. 247/2005 stabilea ca, in termen de 30 de zile de la crearea sa,
Fondul "Proprietatea" trebuie sa ia masurile necesare, in vederea cotarii
actiunilor sale la bursa, pentru ca beneficiarii deciziilor de despagubire emise in
baza legilor de restituire sa isi poata vinde actiunile si sa incaseze pretul in orice
moment.

62. Incepand din luna iulie 2005, Legea nr. 247/2005 a fost modificata de mai
multe ori, atat in ceea ce priveste functionarea si finantarea Fondului
"Proprietatea", cat si in ceea ce priveste modalitatile de calcul si procedurile de
acordare a despagubirilor.

63. La data de 28 iunie 2007, Guvernul a adoptat Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a
despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, care a modificat
organizarea si functionarea Fondului "Proprietatea". Printre alte masuri, aceasta
ordonanta, confirmata ulterior de Legea nr. 142/2010 privind aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de
acordare a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, le acorda
beneficiarilor de titluri la Fondul "Proprietatea" posibilitatea sa incaseze o parte
din suma in numerar.

64. Conform Hotararii Guvernului nr. 128/2008 privind modificarea si
completarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii si
platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr.
247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele
masuri adiacente, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.095/2005 referitoare
la punerea in aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 81/2007, dupa emiterea
"titlului de despagubire" de catre Comisia Centrala, partea interesata are
posibilitatea sa aleaga intre a primi o parte din suma in numerar [in limita a
500.000 lei romanesti (RON)] si restul in actiuni si a primi intreaga suma in
actiuni. Aceasta alegere trebuie facuta la ANRP, care trebuie sa inlocuiasca "titlul
122
de despagubire" cu un "titlu de plata" corespunzator cuantumului sumei de plata
in numerar si un "titlu de conversie" corespunzator restului sumei ce va fi
convertita in actiuni la Fondul "Proprietatea".

65. Aceasta alegere se poate face intr-un termen de 3 ani de la data emiterii de
catre Comisia Centrala a "titlului de despagubire". Cererile de optiune trebuie
analizate in ordine cronologica, insa nu s-a stabilit in mod expres niciun termen in
acest sens.

66. Plata sumelor in numerar mai mici sau egale cu 250.000 RON trebuie
efectuata intr-un termen de un an de la data emiterii titlului de plata si intr-un
termen de 2 ani pentru sumele cuprinse intre 250.000 si 500.000 RON.

67. Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si
masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945
22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII
al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si
unele masuri adiacente, plata sumelor in numerar a fost suspendata pentru o
perioada de 2 ani, pentru ca echilibrul bugetar sa poata fi mentinut. In aceasta
perioada, "titlurile de despagubire" nu pot fi convertite decat in actiuni la Fondul
"Proprietatea".

B. Rezumatul practicii judiciare interne pertinente

1. Pozitia Curtii Constitutionale

68. La cererea parlamentarilor, Curtea Constitutionala a analizat, in cadrul
controlului de constitutionalitate efectuat inaintea intrarii lor in vigoare,
conformitatea cu Constitutia a legilor nr. 112/1995, 1/2000, 10/2001 si 247/2005.
Prin deciziile pronuntate la datele de 19 iulie 1995, 27 decembrie 1999, 7
februarie 2001 si 6 iulie 2005, ea a statuat ca aceste legi sunt conforme cu
Constitutia, cu exceptia prevederilor Legii nr. 112/1995, care confirmau dreptul
de proprietate al statului asupra imobilelor transferate in patrimoniul sau fara titlu
si care conditionau acordarea masurilor de reparatie de aducerea dovezii ca
solicitantul avea resedinta permanenta in Romania.

69. In cadrul controlului de constitutionalitate efectuat dupa intrarea lor in
vigoare, Curtea Constitutionala a fost chemata sa se pronunte din nou asupra
constitutionalitatii unora dintre prevederile lor. Aceasta a respins majoritatea
exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor interne si a confirmat
conformitatea acestor legi cu Constitutia.

70. Prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, Curtea Constitutionala a statuat ca toate
persoanele care au introdus in termenul legal o cerere in temeiul Legii nr.
10/2001 puteau pretinde masuri de reparatie si, in mod special, restituirea
123
bunurilor lor in cazul in care nationalizarea a fost ilegala.

2. Jurisprudenta curtilor si a tribunalelor interne, inclusiv cea a Inaltei Curti
de Casatie si Justitie

71. Dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 112/1995, practica instantelor interne a
suferit din cauza lipsei unui cadru legislativ stabil. Jurisprudenta a oferit mai
multe interpretari cu privire la notiuni precum: "titlul de proprietate" al statului,
"buna-credinta" a cumparatorului, "aparenta in drept", precum si la raporturile
dintre actiunea in revendicare si procedurile de restituire prevazute de legile
speciale (a se vedea Paduraru, mentionata mai sus, 96).

72. In ceea ce priveste pozitia Inaltei Curti de Casatie si Justitie referitoare la
competenta instantelor interne pentru a statua asupra cererilor de restituire a
bunurilor nationalizate, in lipsa unui raspuns din partea autoritatilor administrative
la notificarile adresate in temeiul Legii nr. 10/2001, Sectiile Unite, statuand
asupra unui recurs in interesul legii, au hotarat, prin Decizia nr. XX din 19 martie
2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 764 din 12
noiembrie 2007, ca instantele interne sunt competente sa statueze asupra
fondului cererilor si sa dispuna, daca este cazul, restituirea bunurilor sau
acordarea despagubirilor prevazute de lege.

73. Prin doua decizii, nr. LIII (53) din 4 iunie 2007 si 33 din 9 iunie 2008,
publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 769 din 13 noiembrie
2007, respectiv nr. 108 din 23 februarie 2009, Sectiile Unite ale Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, statuand tot cu privire la doua recursuri in interesul legii, au
hotarat ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, actiunile in revendicare
ale bunurilor expropriate sau nationalizate inainte de 1989, introduse in paralel
cu procedura de restituire reglementata prin Legea nr. 10/2001, sunt
inadmisibile. Cu toate acestea, in mod exceptional, Inalta Curte de Casatie si
Justitie a statuat ca persoana care detinea un "bun", in sensul art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Conventie, putea introduce o actiune in revendicare, cu
conditia ca aceasta sa nu aduca atingere drepturilor de proprietate dobandite de
terti de buna-credinta.

74. Prin Decizia nr. 52 din 4 iunie 2007, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 140 din 22 februarie 2008, Sectiile Unite ale Inaltei Curti
de Casatie si Justitie, statuand de asemenea asupra unui recurs in interesul legii,
au apreciat ca procedura administrativa prevazuta de Legea nr. 247/2005 nu se
aplica in cazul cererilor de restituire sau de despagubire deja solutionate de
autoritatile administrative locale in temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001.

75. In ceea ce priveste deciziile autoritatilor administrative locale de admitere a
unei cereri de restituire sau de despagubire in temeiul Legii nr. 10/2001, Inalta
Curte de Casatie si Justitie a statuat ca acestea au dat nastere la drepturi
patrimoniale pentru persoana indreptatita si ca, prin urmare, ele nu puteau fi
124
revocate sau anulate de autoritatea administrativa locala ori de Comisia Centrala
(deciziile nr. 6.723 din 17 octombrie 2007 si nr. 6.812 din 10 noiembrie 2008 ale
Sectiei civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie).

76. In ceea ce priveste cererile transmise Comisiei Centrale in temeiul Legii nr.
247/2005 si care nu au facut obiectul unei hotarari, Inalta Curte de Casatie si
Justitie a declarat ca instantele nu se puteau substitui Comisiei Centrale pentru
stabilirea despagubirilor (deciziile nr. 4.894 din 27 aprilie 2009 si nr. 5.392 din 11
mai 2009 ale Sectiei civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie). In schimb,
aceasta a considerat ca, in ciuda lipsei unui termen legal impus Comisiei
Centrale pentru adoptarea deciziei sale, aceasta din urma are obligatia de a se
pronunta asupra cererilor de restituire sau de despagubire intr-un "termen
rezonabil", asa cum este interpretat de jurisprudenta Curtii Europene a
Drepturilor Omului (deciziile nr. 3.857 si 3.870 din 4 noiembrie 2008 ale Sectiei
de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie).

C. Date statistice privind Fondul "Proprietatea" si plata despagubirilor

77. Statisticile comunicate de ANRP in luna mai 2010 si furnizate de Guvern sunt
urmatoarele:
in ceea ce priveste Legea nr. 10/2001, la autoritatile locale au fost inregistrate
202.782 de cereri. 119.022 de dosare au fost analizate si in 56.000 din cazuri s-a
propus acordarea unei despagubiri;
46.701 de dosare constituite in temeiul Legii nr. 10/2001 si 375 de dosare
constituite in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 si al
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 au fost transmise Comisiei
Centrale, care a eliberat 10.345 de "titluri de despagubire". Celelalte dosare sunt
in curs de solutionare;
in ceea ce priveste legile nr. 18/1991 si nr. 1/2000 referitoare la terenurile
agricole, conform unei estimari partiale referitoare la 8 din cele 41 de judete,
autoritatilor locale le-au fost adresate aproape un milion si jumatate de cereri de
restituire sau de despagubire. 55.271 de dosare constituite in temeiul acestor legi
au fost transmise Comisiei Centrale, care a retinut 21.279 dintre ele si a eliberat
10.915 "titluri de despagubire". Celelalte dosare sunt in curs de examinare;
in ceea ce priveste cererile de restituire a terenurilor sau de despagubire in
temeiul Legii nr. 247/2005, peste 800.000 de cereri au fost inregistrate la
autoritatile locale, din care circa 172.000 au fost admise cu propunere de
despagubire;
din totalul beneficiarilor de "titluri de despagubire", 15.059 au ales sa
primeasca o parte din suma in numerar, pentru un cuantum total de circa 2
miliarde RON, adica circa 400 milioane euro. 3.850 de persoane au primit plati
pentru un total de circa 350 milioane RON, adica circa 80 milioane euro.

78. Instituite in decembrie 2005, actiunile la Fondul "Proprietatea" inca nu sunt
cotate la bursa. Cu toate acestea, din anul 2007, Fondul "Proprietatea" plateste
dividende actionarilor sai si, din martie 2008, vanzarea actiunilor fondului este
125
permisa pe calea unor tranzactii directe, controlate de autoritatea de
reglementare bursiera. De exemplu, in luna mai 2010 au fost inregistrate 206
cesiuni.

79. Potrivit informatiilor publicate la data de 4 iunie 2010 de Fondul
"Proprietatea", Ministerul Finantelor Publice este actionarul majoritar, detinand
56% din actiunile fondului. In plus, 103 actionari sunt persoane juridice care
detin, in total, 12% din actiunile fondului, iar 3.622 de actionari sunt persoane
fizice care detin, in total, 31,4% din actiunile fondului.

80. Conform unei estimari avansate de Guvern, suma necesara pentru plata
despagubirilor prevazute de legile referitoare la despagubiri se ridica la 21
miliarde euro.

D. Textele Consiliului Europei

81. In Rezolutia sa Res(2004)3 privind hotararile care ridica o problema
structurala subsecventa, adoptata la 12 mai 2004, Comitetul Ministrilor a aratat
urmatoarele: "Comitetul Ministrilor, in temeiul articolului 15.b din Statutul
Consiliului Europei (...) invita Curtea: I. in masura posibilitatilor, sa identifice in
hotararile in care constata o incalcare a Conventiei ceea ce, in opinia sa, ridica o
problema structurala subsecventa si originea acestei probleme, in special atunci
cand ea este susceptibila a da nastere unor numeroase cereri, astfel incat sa
ajute statele sa gaseasca solutia potrivita si Comitetul Ministrilor sa
supravegheze executarea hotararilor; II. sa semnaleze in special orice hotarare
care cuprinde indicatii cu privire la existenta unei probleme structurale si la
originea acestei probleme nu numai statului in cauza si Comitetului Ministrilor, ci
si Adunarii Parlamentare, secretarului general al Consiliului Europei si
comisarului pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Europei, si sa
semnaleze intr-un mod adecvat aceste hotarari in baza de date a Curtii."

82. Recomandarea Comitetului Ministrilor Rec(2004)6 privind imbunatatirea
cailor de recurs interne, adoptata la data de 12 mai 2004, are urmatorul continut:
"Comitetul Ministrilor, in temeiul articolului 15.b din Statutul Consiliului Europei
(...) recomanda statelor membre, luand in considerare exemplele de bune
practici mentionate in anexa: I. sa se asigure, printr-o observare constanta, in
lumina jurisprudentei Curtii, ca exista recursuri interne pentru orice persoana
care invoca intr-un mod justificabil o incalcare a Conventiei si ca aceste recursuri
sunt efective, in masura in care ele pot conduce la o decizie pe fondul plangerii si
la un remediu adecvat al oricarei incalcari constatate; II. sa reanalizeze, in urma
hotararilor Curtii care constata deficiente structurale sau generale in dreptul sau
practica statului, caracterul efectiv al recursurilor interne existente si, daca este
cazul, sa creeze recursuri efective, pentru a evita aducerea in fata Curtii a
cauzelor repetitive; III. sa acorde o atentie deosebita, in cadrul punctelor I si II de
mai sus, existentei recursurilor efective in cazul unei afirmatii justificabile privind
durata excesiva a procedurilor jurisdictionale (...)."
126

83. Partea relevanta din anexa la Recomandarea Comitetului Ministrilor
Rec(2004)6 prevede urmatoarele: "(...) 13. Dupa ce o hotarare a Curtii care
releva deficiente structurale sau generale in dreptul sau in practica statului
(hotarare-pilot) a fost adoptata, iar un numar mare de cereri privitoare la
aceeasi problema (cauze repetitive) sunt pe rol sau susceptibile de a fi
introduse la Curte, statul parat trebuie sa se asigure ca potentialii reclamanti
dispun de un recurs efectiv care sa le permita sa se adreseze unei autoritati
nationale competente, recurs care ar putea fi, in egala masura, utilizat de
reclamantii actuali. Un astfel de recurs rapid si eficient le-ar permite sa obtina
deja o reparatie la nivel intern, in conformitate cu principiul subsidiaritatii
sistemului Conventiei. 14. Introducerea unui astfel de recurs intern ar putea
contribui, de asemenea, in mod semnificativ, la reducerea volumului de munca al
Curtii. Desi executarea rapida a hotarariipilot ramane esentiala pentru
solutionarea problemei structurale si prevenirea in acest fel a cererilor viitoare
privind aceeasi problema, poate exista o categorie de persoane care au fost deja
afectate de aceasta problema inainte de rezolvarea sa. Pentru aceste persoane,
existenta unui recurs menit sa garanteze o reparatie la nivel intern ar permite
Curtii sa le invite sa utilizeze noul recurs si, daca este cazul, sa declare
inadmisibile cererile lor. 15. Pot exista mai multe optiuni pentru a atinge acest
obiectiv, in functie, printre altele, de natura problemei structurale in discutie si
dupa cum persoana afectata de aceasta problema a introdus sau nu o cerere la
Curte. 16. In special, in urma unei hotarari-pilot care a relevat o problema
structurala specifica, ar putea fi, de exemplu, adoptata o abordare ad hoc, prin
care statul vizat sa examineze oportunitatea introducerii unui recurs specific sau
a extinderii unui recurs existent pe cale legislativa sau jurisprudentiala. 17. In
cadrul acestei examinari de la caz la caz, statele ar putea prevedea, daca acest
lucru se dovedeste oportun, posibilitatea redeschiderii procedurilor similare celor
dintr-o cauza-pilot care a stabilit o incalcare a Conventiei, pentru a degreva
Curtea de aceste cauze si, daca este cazul, pentru a pune la dispozitia persoanei
vizate un remediu mai rapid. Criteriile enumerate in Recomandarea Rec(2000)2
a Comitetului Ministrilor pot servi drept sursa de inspiratie in acest sens. 18. In
cazul in care astfel de recursuri specifice au fost create ca urmare a unei
hotarari-pilot, guvernele ar trebui sa informeze rapid Curtea, pentru ca aceasta
sa le poata lua in considerare in examinarea cauzelor repetitive. 19. Cu toate
acestea, nu va fi necesar sau adecvat sa se creeze recursuri noi pentru orice
cauza in care o hotarare a Curtii a identificat o problema structurala sau sa se
acorde acestora un anumit efect retroactiv. In anumite cazuri, poate fi preferabil
sa se lase Curtii sarcina de a examina aceste cauze, in special pentru a evita
obligarea reclamantului sa suporte sarcina suplimentara a epuizarii din nou a
recursurilor interne care, in plus, nu ar fi infiintate decat dupa adoptarea
modificarilor legislative (...)."

84. La data de 2 martie 2010, cu ocazia celei de-a 1.078-a reuniune, delegatii
ministrilor care supravegheaza executarea hotararilor Curtii au reamintit cu
privire la cauzele Strain, Viasu si cu privire la peste o suta de alte cauze
127
romanesti de acest tip ca aspectele pe care acestea le ridica se refera la o
problema sistemica importanta, legata in special de lipsa restituirii sau a
despagubirii pentru bunurile nationalizate, apoi revandute de stat unor terti.
Acestia au luat act de un plan de actiune prezentat la data de 25 februarie 2010
de catre autoritatile romane, pe care le-au invitat sa prezinte un calendar
estimativ pentru adoptarea masurilor luate in considerare.

E. Drept comparat in materie de restituire sau de despagubire pentru
bunurile nationalizate inainte de 1989 in Europa Centrala si de Est

85. In anii de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, regimurile comuniste din
numeroase tari din Europa Centrala si de Est au nationalizat si expropriat masiv
imobilele, precum si structurile industriale, bancare, comerciale si, cu exceptia
Poloniei, pe cele agricole.

86. La inceputul anilor 1990, au fost adoptate masuri de restituire in multe dintre
aceste tari, ale caror situatii politice si juridice erau diferite. Modalitatile si
intinderea restituirilor difereau de la o tara la alta si s-a observat o mare
diversitate in formele de despagubire stabilite de state.

87. Anumite state nu au adoptat masuri legislative cu privire la restituirea sau
despagubirea pentru bunurile nationalizate ori confiscate (Azerbaidjan, Bosnia-
Hertegovina si Georgia).

88. Legislatia poloneza nu prevede restituirea sau despagubirea generala pentru
bunurile confiscate ori nationalizate. Singura exceptie se refera la regiunea
Bugului si se limiteaza la a prevedea un drept la despagubire. Acest drept se
poate concretiza, la alegerea creditorului: prin deducerea valorii indexate a
bunurilor abandonate din pretul bunurilor publice achizitionate prin intermediul
unei proceduri de licitatie sau prin plata unei despagubiri pecuniare ce provine
din fondul de despagubire. Cuantumul indemnizatiei ce i se poate plati
creditorului este plafonat prin lege la 20% din valoarea actuala a bunurilor
pierdute in regiunea Bug.

89. Legislatia ungara privitoare la despagubirea partiala a daunelor cauzate de
stat bunurilor cetatenilor prevede o despagubire sub forma unei sume de bani
sau a unor cupoane de despagubire. Legea stabileste si un plafon.

90. Majoritatea tarilor in cauza limiteaza dreptul la restituire sau la despagubire la
anumite categorii de bunuri ori de persoane. Anumite state fixeaza in legislatia
lor termene, uneori foarte scurte, pentru prezentarea cererilor.

91. Anumite tari (Albania, Bulgaria, Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei si
Lituania) prevad diverse forme de restituire si/sau de despagubire prin legile
numite "de restituire". Altele au inclus problema restituirii bunurilor in legi de
reabilitare (Germania, Moldova, Republica Ceha, Rusia, Slovacia si Ucraina). In
128
fine, problema este tratata si in legile proprietatii (Germania, Bulgaria, Estonia,
Republica Ceha si Slovenia).

92. In toate cazurile, restituirea nu este un drept absolut si poate fi supusa unor
conditii sau limitari numeroase. Acelasi lucru este valabil si pentru dreptul la o
despagubire.

1. Conditiile ratione personae

93. Restituirea bunurilor confiscate ori nationalizate sau despagubirea poate sa ii
priveasca fie pe fostii proprietari, fie pe succesorii acestora (mostenitori legali in
Albania). Anumite legislatii, precum cele din Estonia, Lituania, Moldova,
Republica Ceha, Slovacia si Slovenia, le impun solicitantilor conditia sa fi avut
calitatea de cetatean in momentul confiscarii sau sa aiba calitatea de cetatean in
momentul formularii cererii de restituire, iar uneori chiar ambele conditii. In plus,
dreptul Slovaciei si al Estoniei impunea conditia ca solicitantul sa fi avut
resedinta permanenta in tara respectiva in momentul intrarii in vigoare a legii si in
momentul formularii cererii de restituire sau de despagubire. Pentru sistemele
care prevad procedura de reabilitare, numai persoanele reabilitate conform legii
pot solicita restituirea bunurilor lor. Asa se intampla in Germania, Moldova,
Republica Ceha, Rusia, Slovacia si Ucraina, tari in care dreptul la restituire sau la
despagubire decurge, integral ori partial, din reabilitarea victimelor represiunii
politice.

2. Categoriile de bunuri excluse de la restituire

94. Anumite legislatii exclud de la restituire sau de la despagubire mai multe
categorii de bunuri.

95. In anumite state sunt excluse terenurile si cladirile al caror aspect a fost
modificat (Germania), in altele, bunurile care si-au pierdut aspectul initial
(Estonia) sau bunurile care au disparut ori care au fost distruse, precum si
bunurile care au fost privatizate (Moldova, Rusia si Ucraina).

96. De altfel, in Estonia, bunurile militare, bunurile culturale sau sociale ori
obiectele aflate sub protectia statului, precum si cladirile administrative ale
autoritatilor de stat sau locale nu pot fi restituite. Conform legislatiei din Moldova,
terenurile, padurile, plantatiile plurianuale sau bunurile care au fost confiscate din
motive fara nicio legatura cu represiunea politica sunt, de asemenea, excluse de
la restituire.

97. In Rusia si in Ucraina, bunurile care au fost nationalizate conform legislatiei in
vigoare la data respectiva sunt excluse de la restituire sau de la despagubire.

98. In Lituania, restituirea este posibila numai pentru imobilele cu destinatia de
locuinta. In Serbia, legea nu prevede decat restituirea partiala a terenurilor
129
agricole. In fine, in Republica Ceha si in Bulgaria, legile de restituire specifica
bunurile carora li se aplica.

3. Limitarile temporale

99. Anumite legislatii impun limitari temporale pentru introducerea unei cereri de
restituire sau de despagubire. Este cazul Albaniei si al Estoniei (in care fostii
proprietari au beneficiat de mai putin de un an pentru a-si depune cererea), al
Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, al Republicii Cehe si al Slovaciei (un an
de la data intrarii in vigoare a legii privind reabilitarea).

100. Alte legislatii limiteaza restituirea sau despagubirea la bunurile nationalizate
sau confiscate intr-o anumita perioada. De exemplu, legislatia germana limiteaza
despagubirea la bunurile nationalizate dupa anul 1949, insa prevede o
despagubire pentru bunurile nationalizate in perioada 19451949 in zona de
ocupatie sovietica.

4. Formele de despagubire si limitarile lor

101. Mai multe tari au ales o despagubire sub forma unui bun echivalent, de
aceeasi natura cu bunul nationalizat sau confiscat (Albania, Germania, Bulgaria,
Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei si Muntenegru).

102. Atunci cand schimbul este imposibil, legislatiile prevad posibilitatea de a
oferi un bun de alta natura, o suma de bani, bonuri de compensare (Bulgaria si
Ungaria), titluri sau obligatiuni de stat (Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei,
Slovenia) sau parti sociale intr-o intreprindere publica (Albania si Bulgaria).

103. Calcularea cuantumului despagubirii platite se bazeaza in principal pe
valoarea de piata a bunului la momentul deciziei de restituire sau de despagubire
(Albania, Lituania, Moldova, Muntenegru, Polonia si Serbia) ori la momentul
confiscarii (Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei) sau pe suma stabilita printr-
o lege.

104. Anumite tari adauga alte considerente la cel al pretului pietei. Daca
despagubirea consta in parti sociale, cuantumul este egal cu valoarea bunului la
momentul deciziei sau cu valoarea bunului public privatizat (Albania).

105. In stabilirea cuantumului despagubirii pot interveni si alti factori. De
exemplu, in Germania se tine cont de valoarea bunului inainte de expropriere, ce
va fi inmultita cu un coeficient prevazut de lege.

106. Anumite legislatii stabilesc plafoane pentru despagubire (Germania, Rusia,
Ucraina) sau plati esalonate (Moldova).

5. Autoritatile competente sa decida cu privire la restituire sau la
130
despagubire

107. Autoritatile insarcinate sa statueze cu privire la restituire sau la despagubire
pot fi de natura judiciara sau de natura administrativa. Printre cele mai frecvente
se numara comisii speciale de restituire si de despagubire (Albania, Bulgaria,
Moldova, Muntenegru), organe administrative (Lituania), ministerul de finante sau
ministerul justitiei si chiar instante (Republica Ceha). In toate statele, deciziile
organelor administrative pot fi contestate in fata instantelor administrative sau
civile.

IN DREPT


I. Asupra conexarii cererilor

108. Curtea considera in primul rand ca, in interesul unei bune administrari a
justitiei, aplicand art. 42 1 din regulamentul sau, se impune conexarea cererilor
inregistrate sub nr. 30.767/05 si 33.800/06, deoarece faptele ce stau la originea
celor doua cauze prezinta similitudini. Cadrul legislativ si practicile administrative
fiind similare, Curtea apreciaza ca prin conexarea celor doua cereri s-ar permite
o mai buna analiza a lor.

II. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 1 din Conventie

109. Primele doua reclamante, doamnele Atanasiu si Poenaru, pretind ca
respingerea actiunii lor in revendicarea apartamentului nr. 1 si in anularea
contractului de vanzarecumparare a acestuia le-a incalcat dreptul de acces la o
instanta. Cea de-a treia reclamanta, doamna Solon, sustine ca durata procedurii
de restituire a fost excesiva. Toate trei invoca art. 6 1 din Conventie, care
prevede urmatoarele: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil,
in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta (...)
care va hotari (...) asupra contestatiilor cu privire la drepturile si obligatiile sale cu
caracter civil (...)."

110. Curtea observa inca de la inceput ca principalul capat de cerere al doamnei
Solon se refera la lipsa de eficienta a mecanismului de despagubire, care ar fi
contribuit si mai mult la prelungirea procedurii de despagubire. Problema duratei
procedurii fiind subsecventa celei a eficientei mecanismului de despagubire,
Curtea se va apleca asupra acestui capat de cerere din perspectiva dreptului la
respectarea bunurilor (paragrafele 150194 de mai jos).

A. Asupra admisibilitatii

111. Curtea constata ca acest capat de cerere, pe care doamnele Atanasiu si
Poenaru il intemeiaza pe art. 6 1 din Conventie si care se refera la pretinsa
lipsa de acces la o instanta, nu este vadit neintemeiat in sensul art. 35 3 din
131
Conventie. Curtea constata ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de
inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.

B. Asupra fondului

1. Argumentele partilor

a) Reclamantele

112. Doamnele Atanasiu si Poenaru considera ca prin refuzul de a le analiza
actiunea in revendicare a apartamentului in litigiu pe motivul ca ar fi trebuit sa
urmeze in prealabil procedura administrativa prevazuta in acest scop de Legea
nr. 10/2001, instantele interne le-au incalcat dreptul de acces la o instanta. Ele
adauga ca, pentru a obtine restituirea apartamentului, au utilizat toate caile de
recurs oferite de dreptul intern, si anume actiunea in revendicare si procedurile
administrative reglementate prin legile nr. 112/1995 si nr. 10/2001, fara a obtine
vreodata o hotarare pe fond.

b) Guvernul

113. Guvernul sustine ca respingerea actiunii doamnelor Atanasiu si Poenaru nu
a adus atingere dreptului de acces al partilor interesate la o instanta, ci ca a fost
motivata de preocuparea instantelor interne pentru pastrarea coerentei
procedurilor de restituire reglementate prin Legea nr. 10/2001. Acesta considera
ca, in orice caz, reclamantele puteau sa se bucure pe deplin de dreptul de acces
la o instanta in cadrul cailor de atac puse la dispozitia lor prin Legea nr. 10/2001.

2. Aprecierea Curtii

114. Curtea reaminteste ca art. 6 1 din Conventie garanteaza oricarei persoane
dreptul ca o instanta sa se pronunte asupra oricarei contestatii referitoare la
drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. Articolul consfinteste astfel "dreptul
la o instanta", cu privire la care dreptul de acces, si anume dreptul de a sesiza
instanta in materie civila, nu constituie decat unul dintre aspecte.

115. Dreptul de acces la instante, recunoscut de art. 6 1 din Conventie, nu este
absolut: el se preteaza la limitari admise implicit deoarece, prin insasi natura sa,
impune o reglementare de catre stat. Statele contractante se bucura, in materie,
de o anumita marja de apreciere. Cu toate acestea, Curtii ii revine obligatia de a
statua in ultima instanta cu privire la respectarea cerintelor Conventiei; ea trebuie
sa se convinga ca limitarile implementate nu restrang accesul oferit individului
intr-un asemenea mod sau intr-o asemenea masura incat dreptul sa fie incalcat
in insasi substanta lui. In plus, o astfel de limitare nu este conforma cu art. 6 1
decat daca urmareste un scop legitim si daca exista un raport rezonabil de
proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit.

132
116. In aceasta privinta, trebuie reamintit faptul ca scopul Conventiei este sa
protejeze nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective. Remarca este
valabila in special pentru dreptul de acces la instante, avandu-se in vedere locul
eminent pe care il ocupa dreptul la un proces echitabil intr-o societate
democratica (Printul Hans-Adam II de Liechtenstein impotriva Germaniei [MC],
nr. 42.527/98, 4345, CEDO 2001-VIII).

117. In ceea ce le priveste pe doamnele Atanasiu si Poenaru, Curtea constata ca
ele au formulat un recurs intemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001, insa decizia
ramasa definitiva din data de 18 aprilie 2005 prin care primaria era obligata sa le
raspunda nu a fost niciodata executata, desi cererea lor data din 2001. Prin
urmare, Curtea nu poate accepta argumentul Guvernului constand in afirmatia ca
reclamantele au putut sa beneficieze pe deplin de dreptul de acces la o instanta
in cadrul cailor de recurs prevazute de legile speciale de reparatie.

118. In ceea ce priveste actiunea in revendicare intemeiata pe prevederile civile
de drept comun, Curtea apreciaza ca respingerea sa motivata de necesitatea de
a asigura aplicarea coerenta a legilor de reparatie nu releva, in sine, o problema
din perspectiva dreptului de acces la o instanta garantat de art. 6 1 din
Conventie, cu conditia ca procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 sa fie
privita ca o cale de drept efectiva (Faimblat, mentionata mai sus, 33).

119. Or, din practica nationala reiese ca, la data evenimentelor, autoritatile
competente isi incalcau in mod repetat obligatia ce le revenea de a raspunde la
cererile de restituire sau de despagubire in termenul legal de 60 de zile.
Problema sistemica ce a impiedicat functionarea procedurii instituite prin Legea
nr. 10/2001 le-a pus pe persoanele interesate in imposibilitatea de a supune
deciziile administrative controlului jurisdictional prevazut de lege.

120. In ceea ce priveste posibilitatea de a sanctiona intarzierea autoritatilor
administrative in analizarea cererilor, Curtea observa ca, prin decizia din data de
19 martie 2007, Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au hotarat ca,
in lipsa unui raspuns din partea autoritatilor administrative in termenul legal,
instantele sa fie abilitate sa statueze in locul lor asupra fondului cererilor si sa
dispuna, daca este cazul, restituirea bunurilor. Acest recurs a devenit efectiv la
data de 12 noiembrie 2007, la data publicarii sale in Monitorul Oficial (Faimblat,
mentionata mai sus, 42).

121. In lumina considerentelor de mai sus, Curtea concluzioneaza ca, inainte ca
recursul introdus prin decizia din 19 martie 2007 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti
de Casatie si Justitie sa devina efectiv, doamnele Atanasiu si Poenaru s-au aflat
in imposibilitatea de a solicita in fata instantelor interne restituirea apartamentului
in litigiu.

122. Curtea admite ca, in contextul complex si sensibil din punct de vedere
social, insotit de consecintele economice serioase ale tranzitiei Romaniei catre
133
un regim democratic si ale reparatiei nedreptatilor trecutului, este posibil ca
implementarea cadrului legislativ sa fi intampinat dificultati si sa fi inregistrat
intarzieri (a se vedea, mutatis mutandis, Broniowski impotriva Poloniei [MC], nr.
31.443/96, 162, CEDO 2004-V).

123. Cu toate acestea, lipsa de raspuns al autoritatilor administrative la cererile
de restituire introduse in temeiul legilor nr. 112/1995 si nr. 10/2001, la care se
adauga lipsa, in perioada mentionata mai sus, a unei cai de atac, le-a facut pe
doamnele Atanasiu si Poenaru sa sufere o sarcina disproportionata, aducand
astfel atingere substantei insesi a dreptului lor de acces la o instanta.

124. Rezulta ca a avut loc incalcarea art. 6 1 din Conventie in ceea ce le
priveste pe doamnele Atanasiu si Poenaru.

III. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie

125. Reclamantele considera ca imposibilitatea in care se afla de a obtine
restituirea bunurilor lor imobile nationalizate sau de a fi despagubite constituie o
incalcare a dreptului la respectarea bunurilor, astfel cum este acesta recunoscut
de art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede urmatoarele: "Orice persoana fizica
sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de
proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute
de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile
precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le
considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului
general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a
amenzilor."

A. Asupra exceptiei preliminare intemeiate pe incompatibilitatea ratione
materiae cu prevederile Conventiei a capatului de cerere formulat de
doamnele Atanasiu si Poenaru

1. Argumentele partilor

a) Guvernul

126. Guvernul sustine ca doamnele Atanasiu si Poenaru nu detin un "bun" in
sensul definit de jurisprudenta Curtii. 127. In ceea ce priveste dreptul de a obtine
restituirea imobilelor nationalizate sau de a fi despagubite in temeiul legislatiei
interne, Guvernul subliniaza ca legile de reparatie nu au restabilit in mod automat
dreptul de proprietate al fostilor proprietari asupra imobilelor nationalizate.

128. Acesta sustine ca nici constatarea ilegalitatii nationalizarii unui imobil, nici
depunerea unei cereri de restituire sau de despagubire nu sunt suficiente pentru
a constata existenta unei creante care sa atraga dupa sine protectia oferita prin
art. 1 din Protocolul nr. 1. In acest sens, Guvernul arata ca dreptul de a fi
134
despagubit este conditionat de respectarea cerintelor procedurale si materiale
enuntate de legile de reparatie si, in mod special, de Legea nr. 10/2001.

129. Or, in opinia Guvernului, analiza conformitatii cererilor cu exigentele
mentionate mai sus este atributul exclusiv al autoritatilor administrative si
jurisdictionale competente. Mai exact, Guvernul considera ca recunoasterea unei
creante irevocabile si suficient de bine stabilite in dreptul intern nu are loc decat
in urma controlului de legalitate exercitat de prefect asupra deciziilor autoritatilor
locale care au analizat in prima instanta cererile de reparatie introduse in baza
Legii nr. 10/2001.

130. Aratand ca autoritatile administrative sau instantele interne nu le-au
recunoscut doamnelor Atanasiu si Poenaru in niciun moment un drept la
restituirea apartamentului in litigiu sau la o despagubire, Guvernul
concluzioneaza ca aceste reclamante nu erau nici titularele unui bun, nici ale
unei creante fata de stat in baza careia sa poata pretinde ca au cel putin o
"speranta legitima" de a obtine beneficiul efectiv al unui bun.

b) Reclamantele

131. Doamnele Atanasiu si Poenaru se opun argumentului Guvernului.

132. Ele considera ca, in circumstantele specifice ale legislatiei romane
referitoare la restituirea imobilelor nationalizate, existenta unui "bun", in sensul
art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, rezulta din intrunirea a trei conditii:
intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, vointa persoanei interesate de a beneficia
de ea, exprimata prin depunerea unei cereri administrative, si lipsa unui raspuns
din partea autoritatii administrative in termenul legal.

133. In ceea ce priveste situatia lor speciala, doamnele Atanasiu si Poenaru
reamintesc faptul ca numeroase hotarari definitive au constatat ilegalitatea
nationalizarii intregului imobil si au dispus restituirea celorlalte apartamente. Prin
urmare, ele considera ca recunoasterea ilegalitatii nationalizarii este valabila si
pentru apartamentul nr. 1. Ele sustin ca in prezent dispun de un bun actual sau,
cel putin, de o "speranta legitima" de a obtine restituirea lui sau o despagubire.

2. Aprecierea Curtii

a) Principii ce decurg din jurisprudenta Curtii

134. Curtea reaminteste ca un reclamant nu poate pretinde o incalcare a art. 1
din Protocolul nr. 1 decat in masura in care hotararile pe care le critica se refera
la "bunurile" sale in sensul acestei prevederi. Notiunea "bunuri" poate cuprinde
atat "bunuri actuale", cat si valori patrimoniale, inclusiv creante, in baza carora un
reclamant poate pretinde ca are cel putin o "speranta legitima" de a obtine
beneficiul efectiv al unui drept de proprietate (Gratzinger si Gratzingerova
135
impotriva Republicii Cehe (dec.) [MC], nr. 39.794/98, 69, CEDO 2002-VII).

135. Curtea reaminteste, de asemenea, ca art. 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi
interpretat in sensul ca ar impune statelor contractante o obligatie generala de a
restitui bunurile ce le-au fost transferate inainte sa ratifice Conventia (Jantner
impotriva Slovaciei, nr. 39.050/97, 34, 4 martie 2003).

136. In schimb, atunci cand un stat contractant, dupa ce a ratificat Conventia,
inclusiv Protocolul nr. 1, adopta o legislatie care prevede restituirea totala sau
partiala a bunurilor confiscate intr-un regim anterior, se poate considera ca acea
legislatie genereaza un nou drept de proprietate aparat de art. 1 din Protocolul
nr. 1 in beneficiul persoanelor care intrunesc conditiile de restituire (Kopeck
impotriva Slovaciei [MC], nr. 44.912/98, 35, CEDO 2004-IX).

137. Daca interesul patrimonial in cauza este de ordinul creantei, el nu poate fi
considerat o "valoare patrimoniala" decat daca are o baza suficienta in dreptul
intern, de exemplu atunci cand este confirmat printr-o jurisprudenta bine stabilita
a instantelor (Kopeck, mentionata mai sus, 52).

b) Aplicarea principiilor mentionate mai sus

138. Curtea constata ca partile au puncte de vedere divergente in ceea ce
priveste interpretarea prevederilor legilor de reparatie si, in mod special, in ceea
ce priveste momentul de la care persoana care s-a prevalat de aceste legi
devine titularul unui drept la restituirea bunului sau la despagubire.

139. Curtea nu considera necesar sa solutioneze aceasta controversa, care tine
de teoria si de practica interna.

140. Astfel, Curtii ii este suficient sa constate, tinand cont de sensul autonom al
notiunii "bunuri" si de criteriile retinute in jurisprudenta Curtii, ca existenta unui
"bun actual" in patrimoniul unei persoane este in afara oricarui dubiu daca, printr-
o hotarare definitiva si executorie, instantele i-au recunoscut acesteia calitatea
de proprietar si daca in dispozitivul hotararii ele au dispus in mod expres
restituirea bunului. In acest context, refuzul administratiei de a se conforma
acestei hotarari constituie o ingerinta in dreptul la respectarea bunurilor, care tine
de prima fraza a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (a se
vedea, mutatis mutandis, Paduraru, mentionata mai sus, 65 si 75).

141. Curtea constata ca, de la intrarea in vigoare a legilor nr. 1/2000 si nr.
10/2001 si mai ales a Legii nr. 247/2005, dreptul intern prevede un mecanism
care trebuie sa conduca fie la restituirea bunului, fie la acordarea unei
despagubiri.

142. Prin urmare, Curtea apreciaza ca transformarea intr-o "valoare
patrimoniala", in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, a interesului patrimonial ce
136
rezulta din simpla constatare a ilegalitatii nationalizarii este conditionata de
intrunirea de catre partea interesata a cerintelor legale in cadrul procedurilor
prevazute de legile de reparatie si de epuizarea cailor de atac prevazute de
aceste legi.

143. In speta, Curtea observa ca nicio instanta sau autoritate administrativa
interna nu le-a recunoscut doamnelor Atanasiu si Poenaru in mod definitiv un
drept de a li se restitui apartamentul in litigiu. Hotararile invocate de reclamante
(paragraful 19 de mai sus), desi toate constata ca nationalizarea intregului imobil
a fost ilegala, nu constituie un titlu executoriu pentru restituirea acestui
apartament.

144. Rezulta ca acest apartament nu reprezinta un "bun actual" in sensul art. 1
din Protocolul nr. 1, de care reclamantele s-ar putea prevala.

145. Totusi, daca constatarea judiciara a nationalizarii abuzive a imobilului nu
atrage dupa sine in mod automat un drept de restituire a bunului, Curtea observa
ca ea da dreptul la o despagubire din moment ce din hotararile instantelor interne
ce au dobandit autoritate de lucru judecat reiese ca conditiile legale impuse
pentru a beneficia de masurile de reparatie, si anume nationalizarea ilegala a
bunului si dovada calitatii de mostenitor a fostului proprietar, erau intrunite.
Curtea acorda importanta si faptului ca Primaria Bucuresti refuza inca sa se
conformeze deciziei irevocabile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din data de
18 aprilie 2005, fara a oferi o justificare valabila.

146. Prin urmare, trebuie concluzionat ca, in ciuda faptului ca primaria nu a emis
pana in prezent o decizie, reclamantele sunt cel putin beneficiarele unui drept de
a fi despagubite. Avand in vedere hotararile judecatoresti interne, care
reprezinta, in sensul hotararilor anterioare ale Curtii, "o jurisprudenta bine
stabilita a instantelor", aceasta creanta constituie un "interes patrimonial"
suficient de bine stabilit in dreptul intern si care tine de notiunea "bun" la care se
refera art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Kopeck,
mentionata mai sus, 52).

147. Rezulta ca exceptia Guvernului nu poate fi retinuta.

148. In fine, Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat
in sensul art. 35 3 din Conventie. De altfel, aceasta constata ca nu prezinta
niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat admisibil.

B. Asupra admisibilitatii capatului de cerere formulat de doamna Solon

149. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este vadit neintemeiat in
sensul art. 35 3 din Conventie. Pe de alta parte, aceasta constata ca nu
prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, el trebuie declarat
admisibil.
137

C. Asupra fondului

1. Argumentele partilor

a) Guvernul

150. Guvernul arata ca reclamantele au utilizat posibilitatea de a se adresa
autoritatilor administrative pentru a li se acorda o despagubire in temeiul Legii nr.
10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005.

151. In opinia Guvernului, mecanismul implementat de aceasta din urma lege si
care se refera la infiintarea Fondului "Proprietatea" este de natura sa le ofere
persoanelor indreptatite despagubiri in cuantum egal cu valoarea de piata a
bunurilor. Conform ultimelor modificari ale Legii nr. 247/2005, o parte a
despagubirii ar putea fi platita in numerar daca creanta nu depaseste 500.000
RON. Guvernul argumenteaza ca o anumita intarziere la plata este inevitabila,
data fiind complexitatea procesului de despagubire.

152. In ceea ce priveste progresele facute pentru ca Fondul "Proprietatea" sa
devina functional, Guvernul arata, in observatiile sale scrise din data de 24 aprilie
2009, ca procedura de evaluare a activelor fondului aproape ca a ajuns la final,
la fel ca si procedura de selectie a administratorului fondului.

153. In observatiile sale prezentate in cadrul audierii, Guvernul arata ca, din anul
2007, Fondul "Proprietatea" plateste dividende actionarilor sai. De altfel, la data
de 9 septembrie 2010, Guvernul a precizat ca actionarii Fondului "Proprietatea"
au hotarat repartizarea dividendelor pentru perioada 2008/2009 si ca
administratorul fondului a fost mandatat sa faca demersurile necesare in vederea
cotarii actiunilor la bursa inainte de 22 decembrie 2010.

154. Guvernul face trimitere la planul de actiune trimis Comitetului Ministrilor la
data de 25 februarie 2010 si care trebuie sa permita identificarea celor mai bune
solutii pentru a eficientiza procesul de restituire. Printre solutiile luate in
considerare se numara infiintarea unei comisii interministeriale, modificarea
legislatiei in materie si organizarea de discutii cu asociatii si cu societatea civila.

155. Invocand statisticile furnizate, Guvernul arata ca cererile de despagubire
sunt numeroase (paragraful 77 de mai sus) si ca valoarea totala a despagubirilor
aprobate reprezinta o sarcina bugetara importanta.

156. In ceea ce priveste Cauza Solon, Guvernul considera ca, pe calea
contestatiei indreptate impotriva deciziei administrative, dreptul reclamantei de a
fi despagubita nu a putut fi confirmat decat la data de 30 martie 2006 (paragraful
37 de mai sus); de altfel, acesta sustine ca perioada care s-a scurs pana la
decizia administrativa data de Universitatea din Craiova la data de 24 martie
138
2009 nu a fost excesiva.

157. In plus, Guvernul sustine ca eficienta mecanismului de despagubire prin
intermediul Fondului "Proprietatea" nu intra in discutie in Cauza Solon, avand in
vedere valoarea despagubirii, care nu ar depasi plafonul de 500.000 RON.

b) Reclamantele

158. Reclamantele sustin ca lipsa restituirii sau a despagubirii, pana in prezent,
este de natura sa incalce dreptul la respectarea bunurilor lor. Ele considera ca
mecanismul de despagubire stabilit de legislatia interna nu este eficient.

(i) Argumentele doamnelor Atanasiu si Poenaru

159. Reclamantele insista asupra complexitatii legilor de restituire si asupra
incoerentelor legislative si jurisprudentiale care ar fi consecinta nenumaratelor
modificari ce au avut loc intr-o perioada de aproape 20 de ani.

160. Ele sustin o dubla incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1. Pe de o parte, ele
considera ca a avut loc o incalcare a acestei prevederi din punct de vedere
substantial din cauza vanzarii ilegale si cu rea-credinta a apartamentului nr. 1,
desi statul era la curent cu cererea de restituire introdusa de proprietarul legitim.
Pe de alta parte, ele sustin ca a avut loc o incalcare procedurala a dreptului la
respectarea bunurilor din moment ce toate procedurile administrative si judiciare
utilizate pentru a recupera bunul s-au dovedit ineficiente din cauza deficientelor
mecanismului de restituire si de despagubire implementat de stat.

(ii) Argumentele doamnei Solon

161. Reclamanta insista pe lipsa totala de despagubire. Dupa parerea ei,
Guvernul nu a demonstrat existenta niciunei circumstante exceptionale capabile
sa justifice intarzierea in punerea in aplicare a legilor de reparatie. Ea declara ca
Fondul "Proprietatea" nu functioneaza inca in asa fel incat sa conduca la
acordarea efectiva a unei despagubiri. Ea considera ca aceasta situatie ii este
imputabila exclusiv statului, care intarzie in mod nejustificat sa ia masurile legale
si administrative necesare pentru a face ca exercitarea dreptului la restituire sau
la despagubire sa fie efectiva si rapida.

2. Aprecierea Curtii

a) Principiile generale ce decurg din jurisprudenta Curtii

162. Curtea considera necesar sa reaminteasca in primul rand principiile care se
desprind din jurisprudenta sa in materie.

163. Privarea de un drept de proprietate sau de un alt drept real constituie, in
139
principiu, un act instantaneu si nu creeaza o situatie continua de "privare de
drept" [Malhous impotriva Republicii Cehe (dec.) [MC], nr. 33.071/96, CEDO
2000-XII].

164. Asa cum art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garanteaza un drept de a dobandi
bunuri, el nu le impune statelor contractante nicio restrictie cu privire la libertatea
lor de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta in materie de
restituire a bunurilor si de a alege conditiile in care accepta sa restituie drepturile
de proprietate persoanelor deposedate [Van der Mussele impotriva Belgiei, 23
noiembrie 1983, 48, seria A nr. 70; Slivenko impotriva Letoniei (dec.) [MC], nr.
48.321/99, 121, CEDO 2002-II, si Jantner, mentionata mai sus, 34].

165. In schimb, art. 1 din Protocolul nr. 1 cere ca ingerinta autoritatii publice in
exercitarea dreptului la respectarea bunurilor sa fie legala (Fostul rege al Greciei
si altii impotriva Greciei [MC], nr. 25.701/94, 79, CEDO 2000-XII, si Iatridis
impotriva Greciei [MC], nr. 31.107/96, 58, CEDO 1999-II). Principiul legalitatii
presupune si existenta unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise
si previzibile in aplicarea lor (Beyeler impotriva Italiei [MC], nr. 33.202/96,
109110, CEDO 2000-I).

166. In plus, orice ingerinta in exercitarea unui drept sau a unei libertati
recunoscute de Conventie trebuie sa urmareasca un scop legitim. De asemenea,
in cauzele care presupun o obligatie pozitiva, trebuie sa existe o justificare
legitima pentru inactiunea statului. Principiul "justului echilibru", inerent insusi art.
1 din Protocolul nr. 1, presupune existenta unui interes general al comunitatii.
Datorita unei cunoasteri directe a societatii lor si a nevoilor acesteia, autoritatile
nationale sunt, in principiu, mai bine plasate decat judecatorul international
pentru a determina ceea ce este de "utilitate publica". In mecanismul de protectie
instituit de Conventie, acestora le revine, asadar, obligatia de a se pronunta
primele asupra existentei unei probleme de interes general ce justifica masuri
aplicabile in domeniul exercitarii dreptului de proprietate, inclusiv masuri ce
presupun privari si restituiri de bunuri. Prin urmare, ele se bucura aici de o
anumita marja de apreciere, ca in alte domenii asupra carora se extind garantiile
Conventiei. In plus, notiunea "utilitate publica" este ampla prin natura sa. In mod
special, decizia de a adopta legi referitoare la privarea de proprietate sau care
prevad o despagubire din fonduri publice pentru bunuri expropriate presupune,
de obicei, analiza unor chestiuni politice, economice si sociale. Considerand ca
este normal ca legislatorul sa dispuna de o larga marja in politica sa economica
si sociala, Curtea a declarat ca respecta modul in care acesta concepe
imperativele "utilitatii publice", cu exceptia cazului in care judecata sa se
dovedeste a fi vadit lipsita de temei rezonabil (James si altii impotriva Regatului
Unit, 21 februarie 1986, 46, seria A nr. 98, Fostul rege al Greciei si altii,
mentionata mai sus, 87, si Broniowski, mentionata mai sus, 149).

167. Atat atingerea adusa respectarii bunurilor, cat si abtinerea de la actiune
trebuie sa pastreze un just echilibru intre cerintele interesului general al
140
comunitatii si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale individului. In
mod special, trebuie sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre
mijloacele utilizate si scopul urmarit prin orice masura aplicata de stat, inclusiv
masurile care priveaza o persoana de proprietatea sa. In fiecare cauza ce
presupune pretinsa incalcare a acestei prevederi, Curtea trebuie sa verifice daca,
din cauza actiunii sau inactiunii statului, persoana in cauza a fost nevoita sa
suporte o sarcina disproportionata si excesiva (Sporrong si Lnnroth impotriva
Suediei, 23 septembrie 1982, 73, seria A nr. 52).

168. Pentru a aprecia conformitatea conduitei statului cu art. 1 din Protocolul nr.
1, Curtea trebuie sa se dedice unei analize globale a diferitelor interese in cauza,
tinand cont ca scopul Conventiei este sa protejeze drepturi "concrete si efective".
Ea trebuie sa mearga dincolo de aparente si sa cerceteze realitatea situatiei
litigioase. Aceasta apreciere poate sa se refere nu numai la modalitatile de
despagubire aplicabile daca situatia este similara cu o privare de libertate ci
si la conduita partilor, inclusiv la mijloacele utilizate de stat si la punerea lor in
aplicare. In acest sens, trebuie subliniat ca incertitudinea fie ea legislativa,
administrativa sau legata de practicile aplicate de autoritati este un factor ce
trebuie luat in considerare pentru a aprecia conduita statului. Intr-adevar, atunci
cand in cauza este o chestiune de interes general, puterile publice sunt obligate
sa reactioneze in timp util, in mod corect si cu cea mai mare coerenta (Vasilescu
impotriva Romaniei, 22 mai 1998, 51, Culegere de hotarari si decizii 1998-III).

b) Aplicarea principiilor mentionate mai sus in cauzele referitoare la masuri
de reparatie intr-un context de reforma politica si economica

169. Curtea a stabilit ca principiile mentionate mai sus sunt valabile, de
asemenea, in situatia unor modificari fundamentale ale sistemului unei tari,
precum cele pe care le reprezinta tranzitia de la un regim totalitar la o forma
democratica de guvernare si reforma structurii politice, juridice si economice a
statului, fenomene ce conduc inevitabil la adoptarea unor legi economice si
sociale pe scara larga (Broniowski, mentionata mai sus, 149).

170. In materie de restituire de proprietati, o legislatie de mare anvergura, mai
ales daca executa un program de reforma economica si sociala, nu poate
asigura o dreptate completa in fata varietatii de situatii in care se afla
numeroasele persoane in cauza. Este in primul rand obligatia autoritatilor interne,
in special a Parlamentului, de a cantari avantajele si dezavantajele inerente
diferitelor solutii dintre care sa se poata alege, stiut fiind faptul ca este vorba de o
alegere politica (a se vedea James si altii, mentionata mai sus, 6869, si,
mutatis mutandis, Olaru si altii impotriva Moldovei, nr. 476/07, 22.539/05,
17.911/08 si 13.136/07, 55, 28 iulie 2009).

171. Curtea a recunoscut deja ca punerea in balanta a drepturilor in cauza si a
castigurilor si pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de
transformare a economiei si a sistemului juridic al statului constituie un exercitiu
141
de o dificultate deosebita.

172. In aceste circumstante, autoritatile nationale trebuie sa beneficieze de o
larga marja de apreciere, nu numai pentru a alege masurile care sa
reglementeze raporturile de proprietate din tara, ci si pentru a avea la dispozitie
timpul necesar pentru punerea lor in aplicare.

173. Totusi, aceasta marja, oricat de mare ar fi ea, nu este nelimitata, iar
exercitarea puterii discretionare a statului, chiar si in cadrul celei mai complexe
reforme a statului, nu poate determina consecinte incompatibile cu normele
stabilite prin Conventie (Broniowski, mentionata mai sus, 182).

174. Conform art. 1 din Protocolul nr. 1, statul are dreptul de a expropria bunuri
inclusiv orice drepturi la despagubire consfintite de lege si de a reduce,
chiar foarte mult, nivelul despagubirilor prin mijloace legislative. Ceea ce prevede
art. 1 din Protocolul nr. 1 este ca valoarea despagubirii acordate pentru o privare
de proprietate operata de stat sa fie "in mod rezonabil in raport" cu valoarea
bunului. O lipsa totala de despagubire nu poate fi considerata ca fiind compatibila
cu art. 1 din Protocolul nr. 1 decat in cazuri exceptionale (Broniowski, mentionata
mai sus, 186).

175. Art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garanteaza un drept la o compensatie integrala
in orice circumstante, o compensatie numai partiala nefacand privarea de
proprietate nelegitima eo ipso in toate cazurile. In mod special, niste obiective
legitime "de utilitate publica", precum cele care urmaresc masuri de reforma
economica sau de dreptate sociala pot milita pentru o rambursare mai mica
decat valoarea de piata integrala [James si altii, mentionata mai sus, 54;
Lithgow si altii impotriva Marii Britanii, 8 iulie 1986, 120, seria A nr. 102, si
Scordino impotriva Italiei (nr. 1) [MC], nr. 36813/97, 95 si urmatoarele, CEDO
2006-V].

176. Astfel, Curtea a admis in mod explicit in cauzele Broniowski si Wolkenberg
ca reforma radicala a sistemului politic si economic din Polonia, precum si
situatia finantelor sale puteau sa justifice limitari draconice la despagubirea
repatriatilor de dincolo de Bug [Broniowski, mentionata mai sus, 183, si
Wolkenberg si altii impotriva Poloniei (dec.), nr. 50.003/99, 63, CEDO 2007-XIV
(extrase)].

177. In plus, din jurisprudenta sa reiese clar ca, in situatia in care Curtea a putut
sa considere ca legile de restituire puse in aplicare pentru a atenua consecintele
incalcarilor masive ale drepturilor de proprietate, cauzate, de exemplu, de
regimurile comuniste, urmareau un scop legitim, aceasta a considerat totusi
necesar sa faca in asa fel incat atenuarea incalcarilor din trecut sa nu creeze noi
nedreptati disproportionate (a se vedea, de exemplu, Pincov si Pinc impotriva
Republicii Cehe, nr. 36.548/97, 58, CEDO 2002-VIII).

142
c) Aplicarea in speta a principiilor mentionate mai sus

178. Curtea observa in primul rand ca, punand in aplicare o legislatie speciala de
restituire si de despagubire, statul roman a optat spre deosebire de alte state
care au suferit o schimbare similara de regim politic in 1989 (paragrafele 85
107 de mai sus) pentru principiul despagubirii integrale pentru privarile de
proprietate care au avut loc in perioada regimului comunist. Astfel, pentru privari
de proprietate suferite acum circa 60 de ani, cum este cazul reclamantelor,
legislatia romana prevede, in lipsa unei posibilitati de restituire, acordarea unei
despagubiri intr-un cuantum egal cu valoarea de piata pe care bunul nationalizat
ar avea-o astazi.

179. Curtea face trimitere la jurisprudenta referitoare la incalcarile dreptului la
respectarea bunurilor persoanelor indreptatite sa primeasca o reparatie pentru
imobilele a caror restituire nu mai este posibila (a se vedea, in special, Strain,
mentionata mai sus; Matache si altii impotriva Romaniei, nr. 38.113/02, 19
octombrie 2006; Viasu, mentionata mai sus, si Katz, mentionata mai sus).

180. Curtea reaminteste in mod special faptul ca, in cauza Viasu (hotararea
mentionata mai sus, 5960), a apreciat ca o decizie administrativa a
autoritatii locale competente prin care i se recunoaste partii interesate un drept la
reparatie este suficienta pentru a crea un "interes patrimonial" aparat de art. 1
din Protocolul nr. 1 si ca, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii
constituie o ingerinta in sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol (a
se vedea si Marin si Gheorghe Radulescu impotriva Romaniei, nr. 15.851/06,
2022, 27 mai 2010).

181. De asemenea, neexecutarea unei decizii administrative care recunoaste
dreptul la o despagubire intr-un cuantum pe care aceasta il stabileste reprezinta
o ingerinta in sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol (Elias
impotriva Romaniei, nr. 32.800/02, 21, 12 mai 2009).

182. Cu atat mai mult, neexecutarea unei hotarari judecatoresti ce recunoaste un
drept la despagubire, chiar daca suma nu a fost stabilita, constituie o ingerinta in
dreptul de proprietate in sensul primei fraze din primul alineat al art. 1 din
Protocolul nr. 1 (Denes si altii impotriva Romaniei, nr. 25.862/03, 4647, 3
martie 2009).

183. Curtea a ajuns la constatarea incalcarii dreptului de proprietate al
reclamantului in Cauza Viasu, tinand cont de ineficienta sistemului de restituire si
in special de intarzierea inregistrata in procedura de plata a despagubirii.

184. In mod special, Curtea a constatat ca partilor interesate nu le era oferita
nicio garantie in ceea ce priveste durata sau rezultatul procedurii in fata Comisiei
Centrale. Ea a observat in plus ca Fondul "Proprietatea" nu functioneaza intr-o
maniera care sa permita acordarea efectiva a unei despagubiri tuturor
143
beneficiarilor legilor de reparatie care alesesera sa primeasca actiuni (a se
vedea, printre altele, Viasu, 7172, si Matache si altii, 42, mentionate mai
sus). Astfel, aceasta inactiune a statului nu era justificata in mod legitim prin
urmarirea unui scop de interes public, in conformitate cu principiile enuntate in
paragrafele 162168 de mai sus.

185. In speta, Curtea observa in ceea ce le priveste pe doamnele Atanasiu si
Poenaru ca, in ciuda faptului ca ele au obtinut, prin mai multe hotarari
judecatoresti ramase definitive (paragraful 19 de mai sus), o constatare a
ilegalitatii privarii lor de proprietate si ca, prin decizia ramasa definitiva din data
de 18 aprilie 2005, autoritatea administrativa locala a fost obligata sa pronunte o
decizie asupra cererii lor, aceste hotarari nu au fost puse in executare nici pana
astazi.

186. Curtea mai observa, in ceea ce o priveste pe doamna Solon, ca in ciuda
faptului ca a obtinut, la data de 30 martie 2006, o hotarare judecatoreasca
definitiva ce stabilea cuantumul despagubirii si ca, ulterior, la data de 24 martie
2009, o decizie administrativa a confirmat acest drept, aceste decizii nu au fost
inca executate.

187. Guvernul invoca in principal numarul mare de cereri de despagubire
similare celor introduse de reclamante, lucru care a condus la ingreunarea
procedurilor administrative, la prelungirea termenelor de solutionare si de plata,
precum si la o sarcina bugetara importanta.

188. Curtea se vede, asadar, confruntata cu cauze dificile, ce releva o
complexitate politica, istorica si faptica tinand de o problema ce ar fi trebuit sa fie
rezolvata de toate autoritatile care au raspunderea deplina de a gasi o solutie
adecvata. Aceasta realitate trebuie sa ghideze Curtea in interpretarea si in
aplicarea Conventiei, care nu trebuie sa fie nici rigide, nici opace fata de
circumstantele faptice concrete.

189. Motivele de ordin faptic avansate de Guvern nu pot fi puse la indoiala.
Totusi, Curtea apreciaza ca aceste constatari nu au fost in mod suficient insotite
de masuri legislative si administrative capabile sa ofere tuturor partilor interesate
in procesul de restituire o solutie coerenta, previzibila si proportionala cu
scopurile de interes public urmarite.

190. In ceea ce priveste planul de actiune prezentat de Guvern, Curtea observa
ca nu a fost trimis Comitetului Ministrilor decat la inceputul anului 2010. Desi
acesta propune cateva solutii interesate, acestea nu sunt insotite inca de un
calendar de adoptare (paragraful 154 de mai sus).

191. Referitor la recentele progrese inregistrate in ceea ce priveste Fondul
"Proprietatea", invocate de Guvern, Curtea observa ca, la ora actuala, din cei
peste 68.000 de creditori inregistrati la Comisia Centrala numai circa 3.500 au
144
beneficiat de transformarea creantei in actiuni la acest fond, a caror
tranzactionare nu este inca posibila pe piata bursiera.

192. Dupa ce a analizat in lumina principiilor enuntate in jurisprudenta sa toate
elementele aflate in posesia sa, Curtea considera ca Guvernul nu a expus niciun
fapt sau argument care sa poata justifica inefectivitatea dreptului reclamantelor la
despagubire.

193. Curtea apreciaza ca, in speta, faptul ca reclamantele nu au primit inca o
despagubire si nu au nicio garantie cu privire la data la care o vor putea primi le-
a impus o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la
respectarea bunurilor lor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

194. Prin urmare, in speta a avut loc incalcarea acestei prevederi.

IV. Asupra aplicarii art. 46 din Conventie

195. Conform acestor prevederi: "1. Inaltele parti contractante se angajeaza sa
se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in care ele sunt parti. 2. Hotararea
definitiva a Curtii este transmisa Comitetului Ministrilor care supravegheaza
executarea ei."

A. Argumentele partilor si ale tertilor intervenienti

1. Argumentele partilor

196. Reclamantele sustin ca, desi procesul de adoptare a masurilor de reparatie
pentru privarile de proprietate suferite inainte de anul 1989 a inceput acum
douazeci de ani, inca nu s-a incheiat. In acest sens, ele observa ca legislatia
relevanta a fost modificata de mai multe ori, ceea ce a avut drept consecinta
complicarea tot mai mare a procesului.

197. Prin urmare, ele considera ca lipsa de reactie adecvata din partea
autoritatilor nationale dupa constatarile facute de Curte in hotararile Viasu, Katz
si Faimblat, mentionate mai sus, este de natura sa aduca atingere caracterului
subsidiar al mecanismului de control instaurat de Conventie.

198. Guvernul arata ca o serie de probleme dintre cele mai grave a condus la
incetinirea procesului de restituire si de despagubire pentru bunurile
nationalizate. Acesta subliniaza amploarea fenomenului nationalizarilor sub
regimul comunist, precum si varietatea bunurilor ce fac obiectul legilor de
restituire.

199. El mai precizeaza ca se confrunta cu un mare numar de cereri de restituire
sau de despagubire provenite de la fosti proprietari sau de la mostenitorii
acestora.
145

200. Apoi arata ca la numarul mare de cereri de despagubire se adauga cerinta
unei despagubiri integrale impusa de legile in vigoare. Conform unei evaluari
aproximative, suma necesara pentru a plati aceste despagubiri se ridica la 21 de
miliarde de euro. Guvernul precizeaza in acest sens ca PIB-ul Romaniei pentru
anul 2009 a fost de 120 de miliarde de euro. Suma despagubirilor platite efectiv
pana in prezent ar fi de circa 84 de milioane de euro.

201. In ceea ce priveste posibilitatea prevazuta de lege de a acorda bunuri sau
servicii drept compensatie, Guvernul sustine ca ea nu poate avea decat o
aplicare foarte restransa din cauza lipsei de bunuri si a caracterului limitat al
rezervelor publice de terenuri ce apartin comunelor.

202. Guvernul mai semnaleaza ca sursa de dificultate pentru punerea in aplicare
a mecanismului de restituire si de despagubire lipsa de informatii cadastrale si
lipsa unui inventar al bunurilor statului.

203. In ceea ce priveste masurile ce trebuie luate din perspectiva art. 46 din
Conventie, Guvernul admite ca sistemul de restituire trebuie sa devina mai
eficient. In acest sens, acesta arata ca in anul 2009 a fost creat un grup de lucru
ce reuneste reprezentanti ai Agentului guvernamental, ai Fondului "Proprietatea",
ai ANRP, ai Ministerului de Finante si ai Ministerului de Justitie. In plus, la data
de 25 februarie 2010, Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei i-a fost
prezentat un plan de actiune. Acesta cuprinde urmatoarele puncte:
infiintarea unei comisii interministeriale avand ca obiect identificarea celor mai
bune solutii pentru finalizarea procesului de restituire a proprietatilor;
modificarea legislatiei in materie de restituire a bunurilor nationalizate in
sensul simplificarii acesteia si al asigurarii unei eficiente mai mari. Cele mai
importante propuneri se refera la stabilirea de termene pentru toate etapele
administrative ale procedurii si la prevederea de sanctiuni in caz de nerespectare
a acestor termene, extinderea suprafetelor de teren ce ar putea fi restituite si
cresterea personalului administrativ implicat in procedurile de restituire;
aprobarea de catre Parlament a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despagubirilor;
organizarea de discutii cu asociatiile fostilor proprietari si cu reprezentantii
societatii civile.

204. In ceea ce priveste o eventuala reforma a nivelului despagubirilor, Guvernul
se arata constient de faptul ca "solutia poloneza" adoptata dupa hotararea
Broniowski ar putea constitui o ipoteza de lucru, subliniind insa faptul ca o astfel
de abordare ar putea provoca nemultumiri in randul persoanelor interesate.

205. In fine, Guvernul considera ca, in situatii precum cea a Romaniei,
caracterizata printr-un dispozitiv legislativ cu consecinte serioase si al carui
impact economic asupra intregii tari este considerabil, autoritatile nationale
trebuie sa beneficieze de o larga putere discretionara pentru a alege masurile ce
146
vizeaza garantarea respectarii drepturilor patrimoniale si trebuie sa poata
beneficia de timpul necesar punerii in aplicare a acestora. In cazul de fata, se
pare ca statul a devenit victima propriilor sale bune intentii.

206. Prin urmare, Guvernul roaga Curtea sa ii ofere sprijin in rezolvarea acestei
probleme, indicandu-i cat mai clar posibil directiile de urmat si hotarand
suspendarea tuturor cauzelor aflate pe rol, care au un obiect similar, pentru a-i
permite sa puna in aplicare masuri potrivite.

2. Argumentele tertilor intervenienti

207. Asociatia pentru Proprietatea Privata considera ca sistemul de reparatie
instaurat de statul roman pentru bunurile imobile nationalizate inainte de 1989
prezinta deficiente majore atat la nivel legislativ, cat si la nivel judiciar,
administrativ si bugetar. Aceasta considera ca legile de "reparatie" sunt inutile in
masura in care dreptul comun, si anume actiunea in revendicare, a oferit
intotdeauna solutii mai simple si mai previzibile.

208. Asociatia considera ca o reducere a nivelului despagubirilor nu poate fi
justificata de pretinsa insuficienta a resurselor bugetare si ar fi de natura sa
compromita speranta legitima pe care legislatia actuala le-o ofera partilor
interesate. De asemenea, aceasta reducere ar aduce atingere principiului
neretroactivitatii legii si principiului nediscriminarii, dat fiind faptul ca mii de
persoane aflate intr-o situatie similara cu cea a persoanelor care asteapta inca
sa fie despagubite au fost deja despagubite la valoarea de piata a bunurilor ce
le-au apartinut.

209. Asociatia ResRo Interessenvertretung Restitution in Rumnien, care
prezinta argumente similare in cea mai mare parte, mai arata ca mecanismul de
despagubire si de restituire actual este foarte lent, ceea ce il face ineficient. In
plus, ea sustine ca autoritatile administrative implicate in acest proces refuza sa
publice rapoarte de activitate, astfel incat procesul este lipsit de transparenta.

B. Aprecierea Curtii

1. Principii generale

210. Curtea reaminteste ca, in conformitate cu art. 46, inaltele parti contractante
se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive pronuntate de Curte in
litigiile in care ele sunt parte, Comitetul Ministrilor fiind insarcinat sa
supravegheze executarea acestor hotarari. De aici rezulta, in special, ca, atunci
cand Curtea constata o incalcare, statul parat are obligatia juridica nu numai de a
le plati partilor interesate sumele alocate ca reparatie echitabila prevazuta de art.
41, dar si sa aleaga, sub controlul Comitetului Ministrilor, masurile generale
si/sau, daca este cazul, individuale, ce trebuie integrate in ordinea sa juridica
interna pentru a pune capat incalcarii constatate de Curte si pentru a-i inlatura pe
147
cat posibil consecintele.

211. Statul parat ramane liber, sub controlul Comitetului Ministrilor, sa aleaga
mijloacele prin care sa indeplineasca obligatia sa juridica in privinta art. 46 din
Conventie, in masura in care aceste mijloace sunt compatibile cu concluziile
cuprinse in hotararea Curtii (Scozzari si Giunta impotriva Italiei [MC], nr.
39.221/98 si 41.963/98, 249, CEDO 2000-VIII, Christine Goodwin impotriva
Regatului Unit [MC], nr. 28.957/95, 120, CEDO 2002-VI, Lukenda impotriva
Sloveniei, nr. 23.032/02, 94, CEDO 2005-X, si S. si Marper impotriva Regatului
Unit [MC], nr. 30.562/04 si 30.566/04, 134, 4 decembrie 2008).

212. Hotarand ca o anumita cauza trebuie tratata conform "procedurii hotararii-
pilot", Curtea cauta sa faciliteze repararea cea mai rapida si cea mai efectiva
posibila a unei disfunctionalitati ce afecteaza protectia dreptului conventional in
cauza in ordinea juridica interna. Unul dintre factorii luati in considerare de Curte
atunci cand a conceput si a implementat aceasta procedura este amenintarea tot
mai mare pe care o reprezinta pentru sistemul Conventiei numarul mare de
cauze repetitive, dintre care unele rezulta din aceeasi problema structurala sau
sistemica.

213. Procedura hotararii-pilot are, inainte de toate, scopul de a ajuta statele
contractante sa isi indeplineasca rolul ce le revine in sistemul Conventiei,
rezolvand acest tip de probleme la nivel national, recunoscandu-le astfel
persoanelor in cauza drepturile si libertatile definite in Conventie, asa cum
prevede art. 1, oferindu-le un remediu mai rapid, usurand in acelasi timp sarcina
Curtii [Broniowski impotriva Poloniei (solutionare amiabila) [MC], nr. 31.443/96,
35, CEDO 2005-IX, si Hutten-Czapska impotriva Poloniei [MC], nr. 35.014/97,
231234, CEDO 2006-VIII].

214. Procedura hotararii-pilot presupune ca aprecierea de catre Curte a situatiei
denuntate intr-o astfel de cauza sa se extinda in mod necesar dincolo de
interesele reclamantului despre care este vorba. Ea ii impune Curtii sa identifice,
pe cat posibil, cauzele problemei structurale si sa analizeze cauza din
perspectiva masurilor generale ce trebuie luate in interesul celorlalte persoane
eventual afectate (Wolkenberg si altii, mentionata mai sus, 35, si, mutatis
mutandis, Olaru si altii, mentionata mai sus, 54).

2. Aplicarea principiilor mentionate mai sus in cauza de fata

a) Aplicarea procedurii hotararii pilot in cauza

215. Curtea observa ca, spre deosebire de cauzele Broniowski si Hutten-
Czapska, mentionate mai sus, in care deficientele din ordinea juridica interna au
fost identificate pentru prima data, Curtea se pronunta in cauzele de fata dupa
mai multe hotarari in care a constatat deja incalcarea art. 6 1 din Conventie si
art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza deficientelor sistemului roman de
148
despagubire sau de restituire [a se vedea, in acelasi sens, Bourdov impotriva
Rusiei (nr. 2), nr. 33.509/04, 129, CEDO 2009-..., Yuriy Nikolayevich Ivanov
impotriva Ucrainei, nr. 40.450/04, 83, CEDO 2009-... (extrase)].

216. Curtea constata ca din cauzele de fata rezulta ca ineficienta mecanismului
de despagubire sau de restituire continua sa fie o problema recurenta si pe scara
larga in Romania. Aceasta situatie persista in ciuda adoptarii hotararilor Viasu,
Faimblat si Katz, mentionate mai sus, in care Curtea i-a indicat Guvernului ca se
impun masuri generale pentru a permite realizarea efectiva si rapida a dreptului
la restituire.

217. Dupa adoptarea acestor hotarari, numarul constatarilor de incalcare a
Conventiei din acest punct de vedere a crescut neincetat si pe rolul Curtii se afla
alte cateva sute de cereri similare. Ele ar putea da nastere pe viitor unor noi
hotarari care constata incalcarea Conventiei. Acesta nu este numai un factor
agravant in ceea ce priveste raspunderea statului fata de Conventie din cauza
unei situatii trecute sau actuale, ci si o amenintare pentru eficienta viitoare a
dispozitivului de control implementat de Conventie [a se vedea, mutatis
mutandis, Bourdov (nr. 2), mentionata mai sus, 129130, si Yuriy
Nikolayevich Ivanov, mentionata mai sus, 86].

218. Fata ce aceasta situatie, Curtea apreciaza ca prezentele cauze se preteaza
la aplicarea procedurii hotarariipilot, asa cum este definita in hotararile
Broniowski, Hutten-Czapska, mentionate mai sus, precum si in hotararile
Bourdov (nr. 2), mentionata mai sus, 129130, Yuriy Nikolayevich Ivanov,
mentionata mai sus, 81, si Olaru si altii, mentionata mai sus, 59.

b) Existenta unei practici incompatibile cu Conventia

219. Hotararile deja pronuntate permit identificarea anumitor cauze ale
disfunctionalitatilor din legislatia si din practica administrativa care, adaugate la
dificultatile expuse de Guvern, au afectat si pot inca sa afecteze in viitor un
numar mare de persoane (paragrafele 198202 de mai sus).

220. Printre aceste cauze, cea mai importanta pare sa fie extinderea treptata a
aplicarii legilor de reparatie aproape asupra tuturor bunurilor imobile
nationalizate, la care se adauga lipsa unei plafonari a despagubirilor.

221. Complexitatea prevederilor legislative si schimbarile ce le-au fost aduse s-
au tradus printr-o practica judiciara neconstanta si au generat o incertitudine
juridica generala in ceea ce priveste interpretarea notiunilor esentiale referitoare
la drepturile fostilor proprietari, ale statului si ale tertilor dobanditori ai bunurilor
imobile nationalizate (Paduraru, mentionata mai sus, 94 si urmatoarele).

222. Curtea observa ca, in fata multitudinii procedurilor de restituire, autoritatile
interne au reactionat prin adoptarea Legii nr. 247/2005 care a stabilit o procedura
149
administrativa de despagubire comuna tuturor bunurilor imobile revendicate.

223. Aceasta unificare, care merge in directia buna prin faptul ca implementeaza
proceduri simplificate, ar fi eficienta daca autoritatile competente, si in special
Comisia Centrala, ar fi dotate cu mijloace umane si materiale corespunzatoare
nivelului sarcinilor ce trebuie indeplinite.

224. In acest sens, Curtea ia nota de faptul ca, fiind confruntata inca de la
infiintarea sa cu un volum important de lucru, Comisia Centrala a examinat
dosarele in ordine aleatorie. Desi criteriul de examinare a fost modificat, in luna
mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare inregistrate la Comisie, numai in
21.260 dintre ele s-au emis decizii de acordare a unui "titlu de despagubire" si
mai putin de 4.000 de plati au fost efectuate (paragraful 77 de mai sus).

225. Lipsa unor termene pentru analizarea dosarelor de catre Comisia Centrala
constituie un alt punct slab al mecanismului intern de despagubire, care a fost
deja identificat de Curte in hotararea Faimblat mentionata mai sus si a fost
recunoscut de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Aceasta din urma a criticat lipsa
de diligenta a Comisiei Centrale si a obligat-o pe aceasta sa analizeze dosarele
intr-un "termen rezonabil" (paragraful 76 de mai sus).

226. Totusi, in lipsa unui termen legal constrangator, Curtea apreciaza ca
obligatia mentionata mai sus risca sa fie teoretica si iluzorie si ca dreptul de
acces la o instanta pentru a denunta intarzierea acumulata in fata Comisiei
Centrale ameninta sa fie golit de continutul sau.

227. In fine, Curtea ia nota de sarcina foarte importanta pe care legislatia in
materie de bunuri imobile nationalizate o impune bugetului de stat si referitor la
care Guvernul recunoaste ca este dificil de suportat. Cu toate acestea, Curtea
este surprinsa de lentoarea cu care inainteaza procedura de cotare la bursa a
Fondului "Proprietatea", desi aceasta cotare a fost prevazuta inca din anul 2005,
iar lansarea tranzactiilor ar fi de natura sa orienteze o parte din beneficiarii
"titlurilor de despagubire" spre piata bursiera, ceea ce ar scadea presiunea
bugetara.

228. Avand in vedere acumularea de disfunctionalitati ale mecanismului de
restituire sau de despagubire, ce persista dupa adoptarea hotararilor Viasu,
Faimblat si Katz, Curtea apreciaza ca este imperativ ca statul sa ia de urgenta
masuri cu caracter general, care sa poata conduce la realizarea efectiva a
dreptului la restituire sau la despagubire, pastrand un just echilibru intre diferitele
interese in cauza.

c) Masuri cu caracter general

229. In ceea ce priveste masurile destinate garantarii eficientei mecanismului
stabilit prin Conventie, Curtea atrage atentia asupra Rezolutiei Res(2004)3 si a
150
Recomandarii Rec(2004)6 ale Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei,
adoptate la data de 12 mai 2004 (paragrafele 8183 de mai sus).

230. Desi, in principiu, nu ii revine Curtii sa defineasca remediile adecvate pentru
ca statul parat sa se poata achita de obligatiile sale decurgand din art. 46 din
Conventie, pentru a acorda sprijinul pe care il solicita statul parat, ea trebuie sa
sugereze, cu titlu pur orientativ, tipul de masuri pe care statul roman le-ar putea
lua pentru a pune capat situatiei structurale constatate.

231. Asa cum a aratat deja Curtea in Hotararea Viasu mentionata mai sus, statul
parat trebuie, inainte de toate, sa inlature orice obstacol din calea exercitarii
efective a dreptului numeroaselor persoane afectate de situatia considerata de
Curte a fi contrara Conventiei, asa cum este cazul reclamantelor, sau, in caz
contrar, sa ofere un remediu adecvat (a se vedea, mutatis mutandis, Yuriy
Nikolayevich Ivanov, mentionata mai sus, 94).

232. Statul parat trebuie, asadar, sa garanteze prin masuri legale si
administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor
persoanelor aflate intr-o situatie similara celei a reclamantelor, tinand cont de
principiile enuntate in jurisprudenta Curtii cu privire la aplicarea art. 1 din
Protocolul nr. 1 (paragrafele 162177 de mai sus). Aceste obiective ar putea fi
atinse, de exemplu, prin modificarea mecanismului de restituire actual, cu privire
la care Curtea a constatat anumite lipsuri, si prin implementarea urgenta a unor
proceduri simplificate si eficiente, intemeiate pe masuri legislative si pe o practica
judiciara si administrativa coerenta, care sa poata mentine un just echilibru intre
diferitele interese in cauza (Viasu, mentionata mai sus, 83).

233. Punerea in balanta a drepturilor in cauza si a castigurilor si pierderilor
diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei si a
sistemului juridic al statului constituie un exercitiu de o dificultate deosebita,
presupunand interventia diverselor autoritati interne. Prin urmare, Curtea
apreciaza ca statului parat trebuie sa i se lase o marja larga de apreciere pentru
a alege masurile destinate sa garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau
sa reglementeze raporturile de proprietate din tara si pentru punerea lor in
aplicare (paragrafele 169177 de mai sus).

234. Curtea ia act cu interes de propunerea avansata de Guvern in planul sau de
actiune ce vizeaza stabilirea unor termene constrangatoare pentru toate etapele
administrative. O astfel de masura, cu conditia sa fie realista si dublata de un
control jurisdictional efectiv, ar putea avea un impact pozitiv asupra eficientei
mecanismului de despagubire.

235. In acelasi timp, Curtea apreciaza ca alte exemple de bune practici si de
masuri de modificare legislativa, ce respecta principiile impuse de Conventie si
de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Conventiei, ar putea
constitui o sursa de inspiratie pentru guvernul parat (a se vedea in special
151
cauzele Broniowski si Wolkenberg, mentionate mai sus). Astfel, refacerea totala
a legislatiei, care sa conduca la reguli de procedura clare si simplificate, ar face
sistemul de despagubire mai previzibil in aplicarea sa, spre deosebire de
sistemul actual, ale carui prevederi sunt dispersate in mai multe legi, ordonante
si hotarari. Plafonarea despagubirilor si esalonarea lor pe o perioada mai lunga
ar putea sa reprezinte, de asemenea, masuri capabile sa pastreze un just
echilibru intre interesele fostilor proprietari si interesul general al colectivitatii.

236. Tinand cont de numarul mare de persoane vizate si de consecintele
importante ale unui astfel de dispozitiv, al carui impact asupra intregii tari este
considerabil, autoritatile nationale raman suverane pentru a alege, sub controlul
Comitetului Ministrilor, masurile generale ce trebuie integrate in ordinea juridica
interna pentru a pune capat incalcarilor constatate de Curte.

d) Procedura de urmat in cauzele similare

237. Curtea reaminteste ca procedura hotararii-pilot are menirea de a permite ca
remediul cel mai rapid posibil sa fie oferit la nivel national tuturor persoanelor
afectate de problema structurala identificata prin hotararea-pilot. Astfel, in
hotarare apilot se poate decide amanarea tuturor cererilor similare in esenta
pentru perioada de timp necesara punerii in aplicare a masurilor cu caracter
general menite sa rezolve respectiva problema structurala (Yuriy Nikolayevich
Ivanov, mentionata mai sus, 95, Broniowski, mentionata mai sus, 198, si
Xenides-Arestis impotriva Turciei, nr. 46.347/99, 50, 22 decembrie 2005).

238. In acest sens, Curtea a considerat necesar, in unele dintre hotararile sale
pilot anterioare, sa adopte o abordare diferentiata in functie de momentul
introducerii cererilor in fata sa, si anume dupa sau inainte de pronuntarea acestor
hotarari [Bourdov (nr. 2), mentionata mai sus, 143146, si Olaru si altii,
mentionata mai sus, 60].

239. Pentru prima categorie, Curtea a apreciat ca reclamantii ar putea fi invitati
sa formuleze capetele de cerere, in primul rand, in fata autoritatilor nationale. In
ceea ce priveste a doua categorie, aceasta a considerat ca ar fi nedrept sa li se
ceara reclamantilor sa sesizeze din nou autoritatile nationale cu capetele de
cerere respective, tinand cont de faptul ca sufereau deja de mai multi ani
consecintele incalcarii drepturilor lor garantate prin Conventie.

240. In toate cazurile, analiza cauzelor similare a fost amanata, in asteptarea
punerii in aplicare a masurilor cu caracter general, pentru un an [Bourdov (nr. 2),
mentionata mai sus, 143, Yuriy Nikolayevich Ivanov, mentionata mai sus, 96,
si Olaru si altii, mentionata mai sus, 61] sau pentru 6 luni (Suljagi? impotriva
Bosniei-Hertegovina, nr. 27.912/02, 65, 3 noiembrie 2009).

241. Avand in vedere numarul foarte mare de cereri indreptate impotriva
Romaniei, referitoare la acelasi tip de contencios, Curtea hotaraste sa suspende
152
pentru o perioada de 18 luni, incepand de la data ramanerii definitive a prezentei
hotarari, analiza tuturor cererilor rezultate din aceeasi problematica generala, in
asteptarea adoptarii de catre autoritatile romane a unor masuri capabile sa ofere
un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparatie.

242. Decizia de suspendare nu afecteaza posibilitatea Curtii de a declara
inadmisibila orice cauza de acest tip sau de a lua act de o solutionare amiabila la
care vor fi ajuns eventual partile, in aplicarea art. 37 sau art. 39 din Conventie
[Bourdov (nr. 2), mentionata mai sus, 144146, si Olaru si altii, mentionata
mai sus, 61].

V. Asupra aplicarii art. 41 din Conventie

243. Conform art. 41 din Conventie: "Daca Curtea declara ca a avut loc o
incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei
parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor
acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie
echitabila."

A. Prejudiciu

244. Primele doua reclamante, doamnele Maria Atanasiu si Ileana Iuliana
Poenaru, solicita restituirea apartamentului in litigiu sau acordarea sumei de
82.000 euro (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit, reprezentand
valoarea apartamentului, stabilita in luna octombrie 2006 de catre un expert
imobiliar. Pentru prejudiciul moral ele solicita suma de 8.200 EUR.

245. A treia reclamanta, doamna Ileana Florica Solon, solicita pentru prejudiciul
material suma de 832.684 EUR, adica echivalentul valorii de piata a terenului la
care se refera cererea sa de reparatie. Pentru sustinerea pretentiilor sale,
aceasta a trimis Curtii doua rapoarte de evaluare, intocmite de 2 experti
imobiliari, ce dateaza din ianuariefebruarie 2009. Primul raport estimeaza
valoarea de piata a bunului la 3.397.785 lei romanesti (RON), adica 802.500
EUR, conform conversiei realizate in acelasi raport, in timp ce al doilea raport
estimeaza bunul la 3.699.852 RON, adica 860.280 EUR. Partea interesata
sustine ca incalcarile invocate i-au creat o stare de incertitudine si de frustrare.
Ea solicita suma de 7.000 EUR pentru prejudiciul moral.

246. Guvernul contesta aceste pretentii.

247. In ceea ce priveste cererea doamnelor Atanasiu si Poenaru, acesta
subliniaza ca nicio instanta sau autoritate administrativa nu le-a recunoscut
partilor interesate un drept la restituirea apartamentului in litigiu. In ceea ce
priveste valoarea acestui apartament, bazandu-se pe concluziile unei expertize
imobiliare efectuate in luna noiembrie 2006, acesta sustine ca valoarea sa de
piata este de 39.603 EUR.
153

248. In ceea ce priveste cererea doamnei Solon, Guvernul reaminteste ca
despagubirea stabilita prin Decizia din data de 21 noiembrie 2003 a Curtii de
Apel Craiova, apoi prin cea din data de 30 martie 2006 a Inaltei Curti de Casatie
si Justitie era de 70 dolari americani (USD) pe metru patrat. In plus, Guvernul
observa ca, in timp ce aceste decizii faceau referire la un teren in suprafata de
2.140 m^2, reclamanta a precizat in formularul sau de cerere ca terenul in
discutie avea o suprafata de numai 1.932 m^2. Guvernul considera, prin urmare,
ca reclamanta si-a limitat astfel obiectul cererii sale la valoarea suprafetei de
1.932 m^2 de teren.

249. Cu privire la prejudiciul moral pe care il sustin cele 3 reclamante, Guvernul
considera ca simpla constatare a incalcarii ar putea constitui o reparatie
echitabila suficienta.

250. Curtea reaminteste ca a constatat incalcarea art. 6 1 din Conventie si art.
1 din Protocolul nr. 1 din cauza ca autoritatile nu au statuat cu promptitudine
asupra cererilor reclamantelor, calculand si platind despagubirile datorate.
Tinand cont de natura incalcarilor constatate, Curtea considera ca reclamantele
au suferit un prejudiciu material si moral.

251. In ceea ce priveste cererea doamnelor Atanasiu si Poenaru, Curtea observa
diferenta substantiala dintre estimarea reclamantelor si cea avansata de Guvern
cu privire la valoarea apartamentului.

252. In ceea ce priveste cererea doamnei Solon, Curtea constata ca reclamantei
i s-a recunoscut printr-o decizie ramasa definitiva o creanta calculata la pretul de
70 USD pe metru patrat ca despagubire pentru terenul in suprafata de 2.140
m^2.

253. Tinand cont de ineficienta sistemului actual de restituire si avand in vedere
in special varsta reclamantelor si faptul ca acestea au inceput procedurile
administrative acum mai bine de noua ani, Curtea, fara a specula asupra
evolutiei pe care o va putea inregistra in viitor mecanismul de despagubire,
considera rezonabil sa le aloce partilor interesate o suma ce ar constitui o
solutionare definitiva si completa a cauzelor de fata.

254. Pe baza elementelor aflate in posesia sa si statuand in echitate, asa cum
prevede art. 41 din Conventie, Curtea aloca, pentru toate prejudiciile, suma de
65.000 EUR doamnelor Atanasiu si Poenaru si suma de 115.000 EUR doamnei
Solon.

B. Cheltuieli de judecata

255. Doamnele Atanasiu si Poenaru au solicitat suma de 1.350 RON pentru
cheltuielile de judecata angajate in fata Curtii, din care onorariul simbolic de circa
154
100 EUR al avocatului lor, domnul C.-L. Popescu, care le apara pro bono. La
data de 5 aprilie 2010, acestea au cerut si rambursarea sumei de 677,26 RON,
reprezentand cheltuieli postale ocazionate de trimiterea observatiilor
complementare in vederea audierii din data de 8 iunie 2010.

256. Doamna Solon a solicitat suma de 6.696,18 EUR pentru cheltuielile de
judecata angajate in fata Curtii. Aceasta prezinta documente justificative pentru
onorariul avocatei sale, in valoare de 6.000 EUR, precum si pentru cheltuielile
postale si de traducere si pentru onorariile expertilor imobiliari, in valoare totala
de 696,18 EUR. La data de 2 iunie 2010, aceasta a cerut si rambursarea
cheltuielilor de judecata angajate pentru audierea tinuta de Curte la data de 8
iunie 2010, si anume 2.150 EUR pentru onorariul avocatei sale si un total de
1.331,52 EUR pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare si de cazare ale
acesteia.

257. Guvernul nu se opune rambursarii cheltuielilor de judecata, cu conditia sa
fie reale, justificate, necesare si rezonabile.

258. Totusi, acesta considera excesiv onorariul avocatei doamnei Solon si
sustine ca aceasta nu a prezentat o situatie recapitulativa care sa permita
evaluarea numarului de ore de lucru ale aparatoarei sale. In plus, el considera ca
onorariile expertilor imobiliari ce au fost angajati nu au legatura cu obiectul
prezentei cauze, dat fiind faptul ca reclamanta nu putea pretinde un drept de
creanta al carui mod de calcul a fost deja stabilit printr-o hotarare judecatoreasca
ramasa definitiva.

259. Curtea, conform jurisprudentei sale, trebuie sa cerceteze daca cheltuielile
de judecata a caror rambursare se solicita au fost angajate in mod real, daca
corespund unei necesitati si daca sunt intr-un cuantum rezonabil (a se vedea, de
exemplu, Nilsen si Johnsen impotriva Norvegiei [MC], nr. 23.118/93, 62, CEDO
1999-VIII).

260. In ceea ce priveste suma solicitata de doamnele Atanasiu si Poenaru, suma
de 1.770,66 EUR platita de Consiliul Europei pe calea asistentei judiciare
acopera cheltuielile de judecata solicitate. Prin urmare, Curtea hotaraste sa
respinga cererea reclamantelor in aceasta privinta.

261. In ceea ce o priveste pe doamna Solon, avand in vedere criteriile stabilite
de jurisprudenta sa si in lipsa unui decont detaliat al orelor de lucru ale avocatei
care a reprezentat-o, Curtea ii acorda 5.000 EUR cu titlu de cheltuieli de
judecata. Din aceasta suma trebuie scazuta suma de 1.848,16 EUR platita de
Consiliul Europei pe calea asistentei judiciare, ceea ce reduce la 3.151,84 EUR
suma ramasa de plata.

C. Dobanzi moratorii

155
262. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata
dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu
3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

CURTEA


1. hotaraste sa conexeze cererile;

2. declara cererile admisibile;

3. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 6 1 din Conventie in ceea ce le
priveste pe reclamantele Maria Atanasiu si Ileana Iuliana Poenaru;

4. hotaraste ca nu se impune sa analizeze separat capatul de cerere
intemeiat pe art. 6 1 din Conventie in ceea ce o priveste pe reclamanta
Ileana Florica Solon;

5. hotaraste ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie
in ceea ce le priveste pe toate reclamantele;

6. hotaraste ca statul parat sa ia masurile care sa garanteze protectia
efectiva a drepturilor enuntate de art. 6 1 din Conventie si art. 1 din
Protocolul nr. 1, in contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de fata,
conform principiilor consacrate de Conventie (paragrafele 229236 de mai
sus). Aceste masuri vor trebui sa fie puse in practica in termen de 18 luni
de la data la care prezenta hotarare va ramane definitiva;

7. hotaraste sa suspende pentru o perioada de 18 luni de la data ramanerii
definitive a prezentei hotarari analiza tuturor cererilor rezultate din aceeasi
problematica generala, fara a prejudicia posibilitatea Curtii de a declara
inadmisibila oricare dintre cauzele de acest tip sau de a lua act de o
solutionare amiabila la care vor fi ajuns eventual partile, in aplicarea art. 37
sau art. 39 din Conventie;

8. hotaraste:
a) ca statul parat sa le plateasca impreuna reclamantelor Maria Atanasiu si
Ileana Iuliana Poenaru, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a
prezentei hotarari conform art. 44 2 din Conventie, suma de 65.000 EUR
(saizeci si cinci mii euro), pentru toate prejudiciile, plus orice suma ce ar
putea fi datorata cu titlu de impozit, ce va fi convertita in moneda nationala
a statului parat la cursul de schimb valabil la data platii;
156
b) ca statul parat sa ii plateasca reclamantei Ileana Florica Solon, in termen
de 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari conform art. 44
2 din Conventie, urmatoarele sume, ce vor fi convertite in moneda
nationala a statului parat la cursul de schimb valabil la data platii:
(i) 115.000 EUR (una suta cincisprezece mii euro), pentru toate prejudiciile,
plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit;
(ii) 3.151,84 EUR (trei mii una suta cincizeci si unu euro si optzeci si patru
centi), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit de catre
reclamanta, pentru cheltuielile de judecata;
c) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la
efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o
rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale
Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;

9. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.