MINISTERUL EDUCAȚIEI

UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA

Noțiune, definiție și bunurile care formează domeniul public

PROFESOR COORDONATOR: Lect. univ. dr. DAN ADRIAN DOȚIU

REALIZAT DE: BUMB COSMINA-ELENA

1
 Cuprins
1. Dreptul de proprietate publică a statului sau a unităților administrativ teritorale – dispziții
generale despre modul de exercitare..................................................................................................2
2. Proprietatea publică din perspectiva Constituției României....................................................2
3. Bunurile care formează domeniul public al unui stat de drept precum și determinarea
acestora.................................................................................................................................................3
4. Bunurile care alcătuiesc domaniul public al statului................................................................5
5. Bunurile aflate în domeniul public care formează obiectul proprietăţii publice....................7
6. Concluzii cu privire la bunurile din proprietatea publică........................................................8
7. Bibliografie...................................................................................................................................9

2
 1. Dreptul de proprietate publică a statului sau a unităților
administrativ teritorale – dispziții generale despre modul de
exercitare
(1) Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din
Constituţie, din cele stabilite în anexele nr. 2 - 4 şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau
prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, şi sunt dobândite de stat sau de unităţile
administrativ-teritoriale prin unul dintre modurile prevăzute de lege.
(2) Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin.
(3) din Constituţie, din cele prevăzute în anexa nr. 2, precum şi din alte bunuri care, potrivit
legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public naţional.
(3) Domeniul public al judeţului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 3,
precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre
a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes
public naţional.
(4) Domeniul public al comunei, al oraşului sau al municipiului este alcătuit din
bunurile prevăzute în anexa nr. 4, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public local,
declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege ca fiind
bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean.1
În art. 286 din Codul Administrativ sunt identificate următoarele trei categorii de
bunuri care alcătuiesc domeniul public:
- bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţie;
- bunurile stabilite în anexele nr. 2 – 4;
- "orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes
public, şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ - teritoriale prin unul
dintre modurile prevăzute de lege".2

2. Proprietatea publică din perspectiva Constituției României

Potrivit Art. 136 din Constituție, există două forme de proprietate:
- Proprietatea privată
- Proprietatea publică.

1
https://lege5.ro/gratuit/gm2dcnrygm3q/domeniu-public-codul-administrativ?dp=gi4tcojwhe4dcoi
2
Drept administrativ. Actul administrativ. Contenciosul administrativ. Domeniul public.
Răspunderea administrativă, Vol 2, ediţia 5.

3
 Proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau
unităților administrativ-teritoriale.
Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic
valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei
economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organica, fac
obiectul exclusiv al proprietății publice.
Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi
date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori
închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosința gratuită instituțiilor de utilitate publică.
Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.3

3. Bunurile care formează domeniul public al unui stat de drept

precum și determinarea acestora
Determinarea bunurilor proprietate publică / din domeniul public, potrivit art. 858
NCC, proprietatea publică cuprinde acele bunuri care, fie prin natura lor, fie prin declaraţia
legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fi fost dobândite prin unul dintre
modurile prevăzute de lege.
De asemenea, legea organică în materie, Legea nr. 213/1998 privind bunurile
proprietate publică, dispune că domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute de art.
136 alin. (3) din Constituţie, revizuită, din bunurile stabilite ca atare prin anexa care face
parte integrantă din lege, precum şi „din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura
lor, sunt de uz sau de interes public" şi au fost dobândite de stat sau de unităţile sale
administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege (art. 3). Rezultă, aşadar, că domeniul
public cuprinde dreptul de proprietate al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale
asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin destinaţia legii, sunt de uz şi de utilitate publid.
De aceea, chiar înainte de adoptarea Legii nr. 213/1998, în practica jurisdicţională
constituţională, cu referire la criteriile de determinare a bunurilor care formează obiect al
proprietăţii publice, s-a decis că, pe de o parte, fac obiectul exclusiv al acesteia bunurile
enumerate expres în art. 135 alin. (4) - în prezent art. 136 alin. (3) - din Constituţie, iar, pe de
alta, cele stabilite de alte legi decât Constituţia, la care acelaşi text constituţional face
trimitere. La rândul lor, aceste alte legi folosesc două metode - în realitate două criterii (n.n.,
C.B.) - spre a determina bunurile care formează obiectul proprietăţii publice: enumerarea
3
Constituția Roâniei, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Carta Drepturilor Fundamentale a
Uniunii Europene, Ediția 2019, Rosetti.

4
unor asemenea bunuri, adică determinarea lor prin lege, sau recurgerea la criteriul destinaţiei
acelor bunuri, care nu poate fi alta decât uzul sau utilitatea publică.
Atât dispoziţiile art. 858 NCC, cât şi cele cuprinse în alte acte normative ce
interesează materia, precum şi practica jurisdicţională constituţională ne permit să
determinăm criteriul de determinare a apartenenţei unui bun la proprietatea publică; acesta
este criteriul destinaţiei ori al afectaţiunii bunului, uzului ori interesului public. Această
destinaţie poate rezulta fie din natura bunului, fie din declaraţia expresă a legii, în sensul că
un anumit bun este de uz ori de interes public.
Destinaţia bunului uzului ori interesului public este condiţia necesară, esenţială, dar
nu suficientă, pentru ca un bun mobil sau imobil să poată forma obiectul proprietăţii publice;
într-adevăr, numai un bun care a intrat în proprietatea publică a statului ori a unităţilor sale
administrativ-teritoriale prin unul dintre modurile prevăzute de lege pentru dobândirea acestui
drept va avea calitatea în discuţie.
Aşa cum vom vedea imediat, art. 863 NCC reglementează modurile specifice de
dobândire a dreptului de proprietate publică, acestea fiind modurile prevăzute de lege. în
acelaşi timp, art. 554 alin. (1) NCC, intitulat proprietatea publică, prevede că aceasta aparţine
statului şi unităţilor sale administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor ori prin
declaraţia legii, sunt de uz sau de interes public, însă numai dacă au fost legal dobândite de
aceste entităţi juridice. Aceasta, deoarece legile speciale au putut sau pot să constituie un
temei juridic pentru dobândirea dreptului de proprietate publică asupra unor categorii de
bunuri. Spre exemplu, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate
publică dispune că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor sale
administrativ-teritoriale - pe noi interesându-ne aici numai bunurile ce pot intra în domeniul
public al acestor subiecte de drept - bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu
respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România este parte şi a legilor în
vigoare la data preluării lor de către stat.
Acele bunuri care au fost preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin
vicierea consimţământului celui de la care au fost trecute în proprietatea statului, pot fi
revendicate de către foştii proprietari ori de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi
speciale de reparaţie; valabilitatea titlului are a fi stabilită de instanţa de judecată competentă
[art. 6 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 213/1998].4

4
https://legeaz.net/dictionar-juridic/dterminare-bunuri-proprietate-domeniu-public

5
 4. Bunurile care alcătuiesc domaniul public al statului
Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri:
1. bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ;
2. spaţiul aerian;
3. apele de suprafaţă, cu albiile lor minore, malurile şi cuvetele lacurilor, apele
subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi
cu potenţialul energetic valorificabil, marea teritorială şi fundul apelor maritime, căile
navigabile interioare;
4. pădurile şi terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de
producţie ori de administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile
neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier
naţional şi nu sunt proprietate privată;
5. terenurile care au aparţinut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945;
terenurile obţinute prin lucrări de îndiguiri, de desecări şi de combatere a eroziunii
solului; terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice şi ale unităţilor de
învăţământ agricol şi silvic, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi de material
săditor din categoriile biologice şi de animale de rasă;
6. parcurile naţionale;
7. rezervaţiile naturale şi monumentele naturii;
8. patrimoniul natural al Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării";
9. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, împreună cu
platoul continental;
10. infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelele şi lucrările de artă;
11. tunelele şi casetele de metrou, precum şi instalaţiile aferente acestuia;
12. drumurile naţionale - autostrăzi, drumuri expres, drumuri naţionale europene,
principale, secundare;
13. canalele navigabile, cuvetele canalului, construcţiile hidrotehnice aferente canalului,
ecluzele, apărările şi consolidările de maluri şi de taluzuri, zonele de siguranţă de pe
malurile canalului, drumurile de acces şi teritoriile pe care sunt realizate acestea;
14. reţelele de transport al energiei electrice;
15. spectre de frecvenţă şi reţelele de transport şi de distribuţie de telecomunicaţii;

6
16. canalele magistrale şi reţelele de distribuţie pentru irigaţii, cu prizele aferente;
17. conductele de transport al ţiţeiului, al produselor petroliere şi al gazelor naturale;
18. lacurile de acumulare şi barajele acestora, în cazul în care activitatea de producere a
energiei electrice este racordată la sistemul energetic naţional, sau cele cu tranşe
pentru atenuarea undelor de viitură;
19. digurile de apărare împotriva inundaţiilor;
20. lucrările de regularizare a cursurilor de ape;
21. cantoanele hidrotehnice, staţiile hidrologice, meteorologice şi de calitate a apelor;
22. porturile maritime şi fluviale, civile şi militare - terenurile pe care sunt situate acestea,
diguri, cheiuri, pereuri şi alte construcţii hidrotehnice pentru acostarea navelor şi
pentru alte activităţi din navigaţia civilă, bazine, acvatorii şi şenale de acces, drumuri
tehnologice în porturi, monumente istorice aflate în porturi, cheiuri şi pereuri situate
pe malul căilor navigabile, în afara incintelor portuare destinate activităţilor de
navigaţie;
23. terenurile destinate exclusiv instrucţiei militare;
24. pichetele de grăniceri şi fortificaţiile de apărare a ţării;
25. pistele de decolare, aterizare, căile de rulare şi platformele pentru îmbarcare-debarcare
situate pe acestea şi terenurile pe care sunt amplasate;
26. statuile şi monumentele declarate de interes public naţional;
27. ansamblurile şi siturile istorice şi arheologice;
28. muzeele, colecţiile de artă declarate de interes public naţional;
29. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea: Parlamentul, Preşedinţia,
Guvernul, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale şi instituţiile publice subordonate acestora; instanţele judecătoreşti şi
parchetele de pe lângă acestea; unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale şi ale
Ministerului de Interne, ale serviciilor publice de informaţii, precum şi cele ale
Direcţiei generale a penitenciarelor; serviciile publice descentralizate ale ministerelor
şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi
prefecturile, cu excepţia celor dobândite din venituri proprii extrabugetare, care
constituie proprietatea privată a acestora.

7
 5. Bunurile aflate în domeniul public care formează obiectul
proprietăţii publice
Bunurile aflate în domeniul public care formează obiectul proprietăţii publice, potrivit
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, domeniul public
este alcătuit din bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) - în prezent art. 136 alin. (3) - din
Constituţie, din cele stabilite prin anexa care face parte integrantă din lege şi din orice alte
bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite
de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
Anexa la care se referă art. 3 din Legea nr. 213/1998 cuprinde liste separate de bunuri
care fac parte din domeniul public al statului (I), din domeniul public judeţean (II) şi din
domeniul public local (III), acesta din urmă aparţinând comunelor, oraşelor şi municipiilor. În
anexă sunt enumerate bunurile prevăzute de Constituţia din 1991, bunuri cuprinse în unele
reglementări speciale, precum şi alte categorii de bunuri. Oricum, enumerarea din anexă
privitoare la bunurile din domeniul public, de interes naţional, judeţean sau local, nu poate fi
exhaustivă, ci numai exemplificativă, oricât de cuprinzătoare ar fi ea.
Mai mult, în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, toate
bunurile aparţinând domeniului public au fost supuse inventarierii; această obligaţie a fost
impusă de lege atât statului, cât şi unităţilor sale administrativ-teritoriale, după procedura
prevăzută de art. 19-21 din Legea nr. 213/1998, precum şi de Norme metodologice adoptate
în baza acestor dispoziţii. De asemenea, art. 122 din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001 dispune că toate bunurile ce aparţin unităţilor administrativ-teritoriale, deci şi cele
din domeniul public al acestora, sunt supuse inventarierii anuale. în orice caz, după cum s-a
observat, înscrierea unui bun într-un asemenea inventar face să se prezume apartenenţa
bunului respectiv la domeniul public al entităţii juridice titulare a acestui domeniu.
La rândul său, art. 859 NCC determină obiectul proprietăţii publice, delimitând-o de
domeniul privat. Reluând dispoziţiile art. 136 alin. (3) din Constituţie, art. 859 alin. (1)
precizează care sunt bunurile obiect exclusiv al proprietăţii publice, respectiv bogăţiile de
interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de
interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale platoului continental, precum
şi alte bunuri stabilite prin lege organică. Cel de-al doilea alineat al aceluiaşi text dispune că
celelalte bunuri, care aparţin statului ori unităţilor sale administrativ-teritoriale, fac parte,
după caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora, însă numai dacă au fost
dobândite, la rândul lor, prin unul dintre mijloacele prevăzute de lege.

8
 6. Concluzii cu privire la bunurile din proprietatea publică
Din cele mai sus arătate putem să tragem mai multe concluzii.
O primă concluzie este aceea că există bunuri care fac parte exclusiv din domeniul
public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz. Acestea sunt bunurile
prevăzute de art. 136 alin. (3) din Constituţie, pentru domeniul public al statului, şi bunurile
prevăzute ca aparţinând acestuia sau unităţilor administrativ-teritoriale prin legi organice.
O a doua concluzie este aceea că, în măsura în care anumite bunuri nu fac parte
exclusiv din domeniul public, ele se pot regăsi atât în cadrul acestuia, cât şi în domeniul
privat, care poate avea ca titular statul sau unităţile sale administrativ-teritoriale. De
asemenea, ele pot fi şi în proprietate privată, aparţinând oricărui alt subiect de drept, în
condiţiile legii.
Aşa fiind, se impune şi o a treia concluzie, de ordin general, în sensul că, spre a vedea
în ce măsură unui bun, care nu este exclusiv proprietate publică şi cu privire la care nu există
nicio dispoziţie legală prin care să fie declarat ca atare, urmează a i se aplica criteriul general
în materie oferit de lege, anume acel bun să fie, prin natura lui, de uz şi de utilitate publică.
Totuşi, pentru ca un bun să fie în proprietate publică, mai trebuie îndeplinită o
condiţie, anume el să fi intrat în proprietatea statului cu respectarea prevederilor legale
privitoare la dobândirea bunului în cauză, în vigoare la data când aceasta a avut loc. După
cum s-a observat, simpla existenţă a unui bun în patrimoniul statului sau al unităţii
administrativ-teritoriale nu este de natură să conducă, în mod automat, la concluzia că acel
bun aparţine domeniului public, chiar prin aplicarea criteriilor cunoscute, cu excepţia
bunurilor prevăzute de art. 136 alin. (3) din Constituţie, care fac exclusiv obiectul proprietăţii
publici.
În aplicarea acestui principiu, cu referire la terenuri agricole, în practica
judecătorească s-a decis în sensul că, în măsura în care un asemenea teren a fost preluat de
stat cu nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la modul de efectuare a schimburilor de
terenuri, în vigoare la data când operaţiunea juridică a avut loc, statul nu a dobândit dreptul
de proprietate asupra acelui bun, ci este un simplu detentor precar, cu toate consecinţele
juridice ce decurg din această situaţie.5

7. Bibliografie

5
https://legeaz.net/dictionar-juridic/bunuri-domeniu-public-proprietate-publica

9
 Constituția Roâniei, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Carta Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene, Ediția 2019, Rosetti.
 Drept administrativ. Actul administrativ. Contenciosul administrativ. Domeniul
public. Răspunderea administrativă, Vol 2, ediţia 5.
 https://lege5.ro/gratuit/gm2dcnrygm3q/domeniu-public-codul-administrativ?
dp=gi4tcojwhe4dcoi
 https://legeaz.net/dictionar-juridic/bunuri-domeniu-public-proprietate-publica
 https://legeaz.net/dictionar-juridic/dterminare-bunuri-proprietate-domeniu-public

10