Sunteți pe pagina 1din 19

10.12.

2015

Exproprierea pentru cauza


de utilitate publica

Student : Ilie Alexandru


Universitatea Valahia ; Specializare Drept
Anul II ; Grupa 201

Cuprins
Natura juridica si obiectul exproprierii Pagina 3
Principiile exproprierii Pagina 4
Procedura exproprierii Etapa declararii utilitatii publice Pagina 7
Etapa masurilor premergatoare exproprierii Pagina 11
Efectele juridice ale exproprierii Pagina 14
Speta pagina 17

Exproprierea
1.1. Natura juridica si obiectul exproprierii
Legislatia aplicabila in momentul de fata in materia exproprierii este reprezentata de art.44 alin.
(3) si (6) din Constitutie, republicata, art.481 din Codul civil, Legea nr.33/1994 privind
exproprierea pentru cauza de utilitate publica1 si Regulamentul privind procedura de lucru a
comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii publice pentru
lucrari de interes national sau de interes local, aprobat prin H.G. nr.583/19942.
Astfel, potrivit Constitutie , nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica,
stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire, se mai precizeaza faptul ca despagubirile se
stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie. 1
La fel, art.481 din Codul civil de la 1864 prevede ca nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara
numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.
Legea nr.33/1994 a fost adoptata, asa cum se precizeaza in preambulul sau, tinand seama de
caracterul de exceptie, conferit de Constitutie si de Codul civil, cedarii prin expropriere a dreptului de
proprietate privata, drept a carui protectie se realizeaza prin garantarea si ocrotirea sa de catre lege, in
mod egal, indiferent de titular. Aceasta lege, la care ne vom referi pe larg in cuprinsul acestei sectiuni,
constituie o reglementare care stabileste cadrul legal adecvat pentru extinderea domeniului public
potrivit procedurilor de expropriere si stabilire a despagubirilor, constituind totodata si un instrument
de aparare a dreptului de proprietate privata.
Regulamentul aprobat prin H.G. nr.583/1994 stabileste procedura de lucru a comisiilor pentru
efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii publice pentru lucrari de interes national
sau de interes local, avand dispozitii referitoare la componenta comisiilor si modul de functionare al
acestora, etapele cercetarii prealabile si etapele declararii utilitatii publice, la care ne vom referi pe larg
in cadrul sectiunii de fata.
Natura juridica a exproprierii a constituit o tema disputata intre autorii de drept civil si autorii de drept
administrativ.
Astfel, autorii de drept civil au definit exproprierea ca fiind o institutie juridica de drept public care
consta in achizitia fortata, cu titlu oneros, pentru cauza de utilitate publica, in conditiile legii si sub
control judiciar, a unor bunuri imobile proprietate privata'.
Alti autori de drept civil au prezentat operatiunea juridica de expropriere fie ca o restrictie/limita a
exercitarii dreptului de proprietate privata4, fie ca o modalitate de stingere a dreptului de proprietate5.
Autorii de drept administrativ6 au definit exproprierea ca fiind trecerea fortata in proprietatea publica,
prin hotarare judecatoreasca, a unor imobile aflate in proprietate privata, cu o justa si prealabila
despagubire in temeiul unei cauze de utilitate publica.
in schimb, Legea nr.213/1998, la art.7 lit.c), defineste, in mod expres, exproprierea ca fiind un mod de
dobandire a dreptului de proprietate publica si de aceea consideram ca stabilirea naturii juridice a
acestei operatiuni juridice trebuie realizata, din punct de vedere al dreptului administrativ, prin ceea ce
reprezinta ea ca efecte pentru proprietatea publica, iar nu prin efectele produse asupra proprietatii
private.

1 Constitutia Romaniei republicata art 44 alin (3) si (6)

Deci, cu alte cuvinte, inainte de a fi o restrictie sau o limita a exercitarii dreptului de proprietate
privata, ori un mod de stingere a acestui drept, exproprierea trebuie analizata prin prisma efectelor
pozitive pe care le produce constituirea domeniului public in scopul interesului general si al utilitatii
publice.
Astfel, exproprierea poate fi definita ca fiind o operatiune juridica de drept public care are ca efect
principal constituirea domeniului public prin dobandirea dreptului de proprietate publica asupra unor
bunuri proprietate privata, pe baza unei juste si prealabile despagubiri, in scopul satisfacerii interesului
general prin executarea unor lucrari de utilitate publica.
Obiectul exproprierii este precizat de Legea nr.33/1994, potrivit caruia pot fi expropriate bunurile
imobile proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu sau fara scop lucrativ, precum si cele
aflate in proprietatea privata a comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor. 2
Deci, in primul rand, rezulta ca pot face obiect al exproprierii numai bunurile imobile, nu si cele mobile
care, asa cum vom vedea, pot fi doar rechizitionate in conditiile Legii nr. 132/1997 privind rechizitiile de
bunuri si prestarile de servicii in interes public.
in al doilea rand, rezulta ca pot fi expropriate numai bunurile imobile aflate in proprietate privata a
persoanelor fizice sau a persoanelor juridice.
De la aceasta regula exista o exceptie, in situatia in care statul este expropriator, iar bunurile imobile
fac parte din proprietatea privata a statului, cand sunt aplicabile prevederile art.8 alin.(l) din Legea
nr.213/1998 potrivit carora trecerea bunurilor din domeniul privat al statului in domeniul public al
acestuia se face prin hotarare a Guvernului.
De asemenea, o alta exceptie exista in situatia in care expropriator este o unitate administrativteritoriala, iar bunurile imobile fac parte din proprietatea privata a acesteia, cand, potrivit dispozitiilor
aceluiasi text de lege, trecerea bunurilor din domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale in
domeniul public al acestora se face prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General
al Municipiului Bucuresti si a consiliului local, dupa caz.
In al treilea rand, din continutul prevederilor art.2 din Legea nr.33/1994 mai rezulta si ca nu pot face
obiect al exproprierii bunurile imobile care fac parte din domeniul public, indiferent daca expropriator ar
urma sa fie statul, iar domeniul public este al unitatilor administrativ-teritoriale, ori daca domeniul
public este al statului, iar expropriator ar urma sa fie o unitate administrativ-teritoriala.
Astfel, pentru prima situatie, cand bunurile imobile sunt necesare domeniului public al statului, sunt
aplicabile prevederile art.9 alin.(2) din Legea nr.213/1998 potrivit carora trecerea unui bun din
domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul public al statului se face, la cererea
Guvernului, prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti
sau a consiliului local.
Pentru a doua situatie, cand bunurile imobile sunt necesare domeniului public al unei unitati
administrativ-teritoriale, sunt aplicabileprevederile art.9 alin.(l) din aceeasi lege, potrivit carora
trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati administrativteritoriale se face la cererea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului
Bucuresti sau a consiliului local, dupa caz, prin hotarare a Guvernului.
1.2. Principiile exproprierii
Legislatia aplicabila exproprierii si natura juridica a acesteia, asa cum au fost citate si prezentate mai
sus, contureaza pe deplin principiile fundamentale pentru realizarea acestei operatiuni juridice.

2 Legea 33/1994 ( - privind exproprierea pentru cauza de utilitate plublica ) art. 2

1.2.1. Exproprierea este o operatiune realizata pe bazei unui regim juridic mixt, predominant de drept
public
In cazul dobandirii bunurilor mobile, statul si unitatile administrativ-teritoriale folosesc, de regula,
procedee specifice dreptului privat, in mod exceptional, statul si unitatile administrativ-teritoriale pot
recurge la rechizitia de bunuri mobile, in conditiile Legii nr. 132/1997 privind rechizitiile de bunuri si
prestarile de servicii in interes public.
in cazul bunurilor imobile, atat statul, cat si unitatile administrativ-teritoriale, in calitate de persoane
juridice de drept public, folosesc procedeul exproprierii pentru utilitate publica, reglementat de Legea
nr.33/1994, caracterizat in literatura de specialitate ca fiind un regim juridic administrativ 7.
intr-adevar, declararea utilitatii publice, care reprezinta conditia sine qua non a declansarii procedurii
de expropriere, se realizeaza de organe ale administratiei publice - Guvernul sau consiliile judetene, ori
Consiliul General al Municipiului Bucuresti, prin adoptarea unor acte administrative, supuse exclusiv
unui regim de drept administrativ.
De asemenea, litigiile privind actele administrative prin care a fost declarata utilitatea publica sunt de
competenta instantei de contencios administrativ potrivit Legii nr.554/2004, precum si litigiile care au
ca obiect contestatiile impotriva hotararilor Comisiei de solutionare a contestatiilor, potrivit art.20 din
Legea nr.33/1994.
Dar, analizand intreaga procedura a exproprierii, observam ca, potrivit legislatiei actuale, solutionarea
cererii de expropriere, stabilirea despagubirilor, eliberarea titlului executoriu si punerea in posesie a
expropriatorului se realizeaza in fata tribunalului ca instanta de drept comun.
De aceea, consideram ca exproprierea reprezinta o operatiune supusa unui regim juridic mixt, in cadrul
caruia regimul de drept public, si anume cel de drept administrativ, este predominant.
Concluzia ca regimul de drept administrativ este regimul juridic dominant, care guverneaza
operatiunea juridica a exproprierii, rezulta si din faptul ca faza judecatoreasca desfasurata in fata
instantelor de drept civil nu este o procedura obligatorie, aceasta survenind doar in mod subsidiar, in
situatiile in care partile - expropriatorul si expropriatul - nu ajung la un acord de vointa in ceea ce
priveste modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, precum si natura si cuantumul
despagubirii.
1.2.2. Exproprierea se poate realiza numai pentru o cauza de utilitate publica
Acest principiu, consacrat de Legea nr.33/1994, potrivit caruia exproprierea se declara pentru lucrari de
utilitate publica, de interes national sau de interes local, pune in evidenta caracterul exceptional al
acestei operatiuni juridice de dobandire a proprietatii publice. 3
Cauza de utilitate publica este definita de scopul urmarit de expropriator - statul sau unitatile
administrativ-teritoriale, care va consta intotdeauna in realizarea unor lucrari de utilitate publica.
Sfera lucrarilor de utilitate publica este stabilita la art.6 din Legea nr.33/1994, potrivit caruia sunt de
utilitate publica lucrarile privind: prospectiunile si explorarile geologice; extractia si prelucrarea
substantelor minerale utile; instalatii pentru producerea energiei electrice; caile de comunicatii;
deschiderea, alinierea si largirea strazilor; sistemele de alimentare cu energie electrica,
telecomunicatii, gaze, termoficare, apa, canalizare; instalatii pentru protectia mediului; indiguiri si
regularizari de rauri, lacuri de acumulare pentru surse de apa si atenuarea viiturilor; derivatii de debite
pentru alimentari cu apa si pentru devierea viiturilor; statii hidrometeorologice, seismice si sisteme de
avertizare si prevenire a fenomenelor naturale periculoase si de alarmare a populatiei, sisteme de
irigatii si desecari; lucrari de combatere a eroziunii de adancime; cladirile si terenurile necesare
constructiilor de locuinte sociale si altor obiective sociale de invatamant, sanatate, cultura, sport,

3 Legea 33/1994 ( - privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica ) art. 5

protectie si asistenta sociala, precum si de administratie publica si pentru autoritatile judecatoresti;


salvarea; protejarea si punerea in valoare a monumentelor, ansamblurilor si siturilor istorice, precum si
a parcurilor nationale, rezervatiilor naturale si a monumentelor naturii; prevenirea si inlaturarea
urmarilor dezastrelor naturale - cutremure, inundatii, alunecari de terenuri; apararea tarii, ordinea
publica si siguranta nationala.
De asemenea, sfera lucrarilor de utilitate publica poate fi completata, potrivit art.7 alin.(3) din aceeasi
lege, cu orice alte lucrari decat cele prevazute la art. 6, iar utilitatea publica se declara, pentru fiecare
caz in parte, prin lege.
O cauza speciala de utilitate publica poate surveni in situatia reglementata la art.7 alin.(4) din aceeasi
lege, potrivit caruia tot prin lege se poate declara utilitatea publica in situatii exceptionale, in cazul in
care -indiferent de natura lucrarilor - sunt supuse exproprierii lacasuri de cult, monumente, ansambluri
si situri istorice, cimitire, alte asezaminte de valoare nationala deosebita ori localitati urbane sau rurale
in intregime.
Legat de aceasta ultima reglementare, trebuie mentionat ca exproprierea monumentelor istorice si a
zonelor de protectie a acestora poate fi declansata doar cu avizul prealabil al Ministerului Culturii si
Cultelor, sub sanctiunea ca infractiune potrivit art.9 alin.(3) si art.55 alin.(l) dinLegeanr.422/2001 8.
Un caz special de utilitate publica este reglementat la art.2 alin.(l) din Legea nr.198/2004 9, potrivit
caruia prin prezenta lege se declara de utilitate publica toate lucrarile de constructie de autostrazi si
drumuri nationale, expropriator fiind statul roman prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri
Nationale din Romania - S.A. de sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului',
ceea ce reprezinta o declaratie generala a utilitatii publice pentru doua categorii de lucrari:
constructiile de autostrazi si, respectiv, constructiile de drumuri nationale, asa cum sunt acestea
definite in alin.(2) si, respectiv alin.(3) ale aceluiasi articol al legii.
1.2.3. Exproprierea se poate realiza numai dupa o dreapta si prealabila despagubire
Acest principiu impune expropriatorului obligatia de a-1 compensa pe proprietarul imobilului, cat si pe
ceilalti titulari de drepturi reale asupra bunului expropriat, prin plata unei despagubiri drepte, adica in
masura sa acopere integral pagubele suferite de acestia.
Astfel, potrivit art.26 din Legea nr.33/1994, despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si
din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite. La calcularea cuantumului
despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit,
imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza,
precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite, luand in
considerare si dovezile prezentate de acestia, expertii urmand sa procedeze la defalcarea
despagubirilor cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.
in situatia in care este vorba de o expropriere partiala, daca partea de imobil ramasa neexpropriata va
dobandi un spor de valoare ca urmare a lucrarilor ce se vor realiza, expertii vor putea propune instantei
o eventuala reducere numai a daunelor.
Principiul acordarii unei despagubiri drepte exclude posibilitatea plafonarii cuantumului acesteia, asa
cum se proceda in legislatia regimului comunist10. Totodata, principiul enuntat impune ca acordarea
justei despagubiri sa fie prealabila trecerii bunului in proprietatea publica a statului sau unitatilor
administrativ-teritoriale, ceea ce face ca despagubirea pentru imobilul pierdut sa fie reala si efectiva.
l .2.4. Posibilitatea ca exproprierea sa fie dispusa si despagubirea sa fie stabilita prin hotarare
judecatoreasca
Acest principiu a fost formulat in doctrina civila' in termenii ca exproprierea se dispune si
despagubirea se stabileste prin hotarare judecatoreasca', fiind consacrat prin art.4 din Legea
nr.33/1994, potrivit caruia Cei interesati pot conveni atat asupra modalitatii de transfer al dreptului de
proprietate, cat si asupra cuantumului si naturii despagubirii, cu respectarea dispozitiilor legale privind

conditiile de fond, de forma si de publicitate, fara a se declansa procedura de expropriere prevazuta in


prezenta lege. in cazul in care acordul de vointa al partilor priveste numai modalitatea de transfer al
dreptului de proprietate, dar nu si cuantumul sau natura despagubirii, instantele judecatoresti vor lua
act de intelegerea partilor si vor stabili numai cuantumul sau natura despagubirii, potrivit cap. IV din
prezenta lege'.
Totusi, se accepta concluzia ca solutionarea cererii de expropriere de catre instantele de drept comun si
stabilirea despagubirilor prin hotarare judecatoreasca reprezinta o procedura subsidiara, deoarece
daca exista acordul partilor, respectiv acordul incheiat intre o anumita autoritate publica si titularii
drepturilor reale cu privire la un anumit imobil, transferul dreptului de proprietate si sumele cuvenite
acestor titulari sunt efectul conventiei incheiate cu respectarea dispozitiilor legale privind conditiile de
fond, de forma si de publicitate fara a mai fi necesara procedura exproprierii' .
De altfel, caracterul subsidiar al procedurii in fata instantelor de drept comun a fost consacrat ca
principiu constitutional la art.44 alin.(6) din Constitutie, republicata, de unde rezulta in mod expres ca
numai in caz de divergenta, cand despagubirile pentru expropriere nu pot fi stabilite de comun acord
cu proprietarul, acestea vor fi stabilite prin justitie.
in concluzie, apreciem ca, intr-adevar, operatiunea juridica a exproprierii este guvernata de principiul
posibilitatii ca aprobarea exproprierii si stabilirea despagubirilor sa fie realizate prin justitie, in cazul in
care expropriatorul si expropriatul nu cad de comun acord asupra modalitatii de transfer al dreptului de
proprietate si asupra cuantumului si naturii despagubirii.
1.3. Procedura exproprierii
in literatura de specialitate13 a fost exprimata opinia ca procedura exproprierii se deruleaza pe
parcursul a doua faze distincte: faza administrativa si faza judiciara, etapizare care rezulta, de altfel,
chiar din filosofia Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.
1.3.1. Faza administrativa a procedurii exproprierii Faza administrativa a procedurii exproprierii, la
randul sau, se deruleaza in doua etape: etapa declararii utilitatii publice si etapa masurilor
premergatoare exproprierii, astfel ca vom prezenta procedura exproprierii in raport cu aceasta
etapizare.
A. Etapa declararii utilitatii publice cuprinde, la randul sau, mai multe activitati: initierea declararii
utilitatii publice, efectuarea cercetarii prealabile declararii utilitatii publice si, respectiv, declararea
propriu-zisa a utilitatii publice.
a) Initierea declararii utilitatii publice apartine, potrivit logicii prevederilor Legii nr.33/1994,
expropriatorului, care, conform art.12 alin.(2) din lege, poate fi statul, prin organismele desemnate de
Guvern, pentru lucrarile de interes national, si judetele, municipiile, orasele si comunele, pentru
lucrarile de interes local.
Dar, din prevederile art.8 din lege, rezulta ca declararea utilitatii publice se face numai dupa efectuarea
unei cercetari prealabile care, in conformitate cu art.9 din aceeasi lege, este realizata, pentru lucrarile
de interes national, de catre comisii numite de Guvern, iar pentru lucrarile de interes local de catre
comisii numite de delegatia permanenta a consiliului judetean sau de primarul general al municipiului
Bucuresti.
Or, potrivit art.3 si 4 din H.G. nr.583/1994 si art.3 din Regulamentul privind procedura de lucru a
comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii publice pentru lucrari de
interes national sau de interes local, aprobat prin aceasta hotarare a Guvernului, numirea comisiilor
pentru efectuarea cercetarii prealabile si efectuarea cercetarii prealabile se realizeaza pe baza unei
documentatii numite dosar pentru cercetarea prealabila, intocmit de initiatorul lucrarii, avand
continutul prevazut in anexa nr. l la regulament.

Deci, initierea declararii utilitatii publice apartine initiatorului lucrarii de utilitate publica, el fiind cel
care intocmeste documentatia pentru declansarea procedurii prealabile si numirea comisiilor pentru
efectuarea cercetarii prealabile, solicitand totodata si declararea utilitatii publice.
b) Efectuarea cercetarii prealabile declararii utilitatii publice
Asa dupa cum am precizat deja, conform art.8 din Legea nr.33/1994, declararea utilitatii publice se face
numai dupa efectuarea unei cercetari prealabile si conditionat de inscrierea lucrarii in planurile
urbanistice si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localitati sau zone unde se
intentioneaza executarea ei.
Cercetarea prealabila se efectueaza de catre comisiile la care se refera art.9 din lege. Astfel, cercetarea
prealabila pentru lucrarile de interes national se face de catre comisii numite de Guvern, iar pentru
lucrarile de interes local de catre comisii numite de delegatia permanenta a consiliului judetean sau de
primarul general al municipiului Bucuresti.
Comisiile numite de Guvern, pentru lucrarile de interes national, vor fi alcatuite din: reprezentantul
administratiei publice centrale care coordoneaza domeniul de activitate pentru care se realizeaza
lucrarea de utilitate publica, reprezentantul Ministerului Dezvoltarii Lucrarilor Publice si Locuintei,
reprezentantul Ministerului Economiei si Finantelor, presedintele consiliului judetean si sefii
compartimentelor de resort, precum si primarii localitatilor pe raza carora se desfasoara lucrarea de
utilitate publica.
Comisiile pentru lucrarile de interes local vor fi alcatuite din reprezentantul consiliului judetean sau al
Consiliului General al Municipiului Bucuresti, precum si din reprezentantii consiliilor locale interesate.
Componenta comisiilor de mai sus este stabilita prin Regulamentul privind procedura de lucru a
comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii publice pentru lucrari de
interes national sau de interes local, aprobat prin H.G. nr.583/1994.
Astfel, Comisiile pentru lucrari de interes national si pentru situatiile prevazute de art. 32 din Legea
privind exproprierea vor avea urmatoarea componenta:
- reprezentantul Ministerului Dezvoltarii Lucrarilor Publice si
Locuintei cu rang de ministru sau secretar de stat, sau un imputernicit al acestuia, care va
avea calitatea de presedinte al comisiei;
- reprezentantul autoritatii administratiei publice centrale care coordoneaza domeniul de
activitate pentru care se realizeaza lucrarea de utilitate publica, cu rang de secretar de stat,
subsecretar de stat sau director general;
- reprezentantul Ministerului Economiei si Finantelor, cu rang de secretar de stat sau director
general;
- presedintii consiliilor judetene, respectiv primarul general al
municipiului Bucuresti, pe al caror teritoriu administrativ se desfasoara lucrarea de utilitate
publica;
- directorii directiilor de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor judetene, respectiv
directorul Directiei de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul Consiliului General al
Municipiului Bucuresti;
-

sefii oficiilor de cadastru ale judetelor, respectiv seful oficiului de cadastru al municipiului Bucuresti;

primarii localitatilor pe raza carora se desfasoara lucrarea de utilitate publica.

Comisiile pentru lucrari de interes local care se desfasoara pe teritoriul unui singur judet sau al
municipiului Bucuresti vor avea urmatoarea componenta:
- vicepresedintele sau directorul Directiei de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul consiliului
judetean, respectiv viceprimarul municipiului Bucuresti sau directorul Directiei de urbanism si
amenajarea teritoriului
din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucuresti, desemnat
prin decizia delegatiei permanente a consiliului judetean, respectiv prin dispozitia primarului general al
municipiului Bucuresti, in calitate de presedinte al comisiei;
- viceprimarii si sefii compartimentelor de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor
locale ale municipiilor si oraselor si, dupa caz, viceprimarii comunelor pe teritoriul carora se desfasoara
lucrarea de utilitate publica, precum si reprezentantii consiliilor locale interesate in realizarea
lucrarilor, altele decat cele pe teritoriul carora se desfasoara lucrarea de utilitate publica, desemnati
prin dispozitia primarilor.
Comisiile pentru lucrari de interes local care se desfasoara pe teritoriul mai multor judete si, dupa caz,
al municipiului Bucuresti, vor avea urmatoarea componenta:
- vicepresedintii consiliilor
judetene sau directorii directiilor de
urbanism
si
amenajarea
teritoriului
din
cadrul
consiliilor
judetene,
respectiv viceprimarul municipiului Bucuresti sau directorul
Directiei de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul
Consiliului General al Municipiului Bucuresti, desemnati prin decizia delegatiei permanente a
consiliilor judetene, respectiv prin dispozitia primarului general al municipiului Bucuresti. Presedinte al
comisiei va fi desemnat reprezentantul consiliului judetean, respectiv al Consiliului General al
Municipiului Bucuresti, pe al carui teritoriu administrativ se afla ponderea cea mai mare de imobile
propuse pentru expropriere;
- viceprimarii si sefii compartimentelor de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor
locale ale municipiilor si oraselor si, dupa caz, viceprimarii comunelor pe teritoriul carora se desfasoara
lucrarea de utilitate publica, precum si reprezentantii consiliilor locale interesate in realizarea
lucrarilor, altele decat cele pe teritoriul carora se realizeaza lucrarea de utilitate publica, desemnati prin
dispozitia primarilor.
Etapele cercetarii prealabile si modul de functionare a comisiilor de mai sus, precum si a secretariatului
fiecareia dintre acestea, sunt prevazute in Capitolul 2 din Regulamentul privind procedura de lucru a
comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii publice pentru lucrari de
interes national sau de interes local, aprobat prin H.G. nr.583/1994.
Astfel, initiatorul lucrarii va depune in doua exemplare dosarul pentru cercetarea prealabila, la
Secretariatul comisiei competente care, daca este complet, va propune Guvernului sau delegatiilor
permanente ale consiliilor judetene, respectiv Primarului General al Municipiului Bucuresti, componenta
nominala a comisiei.
Sedintele comisiilor sunt legal constituite in prezenta a cel putin 2/3 din numarul membrilor sai, cu
prezenta obligatorie a urmatorilor membri:
- in comisiile pentru lucrari de interes national, a reprezentantilor administratiei publice centrale:
- reprezentantul
Ministerului
Lucrarilor Publice
si Amenajarii Teritoriului cu rang de ministru
sau secretar de stat, sau un imputernicit al acestuia, care va avea calitatea de presedinte al comisiei;
- reprezentantul autoritatii administratiei publice centrale care coordoneaza domeniul de activitate
pentru care se realizeaza lucrarea de utilitate publica, cu rang de secretar de stat, subsecretar de stat
sau director general;
-

reprezentantul Ministerului Economiei si Finantelor, cu rang de secretar de stat sau director general;

in comisiile pentru lucrari de interes local, a reprezentantilor consiliilor judetene, respectiv ai


Consiliului General al Municipiului Bucuresti si a cel putin doi reprezentanti ai consiliilor locale
interesate in realizarea lucrarilor, altele decat cele pe teritoriul carora se desfasoara lucrarea de
utilitate publica.
Dezbaterile din cadrul sedintelor se consemneaza intr-un registru unic de procese-verbale, iar procesulverbal al fiecarei sedinte se semneaza de catre membrii comisiei, hotararile luandu-se cu majoritate
simpla, prin vot deschis, votul presedintelui comisiei fiind decisiv in caz de paritate.
Cercetarea prealabila va urmari verificarea indeplinirii a cel putin doua conditii, care sunt enumerate la
art.8 din Legea nr.33/1994.
In primul rand, va verifica sa existe elemente care sa justifice interesul national sau local, dupa caz,
care sa confere lucrarilor caracter de utilitate publica, prin realizarea unor avantaje economico-sociale,
ecologice sau de orice alta natura, care nu pot fi obtinute decat pe calea exproprierii.
in al doilea rand, cercetarea prealabila va urmari ca lucrarea sau lucrarile respective sa fie inscrise in
planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.
Dupa efectuarea cercetarii prealabile, in cadrul sedintei finale, membrii comisiei vor delibera
asupra hotararii de a propune ca lucrarea sa fie declarata sau nu de utilitate publica, c) Declararea
utilitatii publice
Potrivit art. 7 din Legea nr.33/1994,utilitatea publica se declara de catre Guvern, pentru lucrarile de
interes national, si de catre consiliile judetene si Consiliul Local al Municipiului Bucuresti, pentru
lucrarile de interes local.
Pentru lucrarile de interes local care se desfasoara pe teritoriul mai multor judete, utilitatea publica
este declarata de o comisie compusa din presedintii consiliilor judetene respective, iar in caz de
dezacord, utilitatea publica va fi declarata de Guvern
Pentru orice alte lucrari decat cele prevazute la art. 6 din lege, utilitatea publica se declara, pentru
fiecare caz in parte, prin lege, precum si in situatii exceptionale, in cazul in care - indiferent de natura
lucrarilor -sunt supuse exproprierii lacasuri de cult, monumente, ansambluri si situri istorice, cimitire,
alte asezaminte de valoare nationala deosebita ori localitati urbane sau rurale in intregime.
Hotararea prin care comisia pentru efectuarea cercetarii prealabile propune ca lucrarea sa fie declarata
de utilitate publica de interes national sau local, inclusa in procesul-verbal pentru consemnarea
rezultatului cercetarii prealabile, insotite de proiectul de act pentru declararea utilitatii publice, intocmit
de secretariatul comisiei, sunt inaintate organului competent sa declare utilitatea publica.
Astfel, pentru lucrari de interes national, secretariatul intocmeste proiectul de hotarare a Guvernului si
nota de fundamentare, avand continutul prevazut de anexa nr. 3 la regulament, pe care Ministerul
Dezvoltarii Lucrarilor Publice si Locuintei il inainteaza Secretariatului general al Guvernului, impreuna
cu procesul-verbal, in original, care consemneaza rezultatul cercetarii prealabile si dosarul acesteia,
daca este cazul.
Pentru lucrarile de interes local care se desfasoara pe teritoriul unui singur judet, secretariatul
intocmeste proiectul de hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului
Bucuresti, avand continutul prevazut in anexa nr. 3 la regulament, si il inainteaza spre aprobare
acestuia, impreuna cu procesul-verbal, in original, care consemneaza rezultatul cercetarii prealabile.
Pentru lucrarile de interes local care se desfasoara pe teritoriul mai multor judete, secretariatul
intocmeste proiectul de dispozitie comuna a presedintilor consiliilor judetene, respectiv a primarului
general al municipiului Bucuresti, avand continutul prevazut de anexa nr. 3 la regulament, si il
inainteaza spre aprobare acestora, impreuna cu procesul-verbal, in original, care consemneaza
rezultatul cercetarii prealabile si dosarul acesteia, daca este cazul.

In situatia cand este vorba de lucrari a caror utilitate publica se declara prin lege, potrivit art.7 alin.(3)
si (4) din Legea nr.33/1994, procedura privind cercetarea prealabila este identica celei pentru lucrarile
de interes national sau local, secretariatul urmand sa intocmeasca proiectul de lege pentru declararea
utilitatii publice si expunerea de motive pe care ministerul de resort, respectiv consiliul judetean sau
Consiliul General al Municipiului Bucuresti, le inainteaza Secretariatului General al Guvernului,
impreuna cu procesul-verbal, in original, in care se consemneaza rezultatul cercetarii prealabile.
Avand in vedere concluziile din procesul-verbal si hotararea comisiei care a efectuat cercetarea
prealabila, organul competent va decide cu privire la declararea utilitatii publice, iar actul de declarare
a utilitatii publice de interes national se aduce la cunostinta publica prin afisare la sediul consiliului
local in a carui raza este situat imobilul si prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei, in timp ce
actul de declarare a utilitatii publice de interes local se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza
este situat imobilul si se publica in presa locala.
Actele prin care se declara utilitatea publica in vederea executarii unor lucrari privind apararea tarii si
siguranta nationala nu sunt supuse publicitatii.
O problema aparte care a fost pusa in literatura de specialitate a fost aceea a cailor de atac impotriva
actelor juridice de declarare a utilitatii publice.
in literatura de specialitate14 a fost exprimata opinia ca, in situatiile avute in vedere la art.7 alin.(3) si
(4) din Legea nr.33/1994, cand utilitatea publica se declara prin lege, acest act juridic va putea fi atacat
la Curtea Constitutionala, fie pe calea sesizarii de neconstitutionalitate, potrivit art.15 din Legea
nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, fie pe calea exceptiei de
neconstitutionalitate, potrivit art.29 din aceeasi lege.
In cazurile in care utilitatea publica este declarata de organele puterii executiv-administrative - Guvern,
consiliile judetene sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, actul adoptat poate fi
hotarare a Guvernului, hotarare a consiliului judetean sau a Consiliului General al Municipiului
Bucuresti, ori dispozitie comuna a presedintilor consiliilor judetene, si, respectiv a Primarului General al
Municipiului Bucuresti, cand lucrarile de interes local se desfasoara pe teritoriul mai multor judete si,
respectiv, al municipiului Bucuresti.
in toate aceste cazuri, actul de declarare a utilitatii publice este un act juridic tipic, adoptat de unul sau
mai multe organe administrative, pe baza legii si pentru executarea in concret a Legii nr.33/1994 care a
avut ca efect juridic declansarea procedurii exproprierii pentru cauza de utilitate publica. Desi aceasta
lege nu prevede in mod expres posibilitatea atacarii actului de declarare a utilitatii publice, natura
juridica a acestui act juridic si prevederile Legii nr.554/2004 impun concluzia ca actul administrativ de
declarare a utilitatii publice poate fi atacat de orice persoana interesata, in conditiile acestei legi a
contenciosului administrativ.
Mentionam ca actele care au fost efectuate in cursul cercetarii prealabile, inclusiv procesul-verbal de
finalizare a acestei cercetari si, respectiv, propunerile facute de comisie, care au caracterul unor acte
preparatorii, vor putea fi atacate odata cu actul administrativ de declarare a utilitatii publice, la baza
adoptarii caruia au stat, instanta de contencios administrativ fiind competenta sa se pronunte si asupra
acestora, potrivit art.18 alin.(2) din Legea nr.554/2004.
insa, asa cum s-a opinat in mod corect in doctrina 15, instanta de contencios administrativ va examina in
toate cazurile numai legalitatea actului de declarare a utilitatii publice si a operatiunilor administrative
care au stat la baza adoptarii acestuia, fara a putea verifica oportunitatea actului, ce este lasata la
aprecierea exclusiva a organelor administrative.
B. Etapa masurilor premergatoare exproprierii reprezinta cea de-a doua etapa a fazei
administrative a procedurii exproprierii, care se desfasoara dupa declararea utilitatii publice si pana la
initierea fazei judiciare a procedurii exproprierii, incluzand trei subetape: a formularii propunerilor de
expropriere, a formularii intampinarilor impotriva propunerilor de expropriere si, respectiv, a contestarii
in fata instantei de contencios a hotararii comisiei de solutionare a intampinarilor.

a) Propunerile de expropriere vor fi intocmite de catre expropriator, care, potrivit art.12 alin.(2) din
Legea nr.33/1994 pot fi statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrarile de interes
national, si judetele, municipiile, orasele si comunele, pentru lucrarile de interes local.
Astfel, dupa declararea utilitatii publice, expropriatorul imobilului va executa planurile cuprinzand
terenurile si constructiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum si a
ofertelor de despagubire. Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al comunei, orasului sau
municipiului pe teritoriul carora sunt situate imobilele ce se supun aprobarii pentru expropriere, in
vederea consultarii de catre cei interesati, cu exceptia documentelor lucrarilor privind apararea tarii si
siguranta nationala, in aceste cazuri se depune la consiliul local numai lista cu imobilele propuse
exproprierii, proprietarii acestora si ofertele de despagubire.
Propunerile de expropriere a imobilelor si procesul-verbal de cercetare prealabila se vor notifica
persoanelor fizice si juridice titulare de drepturi reale asupra imobilelor supuse exproprierii.
Termenul in care trebuie facuta notificarea este de 15 zile de la publicarea actului de declarare a
utilitatii publice.
Desi legea nu o prevede in mod expres, consideram ca exista obligatia implicita pentru consiliul local
unde se afla imobilul expropriabil, de a afisa propunerile de expropriere pentru ca acestea sa poata
ajunge si la cunostinta celorlalte persoane interesate, in afara proprietarilor si titularilor de alte drepturi
reale, pentru ca numai astfel exista posibilitatea consultarii acestor documente de catre cei interesati,
asa cum prevede art.12 alin.(l) din Legeanr.33/1994.
b) Formularea intampinarii impotriva propunerilor de expropriere
Proprietarii si titularii altor drepturi reale asupra imobilelor expropriabile pot face intampinare cu privire
la propunerile de expropriere, in termen de 45 de zile de la primirea notificarii.
intampinarea se depune la primarul localitatii pe teritoriul careia se afla imobilul, iar acesta le va
inregistra si va consemna si contraofertele si celelalte pretentii ale proprietarilor si ale persoanelor
titulare de alte drepturi reale, urmand ca, in termen de 30 de zile, dosarul cu toate documentele sa fie
inaintate la Secretariatul General al Guvernului, pentru lucrarile de interes national, iar pentru cele de
interes local, la consiliul judetean sau la Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz.
intampinarile vor fi solutionate in termen de 30 de zile de o comisie constituita prin hotarare a
Guvernului, pentru lucrarile de interes national, prin decizia delegatiei permanente a consiliului
judetean sau prin dispozitia primarului municipiului Bucuresti, pentru cele de interes local.
Comisia de solutionare a intampinarilor va fi alcatuita din 3 specialisti din domeniul de activitate in care
se realizeaza lucrarea de utilitate publica, 3 proprietari de imobile din municipiul, orasul sau comuna in
care sunt situate imobilele propuse pentru expropriere, alesi prin tragere la sorti dintr-o lista de
minimum 25 de proprietari, precum si primarul localitatii. Comisia va lucra sub conducerea unui
delegat al Guvernului, in cazul lucrarilor de interes national, sau a unui delegat al consiliului judetean
ori al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, in cazul lucrarilor de interes local, ca presedinte.
Nu pot face parte din comisie proprietarii imobilelor care sunt in cauza, rudele si afinii lor pana la al
patrulea grad inclusiv, persoanele care detin functii in administratia publica locala sau centrala si care
au interes in executarea lucrarilor si nici membrii comisiei care au declarat utilitatea publica.
In situatia in care proprietarii sau titularii altor drepturi reale au formulat intampinare, comisia de
solutionare a intampinarilor va analiza documentele prezentate, ascultand pe cei interesati, putand
cere informatii si date suplimentare, la solicitarea celor care i s-au adresat sau din oficiu. Oferta
expropriatorului, pretentiile proprietarilor si ale titularilor altor drepturi reale, precum, si sustinerile
acestora se vor formula si se vor depune in scris, consemnandu-se intr-un proces-verbal.

Comisia va fi alcatuita din 3 specialisti din domeniul de activitate in care se realizeaza lucrarea de
utilitate publica, 3 proprietari de imobile din municipiul, orasul sau comuna in care sunt situate
imobilele propuse pentru expropriere, alesi prin tragere la sorti dintr-o lista de minimum 25 de
proprietari, precum si primarul localitatii, va lucra valabil in prezenta a cel putin 5 dintre membrii sai,
decizia fiind luata prin vot secret, fara ca presedintele sa aiba drept de vot.
in urma deliberarii, comisia poate sa accepte punctul de vedere al expropriatorului sau il poate
respinge si va consemna aceasta intr-o hotarare motivata, in fata comisiei este posibila intervenirea
unei intelegeri, situatie in care comisia va consemna invoiala dintre parti, sub semnatura acestora, in
situatia in care intampinarea este admisa si comisia respinge propunerile expropriatorului, acesta are
posibilitatea sa revina cu noi propuneri, cu refacerea corespunzatoare a planurilor.
c) Contestarea hotararii comisiei la instanta de contencios administrativ competenta
in conformitate cu prevederile art.20 din Legea nr.33/1994, in cazul in care si noile propuneri vor fi
respinse, expropriatorul, precum si proprietarii sau celelalte persoane titulare de drepturi reale asupra
imobilului propus spre expropriere pot contesta hotararea comisiei, constituita potrivit art. 15, la Curtea
de apel in raza careia se afla situat imobilul, in termen de 15 zile de la comunicare, potrivit prevederilor
Legii contenciosului administrativ'. Contestatia adresata instantei de contencios administrativ este
scutita de taxa si se solutioneaza de urgenta si cu precadere.
Redactarea art.20 este defectuoasa pentru ca nu se intelege care ar putea fi interesul titularilor
drepturilor reale asupra imobilului sa conteste hotararea comisiei prin care noile propuneri ale
expropriatorului au fost respinse pentru a doua oara.
in literatura de specialitate16 s-a sustinut ca textul art.20 din lege este menit sa recunoasca dreptul
tuturor partilor de a contesta in fata Curtii de apel hotararea comisiei care le este defavorabila:
expropriatorul, in cazul respingerii de catre comisie a celei de-a doua propuneri de expropriere, si
de titularii de drepturi reale asupra imobilelor expropriabile, in cazul admiterii propunerii de
expropriere, fie ca este vorba de prima sau de a doua asemenea propunere'.
Sectia de contencios administrativ si fiscal a inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a pronuntat de
curand17 in acelasi sens, motivand ca nu este inadmisibila o contestatie formulata impotriva hotararii
prin care comisia a respins intampinarea formulata de proprietarul terenului expropriabil impotriva
primei propuneri a expropriatorului, argumentandu-se in mod judicios ca, intr-o astfel de situatie, nu se
poate ajunge la aplicarea art.20 in redactarea actuala.
S-a mai argumentat ca, daca potrivit art.20, proprietarul poate contesta hotararea comisiei atunci cand
noile propuneri ale expropriatorului sunt respinse, cu atat mai mult acesta are dreptul sa conteste
hotararea comisiei prin care propunerile expropriatorului au fost admise, singura situatie in care exista
posibilitatea ca dreptul sau sa fi fost vatamat.
1.3.2. Faza judiciara a procedurii exproprierii se desfasoara in mai multe etape, dupa cum urmeaza:
a) Sesizarea instantei de judecata va fi facuta de expropriator, in cazul in care nu s-a facut
intampinare impotriva propunerii de expropriere sau daca intampinarea formulata de proprietar sau de
titularii altor drepturi reale a fost respinsa.
Sesizarea instantei de judecata se va face printr-o cerere de chemare in judecata, denumita de lege
cerere de expropriere, prin care expropriatorul va chema in judecata pe proprietar sau pe posesor,
precum si pe titularii altor drepturi reale asupra imobilului propus pentru expropriere.
Presedintele instantei, primind cererea de expropriere, va fixa termen si va dispune citarea
proprietarilor sau, dupa caz, a posesorilor, a altor titulari de drepturi reale sau a oricaror persoane
cunoscute care pot justifica un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate.

Solutionarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului, iar daca una sau
mai multe parti titulare de drepturi asupra imobilelor, desi legal citate, nu se prezinta, instanta va
putea solutiona cauza in lipsa acestora.
b) Instanta competenta sa solutioneze cererea de expropriere este, potrivit art.21 din Legea
nr.33/1994, tribunalul judetean sau Tribunalul Municipiului Bucuresti, dupa caz, in raza caruia se afla
imobilul propus pentru expropriere.
Tribunalul judetean sau Tribunalul Municipiului Bucuresti va judeca cererea de expropriere ca instanta
de drept civil, dispozitiile Legii nr.33/1994 completandu-se cu cele ale Codului de procedura civila, in
masura in care nu contravin acestei legi, care nu contine alte reglementari speciale cu privire la
competenta.
Limitele competentei tribunalului sunt stabilite la art.23 alin.(2) din lege, potrivit caruia instanta va
verifica daca sunt intrunite toate conditiile cerute de lege pentru expropriere si va stabili cuantumul
despagubirilor si suma cuvenita fiecarei parti din cele mentionate la art. 22.
Deci, instanta de drept comun are competenta sa cerceteze indeplinirea conditiilor de forma ale
exproprierii, dar nu si conditiile de fond ale exproprierii sau declararea utilitatii publice.
Cand partile se invoiesc in fata instantei asupra exproprierii si asupra despagubirii, aceasta va lua act
de invoiala si va pronunta o hotarare definitiva. Atunci cand partile sau numai unele dintre acestea se
invoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu si asupra despagubirii, instanta va lua act de invoiala si
va stabili despagubirea.
in cazul in care expropriatorul cere exproprierea numai a unei parti de teren sau din constructie, iar
proprietarul cere instantei exproprierea totala, instanta va aprecia, in raport cu situatia reala, daca
exproprierea in parte este posibila, in caz contrar, va dispune exproprierea totala.
c) Stabilirea despagubirilor nu este lasata la aprecierea discretionara a instantei, care este obligata sa
aprecieze intre oferta expropriatorului si pretentiile formulate de parti numai dupa efectuarea unei
expertize.
Astfel, pentru stabilirea despagubirilor instanta va constitui o comisie de experti compusa dintr-un
expert numit de instanta, unul desemnat de expropriator si un al treilea din partea persoanelor care
sunt supuse exproprierii. Comisia de experti va trebui sa tina seama de criteriile de evaluare precizata
de Legea nr.33/1994.
Despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau
altor persoane indreptatite.
La calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care
se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii
raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane
indreptatite, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia.
in situatia in care, in afara de proprietar, exista si alti titulari ai altor drepturi reale, expertii vor defalca
despagubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.
In cazul exproprierii partiale, daca partea de imobil ramasa neexpropriata va dobandi un spor de
valoare ca urmare a lucrarilor ce se vor realiza, expertii vor putea propune instantei o eventuala
reducere numai a daunelor.
Concluziile comisiei de experti nu obliga instanta sa le insuseasca automat, aceasta avand posibilitatea
sa compare rezultatul expertizei cu oferta expropriatorului si cu pretentiile titularilor de drepturi reale
asupra bunurilor expropriabile.

Singura limitare a instantei consta in faptul ca, potrivit art.27 alin.(2) din Legea nr.33/1994,
despagubirea acordata de catre instanta nu va putea fi mai mica decat cea oferita de expropriator si
nici mai mare decat cea solicitata de expropriat sau de alta persoana interesata.
d) Hotararea instantei si caile de atac impotriva acesteia
Hotararea pronuntata de instanta civila - Sectia civila a tribunalului judetean sau a Tribunalului
Bucuresti - va putea fi o hotarare definitiva prin care se ia act de invoiala intervenita intre parti cu
privire la expropriere, cat si cu privire la despagubire.
Atunci cand partile sau numai unele dintre acestea se invoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu si
asupra despagubirii, instanta va lua act de invoiala, stabilind despagubirea potrivit celor aratate la
punctul anterior.
in situatia in care intre parti nu se realizeaza o invoiala, nici integrala si nici partiala, hotararea instantei
prin care se va pune capat litigiului va cuprinde dispozitii in legatura cu admiterea cererii de
expropriere, stabilirea despagubirilor pentru proprietar si ceilalti titulari ai altor drepturi reale, precum
si, eventual, dispozitii referitoare la situatia chiriasilor, a creditorilor ipotecari, etc.
Hotararea astfel pronuntata este, potrivit ar.23 alin.(3) din Legea nr.33/1994, este supusa cailor de atac
prevazute de lege, adica apelului si recursului.
l .4. Efectele juridice ale exproprierii
Asa cum am precizat inca de la inceputul acestei sectiuni, exproprierea este o operatiune juridica
complexa care antreneaza efecte juridice complexe: de drept administrativ si de drept civil, ce se vor
produce imediat sau ulterior.
1.4.1. Efectele juridice imediate se vor produce atat in planul raporturilor obligationale, cat si in planul
drepturilor reale.
a) Efectele din sfera raporturilor obligationale se vor produce ca o conditie a transferului dreptului de
proprietate. Astfel, potrivit art.28 alin.(l) din Legea nr.33/1994, transferul dreptului de proprietate
asupra bunurilor supuse exproprierii in patrimoniul expropriatorului se produce indata ce obligatiile
impuse lui prin hotarare judecatoreasca au fost indeplinite. Deci, primul efect care se produce este in
legatura cu despagubirea stabilita si executarea acesteia. Astfel, expropriatorul, in calitate de debitor,
va trebui sa achite persoanelor indreptatite, in calitate de creditori, despagubirile convenite sau
stabilite de instanta.
Potrivit art.30 din Legea nr.33/1994, plata despagubirilor se va face in orice mod convenit intre parti,
iar in lipsa acordului partilor, instanta va hotari, stabilind si termenul de plata, care nu va depasi 30 de
zile de la data ramanerii definitive a hotararii.
in situatia in care exista creditori privilegiati sau alti creditori stabiliti prin hotarare judecatoreasca,
acestia vor fi platiti din drepturile cuvenite cu titlu de despagubire. Pentru plata lor, suma se va
consemna de catre expropriator, urmand sa fie impartita potrivit legii civile.
Al doilea efect al exproprierii se va produce in situatia existentei unor chiriasi sau a altor persoane care
ocupa legal imobilul supus exproprierii. Astfel, potrivit art.29 alin.(l) din Legea nr.33/1994, orice
locatiune inceteaza de drept la data ramanerii definitive a hotararii de expropriere.
Daca au fost expropriate cladiri cu destinatie de locuinta, evacuarea persoanelor care le ocupa in mod
legal in calitate de proprietari si a chiriasilor al caror contract de inchiriere a fost legal perfectat, inainte
de inscrierea lucrarii in planurile urbanistice si de amenajare a teritoriului, nu se va putea face decat
dupa asigurarea de catre expropriator a spatiului de locuit, potrivit legii, la cererea acestor persoane, in
modalitatea prevazuta in hotararea judecatoreasca de expropriere.

b) Efectele produse in sfera drepturilor reale vor fi enumerate in continuare.


Nasterea dreptului de proprietate publica si intrarea bunului expropriat in domeniul public al statului
sau al unitatilor administrativ-teritoriale este cel mai important efect al exproprierii prin stingerea
dreptului de proprietate privata.
Intr-adevar, dobandirea dreptului de proprietate publica pe calea si ca efect al exproprierii este unul
dintre modurile expres prevazute de art.7 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul
juridic al acesteia.
Legea nr.33/1994, la art.28 alin.(l), foloseste termenul de transfer, prevazand ca transferul dreptului
de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii in patrimoniul expropriatorului se produce indata ce
obligatiile impuse lui prin hotarare judecatoreasca au fost indeplinite, dar folosirea acestui termen nu
are acoperire, nefiind posibila efectuarea unui transfer al unui drept care s-a stins - dreptul de
proprietate privata.
De aceea, consideram ca, in mod corect s-a sustinut in literatura de specialitate 18 ca hotararea
judecatoreasca definitiva este un act juridic constitutiv al dreptului de proprietate publica in favoarea
expropriatorului -statul sau unitatile administrativ-teritoriale.
Punerea in posesie a expropriatorului este efectul juridic subsecvent nasterii dreptului de proprietate
publica si dobandirii sale de catre expropriator, care se produce dupa eliberarea titlului executoriu,
adica a hotararii definitive de expropriere, investita cu formula executorie. Astfel, potrivit art.31 alin.(l)
din Legea nr.33/1994, eliberarea titlului executoriu si punerea in posesie a expropriatorului vor putea fi
facute numai pe baza unei incheieri a instantei, care constata indeplinirea obligatiilor privind
despagubirea, nu mai tarziu de 30 de zile de la data platii acesteia.
De la regula punerii in posesie in termen de cel mult 30 de zile de la data platii despagubirii, exista
doua exceptii.
Prima exceptie are in vedere punerea in posesie asupra terenurilor cultivate sau a celor cu plantatii
care se va face numai dupa ce recolta a fost culeasa, cu exceptia cazului in care in valoarea
despagubirii a fost cuprinsa si valoarea estimativa a recoltei neculese.
A doua exceptie are in vedere existenta unui caz de extrema urgenta impusa de executarea imediata a
unor lucrari ce intereseaza apararea tarii, ordinea publica si siguranta nationala, si in caz de calamitati
naturale, cand instanta, stabilind ca utilitatea publica este declarata, poate dispune prin hotarare
punerea de indata in posesie a expropriatorului, cu obligatia pentru acesta de a consemna in termenul
de 30 de zile, pe numele expropriatilor, sumele stabilite drept despagubire, potrivit procedurii
prevazute.
1.4.2. Efectele juridice ulterioare ale exproprierii au ca izvor fapte juridice care survin dupa finalizarea
acestei operatiuni juridice, legate de neutilizarea imobilului in scopul pentru care a fost expropriat.
a) Retrocedarea imobilului expropriat poate surveni in conditiile art.35 din Legea nr.33/1994, potrivit
caruia daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului
pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, fostii proprietari
pot ca ceara retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica.
Dreptul de retrocedare se naste in favoarea fostului titular al dreptului de proprietate, in situatia in care
imobilul respectiv a ramas neutilizat o perioada mai mare de un an, in sensul ca lucrarile de utilitate
publica nu au fost incepute in acest termen.
Cererea de retrocedare se va adresa tribunalului, care, verificand temeiurile acesteia, va putea dispune
retrocedarea, intr-o asemenea situatie, pretul imobilului se va stabili ca si in situatia exproprierii si nu
poate fi mai mare decat despagubirea actualizata.

Art.36 din Legea nr.33/1994 nu contine nicio referire la instanta competenta, dar, evident, este vorba
de tribunalul competent sa judece si cererea de expropriere.
in cazul in care cererea de retrocedare este admisa, iar hotararea ramane definitiva si irevocabila, in
vederea executarii acesteia, expropriatorul este obligat sa procedeze, in prealabil, la trecerea imobilului
respectiv din domeniul public in domeniul privat, intrucat bunurile proprietate publica sunt inalienabile,
chiar si pentru situatia punerii in executare a unei hotarari judecatoresti.
Legea nu prevede, ca o conditie a sesizarii instantei de retrocedare, ca fostul proprietar sa adreseze o
cerere directa autoritatii publice expropriatoare, dar consideram ca o astfel de cerere nu este exclusa,
dupa cum nu este exclusa nici posibilitatea ca retrocedarea sa fie realizata pe baza unei intelegeri intre
fostul proprietar si fostul expropriator.
intr-o astfel de situatie, cand realizarea lucrarilor de utilitate publica nu mai este oportuna sau lucrarea
si-a pierdut caracterul de utilitate publica (spre exemplu, constructia unei scoli intr-o localitate care,
intre timp, a fost stramutata pe un alt amplasament), expropriatorul, prin organele sale executivadministrative, va admite cererea fostului proprietar si va dispune retrocedarea imobilului expropriat,
pe calea unui act administrativ similar celui prin care a declarat utilitatea publica, dupa ce, in prealabil,
s-a realizat trecerea bunului respectiv in domeniul privat.
Prin acelasi act administrativ, expropriatorul va stabili si pretul de retrocedare a imobilului, care nu va
putea fi mai mare decat cuantumul actualizat al despagubirii.
Consideram, insa, ca expropriatorul aflat in situatia de mai sus nu va putea proceda la retrocedarea
imobilului catre fostul proprietar, in lipsa unei cereri din partea acestuia.
in orice situatie, actul administrativ de retrocedare va putea fi contestat de catre cei interesati in
conditiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
b) Dreptul de prioritate la instrainare este reglementat la art.37 din Legea nr.33/1994, potrivit caruia in
cazul in care lucrarile pentru care s-a facut exproprierea nu s-au realizat, iar expropriatorul doreste
instrainarea imobilului, expropriatul - fost proprietar - are un drept prioritar la dobandire, la un pret ce
nu poate fi mai mare decat despagubirea actualizata, in acest scop, expropriatorul se va adresa in scris
fostului proprietar, iar daca acesta nu opteaza pentru cumparare sau daca nu raspunde
expropriatorului in termen de 60 de zile de la primirea notificarii, acesta din urma poate dispune de
imobil.
Este evident ca, desi legea nu o spune expres, inainte de a face demersurile pentru instrainarea
bunului imobil expropriat, proprietarul-expropriator va trebui sa parcurga procedura trecerii acelui bun
din domeniul public in domeniul privat, pentru ca numai un bun detinut in proprietate privata poate fi
instrainat in conditiile art.37 din lege.
c) Dreptul de prioritate la inchiriere este prevazut in favoarea fostului proprietar al imobilului
expropriat. Astfel, potrivit art.34 din Legea nr.33/1994, daca imobilul expropriat este oferit pentru
inchiriere, inaintea utilizarii lui in scopul pentru care a fost expropriat, iar expropriatul este in situatia
de a-1 utiliza, el are un drept de prioritate pentru a-i fi inchiriat in conditiile legii.

Speta :

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita , la data de 1 ianuarie


2014 , primaria Targoviste a solicitat instantei exproprierea terenului in suprafata de
2000

m2 , situat in municipiul Targoviste , proprietatea numitilor S.V. si V.R. ,

pentru cauza de utilitate publica , si stabilirea cuantumului datorat de expropriator .


In motivarea cererii , primaria municipiului Targoviste a precizat ca exproprierea se
impune avand in vedere lucrarile de interes general tronsonul de drum Bulevardul
Unirii , depunand in acest sens toata documentatia necesara .
In cauza prezenta a fost efectuat un raport de expertiza tehnica , intocmit de doar 2
experti , expertul ales de catre S.V. si V.R. nu a participat la intocmirea acestui raport
. Prin urmare acest raport a stabilit valoarea imobilului respectiv , imobilului
expropriat la un pret de trei ori mai mic decat pretul la care se vand imobilele de
acelasi fel , din unitatea administrativ-teritoriala la data exproprierii .
Prin sentinta civila 1374 din 25 octombrie 2015 Tribunalul Dambovita a admis
cererea si a dispus exproprierea terenului in suprafata de 2000

, situat in

municipiul Targoviste , si a stabilit cuantumul despagubirilor datorate de


expropriator la suma rezultata din raportul de expertiza tehnica efectuat in cauza .

Rezolvare :
O prima chestiune nelegala prezenta in speta aceasta este reprezentata de faptul ca
instanta a stabilit cuantumul despagubirilor datorate de expropriator la suma
rezultata din raportul de expertiza tehnica .
O a doua chestiune nelegala este reprezentata de faptul ca instanta a admis cererea
si a dispus exproprierea terenului .
O a treia chestiune nelegala este reprezentata de faptul ca imobilul trebuia sa fie
evaluat la pretul la care se vand imobilele , in mod obisnuit , de acelasi fel in
unitatea administrativ-teritoriala in care este situat , asa cum decurge din dispozitiile
art. 26 alin(2) din legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate
publica , si nu la un pret de trei ori mai mic .
O a patra chestiune nelegala este reprezentata de faptul ca raportul de expertiza
tehnica a fost intocmit de 2 experti , si nu de 3 cum trebuie sa se faca in mod
normal . Si plus de aceasta expertul care n-a luat parte la intocmire este tocmai
expertul ales de catre S.V. si R.V.
O a cincea chestiune nelegala este reprezentata de faptul ca pretul imobilului
trebuia stabilit la la momentul transferului dreptului de proprietate si nu la
momentul exproprierii .

O ultima chestiune nelegala este reprezentata de faptul ca nu au fost despagubiti si


ceilalti titulari ai altor drepturi reale de folosinta asupra terenului .