EXPROPRIEREA PENTRU CAUZĂ DE UTILITATE PUBLICĂ

1. Definiție și reglementare

Considerată drept o excepţie de la caracterul inviolabil al dreptului de proprietate, câ t şi de la

caracterul absolut al acesteia, exproprierea pentru cauză de utilitate publică este apreciată a fi cea mai
importantă limitare și cea mai severă restricție a dreptului de proprietate. Plecâ nd de la aceste
considerente, unii autori au vă zut în expropriere mai degrabă un mod de încetare a acestui drept și nu
ca o gravă restricționare a sa.
Se poate aprecia că această teză nu este valabilă, în condițiile în care, la analiza caracterului
perpetuu al proprietă ții, aceasta nu se pierde prin neuz, viața sa prelungindu-se prin transmiterea
bunului dintr-un patrimoniu în altul, durâ nd atâ t timp câ t există bunul. În consecință , exproprierea nu
poate constitui decâ t o modalitate de transmitere a dreptului de proprietate dintr-un patrimoniu în
altul, sau, cum s-a afirmat în literatura de specialitate, o transformare calitativă a proprietă ții, din
proprietatea privată în proprietate publică .
Exproprierea reprezintă operațiunea juridică prin care se realizează trecerea forțată în
proprietatea public, prin hotă râ re judecă torească, a unor imobile aflate în proprietate privată , cu o
dreaptă și prealabilă despă gubire, pentru o cauză de utilitate publică .
Așadar, exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu reprezintă doar o restricție adusă
dreptului de proprietate ci și un mod originar de dobâ ndire a proprietă ții publice.
Avâ nd în vedere că legea fundamentală este cea care consacră caracterul inviolabil al dreptului
de proprietate, ea reglementează principial și această limitare gravă a acestui drept fundamental,
prevederile art.44 alin. 3 din Constituție dispunâ nd ca: ”Nimeni nu poate fi expropriat decâ t pentru
cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despă gubire„. Alineatul 6 al
aceluiași articol prevede că despă gubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau în caz de
divergență , prin hotă râ re judecă torească .
În aplicarea prevederilor constituționale a fost adoptată Legea nr. 33 din 1994 privind
exproprierea prin cauză de utilitate public, act normativ ce stabilește bunurile care pot face obiectul
exproprierii, condițiile necesare a fi îndeplinite pentru a se face declarația de utilitate publică și
declararea acesteia, mă surile premergă toare, atribuții ale instanțelor de judecată în legă tură cu
procedura exproprierii precum și modalitatea de stabilire și acordare a despă gubirilor. Noul Cod Civil
reiterează, cu privire la expropriere, formulă rile regă site în art. 44 alin. 3 din Constituție și art.4 din
Legea nr. 33 din 1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică .
În literatura de specialitate, exproprierea pentru cauză de utilitate publică a fost definită ca
fiind un ansamblu de acte și operațiuni jurisdicționale prin care statul și unită țile administrativ
teritoriale impun, în mod forțat, transferul unor bunuri imobile aflate în proprietatea persoanelor
fizice sau juridice, cu sau fă ră scop lucrativ precum și cele aflate în proprietate privată a comunelor,
municipilor, orașelor sau județelor, în caz de utilitate publică și în schimbul unei indemnizații juste și
prealabile.
Corespunzâ nd unei nevoi sociale, considerată mai presus de interesul protejă rii unui drept de
proprietate individual și fiind reglementată și prin legea fundamentală a ță rii și detaliată de asemenea
prin lege, exproprierea pentru cauză de utilitate publică constituie o limitare a dreptului de
proprietate existentă în cvasitotalitatea sistemelor de drept contemporane, fiind de asemenea
recunoscută și de Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, astfel încâ t,
simpla ei existență , nu este de natură a expune statul româ n la pronunțarea unor soluții de
condamnare din partea înaltei instanțe europene de la Strasbourg.

2. Generalităţi despre exproprierea pentru cauză de utilitate public

Exproprierea este, după cum am ară tat, o excepţie de la caracterul absolut şi inviolabil al
dreptului de proprietate. Pe lâ ngă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art.136 pct. 5 şi art. 44 pct.3,
în materia exproprierii sunt incidente prevederile Legii nr. 33/1994 în care se arată : bunurile imobile
care pot face obiectul exproprierii, soluţionarea cererilor de expropriere de că tre instanţele de
judecată , modul şi criteriile de calcul ale despă gubirilor cuvenite proprietarului imobilului, plata
acestor despă gubiri, efectele juridice ale exproprierii.

1
 Sunt expropriabile numai bunurile aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice şi juridice,
câ t şi în aceea a unită ţilor administrativ-teritoriale. În ceea ce priveşte bunurile imobile proprietate
publică , ele sunt şi pot fi oricâ nd afectate unei utilită ţi publice prin acte administrative de putere ale
autorită ţii competente.
Potrivit art. 3 din Legii nr. 33/1994, exproprierea poate fi hotă râ tă de instanţele de judecată
numai după ce utilitatea publică a fost declarată potrivit normelor legale în materie. Utilitatea publică
se declară pentru lucră ri de interes naţional sau pentru lucră ri de interes local. Dacă lucră rile sunt de
interes naţional, utilitatea publică se declară prin Hotă râ re de Guvern iar dacă sunt de interes local de
că tre consilile judeţene sau de că tre Consiliul General al Municipiului Bucureşti. În cazul în care
urmează să fie expropriate lă caşuri de cult, monumente, ansambluri şi situri istorice, cimitire, alte
aşeză ri ori localită ţi urbane sau rurale în întregime, utilitatea publică se declară prin lege.

3. Principii fundamentale în cazul exproprierii

Legislatia aplicabila exproprierii si natura juridica a acesteia, asa cum au fost citate si prezentate
mai sus, contureaza pe deplin principiile fundamentale pentru realizarea acestei operatiuni juridice.

3.1. Exproprierea este o operatiune realizată pe bazei unui regim juridic mixt,
predominant de drept public
In cazul dobandirii bunurilor mobile, statul si unitatile administrativ-teritoriale folosesc, de
regula, procedee specifice dreptului privat, in mod exceptional, statul si unitatile administrativ-
teritoriale pot recurge la rechizitia de bunuri mobile, in conditiile Legii nr. 132/1997 privind
rechizitiile de bunuri si prestarile de servicii in interes public.
In cazul bunurilor imobile, atat statul, cat si unitatile administrativ-teritoriale, in calitate de
persoane juridice de drept public, folosesc procedeul exproprierii pentru utilitate publica, reglementat
de Legea nr.33/1994, caracterizat in literatura de specialitate ca fiind un regim juridic administrativ.
Intr-adevar, declararea utilitatii publice, care reprezinta conditia sine qua non a declansarii procedurii
de expropriere, se realizeaza de organe ale administratiei publice - Guvernul sau consiliile judetene,
ori Consiliul General al Municipiului Bucuresti, prin adoptarea unor acte administrative, supuse
exclusiv unui regim de drept administrativ.
De asemenea, litigiile privind actele administrative prin care a fost declarata utilitatea publica
sunt de competenta instantei de contencios administrativ potrivit Legii nr.554/2004, precum si
litigiile care au ca obiect contestatiile impotriva hotararilor Comisiei de solutionare a contestatiilor,
potrivit art.20 din Legea nr.33/1994.
Dar, analizand intreaga procedura a exproprierii, observam ca, potrivit legislatiei actuale,
solutionarea cererii de expropriere, stabilirea despagubirilor, eliberarea titlului executoriu si punerea
in posesie a expropriatorului se realizeaza in fata tribunalului ca instanta de drept comun.
De aceea, consideram ca exproprierea reprezinta o operatiune supusa unui regim juridic mixt, in
cadrul caruia regimul de drept public, si anume cel de drept administrativ, este predominant.
Concluzia ca regimul de drept administrativ este regimul juridic dominant, care guverneaza
operatiunea juridica a exproprierii, rezulta si din faptul ca faza judecatoreasca desfasurata in fata
instantelor de drept civil nu este o procedura obligatorie, aceasta survenind doar in mod subsidiar, in
situatiile in care partile - expropriatorul si expropriatul - nu ajung la un acord de vointa in ceea ce
priveste modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, precum si natura si cuantumul
despagubirii.

3.2. Exproprierea se poate realiza numai pentru o cauza de utilitate publica.

Acest principiu, consacrat de Legea nr.33/1994, potrivit caruia exproprierea se declara pentru
lucrari de utilitate publica, de interes national sau de interes local, pune in evidenta caracterul
exceptional al acestei operatiuni juridice de dobandire a proprietatii publice.
Cauza de utilitate publica este definita de scopul urmarit de expropriator - statul sau unitatile
administrativ-teritoriale, care va consta intotdeauna in realizarea unor lucrari de utilitate publica.
Sfera lucrarilor de utilitate publica este stabilita la art.6 din Legea nr.33/1994, potrivit caruia sunt
de utilitate publica lucrarile privind: prospectiunile si explorarile geologice; extractia si prelucrarea
substantelor minerale utile; instalatii pentru producerea energiei electrice; caile de comunicatii;
deschiderea, alinierea si largirea strazilor; sistemele de alimentare cu energie electrica,
telecomunicatii, gaze, termoficare, apa, canalizare; instalatii pentru protectia mediului; indiguiri si
regularizari de rauri, lacuri de acumulare pentru surse de apa si atenuarea viiturilor; derivatii de
2
debite pentru alimentari cu apa si pentru devierea viiturilor; statii hidrometeorologice, seismice si
sisteme de avertizare si prevenire a fenomenelor naturale periculoase si de alarmare a populatiei,
sisteme de irigatii si desecari; lucrari de combatere a eroziunii de adancime; cladirile si terenurile
necesare constructiilor de locuinte sociale si altor obiective sociale de invatamant, sanatate, cultura,
sport, protectie si asistenta sociala, precum si de administratie publica si pentru autoritatile
judecatoresti; salvarea; protejarea si punerea in valoare a monumentelor, ansamblurilor si siturilor
istorice, precum si a parcurilor nationale, rezervatiilor naturale si a monumentelor naturii; prevenirea
si inlaturarea urmarilor dezastrelor naturale - cutremure, inundatii, alunecari de terenuri; apararea
tarii, ordinea publica si siguranta nationala.
De asemenea, sfera lucrarilor de utilitate publica poate fi completata, potrivit art.7 alin.(3) din
aceeasi lege, cu orice alte lucrari decat cele prevazute la art. 6, iar utilitatea publica se declara, pentru
fiecare caz in parte, prin lege.
O cauza speciala de utilitate publica poate surveni in situatia reglementata la art.7 alin.(4) din
aceeasi lege, potrivit caruia tot prin lege se poate declara utilitatea publica in situatii exceptionale, in
cazul in care -indiferent de natura lucrarilor - sunt supuse exproprierii lacasuri de cult, monumente,
ansambluri si situri istorice, cimitire, alte asezaminte de valoare nationala deosebita ori localitati
urbane sau rurale in intregime.
Legat de aceasta ultima reglementare, trebuie mentionat ca exproprierea monumentelor istorice
si a zonelor de protectie a acestora poate fi declansata doar cu avizul prealabil al Ministerului Culturii
si Cultelor, sub sanctiunea ca infractiune potrivit art. 9 alin. (3) si art. 55 alin. (l) din Legea nr.
422/20018.
Un caz special de utilitate publica este reglementat la art.2 alin.(l) din Legea nr.198/20049,
potrivit caruia „prin prezenta lege se declara de utilitate publica toate lucrarile de constructie de
autostrazi si drumuri nationale, expropriator fiind statul roman prin Compania Nationala de
Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania - S.A. de sub autoritatea Ministerului Transporturilor,
Constructiilor si Turismului', ceea ce reprezinta o declaratie generala a utilitatii publice pentru doua
categorii de lucrari: constructiile de autostrazi si, respectiv, constructiile de drumuri nationale, asa
cum sunt acestea definite in alin.(2) si, respectiv alin.(3) ale aceluiasi articol al legii.

3.3. Exproprierea se poate realiza numai dupa o dreapta si prealabila despagubire.

Aceasta impune expropriatorului obligatia de a-l compensa pe proprietarul imobilului, cat si pe
ceilalti titulari de drepturi reale asupra bunului expropriat, prin plata unei despagubiri drepte, adica in
masura sa acopere integral pagubele suferite de acestia.
Astfel, potrivit art.26 din Legea nr.33/1994, despagubirea se compune din valoarea reala a
imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite. La calcularea
cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in
mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului
de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite,
luand in considerare si dovezile prezentate de acestia, expertii urmand sa procedeze la defalcarea
despagubirilor cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.
În situatia in care este vorba de o expropriere partiala, daca partea de imobil ramasa neexpropriata va
dobandi un spor de valoare ca urmare a lucrarilor ce se vor realiza, expertii vor putea propune
instantei o eventuala reducere numai a daunelor.
Principiul acordarii unei despagubiri drepte exclude posibilitatea plafonarii cuantumului
acesteia, asa cum se proceda in legislatia regimului comunist. Totodata, principiul enuntat impune ca
acordarea justei despagubiri sa fie prealabila trecerii bunului in proprietatea publica a statului sau
unitatilor administrativ-teritoriale, ceea ce face ca despagubirea pentru imobilul pierdut sa fie reala si
efectiva.

3.4. Posibilitatea ca exproprierea sa fie dispusa si despagubirea sa fie stabilita prin

hotarare judecatoreasca
Acestă regulă a fost formulată  in doctrina civila in termenii ca „exproprierea se dispune si
despagubirea se stabileste prin hotarare judecatoreasca”, fiind consacrată prin art.4 din Legea
nr.33/1994, potrivit caruia „Cei interesati pot conveni atat asupra modalitatii de transfer al dreptului
de proprietate, cat si asupra cuantumului si naturii despagubirii, cu respectarea dispozitiilor legale
privind conditiile de fond, de forma si de publicitate, fara a se declansa procedura de expropriere
prevazuta in prezenta lege. In cazul in care acordul de vointa al partilor priveste numai modalitatea de
transfer al dreptului de proprietate, dar nu si cuantumul sau natura despagubirii, instantele
3
judecatoresti vor lua act de intelegerea partilor si vor stabili numai cuantumul sau natura despagubirii,
potrivit cap. IV din prezenta lege'.
Totusi, se accepta concluzia ca solutionarea cererii de expropriere de catre instantele de drept
comun si stabilirea despagubirilor prin hotarare judecatoreasca reprezinta o procedura subsidiara,
deoarece „daca exista acordul partilor, respectiv acordul incheiat intre o anumita autoritate publica si
titularii drepturilor reale cu privire la un anumit imobil, transferul dreptului de proprietate si sumele
cuvenite acestor titulari sunt efectul conventiei incheiate cu respectarea dispozitiilor legale privind
conditiile de fond, de forma si de publicitate fara a mai fi necesara procedura exproprierii'   .
De altfel, caracterul subsidiar al procedurii in fata instantelor de drept comun a fost consacrat ca
principiu constitutional la art.44 alin.(6) din Constitutie, republicata, de unde rezulta in mod expres ca
numai in caz de divergenta, cand despagubirile pentru expropriere nu pot fi stabilite de comun acord
cu proprietarul, acestea vor fi stabilite prin justitie.
In concluzie, apreciem ca, intr-adevar, operatiunea juridica a exproprierii este guvernata de
principiul posibilitatii ca aprobarea exproprierii si stabilirea despagubirilor sa fie realizate prin
justitie, in cazul in care expropriatorul si expropriatul nu cad de comun acord asupra modalitatii de
transfer al dreptului de proprietate si asupra cuantumului si naturii despagubirii.

4. Procedura exproprierii

In literatura de specialitate, a fost exprimata opinia ca procedura exproprierii se deruleaza pe

parcursul a doua faze distincte: faza administrativa si faza judiciara, etapizare care rezulta, de altfel,
chiar din filosofia Legii nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.

4.1. Faza administrativa a procedurii exproprierii 

Faza administrativa a procedurii  exproprierii,  la randul  sau, se deruleaza in doua etape: etapa
declararii utilitatii publice si etapa masurilor premergatoare exproprierii.
A. Etapa declararii utilitatii publice cuprinde, la randul sau, mai multe activitati: initierea
declararii utilitatii publice, efectuarea cercetarii prealabile declararii utilitatii publice si, respectiv,
declararea propriu-zisa a utilitatii publice.
a) Initierea declararii utilitatii publice apartine, potrivit logicii prevederilor Legii nr.33/1994,
expropriatorului, care, conform art.12 alin.(2) din lege, poate fi statul, prin organismele desemnate de
Guvern, pentru lucrarile de interes national, si judetele, municipiile, orasele si comunele, pentru
lucrarile de interes local.
Dar, din prevederile art.8 din lege, rezulta ca declararea utilitatii publice se face numai dupa
efectuarea unei cercetari prealabile care, in conformitate cu art.9 din aceeasi lege, este realizata,
pentru lucrarile de interes national, de catre comisii numite de Guvern, iar pentru lucrarile de interes
local de catre comisii numite de delegatia permanenta a consiliului judetean sau de primarul general al
municipiului Bucuresti.
Or, potrivit art.3 si 4 din H.G. nr.583/1994 si art.3 din Regulamentul privind procedura de lucru a
comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii publice pentru lucrari
de interes national sau de interes local, aprobat prin aceasta hotarare a Guvernului, numirea comisiilor
pentru efectuarea cercetarii prealabile si efectuarea cercetarii prealabile se realizeaza pe baza unei
documentatii numite dosar pentru cercetarea prealabila, intocmit de initiatorul lucrarii, avand
continutul prevazut in anexa nr. l la regulament.
Deci, initierea declararii utilitatii publice apartine initiatorului lucrarii de utilitate publica, el fiind
cel care intocmeste documentatia pentru declansarea procedurii prealabile si numirea comisiilor
pentru efectuarea cercetarii prealabile, solicitand totodata si declararea utilitatii publice.
b) Efectuarea cercetarii prealabile declararii utilitatii publice
Asa dupa cum am precizat deja, conform art.8 din Legea nr.33/1994, declararea utilitatii publice
se face numai dupa efectuarea unei cercetari prealabile si conditionat de inscrierea lucrarii in planurile
urbanistice si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localitati sau zone unde se
intentioneaza executarea ei.
Cercetarea prealabila se efectueaza de catre comisiile la care se refera art.9 din lege. Astfel,
cercetarea prealabila pentru lucrarile de interes national se face de catre comisii numite de Guvern, iar
pentru lucrarile de interes local de catre comisii numite de delegatia permanenta a consiliului judetean
sau de primarul general al municipiului Bucuresti.
Comisiile numite de Guvern, pentru lucrarile de interes national, vor fi alcatuite din:
reprezentantul administratiei publice centrale care coordoneaza domeniul de activitate pentru care se
4
realizeaza lucrarea de utilitate publica, reprezentantul Ministerului Dezvoltarii Lucrarilor Publice si
Locuintei, reprezentantul Ministerului Economiei si Finantelor, presedintele consiliului judetean si
sefii compartimentelor de resort, precum si primarii localitatilor pe raza carora se desfasoara lucrarea
de utilitate publica.
Comisiile pentru lucrarile de interes local vor fi alcatuite din reprezentantul consiliului judetean
sau al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, precum si din reprezentantii consiliilor locale
interesate.
Componenta comisiilor de mai sus este stabilita prin Regulamentul privind procedura de lucru a
comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii publice pentru lucrari
de interes national sau de interes local, aprobat prin H.G. nr.583/1994.
Astfel, Comisiile pentru lucrari de interes national si pentru situatiile prevazute de art. 32 din
Legea privind exproprierea vor avea urmatoarea componenta:
-    reprezentantul Ministerului Dezvoltarii Lucrarilor Publice si locuintei cu rang   de  ministru   sau
secretar   de  stat,   sau   un imputernicit al acestuia, care va avea calitatea de presedinte al comisiei;
-    reprezentantul    autoritatii    administratiei    publice   centrale   care coordoneaza domeniul de
activitate pentru care se realizeaza lucrarea de utilitate publica, cu rang de secretar de stat,
subsecretar de stat sau director general;
-    reprezentantul  Ministerului  Economiei  si  Finantelor, cu rang de secretar de stat sau director
general;
-    presedintii   consiliilor  judetene,   respectiv   primarul   general   al municipiului   Bucuresti,   
pe   al   caror   teritoriu  administrativ   se desfasoara lucrarea de utilitate publica;
-    directorii directiilor de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor judetene, respectiv
directorul Directiei de urbanism si amenajarea    teritoriului    din    cadrul    Consiliului    General    al
Municipiului Bucuresti;
-    sefii oficiilor de cadastru ale judetelor, respectiv seful oficiului de cadastru al municipiului
Bucuresti;
-    primarii localitatilor pe raza carora se desfasoara lucrarea de utilitate publica.
Comisiile pentru lucrari de interes local care se desfasoara pe teritoriul unui singur judet sau al
municipiului Bucuresti vor avea urmatoarea componenta:
-    vicepresedintele sau directorul Directiei de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul
consiliului judetean, respectiv viceprimarul municipiului    Bucuresti    sau  directorul    Directiei
de  urbanism   si amenajarea     teritoriului     din    cadrul    Consiliului   General    al Municipiului
Bucuresti, desemnat prin decizia delegatiei permanente a consiliului judetean, respectiv prin
dispozitia primarului general al municipiului Bucuresti, in calitate de presedinte al comisiei;
-    viceprimarii si sefii compartimentelor de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor
locale ale municipiilor si oraselor si, dupa caz, viceprimarii comunelor pe teritoriul carora se
desfasoara lucrarea de utilitate publica, precum si  reprezentantii consiliilor locale interesate in
realizarea lucrarilor, altele decat cele pe teritoriul carora se desfasoara lucrarea de utilitate publica,
desemnati prin dispozitia primarilor.
Comisiile pentru lucrari de interes local care se desfasoara pe teritoriul mai multor judete si, dupa
caz, al municipiului Bucuresti, vor avea urmatoarea componenta:
-    vicepresedintii   consiliilor judetene   sau   directorii   directiilor  de urbanism si amenajarea
teritoriului din cadrul consiliilor judetene, respective  viceprimarul  municipiului   Bucuresti
sau   directorul Directiei   de   urbanism   si   amenajarea   teritoriului  din   cadrul Consiliului    General
al   Municipiului   Bucuresti,   desemnati   prin decizia delegatiei permanente a consiliilor judetene,
respectiv prin dispozitia primarului general al municipiului Bucuresti. Presedinte al comisiei va fi
desemnat reprezentantul consiliului judetean, respectiv al Consiliului General al Municipiului
Bucuresti, pe al carui teritoriu administrativ se afla ponderea cea mai mare de imobile propuse pentru
expropriere;
-    viceprimarii si sefii compartimentelor de urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul consiliilor
locale ale municipiilor si oraselor si, dupa caz, viceprimarii comunelor pe teritoriul carora se
desfasoara lucrarea de utilitate publica, precum  si reprezentantii consiliilor locale interesate in
realizarea lucrarilor, altele decat cele pe teritoriul carora se realizeaza lucrarea de utilitate publica,
desemnati prin dispozitia primarilor.
Etapele cercetarii prealabile si modul de functionare a comisiilor de mai sus, precum si a
secretariatului fiecareia dintre acestea, sunt prevazute in Capitolul 2 din Regulamentul privind
procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetarii prealabile in vederea declararii utilitatii
publice pentru lucrari de interes national sau de interes local, aprobat prin H.G. nr.583/1994.
5
 Astfel, initiatorul lucrarii va depune in doua exemplare dosarul pentru cercetarea prealabila, la
Secretariatul comisiei competente care, daca este complet, va propune Guvernului sau delegatiilor
permanente ale consiliilor judetene, respectiv Primarului General al Municipiului Bucuresti,
componenta nominala a comisiei.
Sedintele comisiilor sunt legal constituite in prezenta a cel putin 2/3 din numarul membrilor sai,
cu prezenta obligatorie a urmatorilor membri:
- in comisiile pentru lucrari de interes national, a reprezentantilor administratiei publice centrale:
-    reprezentantul     Ministerului     Lucrarilor    Publice     si Amenajarii Teritoriului cu rang de
ministru sau secretar de stat, sau un imputernicit al acestuia, care va avea calitatea de presedinte al
comisiei;
-    reprezentantul autoritatii administratiei publice centrale care coordoneaza domeniul de activitate
pentru care se realizeaza lucrarea de utilitate publica, cu rang de secretar de stat, subsecretar de stat
sau director general;
-    reprezentantul Ministerului Economiei si Finantelor, cu rang de secretar de stat sau director
general;
- in comisiile pentru lucrari de interes local, a reprezentantilor consiliilor judetene, respectiv ai
Consiliului General al Municipiului Bucuresti si a cel putin doi reprezentanti ai consiliilor locale
interesate in realizarea lucrarilor, altele decat cele pe teritoriul carora se desfasoara lucrarea de
utilitate publica.
Dezbaterile din cadrul sedintelor se consemneaza intr-un registru unic de procese-verbale, iar
procesul-verbal al fiecarei sedinte se semneaza de catre membrii comisiei, hotararile luandu-se cu
majoritate simpla, prin vot deschis, votul presedintelui comisiei fiind decisiv in caz de paritate.
Cercetarea prealabila va urmari verificarea indeplinirii a cel putin doua conditii, care sunt
enumerate la art.8 din Legea nr.33/1994.
In primul rand, se va verifica sa existe elemente care sa justifice interesul national sau local, dupa
caz, care să confere lucrarilor caracter de utilitate publica, prin realizarea unor avantaje economico-
sociale, ecologice sau de orice alta natura, care nu pot fi obtinute decat pe calea exproprierii. În al
doilea rand, cercetarea prealabila va urmari ca lucrarea sau lucrarile respective sa fie inscrise in
planurile de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.
Dupa efectuarea cercetarii  prealabile,  in  cadrul   sedintei   finale, membrii comisiei vor delibera
asupra hotararii de a propune ca lucrarea sa fie declarata sau nu de utilitate publica.
c) Declararea utilitatii publice
Potrivit art. 7 din Legea nr.33/1994, utilitatea publica se declara de catre Guvern, pentru lucrarile
de interes national, si de catre consiliile judetene si Consiliul Local al Municipiului Bucuresti, pentru
lucrarile de interes local.
Pentru lucrarile de interes local care se desfasoara pe teritoriul mai multor judete, utilitatea
publica este declarata de o comisie compusa din presedintii consiliilor judetene respective, iar in caz
de dezacord, utilitatea publica va fi declarata de Guvern
Pentru orice alte lucrari decat cele prevazute la art. 6 din lege, utilitatea publica se declara, pentru
fiecare caz in parte, prin lege, precum si in situatii exceptionale, in cazul in care - indiferent de natura
lucrarilor -sunt supuse exproprierii lacasuri de cult, monumente, ansambluri si situri istorice, cimitire,
alte asezaminte de valoare nationala deosebita ori localitati urbane sau rurale in intregime.
Hotararea prin care comisia pentru efectuarea cercetarii prealabile propune ca lucrarea sa fie
declarata de utilitate publica de interes national sau local, inclusa in procesul-verbal pentru
consemnarea rezultatului cercetarii prealabile, insotite de proiectul de act pentru declararea utilitatii
publice, intocmit de secretariatul comisiei, sunt inaintate organului competent sa declare utilitatea
publica.
Astfel, pentru lucrari de interes national, secretariatul intocmeste proiectul de hotarare a
Guvernului si nota de fundamentare, avand continutul prevazut de anexa nr. 3 la regulament, pe care
Ministerul Dezvoltarii Lucrarilor Publice si Locuintei il inainteaza Secretariatului general al
Guvernului, impreuna cu procesul-verbal, in original, care consemneaza rezultatul cercetarii prealabile
si dosarul acesteia, daca este cazul.
Pentru lucrarile de interes local care se desfasoara pe teritoriul unui singur judet, secretariatul
intocmeste proiectul de hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului
Bucuresti, avand continutul prevazut in anexa nr. 3 la regulament, si il inainteaza spre aprobare
acestuia, impreuna cu procesul-verbal, in original, care consemneaza rezultatul cercetarii prealabile.
Pentru lucrarile de interes local care se desfasoara pe teritoriul mai multor judete, secretariatul
intocmeste proiectul de dispozitie comuna a presedintilor consiliilor judetene, respectiv a primarului
6
general al municipiului Bucuresti, avand continutul prevazut de anexa nr. 3 la regulament, si il
inainteaza spre aprobare acestora, impreuna cu procesul-verbal, in original, care consemneaza
rezultatul cercetarii prealabile si dosarul acesteia, daca este cazul.
In situatia cand este vorba de lucrari a caror utilitate publica se declara prin lege, potrivit art.7 alin.
(3) si (4) din Legea nr.33/1994, procedura privind cercetarea prealabila este identica celei pentru
lucrarile de interes national sau local, secretariatul urmand sa intocmeasca proiectul de lege pentru
declararea utilitatii publice si expunerea de motive pe care ministerul de resort, respectiv consiliul
judetean sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti, le inainteaza Secretariatului General al
Guvernului, impreuna cu procesul-verbal, in original, in care se consemneaza rezultatul cercetarii
prealabile.
Avand in vedere concluziile din procesul-verbal si hotararea comisiei care a efectuat cercetarea
prealabila, organul competent va decide cu privire la declararea utilitatii publice, iar actul de declarare
a utilitatii publice de interes national se aduce la cunostinta publica prin afisare la sediul consiliului
local in a carui raza este situat imobilul si prin publicare in Monitorul Oficial al Romaniei, in timp ce
actul de declarare a utilitatii publice de interes local se afiseaza la sediul consiliului local in a carui raza
este situat imobilul si se publica in presa locala.
Actele prin care se declara utilitatea publica in vederea executarii unor lucrari privind apararea
tarii si siguranta nationala nu sunt supuse publicitatii.
O problema aparte care a fost pusa in literatura de specialitate a fost aceea a cailor de atac
impotriva actelor juridice de declarare a utilitatii publice.
In literatura de specialitate, a fost exprimata opinia ca, in situatiile avute in vedere la art.7 alin.
(3) si (4) din Legea nr.33/1994, cand utilitatea publica se declara prin lege, acest act juridic va putea fi
atacat la Curtea Constitutionala, fie pe calea sesizarii de neconstitutionalitate, potrivit art.15 din Legea
nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, fie pe calea exceptiei de
neconstitutionalitate, potrivit art.29 din aceeasi lege.
In cazurile in care utilitatea publica este declarata de organele puterii executiv-administrative -
Guvern, consiliile judetene sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, actul adoptat
poate fi hotarare a Guvernului, hotarare a consiliului judetean sau a Consiliului General al Municipiului
Bucuresti, ori dispozitie comuna a presedintilor consiliilor judetene, si, respectiv a Primarului General
al Municipiului Bucuresti, cand lucrarile de interes local se desfasoara pe teritoriul mai multor judete
si, respectiv, al municipiului Bucuresti.
In toate aceste cazuri, actul de declarare a utilitatii publice este un act juridic tipic, adoptat de unul
sau mai multe organe administrative, pe baza legii si pentru executarea in concret a Legii nr.33/1994
care a avut ca efect juridic declansarea procedurii exproprierii pentru cauza de utilitate publica. Desi
aceasta lege nu prevede in mod expres posibilitatea atacarii actului de declarare a utilitatii publice,
natura juridica a acestui act juridic si prevederile Legii nr.554/2004 impun concluzia ca actul
administrativ de declarare a utilitatii publice poate fi atacat de orice persoana interesata, in conditiile
acestei legi a contenciosului administrativ.
Se poate mentiona ca actele care au fost efectuate in cursul cercetarii prealabile, inclusiv
procesul-verbal de finalizare a acestei cercetari si, respectiv, propunerile facute de comisie, care au
caracterul unor acte preparatorii, vor putea fi atacate odata cu actul administrativ de declarare a
utilitatii publice, la baza adoptarii caruia au stat, instanta de contencios administrativ fiind competenta
sa se pronunte si asupra acestora, potrivit art.18 alin.(2) din Legea nr.554/2004.
Insa, asa cum s-a opinat in mod corect in doctrina, instanta de contencios administrativ va examina
in toate cazurile numai legalitatea actului de declarare a utilitatii publice si a operatiunilor
administrative care au stat la baza adoptarii acestuia, fara a putea verifica oportunitatea actului, ce
este lasata la aprecierea exclusiva a organelor administrative.
B. Etapa masurilor premergatoare exproprierii reprezinta cea de-a doua etapa a fazei
administrative a procedurii exproprierii, care se desfasoara dupa declararea utilitatii publice si pana la
initierea fazei judiciare a procedurii exproprierii, incluzand trei subetape: a formularii propunerilor de
expropriere, a formularii intampinarilor impotriva propunerilor de expropriere si, respectiv, a
contestarii in fata instantei de contencios a hotararii comisiei de solutionare a intampinarilor.
a) Propunerile de expropriere vor fi intocmite de catre expropriator, care, potrivit art.12 alin.(2)
din Legea nr.33/1994 pot fi statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrarile de interes
national, si judetele, municipiile, orasele si comunele, pentru lucrarile de interes local.
Astfel, dupa declararea utilitatii publice, expropriatorul imobilului va executa planurile cuprinzand
terenurile si constructiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum si a
ofertelor de despagubire. Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al comunei, orasului sau
7
municipiului pe teritoriul carora sunt situate imobilele ce se supun aprobarii pentru expropriere, in
vederea consultarii de catre cei interesati, cu exceptia documentelor lucrarilor privind apararea tarii si
siguranta nationala, in aceste cazuri se depune la consiliul local numai lista cu imobilele propuse
exproprierii, proprietarii acestora si ofertele de despagubire.
Propunerile de expropriere a imobilelor si procesul-verbal de cercetare prealabila se vor notifica
persoanelor fizice si juridice titulare de drepturi reale asupra imobilelor supuse exproprierii.
Termenul in care trebuie facuta notificarea este de 15 zile de la publicarea actului de declarare a
utilitatii publice.
Desi legea nu o prevede in mod expres, consideram ca exista obligatia implicita pentru consiliul
local unde se afla imobilul expropriabil, de a afisa propunerile de expropriere pentru ca acestea sa
poata ajunge si la cunostinta celorlalte persoane interesate, in afara proprietarilor si titularilor de alte
drepturi reale, pentru ca numai astfel exista posibilitatea consultarii acestor documente de catre cei
interesati, asa cum prevede art.12 alin.(l) din Legeanr.33/1994.
b) Formularea intampinarii impotriva propunerilor de expropriere
Proprietarii si titularii altor drepturi reale asupra imobilelor expropriabile pot face intampinare
cu privire la propunerile de expropriere, in termen de 45 de zile de la primirea notificarii.
Întampinarea se depune la primarul localitatii pe teritoriul careia se afla imobilul, iar acesta le va
inregistra si va consemna si contraofertele si celelalte pretentii ale proprietarilor si ale persoanelor
titulare de alte drepturi reale, urmand ca, in termen de 30 de zile, dosarul cu toate documentele sa fie
inaintate la Secretariatul General al Guvernului, pentru lucrarile de interes national, iar pentru cele de
interes local, la consiliul judetean sau la Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz.
Întampinarile vor fi solutionate in termen de 30 de zile de o comisie constituita prin hotarare a
Guvernului, pentru lucrarile de interes national, prin decizia delegatiei permanente a consiliului
judetean sau prin dispozitia primarului municipiului Bucuresti, pentru cele de interes local.
Comisia de solutionare a intampinarilor va fi alcatuita din 3 specialisti din domeniul de activitate
in care se realizeaza lucrarea de utilitate publica, 3 proprietari de imobile din municipiul, orasul sau
comuna in care sunt situate imobilele propuse pentru expropriere, alesi prin tragere la sorti dintr-o
lista de minimum 25 de proprietari, precum si primarul localitatii. Comisia va lucra sub conducerea
unui delegat al Guvernului, in cazul lucrarilor de interes national, sau a unui delegat al consiliului
judetean ori al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, in cazul lucrarilor de interes local, ca
presedinte.
Nu pot face parte din comisie proprietarii imobilelor care sunt in cauza, rudele si afinii lor pana la
al patrulea grad inclusiv, persoanele care detin functii in administratia publica locala sau centrala si
care au interes in executarea lucrarilor si nici membrii comisiei care au declarat utilitatea publica.
In situatia in care proprietarii sau titularii altor drepturi reale au formulat intampinare, comisia
de solutionare a intampinarilor va analiza documentele prezentate, ascultand pe cei interesati, putand
cere informatii si date suplimentare, la solicitarea celor care i s-au adresat sau din oficiu. Oferta
expropriatorului, pretentiile proprietarilor si ale titularilor altor drepturi reale, precum, si sustinerile
acestora se vor formula si se vor depune in scris, consemnandu-se intr-un proces-verbal.
Comisia va fi alcatuita din 3 specialisti din domeniul de activitate in care se realizeaza lucrarea de
utilitate publica, 3 proprietari de imobile din municipiul, orasul sau comuna in care sunt situate
imobilele propuse pentru expropriere, alesi prin tragere la sorti dintr-o lista de minimum 25 de
proprietari, precum si primarul localitatii, va lucra valabil in prezenta a cel putin 5 dintre membrii sai,
decizia fiind luata prin vot secret, fara ca presedintele sa aiba drept de vot.
In urma deliberarii, comisia poate sa accepte punctul de vedere al expropriatorului sau il poate
respinge si va consemna aceasta intr-o hotarare motivata, in fata comisiei este posibila intervenirea
unei intelegeri, situatie in care comisia va consemna invoiala dintre parti, sub semnatura acestora, in
situatia in care intampinarea este admisa si comisia respinge propunerile expropriatorului, acesta are
posibilitatea sa revina cu noi propuneri, cu refacerea corespunzatoare a planurilor.
c) Contestarea hotararii comisiei la instanta de contencios administrativ competent in
conformitate cu prevederile art.20 din Legea nr.33/1994, „in cazul in care si noile propuneri vor fi
respinse, expropriatorul, precum si proprietarii sau celelalte persoane titulare de drepturi reale
asupra imobilului propus spre expropriere pot contesta hotararea comisiei, constituita potrivit art. 15,
la Curtea de apel in raza careia se afla situat imobilul, in termen de 15 zile de la comunicare, potrivit
prevederilor Legii contenciosului administrative”. Contestatia adresata instantei de contencios
administrativ este scutita de taxa si se solutioneaza de urgenta si cu precadere.

8
 Redactarea art.20 este defectuoasa pentru ca nu se intelege care ar putea fi interesul titularilor
drepturilor reale asupra imobilului sa conteste hotararea comisiei prin care noile propuneri ale
expropriatorului au fost respinse pentru a doua oara.
In literatura de specialitate s-a sustinut ca „textul art.20 din lege este menit sa recunoasca dreptul
tuturor partilor de a contesta in fata Curtii de apel hotararea comisiei care le este defavorabila:
expropriatorul, in cazul respingerii de catre comisie a celei de-a doua propuneri de expropriere, si
de titularii de drepturi reale asupra imobilelor expropriabile, in cazul admiterii propunerii de
expropriere, fie ca este vorba de prima sau de a doua asemenea propunere”.
Sectia de contencios administrativ si fiscal a inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a pronuntat de
curand in acelasi sens, motivand ca nu este inadmisibila o contestatie formulata impotriva hotararii
prin care comisia a respins intampinarea formulata de proprietarul terenului expropriabil impotriva
primei propuneri a expropriatorului, argumentandu-se in mod judicios ca, intr-o astfel de situatie, nu
se poate ajunge la aplicarea art.20 in redactarea actuala.
S-a mai argumentat ca, daca potrivit art.20, proprietarul poate contesta hotararea comisiei atunci
cand noile propuneri ale expropriatorului sunt respinse, cu atat mai mult acesta are dreptul sa
conteste hotararea comisiei prin care propunerile expropriatorului au fost admise, singura situatie in
care exista posibilitatea ca dreptul sau sa fi fost vatamat.

4.2. Faza judiciara a procedurii exproprierii 

Faza judiciara a procedurii exproprierii  se desfasoara in mai multe etape, dupa cum urmeaza:
a)  Sesizarea instantei de judecata va fi facuta de expropriator, in cazul in care nu s-a facut
intampinare impotriva propunerii de expropriere sau daca intampinarea formulata de proprietar sau
de titularii altor drepturi reale a fost respinsa. Sesizarea instantei de judecata se va face printr-o cerere
de chemare in judecata, denumita de lege cerere de expropriere, prin care expropriatorul va chema in
judecata pe proprietar sau pe posesor, precum si pe titularii altor drepturi reale asupra imobilului
propus pentru expropriere.
b)  Instanta competenta sa solutioneze cererea de expropriere este, potrivit art.21 din Legea
nr.33/1994, tribunalul judetean sau Tribunalul Municipiului Bucuresti, dupa caz, in raza caruia se afla
imobilul propus pentru expropriere. Tribunalul judetean sau Tribunalul Municipiului Bucuresti va
judeca cererea de expropriere ca instanta de drept civil, dispozitiile Legii nr.33/1994 completandu-se
cu cele ale Codului de procedura civila, in masura in care nu contravin acestei legi, care nu contine alte
reglementari speciale cu privire la competenta. Limitele competentei tribunalului sunt stabilite la
art.23 alin.(2) din lege, potrivit caruia instanta va verifica daca sunt intrunite toate conditiile cerute de
lege pentru expropriere si va stabili cuantumul despagubirilor si suma cuvenita fiecarei parti din cele
mentionate la art. 22.
c) Stabilirea despagubirilor nu este lasata la aprecierea discretionara a instantei, care este obligata
sa aprecieze intre oferta expropriatorului si pretentiile formulate de parti numai dupa efectuarea unei
expertize. Astfel, pentru stabilirea despagubirilor instanta va constitui o comisie de experti compusa
dintr-un expert numit de instanta, unul desemnat de expropriator si un al treilea din partea
persoanelor care sunt supuse exproprierii. Comisia de experti va trebui sa tina seama de criteriile de
evaluare precizata de Legea nr.33/1994. Despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si
din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite.
La calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul
cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data
intocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor
persoane indreptatite, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia.
Concluziile comisiei de experti nu obliga instanta sa le insuseasca automat, aceasta avand
posibilitatea sa compare rezultatul expertizei cu oferta expropriatorului si cu pretentiile titularilor de
drepturi reale asupra bunurilor expropriabile.
Singura limitare a instantei consta in faptul ca, potrivit art.27 alin.(2) din Legea nr.33/1994,
despagubirea acordata de catre instanta nu va putea fi mai mica decat cea oferita de expropriator si
nici mai mare decat cea solicitata de expropriat sau de alta persoana interesata.
d) Hotararea instantei si caile de atac impotriva acesteia:
Hotararea pronuntata de instanta civila - Sectia civila a tribunalului judetean sau a Tribunalului
Bucuresti - va putea fi o hotarare definitiva prin care se ia act de invoiala intervenita intre parti cu
privire la expropriere, cat si cu privire la despagubire.

9
 Atunci cand partile sau numai unele dintre acestea se invoiesc doar cu privire la expropriere, dar
nu si asupra despagubirii, instanta va lua act de invoiala, stabilind despagubirea potrivit celor aratate
la punctul anterior.
In situatia in care intre parti nu se realizeaza o invoiala, nici integrala si nici partiala, hotararea
instantei prin care se va pune capat litigiului va cuprinde dispozitii in legatura cu admiterea cererii de
expropriere, stabilirea despagubirilor pentru proprietar si ceilalti titulari ai altor drepturi reale,
precum si, eventual, dispozitii referitoare la situatia chiriasilor, a creditorilor ipotecari, etc.
Hotararea astfel pronuntata este, potrivit ar.23 alin.(3) din Legea nr.33/1994, este supusa cailor
de atac prevazute de lege, adica apelului si recursului.

5. Efectele juridice ale exproprierii

Asa cum am precizat inca de la inceputul acestei sectiuni, exproprierea este o operatiune
juridica complexa care antreneaza efecte juridice complexe: de drept administrativ si de drept civil, ce
se vor produce imediat sau ulterior.

5.1. Efectele juridice imediate se vor produce atat in planul raporturilor obligationale,

cat si in planul drepturilor reale.
a) Efectele din sfera raporturilor obligationale se vor produce ca o conditie a transferului
dreptului de proprietate. Astfel, potrivit art.28 alin.(l) din Legea nr.33/1994, transferul dreptului de
proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii in patrimoniul expropriatorului se produce indata ce
obligatiile impuse lui prin hotarare judecatoreasca au fost indeplinite. Deci, primul efect care se
produce este in legatura cu despagubirea stabilita si executarea acesteia. Astfel, expropriatorul, in
calitate de debitor, va trebui sa achite persoanelor indreptatite, in calitate de creditori, despagubirile
convenite sau stabilite de instanta.
Potrivit art.30 din Legea nr.33/1994, plata despagubirilor se va face in orice mod convenit intre
parti, iar in lipsa acordului partilor, instanta va hotari, stabilind si termenul de plata, care nu va depasi
30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii.
In situatia in care exista creditori privilegiati sau alti creditori stabiliti prin hotarare
judecatoreasca, acestia vor fi platiti din drepturile cuvenite cu titlu de despagubire. Pentru plata lor,
suma se va consemna de catre expropriator, urmand sa fie impartita potrivit legii civile.
Al doilea efect al exproprierii se va produce in situatia existentei unor chiriasi sau a altor persoane
care ocupa legal imobilul supus exproprierii. Astfel, potrivit art.29 alin.(l) din Legea nr.33/1994, orice
locatiune inceteaza de drept la data ramanerii definitive a hotararii de expropriere.
Daca au fost expropriate cladiri cu destinatie de locuinta, evacuarea persoanelor care le ocupa in
mod legal in calitate de proprietari si a chiriasilor al caror contract de inchiriere a fost legal perfectat,
inainte de inscrierea lucrarii in planurile urbanistice si de amenajare a teritoriului, nu se va putea face
decat dupa asigurarea de catre expropriator a spatiului de locuit, potrivit legii, la cererea acestor
persoane, in modalitatea prevazuta in hotararea judecatoreasca de expropriere.
b) Efectele produse in sfera drepturilor reale vor fi enumerate in continuare.
Nasterea dreptului de proprietate publica si intrarea bunului expropriat in domeniul public al
statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale este cel mai important efect al exproprierii prin
stingerea dreptului de proprietate privata.
Intr-adevar, dobandirea dreptului de proprietate publica pe calea si ca efect al exproprierii este
unul dintre modurile expres prevazute de art.7 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si
regimul juridic al acesteia.
Legea nr.33/1994, la art.28 alin.(l), foloseste termenul de transfer, prevazand ca transferul
dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii in patrimoniul expropriatorului se
produce indata ce obligatiile impuse lui prin hotarare judecatoreasca au fost indeplinite, dar
folosirea acestui termen nu are acoperire, nefiind posibila efectuarea unui transfer al unui drept care
s-a stins - dreptul de proprietate privata.
De aceea, consideram ca, in mod corect s-a sustinut in literatura de specialitate ca hotararea
judecatoreasca definitiva este un act juridic constitutiv al dreptului de proprietate publica in favoarea
expropriatorului -statul sau unitatile administrativ-teritoriale.
Punerea in posesie a expropriatorului este efectul juridic subsecvent nasterii dreptului de
proprietate publica si dobandirii sale de catre expropriator, care se produce dupa eliberarea titlului
executoriu, adica a hotararii definitive de expropriere, investita cu formula executorie. Astfel, potrivit
art.31 alin.(l) din Legea nr. 33/1994, eliberarea titlului executoriu si punerea in posesie a
10
expropriatorului vor putea fi facute numai pe baza unei incheieri a instantei, care constata indeplinirea
obligatiilor privind despagubirea, nu mai tarziu de 30 de zile de la data platii acesteia.
De la regula punerii in posesie in termen de cel mult 30 de zile de la data platii despagubirii,
exista doua exceptii.
Prima exceptie are in vedere punerea in posesie asupra terenurilor cultivate sau a celor cu
plantatii care se va face numai dupa ce recolta a fost culeasa, cu exceptia cazului in care in valoarea
despagubirii a fost cuprinsa si valoarea estimativa a recoltei neculese.
A doua exceptie are in vedere existenta unui caz de extrema urgenta impusa de executarea
imediata a unor lucrari ce intereseaza apararea tarii, ordinea publica si siguranta nationala, si in caz de
calamitati naturale, cand instanta, stabilind ca utilitatea publica este declarata, poate dispune prin
hotarare punerea de indata in posesie a expropriatorului, cu obligatia pentru acesta de a consemna in
termenul de 30 de zile, pe numele expropriatilor, sumele stabilite drept despagubire, potrivit
procedurii prevazute.

5.2. Efectele juridice ulterioare ale exproprierii

 Efectele juridice ulterioare ale exproprierii au ca izvor fapte juridice care survin dupa finalizarea
acestei operatiuni juridice, legate de neutilizarea imobilului in scopul pentru care a fost expropriat.
a) Retrocedarea imobilului expropriat poate surveni in conditiile art.35 din Legea nr.33/1994,
potrivit caruia daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit
scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, fostii
proprietari pot sa ceara retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica.
Dreptul de retrocedare se naste in favoarea fostului titular al dreptului de proprietate, in situatia
in care imobilul respectiv a ramas neutilizat o perioada mai mare de un an, in sensul ca lucrarile de
utilitate publica nu au fost incepute in acest termen.
Cererea de retrocedare se va adresa tribunalului, care, verificand temeiurile acesteia, va putea
dispune retrocedarea, intr-o asemenea situatie, pretul imobilului se va stabili ca si in situatia
exproprierii si nu poate fi mai mare decat despagubirea actualizata.
Art.36 din Legea nr.33/1994 nu contine nicio referire la instanta competenta, dar, evident, este
vorba de tribunalul competent sa judece si cererea de expropriere.
In cazul in care cererea de retrocedare este admisa, iar hotararea ramane definitiva si irevocabila,
in vederea executarii acesteia, expropriatorul este obligat sa procedeze, in prealabil, la trecerea
imobilului respectiv din domeniul public in domeniul privat, intrucat bunurile proprietate publica sunt
inalienabile, chiar si pentru situatia punerii in executare a unei hotarari judecatoresti.
Legea nu prevede, ca o conditie a sesizarii instantei de retrocedare, ca fostul proprietar sa
adreseze o cerere directa autoritatii publice expropriatoare, dar consideram ca o astfel de cerere nu
este exclusa, dupa cum nu este exclusa nici posibilitatea ca retrocedarea sa fie realizata pe baza unei
intelegeri intre fostul proprietar si fostul expropriator.
Intr-o astfel de situatie, cand realizarea lucrarilor de utilitate publica nu mai este oportuna sau
lucrarea si-a pierdut caracterul de utilitate publica (spre exemplu, constructia unei scoli intr-o
localitate care, intre timp, a fost stramutata pe un alt amplasament), expropriatorul, prin organele sale
executiv-administrative, va admite cererea fostului proprietar si va dispune retrocedarea imobilului
expropriat, pe calea unui act administrativ similar celui prin care a declarat utilitatea publica, dupa ce,
in prealabil, s-a realizat trecerea bunului respectiv in domeniul privat.
Prin acelasi act administrativ, expropriatorul va stabili si pretul de retrocedare a imobilului, care
nu va putea fi mai mare decat cuantumul actualizat al despagubirii.
Insa, expropriatorul aflat in situatia de mai sus nu va putea proceda la retrocedarea imobilului
catre fostul proprietar, in lipsa unei cereri din partea acestuia.
In orice situatie, actul administrativ de retrocedare va putea fi contestat de catre cei interesati in
conditiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
b) Dreptul de prioritate la instrainare este reglementat la art.37 din Legea nr.33/1994, potrivit
caruia in cazul in care lucrarile pentru care s-a facut exproprierea nu s-au realizat, iar expropriatorul
doreste instrainarea imobilului, expropriatul - fost proprietar - are un drept prioritar la dobandire, la
un pret ce nu poate fi mai mare decat despagubirea actualizata, in acest scop, expropriatorul se va
adresa in scris fostului proprietar, iar daca acesta nu opteaza pentru cumparare sau daca nu raspunde
expropriatorului in termen de 60 de zile de la primirea notificarii, acesta din urma poate dispune de
imobil.

11
 Este evident ca, desi legea nu o spune expres, inainte de a face demersurile pentru instrainarea
bunului imobil expropriat, proprietarul-expropriator va trebui sa parcurga procedura trecerii acelui
bun din domeniul public in domeniul privat, pentru ca numai un bun detinut in proprietate privata
poate fi instrainat in conditiile art.37 din lege.
c) Dreptul de prioritate la inchiriere este prevazut in favoarea fostului proprietar al imobilului
expropriat. Astfel, potrivit art.34 din Legea nr.33/1994, daca imobilul expropriat este oferit pentru
inchiriere, inaintea utilizarii lui in scopul pentru care a fost expropriat, iar expropriatul este in situatia
de a-1 utiliza, el are un drept de prioritate pentru a-i fi inchiriat in conditiile legii.

12
 Bibliografie

1. Legea nr. 33 din 1994 privind exproprierea prin cauză de utilitate publica, republicata, in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 472 din 05 iulie 2011
2. I.P. Filipescu, Drept civil, Dreptul de proprietate și alte drepturi reale, Ed. Actami, Buc. 1996;
3. Monna Lisa Belu Magdo, Exproprierea pentru cauză de utilitate publică și efectele exproprierii în
Revista de Drept comercial nr. 4/1995;
4. L.Giurgiu, Domeniul public, Editura Tehnica, București.
5. L. Pop, Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001;
6. O. Ungureanu, Drepturi reale. Curs practic., Editura Rosetti, Bucureşti, 2001;
7. A. Crutzescu, I. Vâ ntu, Tratat de expropriere pentru cauză de utilitate publică, Atelierele grafice
"Voievodul Mihai", Bucureşti, 1931, p. 25.
8. Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului prevede în art. 1, protocolul 1 că
„orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi
lipsit de proprietatea sa decâ t pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevă zute de
lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”
9. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/4066
10. https://www.juridice.ro/140062/exproprierea-pentru-cauza-de-utilitate-publica.html
11. http://ionescusava.ro/despre-exproprieri-si-despagubiri
12. https://ro.scribd.com/document/204931843/Exproprierea-Pentru-Cauza-de-Utilitate-Publica
13. https://ro.scribd.com/doc/293036418/Exproprierea
14. https://ro.scribd.com/document/39000669/31209216-Consideratii-Privind-Exproprierea-
Pentru-Cauza-de-Utilitate-Publica

13