An de studii: II

EXAMEN LA DREPT PENAL – PARTEA GENERALĂ

Semestrul 2

1. Formele unită ții naturale de infracțiune sunt:

a. infracțiunea simplă , infracțiunea progresivă , infracțiunea de obicei;
b. infracțiunea simplă , infracțiunea complexă, infracțiunea deviată ;
c. infracțiunea simplă, infracțiunea continuă, infracțiunea deviată.

2. Pedeapsa principală pentru persoana juridică constă în:

a. închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice;
b. dizolvarea persoanei juridice;
c. amendă.

3. Pedeapsa închisorii are urmă toarele limite generale:

a. 1 lună – 25 ani;
b. 15 zile - 30 ani;
c. 15 zile – 25 ani.

4. Sunt circumstanțe atenuante legale:

a. conduita bună a infractorului după să vâ rșirea infracțiunii;
b. depășirea limitelor legitimei apărări;
c. conduita bună a infractorului înainte de să vâ rșirea infracțiunii.

5. Mă surile de siguranță se pot lua:

a. numai însoțind o pedeapsă ;
b. numai față de un infractor minor;
c. indiferent dacă făptuitorului i se aplică sau nu o pedeapsă.

6. Minorilor infractori li se pot aplica urmă toarele sancțiuni:

a. stagiul de formare civică;
b. interzicerea unor drepturi;
c. internarea medicală.

7. Amnistia:
a. poate înlă tura caracterul penal al faptei;
b. înlătură răspunderea penală;
c. înlă tură executarea mă surilor de siguranță .

8. Grațierea, ca act de clemență , se acordă de că tre:

a. Guvern;
b. Președintele României;
c. Ministrul Justiției.

9. Pentru a interveni reabilitarea de drept este necesar ca în termenul de trei ani de la executarea
pedepsei ori de la stingerea execută rii acesteia cel condamnat:
 a. să nu mai să vâ rșească o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai
mare de trei ani;
b. să nu mai săvârșească nici o infracțiune;
c. să nu fie condamnat pentru o infracțiune intenționată .

10. Constituie circumstanță agravantă legală :

a. să vâ rșirea infracțiunii sub stă pâ nirea unei puternice tulbură ri;
b. săvârșirea infracțiunii profitând de starea vădită de tulburare a victimei;
c. starea de beție accidentală incompletă.

11. Analizați modul de sancționare în cazul concursului de infracțiuni.

Dacă art. 34 – 36 şi 401 din Codul penal consacra sistemul cumulului juridic cu spor facultativ
şi variabil, art. 39 din Noul Cod penal instituie sancţionarea concursului potrivit sistemului cumulului
juridic cu spor obligatoriu şi fix.
Sancţionarea în cazul persoanei fizice
Sancţionarea concursului de infracţiuni în cazul persoanei fizice presupune parcurgerea mai
multor etape:
1. stabilirea pedepsei pentru fiecare dintre infracţiunile concurente.
Fiecare dintre infracţiunile comise este judecată şi pentru fiecare se stabileşte o pedeapsă ,
fă câ nd abstracţie de existenţa celorlalte infracţiuni.
2. aplicarea pedepsei pentru pluralitatea de infracţiuni.
Această a doua etapă cunoaşte, la râ ndul ei, mai multe momente:
- alegerea pedepsei de bază: pedeapsa de bază este pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite
pentru infracţiunile concurente.
Modul de identificare a pedepsei celei mai grave dintre cele stabilite deja de instanţă pentru
infracţiunile concurente urmează un algoritm. Astfel, se are în vedere, în primul râ nd, specia de
pedeapsă, ştiind că detenţiunea pe viaţă este mai grea decâ t închisoarea, care e mai grea decâ t
amenda. Dacă pedepsele sunt de aceeaşi specie, se are în vedere durata sau cuantumul acestora, fiind
mai grea cea cu durata sau cuantumul mai mare. Dacă pedepsele sunt de aceeaşi specie şi au aceeaşi
durată sau acelaşi cuantum, pedeapsa de bază , în contextul noului Cod penal, poate fi aleasă ca
pedeapsă de bază oricare dintre acestea.
- aplicarea sporului.
Spre deosebire de vechiul Codul penal, potrivit că ruia această majorare era facultativă , fiind
fă cută doar dacă instanţa considera că pedeapsa de bază nu este suficientă pentru îndreptarea
infractorului, în contextul noului Cod penal aplicarea sporului devine obligatorie. Astfel, potrivit art.
39 din Noul Cod penal,
a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu
închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă; în acest caz, este consacrat practic
sistemul absorbţiei în legislaţia româ nă .
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se
adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Exemplu: inculpatul a comis în concurs 4 infracţiuni, pentru care instanţa a stabilit pedepse de
4 ani, 3 ani, 2 ani, respectiv un an închisoare. În acest caz se va aplica pedeapsa de bază de 4 ani, la care
se va adă uga un spor de 1/3 din suma celorlalte trei pedepse.
Sporul va fi în exemplul dat de (3 + 2 + 1)/ 3 = 6/3 = 2 ani.
În consecinţă , condamnatul va executa pedeapsa de 4 ani plus sporul de 2 ani, adică 6 ani închisoare.
c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se
adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Algoritmul de sancţionare este similar cu cel consacrat pentru pedepsele cu închisoarea.
d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa
închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii.
În acest caz, legiuitorul a instituit sistemul cumulului aritmetic. Spre deosebire de vechiul
Codul penal, potrivit că ruia într-o asemenea ipoteză se aplica pedeapsa închisorii la care instanţa
putea adăuga amenda în tot sau în parte, noul Cod penal prevede că amenda se adaugă în întregime şi
obligatoriu la pedeapsa închisorii.
 e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă se aplică
pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).
În acest caz, se contopesc mai întâ i între ele pedepsele din aceeaşi specie stabilite pentru
infracţiunile concurente, iar apoi la rezultanta pedepselor cu închisoarea se adaugă în întregime
rezultanta amenzilor.
O altă noutate a reglementă rii din art. 39, care nu îşi gă seşte corespondent în vechiul Codul
penal, este cea referitoare la înlocuirea pedepsei închisorii cu detenţiunea pe viaţă .
Potrivit art. 39 alin.2 din Noul Cod penal, atunci câ nd s-au stabilit mai multe pedepse cu
închisoarea, dacă prin adă ugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte
pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depă şi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei
închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevă zută de lege este
închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă .
Exemplu: inculpatul a comis 5 infracţiuni sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de la 10 la
20 de ani, instanţa stabilind pentru una din ele o pedeapsă de 19 ani, iar pentru celelalte câ te o
pedeapsă de 18 ani închisoare.
Potrivit art. 39 lit.b), la pedeapsa de bază de 19 ani se va aplica un spor de 1/3 din suma
celorlalte doua pedepse, sporul fiind în acest caz (4 X 18)/3 = 24 ani. Pedeapsa de executat ar trebui
astfel să fie de 19 + 24 = 43 ani, însă ea nu poate depă şi maximul general al pedepsei închisorii care
este 30 de ani.
În consecinţă , instanţa are două posibilită ţi: fie aplică o pedeapsă cu închisoarea de 30 de ani,
fie aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Aplicarea pedepsei în cazul judecării separate a infracţiunilor concurente
De regulă , infracţiunile concurente se judecă împreună de că tre aceeaşi instanţă . Totuşi, prin
excepţie, se poate ca infracţiunile concurente să fie judecate separat, spre exemplu datorită
descoperirii la date diferite a infracţiunilor.
În cazul judecă rii separate este necesară aplicarea pedepsei în aşa fel încâ t situaţia
infractorului să fie precum ar fi fost în cazul judecă rii împreună a infracţiunilor. Aceasta deoarece nu i
se poate imputa acestuia omisiunea de a declara în faţa organelor judiciare să vâ rşirea altor infracţiuni
şi, în consecinţă , nu i se poate crea o situaţia mai grea decâ t dacă ar fi fost judecate toate împreună , la
acelaşi moment.
Art. 40 din Noul Cod penal reglementează instituţia contopirii pedepselor pentru infracţiuni
concurente. Există două ipoteze reglementate de acest articol şi una nereglementată de că tre Codul
penal, dar care poate fi dedusă pe baza celor prevă zute expres în cuprinsul textului de lege.
1. situaţia în care, după condamnarea definitivă pentru o infracţiune, infractorul e judecat
pentru o altă infracţiune concurentă. Într-un asemenea caz, potrivit art. 40 alin.1 din Noul Cod penal,
instanţa va proceda la stabilirea pedepsei pentru cea de-a doua infracţiune şi apoi o va contopi potrivit
art. 39, cu pedeapsa aplicată anterior pentru prima faptă . Primă pedeapsă , stabilită prin hotă râ rea de
judecată iniţială pentru prima infracţiune, se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că instanţa
nu va putea să o modifice.
2. ambele infracţiuni concurente au fost definitiv judecate, dar prin hotărâri distincte. În acest
caz, potrivit art. 40 alin.2 din Noul Cod penal, instanţa care face contopirea va trece peste prima etapă
(cea a stabilirii pedepselor pentru faptele concurente), şi va proceda la contopirea acestora.
3. a treia ipoteză , nereglementată expres de Cod, e situaţia contopirilor parţiale, adică ipoteza
în care infracţiunile concurente au fost judecate în grupe de către două sau mai multe, prin hotărâri
distincte. În acest caz, nu se va proceda la contopirea rezultantelor parţiale, ci la contopirea tuturor
pedepselor stabilite distinct pentru fiecare infracţiune concurentă , în parte.
Sancţionarea în cazul persoanei juridice
Noul Cod penal nu a mai stabilit dispoziţii speciale referitoare la concursul de infracţiuni comis
de persoana juridică , aşa cum făcea art. 401 din vechiu Cod penal, introdus prin Legea nr. 278/2006.
De altfel, mecanismul de sancţionare instituit de art. 401 era similar cu cel existent în cazul
persoanelor fizice, cu singura deosebire că sporul aplicabil era mai redus decâ t în cazul persoanelor
fizice.
Noul Cod penal prevede în art. 147 că dispoziţiile referitoare la sancţionarea concursului de
infracţiuni comis de persoana fizică se aplică în mod corespunză tor şi în cazul persoanei juridice, aşa
încâ t dispoziţiile referitoare la contopirea amenzilor prevă zute în art. 39 îşi gă sesc aplicare şi în cazul
persoanei juridice.