APLICAREA PEDEPSELOR

COMPLEMENTARE

-2017-

1
Cuprins:

Capitolul 1 - Conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.............3

Capitolul 2 - Aplicarea pedepsei complementare a interziceri unor drepturi.................................5

Capitolul 3 – Executarea pedepselor complementare

3.1 – Executarea pedepsei complementarea a interzicerii unor drepturi........................6

3.2 Degradarea militară..................................................................................................10

3.3 Publicarea hotărârii definitive de condamnare.........................................................11

Concluzii.........................................................................................................................................13

Bibliografie.....................................................................................................................................14

2
 Capitolul 1 - Conținutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării
unor drepturi

Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea

exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:

 dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

 dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
 dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
 dreptul de a alege;
 drepturile părintești;

 dreptul de a fi tutore sau curator;

 dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea
de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
 dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;
 dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;
 dreptul de a părăsi teritoriul României;
 dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
 dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă;
 dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la
alte adunări publice, stabilite de instanță;
 dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu
care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de
acestea;
 dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima
desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată. 1

Noul Cod Penal păstrează cu anumite modificări categoriile de drepturi ce puteau fi interzise
cu titlu de pedeapsă complementară sub imperiul Codului penal 1969 și adaugă altele, unele
dintre ele care puteau fi interzise conform legii vechi în cadrul aplicării măsurilor de siguranță( de

1
Art.66 alin(1) Noul Codul penal
3
exemplu dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României, dreptul inculpatului de a se afla în
anumite localități și interdicția de a reveni în locuința familie pe o perioadă determinată) ori ca
obligații ce puteau fi impuse condamnatului (dreptul de a părăsi teritoriul României, dreptul de a
conduce anumite categorii de vehicule).

Maximul general al pedepsei complementare a fost diminuat de la 10 la 5 ani, legiuitorul

considerând că va fi realizată o motivare suplimentară a condamnatului pentru respectarea
legalității prin stabilirea unui orizont de timp rezonabil la împlinirea căruia vor înceta aceste
restricții2.

Dreptul de a fi ales în autoritățile publice a fost separat de dreptul de a alege, NCP înlăturând
astfel interdependența dintre cele doua drepturi și subliniind gravitatea aplicării pedepsei de
interzicere a dreptului de a alege, în conformitate jurisprudența Curții Europene 3.

În ceea ce privește modalitatea în care infracțiunile din Partea Specială a NCP prevăd
obligativitatea aplicării pedepselor complementare, pe lângă sintagma „interzicerea unor
drepturi”, anumite infracțiuni conțin expresia „interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcție publică”( spre exemplu, infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 NCP sau
infracțiunea de luare mită prevăzută de art. 289 NPC). În acest din urmă caz, alin.(2) obligă
instanța să aplice pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile
publice sau în orice alte funcții publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică
exercițiul autorității de stat.

Alineatul (4) extinde domeniul de aplicare a dispozițiilor corespondent din art.117 alin.(4) C.
pen. 1969, făcând referire numai la riscul ca străinul să fie supus torturii în statul în care urmează
să fie expulzat , ci și la riscul aplicării altor tratamente inumane sau degradante, în concordanță
cu jurisprudența Curții Europene în materie4.

Sustragerea de la executare sau neexecutare conform legii a unei pedepse complementare de

către persoana fizică față de care s-a dispus pedeapsa constituie infracțiunea de neexecutare a
sancțiunilor penale, prevăzută de art.288 alin(1) NCP.

2
Expunere de motive a Legii nr.286/2009, disponibilă pe site-ul www.cdep.ro, p.8.
3
CEDO, Hirst c. Regatul Unit (2), Marea Cameră, cererea nr. 74025/01 par. 63
4
D.C Bunea, C.G.Caian, Dicționar de Drepturile omului, Ed. C.H. Beck București, 2013, p.343-351
4
 Pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice sunt prevăzute de art. 136 alin.(3)
NCP.

În aplicarea art.12 alin.(1) din Lg.187/2012 pentru punerea în aplicare a Lg.286/2009 privind
Codul penal, instanța va determina legea mai favorabilă în raport cu pedeapsa principală
prevăzută de cele două legi. Având în vedere micșorarea limitelor de pedeapsă din NCP, aceasta
va fi, în principiu legea mai favorabilă în ceea ce privește pedeapsa principală și, în consecință
instanța va aplica regimul pedepselor complementare prevăzute de NCP, chiar dacă acesta ar
putea fi calificat în situația concretă mai sever decât C.pen. 1969.

Conform principiului legalității pedepsei, art.12 alin.(2) din Lg.187/2012 pentru punerea în
aplicare a Lg.286/2009 privind Codul penal prevede că pedeapsa complementară a publicării
hotărârii judecătorești nu se aplică în cazul infracțiunilor comise anterior intrării în vigoare a
NCP.

În ceea ce privește pedepsele complementare aplicate definitiv la data intrării în vigoare a

NCP, indiferent de legea mai favorabilă cu privire la pedeapsa principală, distingem următoarele
ipoteze: dacă pedeapsa complementară nu mai este prevăzută în legea nouă, aceasta nu se mai
execută5 și dacă pedeapsa complementară are corespondent în legea nouă, aceasta se execută în
conținutul și limitele prevăzute de NCP (spre exemplu, pedepsele complementare de interzicere a
exercitării drepturilor mai mari de 5 ani aplicate conform C. pen. 1969 vor fi reduse la maximul
de 5 ani prevăzut de art.66 alin.(1) NCP).

Capitolul 2 - Aplicarea pedepsei complementare a interziceri unor drepturi

5
Ipoteză care nu este aplicabilă cu privire la situațiile tranzitorii generate de intrarea în vigoare a NCP, însă poate fi incidentă cu
privire la legi ulterioare prin care sunt abrogate anumite pedepse complementare.
5
 Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă
pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și
gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este
necesară.6

Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede
această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.7

Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României nu se aplică în cazul în

care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.8

În realizarea dezideratului de creștere a posibilităților de individualizare judiciară a

pedepselor, NCP acordă posibilitatea instanței de a aplica pedeapsa complementară și cazurile în
care pedeapsa principală este amenda penală. Corelativ, condiția existenței unei pedepse cu
închisoarea de minimum 2 ani este înlăturată, instanța putând aplica pedeapsa complementară
indiferent de durata pedepsei cu închisoarea și chiar dacă executarea acesteia a fost suspendată
sub supraveghere. Tot ca deosebire față de legea veche, pedeapsa complementară nu poate fi
aplicată în cazul în care instanța de judecată pronunță condamnarea la pedeapsa detențiunii pe
viață.

De asemenea, posibilitatea stabilirii pedepsei complementare nu este condiționată de

aplicarea pedepsei închisorii, pedeapsa complementară putând fi dispusă fie atunci când instanța
dispune o soluție de condamnare ( cu executarea pedepsei ori cu suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei) fie în cazul dispunerii amânării aplicării pedepsei.

Aplicarea pedepsei complementare este obligatorie atunci când legea prevede “interzicerea
unor drepturi” (spre exemplu, art.233 privind infracțiunea de tâlhărie) „interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o funcție publică”( spre exemplu, infracțiunea de delapidare prevăzută de
art. 295 NCP, ca în care este obligatorie interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.(1)
lit.a)și b) sau în cazul în care textul sancționator prevede expres dreptul care va fi interzis (spre

6
Art.67 alin(1) Noul Cod Penal
7
Art.67 alin(2) Noul Cod Penal
8
Art. 67 alin(3) Noul CodPenal
6
exemplu, în cazul infracțiunii de luare de mită prevăzute de art.289 alin. (1) va fi interzis dreptul
de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia inculpatul a săvârșit fapta).

Capitolul 3 - Executarea pedepselor complementare

3.1 Executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi

Executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe:

 de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii

 de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere
 după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după
împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului
de supraveghere a liberării condiționate.

În cazul în care s-a dispus liberarea condiționată , interzicerea dreptului străinului de a se

afla pe teritoriul României se execută la data liberării.

Dacă se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau

înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea pentru alte motive decât săvârșirea unei noi
infracțiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi
neexecutată la data revocării sau înlocuirii se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Punerea în executare a pedepsei complemenatre a interzicerii exercitării unor drepturi. În

cazul dispunerii pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi judecătorul delegat cu
excutarea trimite o copie de pe dizpozitivul hotărârii, în funcție de drepturile a căror exercitare a
fost interzisă, persoanei juridice de drept public sau de drept privat autorizate să supravegheze
exercitarea dreptului respectiv, după cum urmează:

 pentru interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte

funcții publice, comunicarea se face primăriei de la domiciliul, precum și, dacă

7
 este cazul, celei de la locuința persoanei condamnate și Direcției pentru Evidența
Persoanelor și Administrația Bazelor de Date.
 Pentru interzicerea dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității
de stat, comunicare se face Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, precum și
dacă este cazul, instituției în cadrul căreia cel condamnat exercită o astfel de
funcție.
 Pentru interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României,
comunicare se face Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.
 Pentru interzicerea dreptului de a alege, comunicare se face la primăria de la
domiciliu, precum și, dacă este cazul, celei de la locuința persoanei condamnate,
Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, iar, în
cazul în care persoana locuiește în străinătate, comunicarea se face
Departamentului consular al Ministerului Afacerilor Externe. În cazul cetățenilor
statelor membre ale Uniunii Europene, comunicarea se face Inspectoratului
General pentru Imigrări.
 Pentru interzicerea drepturilor părintești, comunicarea se face consiliului local și
Direcției generale de asistență socială și protecția copilului în a căror
circumscripție își are domiciliul condamnatul, precum și, dacă este cazul, celor în
care își are locuința condamnatul.
 Pentru interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, comunicarea se face
consiliului local în a cărui circumscripție își are domiciuliul condamnatul, precum
și, dacă este cazul, celor în care își are loc locuința condamnatul.
 Pentru interzicerea dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria
ori a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii,
comunicarea se face persoanei juridice în cadrul cărei persoana exercită respectiva
funcție, profesie, meserie sau activitate, precum și dacă este cazul, persoanei
jurdice care asigură organizarea și coordonarea exercitării profesiei sau activității
respective ori autorității care a învestit-o cu exercitarea unui serviciu de interes
public.
 Pentru interzicerea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme,
comunicarea se face Inspectoratului Județean de Poliție în a căruia circumscripție

8
 își are domiciliul, precum și, dacă este cazul, celui în care își are locuința
condamnatul.
 Pentru interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite
de instanță, comunicarea se face Inspectoratului Județean de Poliție în a cărui
circumscripție își are domiciuliul, precum și, dacă este cazul, celui în care își are
locuința condamnatul.
 Pentru interzicerea dreptului de a părăsi teritoriul României, comunicarea se face
Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, Direcției Generale de Pașapoarte și
Inspectoratului General pentru Imigrări, în cazul cetățenilor străini.
 Pentru interzicerea dreptului de ocupa o funcție de conducere în cadrul unei
persoane jurdice de drept public, comunicarea se face Inspectoratului General al
Poliției Române.
 Pentru interzicerea dreptului de a se afla în anumite localități stabilite de instanță,
comnicarea se face Inspectoratelor Județene de Poliție în a căror circumscripție se
află localitățile vizate de interdicție și Direcției pentru Evidența Persoanelor și
Administrarea Bazelor de Date.
 Pentru interzicerea dreptului de a se afla în anumite locuri sau la anumite
manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță,
comnicarea se face Inspectoratului Județean de Poliție în a cărui circumscripție își
are domiciliul, precum și, dacă este cazul, celui în care își are locuința
condamnatul și pentru cazurile în care s-a dispus interdicția pentru locuri,
manifestări sau adunări în afara aceste circumscripții, Inspectoratului General al
Poliției Române.
 Pentru interzicerea dreptului de a comunica, cu victima sau cu membrii de familie
ai acesteia, cu persoanele care au comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite
de instanță, ori de a se apropia de acestea , comunicarea se face persoanelor cu
catre condamnatul nu are dreptul să se apropie, Inspectoratului Județean de Poliție
în a cărui circumscripție își are domiciliul, precum și, dacă este cazul, celui care își
are locuința condamnatul și, pentru cazurile în care victima sau persoanele stabilite
de instanță nu domicilează în aceeași circumscripție, Inspectoratelor Județene de
Poliție de la domiciliul acestora.

9
  Pentru interzicerea dreptului de a se apropia de locuința, locul de muncă, școală
sau alte locuri unde victima își defășoară activități sociale, în condițiile stabilite de
instanța de judecată, comunicarea se face victimei, Inspectoratului Județean de
Poliție în a cărui circumscripție își are domiciliul, precum și, dacă este cazul, celui
în care își are locuința condamnatul și Inspectoratelor Județene de Poliție în a căror
circumscripție se află locurile vizitate de inderdicție.9

Noul Cod Penal păstrează regula executării pedepsei complementare a interzicerii

exercitării unor drepturi după executarea sau considerarea ca executată pedepsei închisorii. De la
acestă regulă, sunt prevăzute două excepții, respectiv situațiile în care pedeapsa principală este
amenda penală sau pedepasa închisorii pentru care s-a dispus suspendarea executării sub
supraveghere. În aceste cazuri, executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor
drepturi începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În cazul acestor două excepții, executarea pedepsei complemantare poate fi întreruptă prin
revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere sau prin înlocuirea pedepsei amenzii cu
închisoarea. În aceste ipoteze, dacă nu au fost determinate de săvârșirea unor noi infracțiuni,
restul rămas neexecutat din pedeapsa complementară se va excuta după executarea pedepsei
închisorii. Dacă însă inculpatul a săvâșit o altă infracțiune pentru care a fost condamnat, se vor
aplica regulile prevăzute de art.45 NCP privind stabilirea sau contopirea pedepselor
complemetare.

3.2 Degradarea militară

Pedeapsa complementară a degradării militare constă în pierdera gradului și a dreptului de

a purta uniformă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. 10

Degradarea militară se aplică în mod obligatoriu condamnaților militari în activitate, în

rezervă sau în retragere, dacă pedeapsa principală aplicată este închisoarea mai mare de 10 ani
sau detențiunea pe viață.11

9
Art.29 alin(1) Legea 253/2013 privind executarea pedepselor privative de libertate
10
Art.69 alin (1) Noul Cod Penal
11
Art. 69 alin(2) Noul Cod Penal
10
 Degradarea militară poate fi aplicată condamnaților militari în activitate,în rezervă sau în
retragere pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, dacă pedeapsa principală aplicată este
închisoarea de cel puțin 5 ani și de cel mult 10 ani.12

Nou Cod Penal precizează în mod expres că pedeapsa complementară a degradării

militare se execută de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. De asemenea, legea
nouă extinde aplicabilitatea pedepsei complementare și în ceea ce privește pe militarii în
retragere.

3.3 Publicarea hotărârii definitive de condamnare

Publicarea hotărârii definitive de condamnare se poate dispune când, tinând seama de

natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana condamnatului, instanța
apreciază că publicarea va contribui la prevenirea săvârșirii altor asemenea infracțiuni. 13

Hotărârea de condamnare se publică, în extras, în forma stabilită de instanță, într-un

cotidian local sau național, o singură dată.14

Publicare hotărârii definitve de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate,

fără a se dezvălui identitatea de persoane.15

Deși a fost prevăzută de către Codul Penal 1979 numai ca pedeapsa complementară
aplicabilă persoanei juridice, Noul cod penal prevede posibilitatea aplicării pedepsei
complementare a publicării hotărârii definitive de condamnare și persoanei fizice. Publicarea
hotărârii definitive de condamnare are caracter facultativ putându-se dispune indiferent de
pedepasa principală stabilită de către instanța de judecată când aceasta apreciază că publicarea va
contribui la prevenirea săvârșirii altor asemenea infracțiuni. Nu se poate dispune aplicarea acestei
pedepse complementare atunci când instanța dispune renunțarea la aplicarea pedepsei sau
amânarea aplicării pedepsei, întrucât în acest caz instanța nu dispune o soluție de condamnare.

12
Art. 69 alin(3) Noul Cod Penal
13
Art.70 alin(1) Noul Cod Penal
14
Art.70 alin(2) Noul Cod Penal
15
Art.70 alin(3) Noul Cod Penal

11
 Prin însăși hotărârea de condamnare, instanța va stabili și forma în care va fi publicată
hotărârea, judecătorul delegat cu executarea pedepsei neavând posibilitatea de a aprecia asupra
acestui aspect, trimițând doar extrasul care a fost stabilit de instanța care a pronunțat soluția de
condamnare.

Executarea pedepsei complementare astfel aplicată va fi realizată la momentul rămânerii

definitive de condamnare, pe cheltuiala persoanei condamnate.

Spre deosebire de pedeapsa complementară prevăzută de art.145 Noul cod penal în

privința persoanei juridice, obsevăm că legiuitorul limitează publicarea extrasului din hotărâre la
o singură apariție în presa scrisă, în timp ce pentru persoana juridică poate fi aplicată pedeapsa
complementară de publicare atât în presa scrisă, până la 10 apariții sau prin alte mijloace de
comunicare audio-vizuale dar nu mai mult de 3 luni.

Ca expresie a principiului legalității pedepsei, instanța nu poate aplica pedeapsa

complementară a publicării hotărârii definitive de condamnare pentru faptele săvârșite anterior
intrării în vigoare a Noului cod penal, iar această pedeapsă complementară prevăzută pentru
prima oră în cazul persoanei fizice de legea nouă nu va fi luată în calcul pentru determinarea legii
mai favorabile.

12
 Concluzii

Pedepsele complementare sunt pedepse reglementate în scopul de a întregi efectele

pedepselor principale, putând fi dispuse pentru perioade între unu şi 5 ani, conform art. 66 alin.
(1) din Codul penal.

Pedepsele complementare se aplică de către instanţele judecătoreşti numai pe lângă

pedepsele principale şi îndeplinesc, alături de pedepsele principale, funcţiile de constrângere, de
reeducare şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni. Astfel, pedepsele complementare
completează represiunea instituită prin pedepsele principale.

Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este reglementat la art. 66

din Codul penal, potrivit căruia pedeapsa constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la 1
la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre drepturile enumerate limitativ în cadrul articolului
respectiv.

Elemente de noutate introduse în noul Cod penal referitoare la pedeapsa complementară,

respectiv lărgirea numărului interzicerilor ce pot fi aplicate de către instanţa de judecată (inclusiv
prin introducerea unor sancţiuni care în Cod penal anterior se regăseau în materia măsurilor de
siguranţă) şi implicit a domeniului de aplicare a acestora, posibilitatea dispunerii măsurii atât pe
lângă pedeapsa închisorii, indiferent de durată, dar şi pe lângă pedeapsa amenzii, eliminarea
dispoziţiei cu privire la o pedeapsă de cel puţin doi ani, pentru aplicarea unei pedepse
complementare, demonstrează orientarea politicii penale spre o individualizare accentuată a
pedepselor, prin alăturarea la pedepsele principale a unor pedepse complementare adecvate în
raport de natura pedepsei, gravitatea infracţiunii comise, împrejurările concrete în care s-a
realizat fapta infracţională, dar şi persoana infractorului cu nivelul ei de responsabilitate,
înţelegere, educaţie şi instruire, experienţa infracţională anterioară, ori apartenenţa la o altă
cultură juridică a unei alte ţări.

13
Bibliografie

Bulai C., Manual de drept penal. Partea generală, Editura All, Bucureşti, 2007

CEDO, Hirst c. Regatul Unit (2), Marea Cameră, cererea nr. 74025/01 par. 63
Codul de procedură penală al României

Codul penal – vechea reglementare

D.C Bunea, C.G.Caian, Dicționar de Drepturile omului, Ed. C.H. Beck București, 2013

Dan Lupascu – Noul cod penal-Legislatie consolidata, Editura Universul Juridic, 4

Expunere de motive a Legii nr.286/2009, disponibilă pe site-ul www.cdep.ro,

Gheorghe Bica, Denisa Loredana Bica si colab., Drept penal român - Partea generala,

Editura Sitech, Craiova, 2006

Ivan Gheorghe, Ivan Mari-Claudia – Drept penal, Editura C.H.Bech, Bucuresti, 2013

Legea 253/2013 privind executarea pedepselor privative de libertate

Mihail Udroiu – Drept penal. Partea generala. Partea speciala, Editura C.H.Bech,

Bucuresti, 2013

Mihail Udroiu, Victor Constantinescu – Noul cod penal-Codul penal anterior, Editura
Hamangiu,, Bucuresti, 2014

Noul cod penal al României

14