CAUZELE CARE ÎNLATURA EXECUTAREA

PEDEPSEI

Codul penal reglementeaza doua cauze care înlatura executarea pedepsei - gratierea si
prescriptia executarii pedepsei - si o cauza care înlatura consecintele condamnarii -
reabilitarea.

Gratierea
Definitie. Este un act de clementa sau de renuntare din partea statului la dreptul sau de
a impune executarea pedepsei, condamnatul fiind iertat de executarea pedepsei -fie în total,
fie în parte - sau pedeapsa i se comuta într-una mai usoara. Institutia gratierii are o dubla
natura, fiind atât o institutie de drept constitutional, cât si o institutie de drept penal. Gratierea
se acorda de catre Presedintele României, la cererea condamnatului, si de catre Parlament,
atunci când se acorda din oficiu, prin lege.
Felurile gratierii
• în raport de caracterul pe care îl are, avem gratiere individuala (care produce efecte in
personam si care se acorda unor personae determinate în mod nominal) si gratiere colectiva
(care are caracter mixt, operând nu numai in personam, dar si in rem, în raport de natura
infractiunii comise sau de natura infractiunii si cuantumul pedepsei aplicate);
•în raport de conditiile de acordare, poate fi neconditionata (sau pura si simpla) – când
beneficiul ei nu este subordonat îndeplinirii vreunei conditii) sau conditionata - când sunt
impuse condamnatului anumite obligatii;
• în raport de întinderea efectelor sale, gratierea poate fi totala (când înlatura în întregime
executarea pedepsei), partiala (când înlatura numai o parte din pedeapsa aplicata) si
comutarea (când se schimba însusi genul pedepsei aplicate de instanta de judecata).
Efectele gratierii
Asupra pedepselor principale. Principalul efect îl reprezinta înlaturarea totala sau partiala a
executarii pedepsei principale sau comutarea acesteia într-o pedeapsa mai usoara. De la data
acordarii gratierii, pedeapsa se considera executata (când este totala sau când priveste restul
de executat al pedepsei). De la data gratierii curge termenul de reabilitare. În cazul gratierii
conditionate, pedeapsa se considera executata numai dupa expirarea termenului fixat în actul
de clementa. Asupra pedepselor accesorii si complementare. Gratierea produce efecte asupra
pedepselor accesorii, acestea însotind pedeapsa principala si executându-se o data cu aceasta.
În ce priveste pedepsele complementare, gratierea nu are efecte asupra acestora, cu exceptia
cazului când actul de gratiere prevede si înlaturarea pedepselor complementare.

Prescriptia executarii pedepsei

Definitie. Este o cauza care înlatura executarea pedepsei prin trecerea termenului prevazut de
lege, ce curge de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare.
Efectele prescriptiei executarii pedepsei. Potrivit art.125 C.pen., prescriptia executarii
pedepsei înlatura executarea pedepsei principale si, pe cale de consecinta, a celei accesorii.
Prescriptia nu produce efecte asupra pedepselor complementare si nici asupra masurilor de
siguranta. Sunt imprescriptibile pedepsele principale pronuntate pentru infractiunile contra
pacii si omenirii.
Termenele de prescriptie a executarii pedepsei sunt prevazute de art.126 C.pen. si sunt
de: 20 ani, când pedeapsa aplicata a fost detentia pe viata sau închisoarea mai mare de 15 ani;
5 ani plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani în cazul
celorlalte pedepse cu închisoarea; 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda. Termenul de
prescriptie a executarii pedepsei amenzii aplicata persoanei juridice este de 5 ani.
Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice ce nu pot fi dizolvate sau
a caror activitate nu poate fi suspendata se prescrie într-un termen de 3 ani, care curge de la
data la care pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata ca executata. Termenul
de prescriptie a executarii sanctiunilor cu caracter administrative prevazute în art. 181 si art.
91 C.pen. este de 1 an. În conformitate cu art.126 C.pen., termenele de prescriptie se socotesc
de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare, iar pentru sanctiunile cu character
administrativ de la data când poate fi pusa în executare ordonanta prin care s-a aplicat
sanctiunea. Pentru cei care la data savârsirii infractiunii erau minori, termenele de prescriptie
a
executarii pedepsei se reduc la jumatate (art.129). Când pedeapsa închisorii înlocuieste
pedeapsa detentiunii pe viata, termenul de prescriptie este de 20 de ani si curge de la
ramânerea definitiva a
hotarârii de condamnare la detentiunea pe viata (art. 130 C.pen.).

Reabilitarea
Definitie. Reabilitarea constituie o cauza care înlatura consecintele penale si extrapenale care
au rezultat dintr-o condamnare, facând ca fostul condamnat sa se bucure din nou de dreptul la
egalitate în fata legii.
Codul penal reglementeaza doua feluri de forme de reabilitare: reabilitarea de drept, ce
intervine în anumite conditii prevazute de lege. dupa trecerea unui anumit interval de
timp,operând automat, în virtute?; legii; reabilitarea judecatoreasca (judiciara), care se obtine
ia
cererea fostului condamnat, cu respectarea conditiilor prevazute de lege, pe calea unei
procedure speciale în fata instantei de judecata.
Efectele reabilitarii. Potrivit art.133 C.pen., reabilitarea face sa înceteze decaderile si
interdictiile, precum si incapacitatile care rezulta din condamnare. Reabilitarea înlatura, de
asemenea, antecedentele penale. Poate produce si alte efecte juridice.
Trasaturile reabilitarii: produce efecte in personam (numai cu privire la condamnatul
care a îndeplinit conditiile cerute de lege pentru reabilitare); este indivizibila (neputând fi
obtinuta numai pentru o parte dintre condamnarile suferite de o persoana); poate fi obtinuta
pentru orice condamnare si de catre orice infractor care îndeplineste conditiile legale produce
efecte numai pentru viitor.

Reabilitarea de drept
Definitie. Este o forma de reabilitare care opereaza în virtutea legii în momentul
îndeplinirii conditiilor prevazute de lege, si intervine în cazul condamnarii la amenda sau la
pedeapsa închisorii care nu depaseste 1 an daca, în decurs de 3 ani, condamnatul nu a savârsit
nici o alta infractiune.
Conditiile reabilitarii de drept: cu privire la condamnare -reabilitarea de drept intervine pentru
fapte de o gravitate redusa, exprimata în pedeapsa închisorii aplicata de instanta, de pâna la 1
an sau amenda: privind conduita condamnatului - condamnatul trebuie sa aiba o
buna conduita si sa nu mai savârseasca în decurs de 3 ani o noua infractiune; privind termenul
de reabilitare — acest termen este de 3 ani si se calculeaza de la executarea pedepsei sau de la
stingerea acesteia în cazul pedepsei închisorii sau de la data când amenda a fost achitata sau
executarea ei s-a stins în alt mod.
Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept daca în decurs de 3 ani de la data la
care pedeapsa amenzii sau dupa caz pedeapsa complementara a fost executata sau considerate
ca executata si persoana juridica nu a mai savârsit nici o alta infractiune.
Reabilitarea judecatoreasca
Definitie. Este o forma a reabilitarii care se acorda la cererea condamnatului de catre instanta
judecatoreasca în conditiile aratate de lege.
Conditiile reabilitarii judecatoresti: se acorda pentru acele condamnari în privinta
carora nu opereaza reabilitarea de drept; se acorda numai daca s-a împlinit termenul de
reabilitare, ce este compus dintr-un interval de timp fix si un interval de timp variabil
(jumatate din durata pedepsei pronuntate); îndeplinirea unor conditii de fond: persoana
condamnata sa nu fi suferit o noua condamnare definitiva, în termenul de reabilitare; fostul
condamnat sa îsi aiba asigurata existenta prin munca sau prin alte mijloace oneste, chiar si în
cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de munca; solicitantul reabilitarii sa
fi avut o conduita buna si sa fi achitat în întregime cheltuielile de judecata si despagubirile
civile la care a fost obligat, afara de cazul când partea vatamata a renuntat la despagubiri sau
când instanta constata ca si-a îndeplinit în mod regulat obligatiile privitoare la dispozitiile
civile din hotarâre. Daca cererea de reabilitare este respinsa, o noua cerere se poate face
numai dupa trecerea unui termen ce variaza în raport de pedeapsa aplicata. Conform art.139
C.pen., reabilitarea judecatoreasca va fi anulata când, dupa acordarea ei, s-a descoperit ca cel
condamnat mai suferise o condamnare care, daca ar fi fost cunoscuta, ar fi dus la respingerea
cererii de reabilitare.

Participatia penala
2.1 Notiunea de participatie penala
Participatia penala ( pluralitatea ocazionala de infractori ),desemneaza
asa cum am vazut, situatia in care la savarsirea unei fapte penale au
participat mai multe persoane decat era necesar potrivit naturii acelei fapte.
Spre deosebire de celelalte forme ale pluralitatii de infractori, pluralitatea ocazionala sau
participatia nu este determinate de natura faptei ori de conditiile in care aceasta ar putea fi
realizata, ci are un character intamplator,ocazional, fiind determinate de anumite conditii
concrete, in care realizarea prin cooperare a unei infractiuni apare ca mai avantajoasa sub
raportul savarsirii sau al ascunderiii urmelor.
Participatia penala se deosebeste insa de celelalte forme ale pluralitatii de infractori nu numai
prin caracterul sau ocazional, neobligatoriu, pentru realizarea faptei, dar si prin pozitia
juridica a faptuitorilor.

Conditiile participatiei penale

Participatia penala exista atunci cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, adica o actiune sau o
inactiune prevazuta de lege ca element material al unei anumite
infractiuni.Atunci cand fapta savarsita corespunde infractiunii fapt
consumat sau tentativei pedepsibile a acelei infractiuni, conditia este
indeplinita.
b) fapta a fost savarsita in cooperare de catre doua sau mai multe
persoane, deci exista o pluralitate de infractori. Nu este necesar ca toti
faptuitorii sa aiba calitatea de infractori; este de ajuns ca unul dintre ei
sa aiba aceasta calitate, adica sa indeplineasca conditiile generale si
speciale cerute pentru existenta subiectului activ al infractiunii si sa fi
actionat cu vinovatie sub forma intentiei.
Contributia faptuitorilor la savarsirea faptei poate fi prin acte de
executare – directa si nemijlocita – de autor; sau prin inlesnire,
sprijinire materiala si morala- de complice; ori de determinare la
savarsirea infractiunii – de instigator.
In orice modalitate in care participantii isi aduc contributia la
savarsirea faptei este indeplinita conditia privind cooperarea mai
multor persoane la comiterea faptei.
c) sa existe o vointa comuna a participantilor de a savarsi in cooperare
aceeasi fapta prevazuta de legea penala, aceasta vointa de cooperare
fiind de esenta participatiei penale.
Existenta si caracterul participatiei penale sunt determinate de
existenta unei duble legaturi psihice intre participantoi si anume, pe de o parte, vointa lor
comuna de a coopera la savarsirea aceleiasi fapte
prevazuta de legea penala, iar pe de alta parte, scopul sau rezultatul
comun urmarit de participanti prin savarsirea faptei.
d) existenta participatiei este conditionata de calificarea faptei comise
prin contributia mai multor persoane ca infractiune. Aceasta presupune ca fapta sa fie
savarsita de catre cel putin unul dintre participanti cu vinovatia ceruta de lege.
2.2 Felurile participatiei penale
In stiinta dreptului penal, se face distinctie intre mai multe feluri de
participatie penala, folosindu-se drept criterii fie felul contributiei date de participanti la
savarsirea faptei, fie atitudinea subiectiva a participantilor, fie modul in care contributiile date
de acestia se integreaza in activitatea care a dus la savarsirea infractiunii.
I. Dupa criteriul atitudinii psihice fata de rezultatul faptei comise cu
vointa comuna de a coopera se disting: paticipatia proprie si participatia improprie.
a) participatia proprie (propriu-zisa sau perfecta) se caracterizeaza prin aceea ca toti
participantii la savarsirea infractiunii actioneaza cu aceeasi forma a vinovatiei – intentie , sau
culpa. In literatura juridica se sustine ca exista participatie proprie si atunci cand toti
participantii actioneaza din culpa la comiterea unei fapte din culpa, dar numai prin acte de
executare directa si nemijlocita.(prin acte de coautorat)
b) participatia improprie( imperfecta) se caracterizeaza prin aceea ca
participantii nu actioneaza cu aceeasi forma a vinovatiei: unii din
intentie si altii din culpa; sau unii din intentie si altii fara vinovatie.
Aceste doua forme ale participatiei pot fi intalnite in practica cel mai
adesea separate, dar nimic nu impiedica coexistenta lor in cazul savarsirii unei singure
infractiuni.
Exemplu: la savarsirea unei infractiuni isi aduc contributia mai multi
participanti care actioneaza cu forme diferite de vinovatie.
II. Dupa criteriul contributiei participantilor la comiterea infractiunii
distingem intre: 1) activitatea de executare directa si nemijlocita a faptei -activitate specifica
autorului si coautorilor; 2) activitatea de determinare la comiterea unei fapte - activitate
proprie instigatorului; 3) activitatea de inlesnire, de ajutare la savarsirea faptei – activitate de
complice.
Principalele forme ale participatiei penale sunt autoratul, instigarea si
complicitatea. Ele sunt prevazute si de legea penala, in vigoare.(art.23-26c.p.)
3. Formele participatiei penale
III. Dupa importanta contributiei participantilor la savarsirea faptei si
producerea rezultatului se face deosebire intre formele principale de
participatie si forme secundare de participatie.
Participatia este principala cand prin contributia participantului se
realizeaza insasi continutul infractiunii. Este contributie specifica autorilor si coautorilor.
Participatia este secundara cand contributiile participantilor nu se inscriu in realizarea actiunii
sau inactiunii ce reprezinta insasi fapta incriminata.Este contributia specifica instigatorilor si
complicilor.Este unanim admis in practica judiciara si in doctrina penala ca formele
principale ale participatiei le absorb pe cele secundare.
Sunt considerate forme principale de participatie: coautoratul fata de
celelalte forme de participatie ( respectiv instigarea si complicitatea ) si instigarea fata de
complicitate.
Exemplu: Participarea unei persoane la savarsirea unei infractiuni nu poate fi calificata si
instigare si coautorat ci doar coautorat, chiar daca contributiile sale puteau fi calificare atat
instigare cat si coautorat.
Participarea unei persoane la savarsirea aceleiasi infractiuni prin doua
activitati deosebite, una specifica instigarii si cealalta specifica complicitatii,nu constituie
concurs de infractiuni, ci se pedepseste numai potrivit textului de lege care sanctioneaza
forma de participatie principala a instigarii.( care absoarbe pe cea secundara a complicitatii)