Universitatea Ștefan cel Mare Suceava

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializarea Drept

Anul II , grupa 3

Student Reuț Andrei-Marius

Disciplina – Drept financiar și fiscal

REFERAT
Executarea silită a bunurilor mobile
 Codul civil intrebuinteaza termenul "bun" intr-un dublu sens.

In sens larg, prin bunuri se desemneaza atat lucrurile, cat si drepturile

privitoare la acestea. Spre exemplu, cuvantul "bun" este folosit cu acest sens in art.
475 alin. (1) C. Civ. , care dispune ca "oricine poate dispune liber de bunurile ce
sunt ale lui", in art. 462, art. 471 C. CIV., la care ne vom referi atunci cand vom
vorbi despre clasificarea bunurilor in imobile si mobile. In sens restrans, prin
bunuri se desemneaza numai lucrurile asupra carora pot exista drepturi
patrimoniale. De exemplu, acest inteles este utilizat de Codul Civil in art. 470,
potrivit caruia "poate avea cineva drept asupra bunurilor, sau un drept de
proprietate, sau un drept de folosinta, sau numai servitute".

Avind in vedere cele sus mentionate, putem defini bunul, in sens restrans, ca
fiind valoarea economica ce este utila pentru satisfacerea nevoilor materiale si
spirituale ale omului si care este susceptibila de apropiere (insusire) sub forma
drepturilor patrimoniale.

Clasificarea bunurilor prezinta, in dreptul civil, o semnificatie deosebita atat

din punct de vedere teoretic, cat si mai ales pragmatic, deoarece, pe de o parte, ea
determina natura raporturilor juridice ce se pot stabili cu privire la unele bunuri si
pe de alta parte, regimul juridic al diferitelor categorii de bunuri.

In literatura de specialitate sunt oferite mai multe clasificari ale bunurilor: bunuri
imobile si bunuri mobile; bunuri aflate in circuitul civil si bunuri scoase din
circuitul civil; bunuri determinate individual si bunuri determinate generic; bunuri
fungibile si bunuri nefungibile; bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile;
bunuri frugifere si bunuri nefrugifere; bunuri corporale si bunuri necorporale;
bunuri divizibile si bunuri indivizibile; bunuri principale si bunuri accesorii; bunuri
din domeniul public si bunuri din domeniul privat.

Clasificarea bunurilor in bunuri imobile si bunuri mobile se face in functie de

natura bunurilor si de calificarea data de lege.

In dreptul nostru civil, bunurile imobile (numite si nemiscatoare) sunt de trei feluri:
imobile prin natura lor (fondurile de pamant si cladirile, morile de vant sau de apa,
recoltele care inca se tin de radacini si fructele de pe arbori neculese), imobile prin
destinatie (obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si
exploatarea fondului), imobile prin obiectul la care se aplica sunt potrivit art. 471
C.civ. "uzufructul lucrurilor imobile, servitutiile, actiunile care tind a revendica un
imobil".

Bunurile mobile (numite si miscatoare) sunt si ele de trei feluri: mobile prin natura
lor, mobile prin determinarea legii si mobile prin anticipatie.

Bunurile mobile prin natura lor sunt, potrivit art. 473 C. Civ. "corpurile care se pot
transporta de la un loc la altul, atat cele care se misca de sine precum sunt
animalele, precum si cele care nu se pot stramuta din loc decat prin o putere
straina, precum sunt lucrurile neinsufletite".

Bunurile mobile prin determinarea legii sunt, potrivit art. 474 C. Civ. "obligatiile
si actiunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte mobiliare, actiunile sau
interesele in companii de finante, de comert sau de industrie, chiar si cand capitalul
acestor companii consta in imobile. Aceste actiuni sau interese se socotesc ca
mobile numai in privinta fiecaruia din asociati si pe cat timp tine asociatia. Sunt
asemenea mobile prin determinarea legii veniturile perpetue sau pe viata asupra
statului sau asupra particularilor".

Desi Codul Civil nu se refera si la bunurile mobile prin anticipatie, in doctrina se

admite ca acestea sunt acele bunuri care, prin natura lor, sunt imobile, dar pe care
partile unui act juridic le privesc ca mobile in considerarea a ceea ce vor deveni in
viitor. Sunt bunuri mobile prin anticipatie, spre exemplu, fructele si recoltele
neculese inca, arborii, materialele ce vor rezulta din demolarea unei constructii,
piatra din cariera, desigur pentru toate aceste bunuri numai daca sunt instrainate cu
anticipatie prin act juridic. Dupa cum s-a subliniat, mobilele prin anticipatie au un
caracter mobiliar relativ, in sensul ca aceste bunuri sunt mobile numai in
raporturile dintre partile actului juridic respectiv. Fata de terti insa, ele devin
mobile numai dupa desprinderea efectiva de fond.

Clasificarea bunurilor in imobile si mobile prezinta importanta datorita regimului

juridic diferit al celor doua categorii. Astfel:

- in ceea ce priveste efectele posesiei, pentru bunurile imobile posesia poate

conduce la uzucapiune, iar pentru bunurile mobile posesia de buna-credinta
valoreaza proprietate; de asemenea, numai bunurile imobile pot fi aparate prin
intermediul actiunilor posesorii;

- in privinta drepturilor reale accesorii, ipoteca poate purta numai asupra unui
imobil, iar gajul poate privi numai un bun mobil;

- pulicitatea instrainarilor se aplica in materia bunurilor imobile;

- instrainarea imobilelor este supusa, uneori, unor cerinte mai riguroase;

- in cazul bunurilor comune ale sotilor, instrainarea sau grevarea unui imobil
nu poate fi facuta de catre unul din soti, decat cu consimtamantul expres al celuilalt
sot, in schimb, pentru instrainarea bunurilor mobile, legea prezuma existenta
consimtamantului celuilalt sot;

- competenta teritoriala in pricinile privitoare la imobile apartine instantei in a

carei circumscriptie teritoriala se afla situat imobilul, insa, in pricinile referitoare la
bunuri mobile este competenta, in principiu instanta de la domiciliul paratului;

- executarea silita este supusa unor reguli diferite, dupa cum se urmareste un
bun mobil sau un bun imobil.

Urmarirea bunurilor mobile ale debitorului reprezinta un mijloc de executare silita

indirecta care asigura valorificarea unor bunuri mobile ale debitorului,
transformarea acestora in bani si acoperirea drepturilor de creanta stabilite prin
titlul de creanta bugetara. Bunurile mobile ale debitorului sunt sunt valorificate
prin vinzarea la licitatie sau prin alte modalitati, suma de bani astfel obtinuta fiind
destinata a acoperi obligatia de plata ce revine contribuabilului urmarit. Pentru
aplicarea acestei modalitati de executare silita sunt de retinut, in primul rand,
dispozitiile legale privind bunurile mobile urmaribile si cele exceptate de la
executarea silita.

Procedura executarii silite mobiliare

 Potrivit prevederilor art. 146 din Codul de Procedura Fiscala “sunt supuse
executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de
lege, fiind exceptate de la urmarire bunurile mobile apartinand persoanelor fizice,
bunuri necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale. In acest sens
sunt exceptate bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si
la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a
altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii
agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de
productie si de lucru.”

Urmeaza ca exceptate conform art. 146, alin. (2), C. Proc. Fiscala, bunurile
strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si
obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel; alimentele
necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se
ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta;
combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru
prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna; obiectele necesare persoanelor cu
handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave; bunurile declarate
neurmaribile prin alte dispozitii legale. Bunurile debitorului, persoana fizica,
necesare desfasurarii activitatii de comert nu sunt exceptate de la executare silita.

Procedura urmaririi bunurilor mobile cuprinde dupa instiintarea sau somarea

debitorului identificarea bunurilor urmaribile, aplicarea sechestrului asupra
bunurilor selectionate, valorificarea bunurilor sechestrate si recuperarea creantei
bugetare.

BIBLIOGRAFIE:
- Ioan Leş – COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ – Comentariu pe articcole Ediţia 3 –
Editura C.H. Beck- Bucureşti 2007.

-Codul de Procedura Civila republicat 2015. Legea 134/2010 privind Codul de procedura
Civila republicat

-Codul de Procedura Fiscala REP

- Dumitru A.F. Florescu, Paul Coma, Marieta Safta, Theodor Mrejeru, Gabriel Balaşa –
EXECUTAREA SILITĂ. Reglementare, doctrină, jurisprudenţă - Editura C.H. Beck – Bucureşti
2007.